Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 601/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 27448/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 601/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător I. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul S. C. A. împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S. E. I., având ca obiect ordonanță președințială ( stab. dom. minor – pensie).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant S. C. A. asistat de av. L. L. (în baza împuternicirii avocațiale de la fila 3) și intimata reclamantă S. E. I. asistată de av. P. D. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 18.02.2015, întâmpinarea formulată de intimata reclamantă.
Av. P. D. depun la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimata reclamantă.
Tribunalul comunică apelantului pârât, prin apărător, un exemplar al întâmpinării formulată de intimata reclamantă.
Apărătorul apelantului pârât învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată la acest termen de judecată, însă, în baza art. 479 alin 2 cpc, solicită suplimentarea probatoriului cu un martor, respectiv S. D. cu domiciliul menționat în motivele de apel, despre care arată că este prezent la acest termen de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante învederează instanței că se opune administrării probei cu un martor solicitată de apărătorul apelantului pârât, învederând că la instanța de fond s-au administrat toate categoriile de probe, însă în situația în care instanța va încuviința această probă, pentru egalitate de tratament, înțelege să solicite aceeași probă și pentru intimata reclamantă.
Tribunalul, în raport de prevederile art. 478 al.2 și art. 479 al. 2 cpc, respinge proba cu un martor solicitată de apărătorul apelantului pârât, apreciind că probele administrate în fața instanței de fond sunt suficiente, situație în care în prezenta cale de atac nu se impune completarea probatoriului.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului .
Apărătorul apelantului pârât S. C. A. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, urmând ca în baza art. 480 alin 2 cpc să se dispună schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și stabilirea provizorie a domiciliului minorului la apelantul pârât, cu consecința respingerii acțiunii principale. În susținerea apelului, învederează că prin sentința apelată s-a nesocotit interesul superior al minorului, arătând că minorul a fost luat cu forța din mediul în care s-a născut și a crescut. Totodată, învederează că intimatul pârât are locuință proprie, bunicii paterni ai minorului având locuința în Racovița unde minorul merge doar în vizită, instanța fiind în eroare când a apreciat că prin stabilirea domiciliului la tată minorul ar fi nevoit să locuiască la Racovița, insistându-se cu privire la condițiile de locuit care nu sunt foarte bune la locuința bunicilor paterni ai minorului. Arată că la locuința apelantului pârât chiar intimata reclamantă a recunoscut, la interogatoriu, că sunt condiții pentru creșterea minorului. În plus, învederează că instanța de fond a procedat la audierea minorului fără prezența unui psiholog. Totodată, învederează că minorul a fost smuls din colectivitatea de la grădiniță și că dacă ar fi fost audiat martorul propus în apel instanța ar fi avut posibilitatea să cunoască faptul că minorul este traumatizat, că de câte ori tatăl reușește să ia legătura cu copilul acesta dorește să fie luat de tată, însă intimata reclamantă refuză ca minorul să ia legătura cu tatăl, având în vedere că minorul este foarte atașat de tată și că prezența acestuia îl face pe minor să plângă și să își dorească să fie alături de acesta. Arată că, în perioada în care părțile au conviețuit, minorul dormea numai cu tatăl său și mergea împreună cu acesta la plimbare. În plus, arată că instanța de fond nu a ținut cont că în prezent locuința minorului se află pe o uliță izolată, grădinița fiind departe de locuința copilului, minorul fiind dus, din spusele acestuia, cu bicicleta la grădiniță de către mamă. Învederează că în locuința minorului mai stau și alte trei familii, nefiind condiții adecvate pentru ca minorul să rămână în domiciliul mamei în această perioadă provizorie. Solicită să fie avute în vedere motivele de apel formulate pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante S. E. I. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că minorul a fost audiat, fiind adus de tată, acesta relatând că dorește să stea cu mama, fiind de notorietate atașamentul dintre copil și mamă. Învederează că în locuința apelantului pârât stau mai multe persoane, respectiv sora, concubinul acesteia, copilul fiind lăsat la părinții apelantului pârât, însă în domiciliul acestora nu sunt condiții pentru creșterea minorului, respectiv nu au căldură, nu au baie. Învederează că minorul a locuit la bunicii paterni, așa cum au relatat martorii, copilul, precum și intimata reclamantă la interogatoriu. Față de probatoriul administrat, de argumentele hotărârii instanței de fond și de poziția minorului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.11.2014, sub nr._, reclamanta S. E. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. A., solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună stabilirea domiciliului minorului S. I. Adelin, la reclamantă, în Topoloveni, ., jud. Argeș și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate, până la soluționarea dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 01.05.2010, după o perioadă de 5 ani de concubinaj, iar din căsătorie a rezultat minorul S. I. Adelin, născut la data de 31.05.2010.
