Partaj judiciar. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 3816/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. D.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. D. B.
GREFIER: I. B.
S-au luat spre examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul G. D. și de pârâtul N. I. împotriva Sentinței civile nr. 1496/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții M. M., G. E.,decedată cu moștenitori G. I.,B. D., P. E., P. M., D. G., D. E., N. G., O. C., C. M. decedată, cu moștenitorii S. V. și C. C., P. C., decedat cu moștenitor C. M.,N. I. și intervenienta N. M. L.. , având ca obiect „partaj judiciar”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la data de 04.09.2012, sub nr._, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâții G. E., P. E., P. M., O. C., C. M., P. C., D. E., N. I., N. G. și C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctului P. N. N., că masa succesorală este formată din bunurile menționate în cererea introductivă, având ca moștenitori pe reclamant, în calitate de nepot de la sora G. E. și soția defunctului P. M..
De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei P. M., că masa succesorală este formată din bunurile menționate în cererea de chemare în judecată, având ca moștenitori pe pârâții N. I. și N. G., în calitate de nepoți de frate predecedat N. A., să fie obligați moștenitorii defunctei la plata sumei de 6000 lei către reclamant, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de ultimă boală a defunctei P. M. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în succesiunea defunctului P. N. N. au rămas următoarele bunuri:
- suprafața de 1400 mp teren arabil, cămin de casă;
- suprafața de 1000 mp în punctul „La pod”;
- suprafața de 1000 mp în punctul „În luncă”;
- 1 ha pădure;
- o casă veche compusă din 3 camere, din cărămidă, acoperită cu tablă, bunuri proprii ale defunctului, dobândite de acesta de la părinții săi P. N. și P. M., precum și 1/ 2 dintr-o extindere cu 2 camere, din cărămidă, acoperită cu tablă și un slon, construită de P. N. în timpul căsătoriei cu soția sa P. M., 2 monede (mahmudele din aur), suma de_ lei, un cazan de țuică.
În urma decesului defunctului au rămas ca moștenitori reclamantul, în calitate de nepot de la pârâta S. G. E. și soția supraviețuitoare P. M., în prezent decedată reprezentată prin pârâții N. I. și N. G., în calitate de nepoți de frate predecedat N. A..
A mai arătat reclamantul că ceilalți pârâți puteau culege moștenirea, însă nu au înțeles să accepte nici tacit, nici expres moștenirea.
A precizat reclamantul că din căsătoria celor doi defuncți nu au rezultat copii, iar în urma decesului defunctului ar fi venit la succesiune soția acestuia, P. M. în concurs cu frații soțului, astfel: P. G., decedat cu descendenții P. E., P. M. și O. C., P. C., decedat cu descendenții C. M. și P. C., Drăgăson F., decedată cu descendenții D. E. și C. M. și G. E., în calitate de soră.
A mai arătat reclamantul că de pe urma defunctei P. M. au rămas moștenitorii: pârâții N. I. și N. G., în calitate de nepoți de frate predecedat N. A., iar masa succesorală a acesteia este formată din următoarele bunuri:
- suprafața de 1000 mp pășune în punctul „La M. Deal”;
- suprafața de 200 mp fânețe în punctul „Valea lui M.”;
- suprafața de 1200 mp fânețe în punctul „La B.”;
- suprafața de 4000 mp fânețe în punctul „La Băjească”;
- suprafața de 1200 mp pășune „La vie”;
- suprafața de 600 mp pășune în punctul „În Pruni în deal”;
- suprafața de 600 mp fânețe în punctul „La Cacova”.
S-a mai menționat în cererea introductivă că, potrivit dispozițiilor art. 696-art. 698 C.civ., eredele renunțător este considerat că nu a fost niciodată erede, dacă renunțătorul este singur în gradul său, copii lui vin la succesiune în virtutea propriului lor drept. Astfel niciunul dintre pârâți nu a acceptat succesiunea defunctului frate P. N. N., ceea ce echivalează cu renunțarea tacită, reclamantul fiind singurul care a preluat folosința bunurilor succesorale, prin mutarea în casa defunctului și efectuând îmbunătățiri și diferite lucrări de conservare a patrimoniului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728, art. 650 și urm. C.civ., art. 1073-art. 1074 C.civ., art. 111 și art. 274 C.pr.civ.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 848/16.05.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, actul de identitate, sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale a defuncților și un set de acte de stare civilă.
La data de 06.09.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea, învederând instanței că pârâta O. C., domiciliată în comuna Coșești, . se numește în realitate D. G., domiciliată în comuna Coșești, ., iar pârâta P. M., în realitate se numește P. M..
La data de 17.10.2012 numita N. M. L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, învederând instanței că împreună cu soțul ei, N. G. sunt moștenitori acceptanți ai defunctei P. M., în calitate de legatari cu titlu particular, potrivit testamentelor autentificate sub nr. 512/19.04.2011 și nr. 559/14.06.2012.
În motivarea cererii numita N. M. L. a arătat că obiectul legatelor cu titlul particular este format din următoarele bunuri imobile:
- un teren intravilan în suprafață de 1400 mp împreună cu o casă de locuit în suprafață de 70 mp și un grajd în suprafață de 80 mp edificate în anul 1971;
- un teren fânețe intravilan, în suprafață de 1400 mp situat în punctul „La M.”, județul Argeș;
- un teren pășune extravilan, în suprafață de 1600 mp situat în punctul „La Coșești”;
- un teren fânețe extravilan în suprafață de 2400 mp situat în punctul „Valea Gropilor”;
- un teren fânețe extravilan, în suprafață de 1000 mp situat în punctul „La Cacova”;
- un teren pășune extravilan, în suprafață de 5000 mp situat în punctul „La M.”;
- un teren fânețe extravilan, în suprafață de 200 mp situat în punctul „În Cacova-Ogrăzii”;
- un teren pădure extravilan, în suprafață de 3300 mp situat în punctul „La M.”;
- un teren în suprafață de 1000 mp teren fânețe, extravilan, situat în . pruni în Deal”, județul Argeș;
- un teren în suprafață de 1600 mp teren pășune extravilan situat în ., punctul „În via în deal”, județul Argeș;
- cota indiviză de 2/ 4 din imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 650 mp din care 250 mp curți construcții și 400 mp livadă împreună cu o casă de locuit aflat pe acest terne, imobil situat în ., județul Argeș.
S-a mai menționat în cerere că aceștia au acceptat succesiunea defunctei P. M. în mod expres și tacit stăpânind toate bunurile defunctei și au valorificat ambele legate cu titlu particular.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 pct. 2 și art. 40 C.pr.civ., art. 1057 noul C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
În susținerea cererii, a fost depusă la dosar, în copie, declarația autentificată sub nr. 1251/16.10.2012 de BNP I. C..
La data de 17.10.2012 pârâtul N. G. a formulat și depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării pârâtul a solicitat instanței respingerea cererii formulată de reclamant ca nefondată și a invocat excepția lipsei calității succesorale a reclamantului la succesiunea defuncților P. N. și P. M., excepția lipsei de interes legitim în promovarea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului G. D., excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității de succesor la succesiunea defuncților P. N. și P. M. a pârâților: G. E., P. E., P. M., D. G., C. M., P. C., D. E. și C. M., excepția lipsei calității de succesor la succesiunea defunctei P. M., a pârâtului N. I., întrucât pârâtul este unicul moștenitor acceptant la succesiunea acesteia.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că defunctul P. N., decedat la data de 18.12.2004 a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă soției sale, P. M., prin testamentul autentificat sub nr. 192/15.01.1998.
Cum cei doi defuncți nu au avut copii, defunctul P. N. a dezmoștenit pe toți moștenitorii nerezervatari, respectiv toate părțile din prezentul proces, rămânând pârâtul N. G..
La data de 07.07.2012 a decedat și defuncta P. M. și a lăsat toate bunurile imobile ale ei și ale soțului său decedat P. N. pârâtului N. G., prin testamentul autentificat sub nr. 512/19.04.2011 și testamentul autentificat sub nr. 559/14.06.2012.
Sub aspectul cererii reconvenționale pârâtul solicită să se constate deschisă succesiunea defuncților P. N. și P. M., învederând instanței că singura moștenitoare a defunctului P. N. a fost soția supraviețuitoare, în calitate de legatar universal conform testamentului autentificat sub nr. 192/15.01.1998, să se rețină că pârâtul N. G. și soția sa N. M. L. sunt singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctei P. M., în calitate de legatari cu titlu particular conform testamentelor menționate mai sus și să se constate că aceștia au primite prin cele două testamente toate bunurile imobile ale defuncților menționate și în cererea de intervenție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1057 noul C.civ., art. 274 C.pr.civ.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar, în copie, testamentele menționate mai sus, declarația autentificată sub nr. 1252/16.10.2012 de BNP I. C., certificatele de deces ale defuncților, adeverința nr. 1967/11.04.2011 emisă de Primăria Comunei Coșești.
La data de 23.10.2012 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și completare de acțiune, învederând instanței că dreptul de opțiune la succesiune aparține și trebuie să fie exercitat nu numai de către succesibilii chemat în primul rând să moștenească, dar și de către succesibilii subsecvenți fără să aștepte exercitarea opțiunii din partea moștenitorilor în rang perfect.
Din punct de vedere al completării acțiunii reclamantul a înțeles să extindă cadrul procesual, pârâții în cauză fiind: G. E., P. E., P. M., D. G., O. C., C. M., P. C., D. E., N. I., N. G., C. M..
În ședința publică din data de 23.10.2012 instanța a luat act de completarea de acțiune și de faptul că numele pârâtei P. M. în realitate este P. M., fiind astfel în continuare conceptată, și a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă a numitei O. C..
La data de 20.11.2012 pârâtul și-a completat cererea reconvențională, solicitând instanței să se constate că reclamantul pârât G. D. nu are calitate procesuală activă, nu are interes legitim în promovarea acțiunii, întrucât nu are calitatea de succesor al defunctului P. N., deși este nepot de soră al defunctului, respectiv G. E..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132, art. 119, art. 275 C.pr.civ.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, adeverința nr. 5072/10.10.2012 emisă de Primăria Comunei Coșești.
La data de 11.12.2012 reclamantul-pârât a formulat completare de acțiune, solicitând instanței introducerea în cauză, în calitate de pârâți pe moștenitorii defunctei C. M., respectiv C. C. și S. V., descendenții pârâtei C. (Arneac) M., în calitate de strănepoți ai defunctului P. I. și pe numiții M. M. și G. I., alături de pârâta O. C., deja introdusă în cauză, în calitate de strănepoți ai defunctului P. I., cerere ce a fost admisă în ședința publica din data de 18.12.2012, și introduși în cauză numiții C. C., S. V., M. M. și G. I., în calitate de strănepoți ai defunctului P. I. de la fiul predecedat P. G..
În ședința publică din data de 15.01.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de numita N. M. L. și dispune introducerea în cauză în calitate de intervenient în nume propriu a acesteia.
În temeiul art. 137 alin. 2 Cod proc. civilă a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității succesorale a reclamantului la succesiunea defuncților P. M. și P. N.; excepția lipsei de interes legitim în promovarea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului; excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității de succesor la succesiunea defuncților P. N. și P. M. a pârâților: G. E., P. E., P. M., D. G., C. M., P. C., D. E. și C. M.; excepția lipsei calității de succesor la succesiunea defunctei P. M. a pârâtului N. I..
Totodată, instanța a admis pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială cu doi martori, reținând obligația acestuia de a-i prezenta necitați în vederea audierii, iar pentru pârâtul N. G. și intervenientă proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și al pârâților, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, având ca obiectiv: să se identifice, să se măsoare și să se poziționeze pe schiță plan terenurile și construcțiile cuprinse în acțiunea principală, în completarea la acțiune și în cererea reconvențională, ce fac obiectul celor două testamente, respectiv nr. 512/19.04.2011 și nr. 559/14.06.2012, urmând a ține seama și de testamentul vechi, prin care defunctul P. C. testează lui P. N. și de testamentul autentificat sub nr. 192/15.01.1998.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost emisă adresă către Primăria Coșești, pentru a se comunica dacă defuncții P. N. și P. M. apar înscriși cu terenurile indicate în acțiunea principală, în completarea de acțiune și în cererea reconvențională, dacă acestea au făcut obiectul legilor de fond funciar și dacă zona a fost sau nu cooperativizată, precum și către BNP I. C. și Țuluca F., pentru a comunica actele ce au stat la baza emiterii testamentelor nr. 192/15.01.1998, nr. 512/19.04.2011 și nr. 559/14.06.2012 și o copie conformă cu originalul a testamentului autentificat sub nr. 192/15.01.1998, urmând ca părțile să depună la dosar toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească în susținerea acțiunii și să prezinte interogatoriile pentru a fi administrate.