Pârâtul are dese accese de furie și de violență în limbaj, manifestându-se în acest mod și în prezenta copilului.
După despărțirea părților, profitând de faptul că reclamanta nu i-a interzis pârâtului să-și vadă copilul, pârâtul nu a mai adus minorul de aproape o lună și refuză să o lase să vorbească cu el, să-l vadă, să se asigure că este sănătos. Când totuși îi dă copilul la telefon o face pentru foarte scurt timp, nelăsându-l singur.
Copilul este la o vârstă fragedă, are condiții precare, este lipsit de compania ambilor părinți când tatăl este la serviciu, este trist și traumatizat din cauza lipsei mamei, precum și a faptului că nu este dus la grădiniță, acest lucru văzându-se clar asupra educației sale, acesta interiorizându-se datorită privării de mediul social și educațional cu care era obișnuit.
La data de 28.11.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pe cale de reconvențională, s-a solicitat stabilirea domiciliului minorului la tată, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că, de la data încheierii căsătoriei, părțile au locuit la Mioveni, la adresa pârâtului-reclamant, aici născându-se și crescând minorul, părțile fiind ajutate de familia pârâtului, care locuiește în apropiere, în cartier Racovița.
Mai precizează pârâtul-reclamant că părțile sunt despărțite în fapt din luna august 2014, când reclamanta-pârâtă a intrat într-o relație de concubinaj, de notorietate, copilul rămânând în grija tatălui.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că minorul a fost crescut în sânul familiei sale, părinții fiind ajutați de bunicii paterni, fiind atașat sufletește de tată și de aceștia(la bunicii materni a fost sporadic, pe perioade scurte, fără a înnopta).
Se mai precizează că dacă ar fi stabilit domiciliul minorului la mamă, copilul ar fi nevoit să parcurgă o distanță de peste 3 km până la grădinița din satul Țigănești, reclamanta și părinții acesteia neavând mijloc de transport, iar locuința acestora se află pe o uliță izolată, iar în perioada de iarnă accesul este aproape imposibil până la locuința acestora.
Mai precizează pârâtul că minorul, în perioada scurtă cât s-a aflat la domiciliul bunicilor materni a suferit și a plâns, spunându-i că nu poate sta fără el și să nu o mai lase pe reclamantă să îl ia de acasă că nu îi place la Topoloveni. De câte ori copilul a fost bolnav, mama sa a fost cea care a stat internată cu el la spital și s-a preocupat de acesta alături de tată, pârâtul fiind singurul care se duce cu copilul la medicul de familie, care îl scoate la plimbare, care îl educă și îl îngrijește, oferindu-i tot sprijinul material și afectiv.
Un alt aspect invocat de pârât este acela că a fost nevoit să meargă la psiholog, din cauza faptului că a fost speriat de bunica maternă că dacă nu este cuminte îl va închide în beci cu șobolanii și de atunci îi este frică să doarmă noaptea și se sperie foarte des.
În cauză, la solicitarea părților, s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială.
S-a audiat minorul I. Adelin, în camera de consiliu, fiind încheiat cu această ocazie procesul-verbal din 08.12.2014(fil.35).