De asemenea, instanța a pus în vedere reclamantului și pârâților prezenți să se prezinte necitați la termenul de judecată următor în vederea administrării interogatoriului și a dispus citarea pârâților lipsă cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
A fost numit expert pe ing. D. I. și stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 1000 lei în sarcina pârâtului N. G. și intervenientei N. L..
La dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Primăriei Coșești.
La data de 12.02.2013, pârâtul reclamant N. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul-pârât G. D., doar a capetelor de cerere 1-5 și respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de N. M. L., precum și a cererii reconvenționale precizată formulată de N. G..
Sub aspectul cererii reconvenționale s-a solicitat să se dispună anularea testamentelor autentificate sub nr. 512/19.04.2011 și nr. 559/14.06.2012 de BNP S. A.-M., pe de o parte pentru lipsa consimțământului valabil exprimat și pe de altă parte consimțământul testatoarei P. M. era viciat prin dol, și să se constate calitatea acestuia de moștenitor al autoarei N. M., decedată la data de 07.07.2013, alături de pârâtul N. G. în calitate de nepoți de frate predecedat, N. A., cotele ce le revin, și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce au rămas în succesiunea acestei autoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-119 C.pr.civ., art. 1038, art. 1179, art. 1143 C.civ.
La data de 11.03.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. ing. D. I..
În ședința publică din data de 12.03.2013 instanța a încuviințat pentru pârâtul N. I. proba cu înscrisuri, în cadrul căreia se emite adresă către Spitalul Județean Argeș, secția Neurologie, pentru a comunica de câte ori a fost internată autoarea P. M. și care a fost diagnosticul (principal și secundar) și în măsura în care este posibil să se precizeze dacă aceasta prezenta tulburări cognitive sau dacă bolile de care suferea presupun o eventuală lipsă de discernământ sau discernământ abolit, tulburări de memorie, avându-se în vedere și vârsta autoarei, de 73 ani și să comunice în xerocopie biletele de ieșire din spital, precum și proba testimonială cu doi martori, reținând obligația acestuia de a-i prezenta necitați la termenul următor în vederea audierii și a prorogat avizarea actelor medicale de către SML Argeș după ce acestea vor fi depuse la dosar.
Prin adresa nr. 5485/20.02.2013 emisă de Spitalul Județean de Urgență Pitești au fost depuse relațiile solicitate de instanță.
În cauză au fost audiați martorii G. M. E., propus de intervenient, Ș. L., propus de pârât și C. I., propus de reclamant.
În ședința publică din data de 09.04.2013, a fost admisă cererea formulată de apărătorii părților și a pus în vedere acestora să prezinte necitat și cel de-al doilea martor ce le-a fost încuviințat, sub sancțiunea decăderii, a fost încuviințată în parte cererea formulată de expertul cauzei, ing. D. I., prin care solicită suplimentarea onorariului provizoriu cu suma de 800 lei, raportat la complexitatea lucrării și a dispus suplimentarea onorariului cu suma de 400 lei (200 lei în sarcina reclamantului și 200 lei în sarcina pârâtului N. I.).
Totodată, instanța a admis avizarea următoarelor acte medicale: biletul de ieșire din spital datat 05.01.2011, scrisoarea medicală emisă de Spitalul de Pneumoftiziologie Cronici Leordeni datată 23.02.2012, urmând a se preciza dacă, având în vedere diagnosticele (atât principale, cât și secundare) ce rezultă din actele medicale, P. M. avea sau nu discernământ și capacitatea psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale la data de 19.04.2011 și respectiv 14.06.2012, sens în care se emite adresă către SML Argeș, cu mențiunea de a comunica și onorariul necesar pentru efectuarea lucrării, ce va fi achitat de pârâtul N. I..
În temeiul art. 137 alin. 2 Cod proc. civilă instanța s-a pronunțat mai întâi pe excepțiile invocate de către pârâtul-reclamant N. Gheorhge prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1496/ 09.07.2013 Judecătoria Câmpulung a admis excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului G. D. la succesiunea defunctului P. N., invocată de pârâtul reclamant N. G.,a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. E., P. E., P. M., D. G., C. M., O. C., P. C., D. E., S. V., M. M. și G. I. la succesiunea defunctului P. N., invocată de pârâtul reclamant N. G.,a respins acțiunea completată formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâții G. E., P. E., P. M., D. G., O. C., C. M., P. C., D. E., N. I., N. G., C. M. decedată reprezentată prin C. C. și S. V., M. M., G. I., și intervenienta în nume propriu N. M. Loredan.
Prin aceeași sentință ,instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. G. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de N. M. L.,a constatat deschisă succesiunea defunctului P. N., decedat la data de 18.12.2004, cu ultimul domiciliu în . ,a constatat că singura moștenitoare a defunctului P. N. a rămas soția supraviețuitoare P. M., în calitate de legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr. 192/15.01.1998,a constatat că în succesiunea defunctului au rămas următoarele bunuri:
- suprafața de 1677 m.p.teren în pct. „Căminul Casei”, din care 832 m.p. curți construcții și 845 m.p. livezi;
- suprafața de 1062 m.p. intravilan în pct. „La P.”, zis și „În L.”, zis și „La M.”
- suprafața de 800 m.p. pădure;
- o casă veche compusă din trei camere, din cărămidă acoperită cu tablă;
- un grajd (slon);
- 1/2 dintr-o extindere cu două camere, din cărămidă, acoperită cu tablă.
De asemenea ,a constatat deschisă succesiunea defunctei P. M., decedată la data de 07.07.2012, cu ultimul domiciliu în .,a
constatat că moștenitorii defunctei P. M. au rămas în calitate de legatari cu titlu particular pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L., conform testamentului autentificat sub nr. 512/13.04.2011 și testamentul autentificat sub nr. 559/14.06.2012 la BNP S. A. M.,a constatat că în succesiunea defunctei P. M. au rămas bunurile imobile descrise în cele două testamente, astfel:
- suprafața de 1677 m.p.teren în pct. „Căminul Casei”, din care 832 m.p. curți construcții și 845 m.p. livezi;
- suprafața de 1062 m.p. intravilan în pct. „La P.”, zis și „În L.”, zis și „La M.”
- suprafața de 800 m.p. pădure;
- o casă veche compusă din trei camere, din cărămidă acoperită cu tablă;
- un grajd (slon);
- o extindere cu două camere, din cărămidă, acoperită cu tablă;
- suprafața de 1212 m.p. extravilan în pct. „Valea Gropilor”;
- suprafața de 3958 m.p extravilan în pct. „ La M. V.”;
- suprafața de 3300 m.p. extravilan în pct. „La M. Deal”;
- suprafața de 1212 m.p. extravilan în pct. „In deal la Pruni”;
- suprafața de 2129 m.p. extravilan în pct. „La Vie”;
- suprafața de 1151 m.p. extravilan în pct. „La B.”, zis și „La Coșești”;
- suprafața de 404 m.p. extravilan în pct. „Cacova I”;
- suprafața de 214 m.p. extravilan în pct. „Cacova II”, asupra cărora pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L. au calitate de legatari cu titlu particular.
Judecătoria Câmpulung a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. I. și a dispus obligarea reclamantului pârât să plătească pârâtului reclamant N. G. și intervenientei N. M. L. suma de 4582 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță de judecată a reținut că defunctul P. N. a decedat la data de 18.12.2004, iar prin testamentul autentificat sub nr. 192/15.01.1998 a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă soției sale, P. M.. Cum cei doi defuncți nu au avut copii, defunctul P. N. a dezmoștenit pe toți moștenitorii săi nerezervatari, respectiv, frații și nepoții de frați, singura moștenitoare rămânând soția supraviețuitoare, în calitate de legatar universal.
În această situație, nici mama reclamantului, G. E., nici ceilalți moștenitori legali, și cu atât mai puțin reclamantul nu mai puteau culege succesiunea defunctului P. N., fiind înlăturați de la succesiune de P. M., astfel că, nu mai are nicio relevanță dacă reclamantul și ceilalți moștenitori legali ai defunctului au acceptat sau nu succesiunea, și dacă aveau sau nu calitate de succesori.
În ce privește apărarea formulată de reclamant cu privire la aceste excepții, în sensul că testamentul nr. 192/1998 îi conferă soției supraviețuitoare P. M., calitatea de legatar universal, numai în condițiile în care aceasta, în calitate de moștenitoare legală nesezinară cerea trimiterea în posesiunea notarului, solicitând eliberarea unui certificat de moștenitor, nu poate fi reținută, deoarece calitatea de legatar universal poate fi conferită și unui străin, iar acceptarea succesiunii se poate face atât expres, dar și tacit, ori din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că P. M. a stăpânit bunurile ce au aparținut defunctului P. N., acceptând succesiunea acestuia.
Prin urmare, fiind înlăturați de la succesiune, nici reclamantul și nici ceilalți moștenitori legali nu mai au calitate procesuală și nu justifică un interes în cauză, motiv pentru care instanța a admis atât excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului G. D., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. E., P. E., P. M., D. G., C. M., O. C., P. C., D. E., S. V., M. M. și G. I. la succesiunea defunctului P. N., invocată de pârâtul reclamant N. G..
În ce privește capătul de cerere prin care reclamantul solicită ca, în situația în care se va reține calitatea de moștenitori testamentari a pârâtului N. G. și a intervenientei în interes propriu N. M. L., aceștia să fie obligați la plata sumei de 6000 lei, contravaloarea cheltuielilor cu ultima boală a defunctei P. M., instanța a reținut că potrivit practicii și doctrinei în materie succesorală s-a statuat că, legatarii cu titlu particular nu participă la plata pasivului succesoral, ei nu au vocație la universalitate, dobândind bunuri determinate sau determinabile și prin urmare nu au obligația de a suporta pasivul succesiunii.
Mai mult, instanța a reținut că, așa zisele cheltuieli pretinse de reclamant a fi fost efectuate cu boala defunctei P. M. nu au fost dovedite și se referă la o perioadă anterioară încheierii testamentelor nr. 512/19.04.2011 și nr. 559/14.06.2012.
Ca o consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul G. D. privind constatarea calității de moștenitor a acestuia la succesiunea defunctului P. N., atât în ceea ce privește activul cât și pasivul succesoral.
Analizând actele dosarului în raport de cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. G. și de cererea de intervenție în interes propriu formulată de N. M. L. instanța a reținut următoarele:
La data de 07.07.2012 a decedat defuncta P. M., iar prin testamentul autentificat sub nr. 512/19.04.2011 și testamentul autentificat sub nr. 559/14.06.2012 a lăsat toate bunurile imobile ale ei și ale soțului său decedat P. N., nominalizate, pârâtului N. G. și intervenientei N. M. L..
Astfel, cei doi, în calitate de legatari cu titlu particular înlătură de la succesiune pe pârâtul N. I., care alături de pârâtul N. G. sunt nepoții de frate predecedat ai numitei P. M..
În această situație, cei doi legatari cu titlu particular, au calitatea să solicite deschisă succesiunea defuncților, motiv pentru care instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. G. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de N. M. L., va constata deschisă succesiunea defunctului P. N., decedat la data de 18.12.2004, cu ultimul domiciliu în ., va constata că singura moștenitoare a defunctului P. N. a rămas soția supraviețuitoare P. M., în calitate de legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr. 192/15.01.1998.
Totodată, instanța a constatat că în succesiunea defunctului au rămas următoarele bunuri, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat de exp. D. I.:
- suprafața de 1677 m.p.teren în pct. „Căminul Casei”, din care 832 m.p. curți construcții și 845 m.p. livezi;
- suprafața de 1062 m.p. intravilan în pct. „La P.”, zis și „În L.”, zis și „La M.”
- suprafața de 800 m.p. pădure;
- o casă veche compusă din trei camere, din cărămidă acoperită cu tablă;
- un grajd (slon);
- 1/2 dintr-o extindere cu două camere, din cărămidă, acoperită cu tablă.
De asemenea, instanța a constatat deschisă succesiunea defunctei P. M., decedată la data de 07.07.2012, cu ultimul domiciliu în ., că moștenitori defunctei P. M. au rămas în calitate de legatari cu titlu particular pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L., conform testamentului autentificat sub nr. 512/13.04.2011 și testamentul autentificat sub nr. 559/14.06.2012 la BNP S. A. M..