Prin sentința civilă nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta S. E. I., împotriva pârâtului S. C. A..
S-a stabilit domiciliul minorului S. I. Adelin, născut la data de 31.05.2010 la domiciliul reclamantei în Topoloveni, ., jud. Argeș, până la soluționarea dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar, începând cu data pronunțării prezentei, 09.12.2014 și până la soluționarea dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească.
A fost respinsă cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că din luna august soții sunt despărțiți în fapt, pârâtul reclamant părăsind domiciliul părților din Topoloveni, unde se stabiliseră în vară, reclamanta-pârâtă rămânând împreună cu băiatul la Topoloveni. Inițial, părțile s-au înțeles ca băiatul să stea de luni până vineri împreună cu mama, iar sâmbătă și duminică să meargă la tată, la Mioveni, însă pârâtul nu a respectat această înțelegere, luând copilul la sfârșit de săptămână, fără a-l mai înapoia mamei.
Anterior despărțirii părților, mama și bunica paternă se ocupau de copil, au stat internate cu acesta în spital ori de câte ori a fost bolnav, astfel cum rezultă chiar din declarația bunicii paterne, audiate ca martor(fil.43-44).
La sfârșit de săptămână, când mama lucra, pârâtul era cel ce avea grijă de copil, îi făcea baie, îi tăia unghiile, îl pregătea pentru grădiniță. Ambele bunici, audiate în calitate de martori, au declarat că minorul este atașat de ambii părinți.
De la momentul la care tatăl a luat copilul la Mioveni acesta nu a mai permis mamei să petreacă timp cu fiul său, aceasta mergând la grădiniță sau întâlnindu-se cu pârâtul în parc, perioade scurte de timp, pentru a vedea copilul.
Relevantă este declarația minorului, în vârstă de 4 ani și 6 luni, care a precizat că dorește să stea cu mami și să-l vadă pe tati, pentru că tati nu îl lasă să-și vadă mama atât cât ar vrea el și nu îl lasă să meargă la mami.
În drept, potrivit disp.art. 919 C.proc.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copil și la folosirea locuinței familiei.
Potrivit disp.art. 487 NCC, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Conform disp.art. 488 NCC părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
(2) În acest scop, părinții sunt obligați:
a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
b) să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
In privinta capătului de cerere privind stabilirea locuintei minorului, instanta a constatat ca nu exista o intelegere intervenita intre parti cu privire la acest aspect, urmand a face aplicarea art. 400 alin. 1 C.civ. tinand cont de interesul superior al copiilor.
În concret, instanța a avut în vedere condițiile oferite de fiecare din părinți atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere moral precum și disponibilitatea părintelui care îl va găzdui pe copil, relațiile afective ale copilului cu fiecare dintre părinți, mediul afectiv și cognitiv de care copilul are nevoie, astfel încât să se asigure acestuia disponibilitate, protecție, responsabilitate, atenție, susținere morală, prezență afectivă și intelectuală.
Chiar dacă, în mod normal, nu este benefic pentru un copil să schimbe condițiile de viață pentru o perioadă scurtă, în concret, instanța a apreciat că este în interesul superior al băiatului de a i se stabili domiciliul la mamă, având în vedere disponibilitatea acesteia de a se ocupa îndeaproape de creșterea și educarea copilului, de a respecta dorința minorului de a petrece timp cu celălalt părinte, chiar dacă aceasta locuiește „pe o uliță izolată”.
Criterii precum distanța față de grădiniță sau apropierea față de bunici au relevanță, însă nu pot fi considerate determinante în luarea unei măsuri cu privire la copil, primordial fiind a se asigura minorului mediul afectiv și cognitiv pentru o dezvoltate psiho-emoțională sănătoasă. Nu trebuie pierdut din vedere că băiatul are doi părinți în viață, măsura stabilirii domiciliului urmând a se realiza la unul dintre părinți, iar nu la una dintre bunici, acestea din urmă ajutând numai la creșterea copilului, chiar dacă, în realitate, chiar din declarațiile celor două reiese existența unei adevărate competiții între acestea, pierzându-se din vedere interesul băiatului.