A constatat că în succesiunea defunctei P. M. au rămas bunurile imobile descrise în cele două testamente, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat de exp. D. I.:
- suprafața de 1677 m.p.teren în pct. „Căminul Casei”, din care 832 m.p. curți construcții și 845 m.p. livezi;
- suprafața de 1062 m.p. intravilan în pct. „La P.”, zis și „În L.”, zis și „La M.”
- suprafața de 800 m.p. pădure;
- o casă veche compusă din trei camere, din cărămidă acoperită cu tablă;
- un grajd (slon);
- o extindere cu două camere, din cărămidă, acoperită cu tablă;
- suprafața de 1212 m.p. extravilan în pct. „Valea Gropilor”;
- suprafața de 3958 m.p extravilan în pct. „ La M. V.”;
- suprafața de 3300 m.p. extravilan în pct. „La M. Deal”;
- suprafața de 1212 m.p. extravilan în pct. „In deal la Pruni”;
- suprafața de 2129 m.p. extravilan în pct. „La Vie”;
- suprafața de 1151 m.p. extravilan în pct. „La B.”, zis și „La Coșești”;
- suprafața de 404 m.p. extravilan în pct. „Cacova I”;
- suprafața de 214 m.p. extravilan în pct. „Cacova II”, asupra cărora pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L. au calitate de legatari cu titlu particular.
În ce privește capătul din cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. I. prin care a solicitat anularea testamentelor autentificate sub nr. 512/13.04.2011 și nr. 559/14.06.2012 la BNP S. A. M., de pe o parte pentru lipsa consimțământului valabil exprimat, și pe de altă parte pentru consimțământul viciat prin dol, instanța a reținut că ,deși în cauză s-a solicitat și s-a admis avizarea actelor medicale depuse la dosar de către pârât, de către L.M.L. Argeș, în sensul de a stabili dacă defuncta P. M. a avut discernământ și capacitatea psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale la data de 19.04.2011, și respectiv 14.06.2012, nu s-a putut stabili acest lucru, întrucât din actele medicale nu a rezultat starea psihică a defunctei în perioada premergătoare, sau la data întocmirii actelor.
Pentru dovedirea capătului de cerere pârâtului i s-a încuviințat și proba cu martori, fiind audiați, sub prestare de jurământ, martorii Ș. L. și C. I., din a căror depoziție nu a rezultat faptul că, la data de 19.04.2011, și respectiv 14.06.2012, defuncta ar fi avut consimțământul viciat prin dol și ar fi lipsit consimțământul valabil exprimat.
Cum potrivit art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, iar pârâtul nu a dovedit situația invocată, urmează respinge acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt din cererea reconvențională prin care a solicitat instanței să se constate calitatea de moștenitor a pârâtului-reclamant N. I. la succesiunea autoarei N. M., decedată la data de 07.07.2013, alături de pârâtul-reclamant N. G., în calitate de nepoți de frate predecedat, N. A., având în vedere că instanța a reținut deja, că singurii moștenitori legatari cu titlu particular sunt N. G. și soția sa, și astfel pârâtul-reclamant N. I. este înlăturat de la succesiunea defunctei P. M. a respins și acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamantul pârât să plătească pârâtului reclamant N. G. și intervenientei N. M. L. suma de 4582 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul - pârât G. D., precum și pârâtul reclamant N. I..
Primul dintre recurenții nominalizați a motivat recursul formulat prin susținerea următoarelor critici:
1.- Prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei sale de interes, instanța de fond a încălcat disp.art. 158-162 și urm.C.pr.civ.,critică întemeiată în drept pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
Calitatea procesuală activă se raportează la condițiile de exercitare a acțiunii civile și nu la succesiunea defunctului, aceea fiind vocație succesorală și nu calitatea procesuală . De asemenea, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual la momentul promovării cererii, fără a se raporta la vreo succesiune. Probabil instanța de fond a dorit să aibă în vedere cele două excepții ca și consecință a lipsei calității sale de succesor la succesiunea defunctului P. N.. Prin completarea la acțiunea depusă la dilele 97,98 a solicitat să se constate doar calitatea sa de moștenitor al defunctei P. N. în concurs cu soția supraviețuitoare P. M. ai cărei moștenitori sunt alte persoane.
Instanța de fond ,deși se pronunță pe excepțiile arătate, respinge acțiunea așa cum a fost completată ,ceea ce înseamnă că a înțeles să antameze fondul.
În răspunsul la întâmpinare a arătat că a acceptat succesiunea defunctului P. N. întrucât G. E. a fost renunțătoare ,astfel că moștenirea în întregul ei va reveni comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți .
Din probele administrate a rezultat că a acceptat moștenirea defunctului P. N. alături de soția supraviețuitoare a acestuia ,P. M. .
2.- Au fost încălcate disp.art. 774, 777 C.civ., în ceea ce privește pasivul succesoral rămas în urma defunctei P. M., motiv fundamentat juridic prin invocarea disp.art. 304 pcr.9 C.pr.civ.
Instanța de fond reține în mod greșit să potrivit practicii și doctrinei în materie succesorală s-a statuat că legatorii cu titlu particular nu participă la plata pasivului succesoral, neavând vocație la universalitate dobândind bunuri determinate sau determinabile.
Instanța a mai reținut că aceste cheltuieli solicitate în legătură cu ultima boală a defunctei P. M., se referă la o perioadă anterioară încheierii testamentelor nr. 512/19.04.201]1 și 559/14.06.2012, motivare care este străină cauzei ,căci aceste cheltuieli de boală nu puteau fi decât anterioare decesului .
Deși prima instanță de judecată a reținut faptul că cei doi moștenitori ai defunctei, P. M. sunt legatari cu titlu particular, raportat la compunerea masei succesorale, aceștia adună întreaga universalitate de bunuri.
Din răspunsurile la interogatoriu date de părți, cu excepția pârâtului N. G., precum și din declarațiile martorilor Ș. L., Costas I. și O. I. a rezultat că a fost cel care a îngrijit de autoarea P. M., atât după primul cât și după cel de-al doilea accident cerebral, în 2010,2011 și că a suportat toate cheltuielile cu îngrijirile medicale.
3. Soția supraviețuitoare P. M. nu a înțeles să valorifice testamentul înregistrat sub nr. 192/1998 în termenul de opțiune succesorală, nesolicitând . rămase în succesiune .
4.- Testamentele înregistrate sub nr. 192/15.01.1998 și 3335/13.08.1990 sunt lovite de nulitate ca urmare a vicierii discernământului testatorului P. N. . Acesta a fost purtătorul unor afecțiuni ce erau incompatibile cu discernământul aspect confirmat de faptul că, în mod repetat, la distanțe mai mari de timp ,acesta a testat aceleiași beneficiare întreaga sa avere.
5.- În mod greșit, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. I. întrucât defuncta P. M. a suferit două accidente cerebrale în perioada anilor 2010-2011 ,ceea ce anulează păstrarea unui discernământ integral . În anul 2012, autoarea se afla deja la o vârstă înaintată, 75 de ani, cu două accidente cerebrale masive, ceea ce a influențat perfectarea celor două testamente ,din care ultimul cu mai puțin de o lună înaintea decesului .
A menționat recurentul că se impunea admiterea probei solicitate la data de 02.07.2013 pentru a se lămuri dacă afecțiunea . era sau nu compatibilă cu discernământul viciat . Trei martori au susținut acest aspect confirmând starea de dezorganizare, atitudinea recalcitrantă, schimbătoare și de neprezentare a realității a defunctei P. M., cu cel puțin doi ani înaintea decesului .
Recurentul a motivat interesul admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant N. G. prin invocarea faptului că o dată reținută calitatea acestuia de moștenitor al defunctei P. M. și pârâtul trebuie să răspundă proporțional cu cota sa pentru pasivul succesoral.
6.- Aplicarea greșită a disp.art.274 C.pr.civ .referitoare la suportarea cheltuielilor de judecată întrucât pretențiile dintre părți au fost admise doar în parte, cheltuielile de judecată se acordă proporțional cu capetele de cerere admise ceea de impune o analiză detaliată a acestui aspect. Cuantumul cheltuielilor urmează a fi cenzurat și micșorat și se vor stabili cheltuielile de judecată defalcat pe fiecare parte litigantă, în mod individual, atât în ceea ce-i privește pe cei căzuți în pretenții ,cât și pe cei aflați în culpă .
7- Instanța de fond nu motivează admiterea cererii de intervenție a intervenientei N. L. și a cererii reconvenționale a pârâtului N. G. dar nici respingerea cererii reconvenționale a pârâtului N. I. ,sens în care invocă disp.art.304 pct.7 C.pr.civ. Acest lucru face imposibilă analizarea aspectelor ce au dus la analiza instanței și imposibilitatea exercitării controlului judiciar.
Recurentul N. I. și-a motivat recursul, prin invocarea următoarelor critici :
1.- Instanța de fond a reținut în mod eronat că intimații – pârâți N. G. și N. L. sunt legatari cu titlu particular ,aceștia fiind în realitate legatari cu titlu universal întrucât au intrat integral în posesia bunurilor ce provin de la autoarea P. M. .
2.- Prima instanță de judecată nu a ținut cont de actele medicale existente la dosar din care rezultă diagnosticul de atrofie cerebrală circumscrisă, ateroscleroză cerebrală, tulburare depresivă ,recurenta având numeroase internări medicale. Din declarațiile martorilor rezultă fără nici un dubiu că, aceasta nu avea discernământ și că nu putea să se întrețină singură. De asemenea instanța trebuia să solicite relații pentru ca în baza acestora să se stabilească printr-o expertiză psihiatrică dacă accidentul cerebral afectează discernământul și dacă, la două luni după cel de-al doilea accident cerebral,avea discernământ .
3.- Instanța de fond nu a încuviințat proba cu mai mulți martori, în raport de complexitatea speței și de numărul mare de părți, trebuind să încuviințeze cel puțin doi martori pentru fiecare parte .
4. Judecătoria Câmpulung nu a ținut cont de faptul că defuncta P. M. a fost izolată în mod vădit, locuind în domiciliul soților N. G. și N. L. doar cu două săptămâni înainte să moară . De asemenea ,din probele administrate a rezultat și violența legatarilor față de G. D. care a îngrijit-o un interval de timp Defuncta nu a fost îngrijită corespunzător, fiind necesar a se administra proba cu martori pentru a dovedi acest aspect.
5.- În cauză era necesară efectuarea unei expertize medico - legale și suplimentarea probelor sub aspectul stării fizice a autoarei P. M..
6.- Instanța nu a reținut lipsa avizului psihiatric necesar pentru încheierea actului notarial ,ceea ce face ca consimțământul să nu fie valabil exprimat, invocând prevederile art. 1036 și 1179 C.civ.
Consimțământul valabil nu există întrucât autoarea nu mai avea discernământ asupra actelor și faptelor sale .
7.- Instanța s-a pronunțat pe excepție și nu pe fond ,așa cum ar fi trebuit.
8.- Instanța de fond a introdus la masa succesorală și bunurile care i-au fost atribuite ca urmare a judecăților anterioare, existând astfel autoritate de lucru, enumerând suprafața de 600 mp pășune, în punctul „ În P. în deal”, suprafața de 600 mp fânețe, în punctul „La cocova”, imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 650 mp ,din care 250 mp curți construcții și 400 mp livadă, împreună cu o casă de locuit ,aflată pe acest teren, imobil situat în ., jud. Argeș.
A menționat recurentul că stăpânește aceste bunuri de peste 30 de nai, fapt ce rezultă din adeverința de rol eliberată de Primăria comunei Coșești, pe care urmează să o depună la dosar .
9.-Deși instanța a reținut că defuncta nu a avut copii, aceasta a avut un fiu care a decedat în anul 1990. În acest mod, instanța de fond a încălcat principul rolului activ.
Pentru toate aceste motive, recurentul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probatoriului .
La data de 14.03.2014 ( filele 36 - 38) intimații N. G. și N. M. L. au depus întâmpinare la ambele recursuri, solicitând respingerea acestora.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în virtutea disp.art. 304 ind.1 C.pr.civ. ,tribunalul constată următoarele :
1.- Primul dintre motivele de recurs invocate de recurentul G. D. pune în discuție greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță de judecată cu ocazia soluționării cererii de chemare în judecată prin prisma excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului recurentului de a introduce această cerere.