Printre îndatoririle părinților față de copiii lor minori se numără și aceea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală.
A fi părinte nu presupune numai asigurarea condițiilor materiale, ci și oferirea dragostei și sprijinului de care are nevoie pentru dezvoltarea fizică și emoțională și a-l feri de cât posibil de conflicte și certuri, mai ales cele din familie, pentru a-l face să se simtă în siguranță și iubit de ambii părinți, a-l asculta și a-l sprijini și a da curs speranțelor și dorințelor sale. Chiar dacă minorul are numai 4 ani, dorința acestuia de a vedea sau a fi alături de unul sau altul dintre părinți, la un anumit moment, trebuie respectată, în primul rând de familia sa.
Or, a-l implica pe copil întru totul în conflictele între foștii soți sau a-i interzice acestuia contactul cu părintele său, în condițiile în care minorul solicită acest lucru reprezintă o flagrantă încălcare a statutului de părinte.
Ca urmare, a fost admisă cererea principală și s-a stabilit locuința copilului S. I. Adelin, născut la data de 31.05.2010 la domiciliul reclamantei în Topoloveni, ., jud. Argeș, până la soluționarea dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească.
Referitor la capătul de cerere privind pensia de întreținere, instanța a reținut că, potrivit disp.art. 525 alin.1 NCC minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit disp.art. 529 NCC întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
De asemenea, conform disp.art. 530 alin.2 și 3 NCC dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
Față de faptul că, până în prezent, minorul a locuit împreună cu tatăl său, pârâtul-reclamant, instanța l-a obligat pe acesta la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar, începând cu data pronunțării prezentei, 09.12.2014 și până la soluționarea dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant S. C. A., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, pentru că instanța a dat eficiență unor probatorii subiective și nefondate în raport de situația de fapt și de temeiul de drept invocat.
Instanța a analizat condițiile oferite minorului în locuința bunicilor paterni, deși copilul nu locuia la aceștia, ci la tatăl.
De altfel, reclamanta și martora acesteia au recunoscut că în apartamentul din Mioveni tatăl pârât are condiții de creștere și educare pentru copil (și oricum condițiile din imobilul bunicilor paterni sunt net superioare celor de la bunicii materni - dacă s-ar examina acest aspect).
Instanța trebuia să manifeste rol activ și să dispună efectuarea de anchetă socială la domiciliile părților .
Instanța nu a respectat interesul superior al minorului, în condițiile în care acesta este atașat de tatăl, este smuls din mediul în care a crescut și cu care s-a familiarizat și este dus într-un imobil mic în care locuiesc 3 familii.
Părțile s-au căsătorit și au locuit în Mioveni, unde s-a născut minorul, însă din iulie 2014, părțile și minorul s-au mutat la familia reclamantei, de unde pârâtul a plecat când a aflat de relația extraconjugală a acesteia.
Instanța a limitat probatoriul la un singur martor, deși în virtutea rolului activ, trebuia să pună în discuție și audierea de martori din afara familiei.
Minorul trebuia să-și continue cursurile preșcolare, însă în satul Țigănești, unde locuiesc reclamanta și părinții ei nu există condiții, pentru că locuința acestora este pe o uliță izolată, minorul trebuie să parcurgă 3 km până la grădiniță, iar pe timp de iarnă accesul spre imobil este imposibil.
Minorul este înscris la Grădinița din Mioveni, care este foarte aproape de domiciliul pârâtului, iar când acesta este la serviciu, de minor se pot ocupa bunica și mătușa paternă.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă și admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.470 alin.5 și art.480 alin.2 Cod pr.civilă.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Hotărârea primei instanțe prezintă putere de lucru judecat relativă cu privire la soluția dată capătului de cerere vizând pensia de întreținere, deoarece sentința nu a fost atacată de părți sub aspectul soluției date acestui capăt de cerere.