În analiza acestui motiv, trebuie avut în vedere că, în raport de prevederile art. 650 vechiul cod civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai în temeiul legii, caz în care persoanele care urmează să primească acest patrimoniu sau parte din acesta, ordinea și cotele sunt determinate prin lege, dar și în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată prin întocmirea unui testament. În această din urmă situație, suntem în prezența unei moșteniri testamentare.Promovând cererea de chemare în judecată pentru constatarea deschisă a succesiunii autorului P. N. și a calității sale de succesor al acestuia, recurentul reclamant G. D. a pretins că ar avea vocație succesorală legală, în calitatea sa de rudă de gradul III, nepot de soră G. E., renunțătoare la moștenirea defunctului P. N. .
Din cuprinsul testamentului lăsat de această persoană ( fila 157) rezultă că autorul P. N. a testat întreaga sa avere în favoarea soției supraviețuitoare P. M. . Dată fiind existența acestui testament, în cauză nu se mai poate vorbi despre o moștenire legală, iar recurentul reclamant, nu mai poate pretinde că este chemat la moștenirea defunctului P. N. în temeiul legii ,adică nu-și mai poate valorifica vocația succesorală legală.
Pentru aceste considerente, nu se mai poate reține că ar exista o identitate între persoana care reclamă un drept și titularul acestuia din cadrul raportului juridic dedus judecății, în cadrul moștenirii testamentare neputându-se reține îndreptățirea recurentului G. D. la transmiterea patrimoniului succesoral al defunctului P. N., prin valorificarea calității sale de moștenitor legal.
Din acest motiv, recurentul nu poate justifica legitimarea procesuală activă în cauză și nici interesul căci vocația sa succesorală legală este străină de cadrul procesual determinat de existența unei devoluțiuni succesorale testamentare,context în care pretinsa calitate de succesor legal este lipsită de relevanță ,testatorul instituind un legatar universal .
2.- Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat . Instanța de fond a reținut că legatarii cu titlu particular nu pot fi obligați la suportarea pasivului succesoral . Recurentul G. D. a pretins obligarea intimaților N. G. și N. M. L. la plata cheltuielilor pe care le-ar fi suportat cu întreținerea autoarei P. M. .De reținut este faptul că, potrivit art. 774 C.civ., pasivul succesoral al moștenirii este alcătuit din datoriile și sarcinile acesteia .Cheltuielile solicitate de recurent nu pot fi incluse în niciuna dintre aceste categorii ,astfel că problema suportării acestor cheltuieli nu are nicio legătură cu patrimoniul succesoral.
Tocmai din acest motiv, precizarea instanței de fond conform cărora sumele solicitate s-ar fi referit la întreținerea acordată autoarei P. M. anterior întocmirii celor două testamente ai căror beneficiari sunt intimații nu este lipsită de logică . Recurentul a pretins obligarea intimaților la plata cheltuielilor respective în virtutea obligațiilor ce le-ar fi revenit acestora în temeiul respectivelor testamente.Față de conținutul și esența dispozițiilor testamentare, testatorul nu poate impune legatarului obligații care să fie prestate în timpul vieții deoarece legatul produce efecte numai din momentul deschiderii moștenirii . Tocmai aceasta este rațiunea pentru care prima instanță de judecată a făcut aprecieri asupra perioadei de timp în care au fost efectuate cheltuielile cu întreținerea autoarei P. M., pentru a sublinia că legatarilor intimați nu le pot fi imputate aceste cheltuieli din moment ce testamentul produce efecte de la data deschiderii succesiunii .
Prin urmare, toate probele invocate de recurent care ar confirma susținerile sale referitoare la cheltuielile efectuate pentru îngrijirea autoarei P. M. sunt lipsite de relevanță, intimații neavând vreo obligație legată de suportare a acestor cheltuieli .
3. Nici cea de a treia critică nu poate fi apreciază ca fiind relevantă ,singura condiție impusă de lege pentru ca testamentul înregistrat sub nr. 192/1998 să producă efecte fiind aceea referitoare la intervenirea decesului testatorului.
4. Motivul de recurs în cadrul căruia recurentul invocă aspecte ce țin de afectarea discernământului testatorului P. N. apare formulat pentru prima dată în fața instanței de recurs. Nici prin cererea inițială introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung și nici prin cererea completatoare, recurentul - reclamant G. D. nu a pretins existența unei asemenea cauze de nevaliditate a testamentelor în discuție, considerent în raport cu care, instanța de recurs nu poate proceda la analiza temeiniciei acestei susțineri .
5. În cadrul criticii aduse sentinței instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant N. I.,recurentul reclamant G. D. nu se prevalează de vreun drept propriu.
Problema suportării cheltuielilor prilejuite de întreținerea autoarei P. M., vehiculată de recurent pentru a justifica interesul său în formularea unei asemenea critici este străină de cauză căci recurentul a solicitat numai obligarea intimaților N. G. și N. M. L. la plata cheltuielilor respective, nu și a recurentului N. I. .Cum cadrul procesual obiectiv a fost stabilit în fața primei instanțe și schimbarea acestuia nu este permisă în calea de atac, considerațiile susținute de recurentul reclamant G. D. nu pot fi primite spre analiză.
6.- Motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond ar fi făcut o aplicare incorectă a disp.art. 274 C.pr.civ. este întemeiat . Potrivit dispozitivului sentinței civile recurate, numai recurentul G. D. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimații N. G. și N. M. L. .Pe lângă cererea principală formulată de acest recurent ,respinsă de instanța de fond, prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de recurentul N. I. în contradictoriu cu intimații mai sus menționați . Ca atare, părțile care îndeplinesc condiția culpei procesuale impusă de art. 274 C.pr.civ. sunt atât recurentul G. D. ,cât și recurentul N. I.. Raportat la aceste considerente și la cuantumul cheltuielilor de judecată reținute de prima instanță de judecată ca fiind efectuate de cei doi intimați ,necontestat, fiecare dintre recurenți, în considerarea disp. art. 277 C.pr.civ., va fi obligat să plătească pârâtului-reclamant N. G. și intervenientei N. M. –L. câte 2291 lei reprezentând ½ din cheltuielile de judecată.
7.- Contrar afirmațiilor pe care recurentul G. D. le-a făcut vis-a-vis de lipsa unei motivări pentru care au fost admise cererile intimaților N. G. și N. M. L. și respinsă cererea reconvențională formulată de recurentul N. I., în considerentele sentinței civile recurate au fost redate argumentele pentru care prima instanță de judecată a dispus în acest sens. Astfel, în privința cererilor formulate de intimați au fost reținute ca fiind operante cele două testamente întocmite de testatoarea P. M. . Referitor la cererea formulată de recurentul N. I., instanța a apreciat că aceasta nu a făcut dovada susținerilor acestuia referitoare la lipsa discernământului sau vicierea consimțîmântului autoarei P. M. în momentul întocmirii formelor testamentare .