Minorul S. I. Adelin, născut la data de 31.05.2010, este fiul părților.
Din răspunsurile părților la interogatorii (f.37-39), coroborat cu depozițiile martorilor V. F. - mama intimatei și S. R. – mama apelantului (f.40-44), rezultă că între părți există neînțelegeri, pe rolul Judecătoriei Pitești fiind înregistrat dosarul nr._/280/2014, având ca obiect: divorțul părților, stabilirea domiciliului minorului și exercitarea autorității părintești.
În luna iulie 2014, părțile au încercat să se împace și s-au mutat, împreună cu minorul la părinții intimatei. Aici au intervenit neînțelegeri între părți, iar apelantul a părăsit această locuință și l-a luat cu el pe minor, fără acordul intimatei, ducându-l în apartamentul din Mioveni.
Deși intimata a încercat să-și vadă copilul, nu a putut decât în domiciliul apelantului, după mai multe insistențe.
Uneori, apelantul i-a permis intimatei să vorbească la telefon cu copilul.
Minorul a fost audiat în camera de consiliu (f.35), împrejurare în care a arătat că „vrea să stea cu mami și să îl vadă pe tati”. Totodată minorul a precizat că „tati nu îl lasă să se ducă la mami”.
În anul școlar 2014-2015, minorul a fost înscris la grădinița cu program prelungit din Mioveni (f.23), iar ulterior, la data de 29.09.2014, intimata l-a înscris pe minor la Grădinița din Țigănești – Topoloveni, unde minorul a mers în perioadele 29.09. – 03.10.2014 și 06.10. – 10.10.2014, făcându-și noi prieteni (f.16-17).
După ce minorul a fost luat de apelant, a frecventat Grădinița din Mioveni.
Raportat la situația de fapt expusă, tribunalul apreciază că la acest moment, până la finalizarea procesului de divorț, protejarea interesului superior al minorului este asigurată prin stabilirea domiciliului său la intimată.
Astfel, deși ambele părți pot oferi fiului lor condiții decente de creștere și educare și îl iubesc pe acesta, instanța va ține seama de dorința copilului de a sta la mamă, luând în considerare și vârsta minorului, de aproximativ 5 ani, care impune o îngrijire specială (hrană preparată, spălat haine, locuință igienizată, etc.), care i-au fost oferite și până acum, în cea mai mare parte, de intimată.
Potrivit art.919 Cod pr.civilă, instanța poate lua, pe timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
Conform art.996 Cod pr.civilă, cererea de ordonanță președințială este admisibilă, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: urgența măsurii, caracterul provizoriu al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului.
În speță, fiind vorba de o ordonanță solicitată în procedura divorțului, urgența măsurii se prezumă.
Cerința caracterului provizoriu al măsurii este respectată, deoarece stabilirea domiciliului durează până la soluționarea dosarului de divorț nr._/280/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
Tribunalul a hotărât asupra cererii de stabilire a domiciliului fără a intra în cercetarea fondului, doar examinând aparența interesului superior al minorului la acest moment.
Cât privește suplimentarea probatoriului, tribunalul reține că prima instanță a manifestat rol activ, administrând probatoriul care se impunea în raport de specificul procedurii ordonanței președințiale, în care nu se impune antamarea fondului.
Faptul că prima instanță a limitat apelantului proba testimonială la un singur martor, nu conduce la necesitatea suplimentării probatoriului în apel, în raport de prev.art.479 alin.2 și art.478 alin.2 Cod pr.civilă, întrucât probatoriul administrat în primă instanță este apreciat ca pertinent și concludent.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. C. A. domiciliat în Mioveni, ., ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S. E. I. cu domiciliul ales la SCPA „D. P. și Asociații”, Pitești, ., ., .> Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, I. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
02.03.2015.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1385/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2256/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