În privința recursului formulat de recurentul N. I. se impune a fi reținută distincția dintre legatul cu titlu particular și legatul cu titlu universal . În cazul acestuia din urmă ,vocația legatarului se referă la o cotă parte ( fracțiune) din moștenire ( universalitate) exprimată printr-o fracțiune matematică sau prin indicarea unei mase de bunuri succesorale, determinate prin materia lor juridică de imobile sau de mobile .Art. 894 alin.1 C.civ. se referă în mod expres la această categorie de legate.
Spre deosebire de legatul cu titlu universal, astfel cum reiese din art.894 alin2 C.civ, legatul cu titlu particular conferă legatarului vocație succesorală la unul sau mai multe bunuri determinate ( art. 887 C.civ. ) privite izolat. Indiferent de numărul și valoarea acestor bunuri, legatul rămâne cu titlu particular căci legatarul nu are o vocație la universalitatea succesiunii sau la o cotă parte din acea universalitate, ci numai asupra bunurilor determinate, specificate în testament ,astfel cum este cazul și testamentelor invocate în cauză ,lăsate de P. M. . Așadar, instanța de fond a dat o calificare juridică corectă acestor testamente pornind de la conținutul expres al acestora .
Motivele de recurs numerotate cu 2,3, 4 și 5 aduc în discuție modul în care instanța de judecată a soluționat cererea reconvențională formulată de recurentul N. I., probatoriul incomplet administrat pentru lămurirea aspectului dacă autoarea a fost lipsită de discernământ în momentul întocmirii celor două testamente sau dacă consimțământul său a fost viciat prin dol ,care în materie testamentară se înfățișează sub forma captației si sugestiei .Pe de o parte, prin cererea reconvențională formulată, recurentul N. I. a pus în discuție existența unei incapacități a testatoarei P. M. de a testa, iar pe de altă parte, lipsa unui consimțământ valabil exprimat de aceasta în acel moment.
Lipsa discernământului a fost pusă pe seama unei stări de boală ce afecta sănătatea psihică a autoarei. Împrejurarea evocată se impunea a fi stabilită în mod neechivoc de către instanța de judecată, pe baza probelor propuse în condițiile art. 1169 C.civ. de către partea care a invocat inexistența discernământului ,art. 856 C.civ. stabilind că orice persoană este capabilă de a dispune prin testament dacă legea nu o oprește ,regula fiind capacitatea de a testa .
Din punct de vedere probator ,recurentul a propus probele cu înscrisuri și doi martori, pe care instanța de judecată le-a încuviințat și administrat . Actele medicale oficiale(filele 246-248) nu au atestat însă că defuncta suferea de o boală psihică cu caracter cronic, iar depozițiile martorilor nu au relevat aspecte care să confirme că autoarea nu ar fi fost rațională în momentul testării .Astfel,martorii Ș. L. (fila 289 ) și C. I. (fila 290) și-au exprimat numai o părere personală în legătură cu starea psihică a autoarei P. M.
Față de materialul probator administrat în cauză și de regula capacității de a testa consacrată în mod expres de disp.art. 856 C.civ ., în cauză nu s-a făcut dovada lipsei discernământului autoarei P. M..
Ca modalitate de viciere a voinței ,dolul se înfățișează în materia legatelor prin captație și sugestie ,dacă faptele sunt exercitate prin manopere dolosive sau viclene, în scopul de a determina pe dispunător să facă o liberalitate, pe care altfel nu ar face-o și nici nu ar avea motive să o facă . Recurentul a invocat sub acest aspect izolarea și îndepărtarea testatoarei de celelalte rude. Probele administrate în cauză nu au confirmat însă această afirmație ,declarațiile martorilor reprezentând doar aprecieri subiective, iar lipsa îngrijirilor corespunzătoare prestate de către intimați este un argument inutil, față de motivarea cererii reconvenționale.
Referitor la neadministrarea probei cu expertiză psihiatrică ,din cuprinsul adresei depuse la fila 320 a dosarului de fond,emisă de Serviciul Medico-Legal Argeș ,rezultă că această unitate a comunicat instanței că nu poate furniza relațiile solicitate întrucât din actele medicale atașate nu rezultă starea psihică a numitei P. M. în perioada premergătoare sau la data întocmirii actelor.Așadar,recurentul N. I. nu a depus la dosar acte medicale care să ateste boala psihică de care ar fi suferit testatoarea P. M. și în condițiile în care sarcina probațiunii îi revenea,în cauză nu era posibilă ,dat fiind că autoarea nu mai era în viață,efectuarea expertizei psihiatrice.
Cel de-al șaselea motiv de recurs pune în discuție lipsa avizului psihiatric la întocmirea testamentelor lăsate de autoare.Această chestiune este formulată pentru prima orară în fața instanței de recurs,având prin urmare, caracterul unui capăt de cerere nou,care nu a fost supus analizei primei instanțe de judecată .Prin urmare, față de disp. art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ. ,nu se poate proceda la o examinare a temeiniciei sale pentru prima oară în recurs.
Critica potrivit căreia instanța s-a pronunțat pe excepție și nu pe fond nu este una justificată de un interes personal al recurentului N. I. căci soluția pe excepție privește numai cererea principală în care recurentul nu are calitatea de reclamant. Ca atare, cum orice demers judiciar trebuie să fie justificat de un folos practic al celui care-l declanșează ,față de inexistența unui asemenea folos pentru recurentul N. I. ,susținerea acestei critici este lipsită de eficiență. În plus,tribunalul a analizat deja în cadrul primului motiv de recurs din recursul recurentului G. D. legalitatea sentinței din acest punct de vedere.
Recurentul a mai pretins prin motivele de recurs că anumite bunuri care-i aparțineau au fost reținute ca făcând parte din averea succesorală a defunctei P. M. .Această afirmație este nedovedită, prin niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză nefăcându-se dovada realității acestei afirmații. Recurentul nu a depus nici hotărârile judecătorești pronunțate în judecățile care ar fi avut loc anterior și nici vreo adeverință eliberată de Primăria comunei Coșești .
Cât privește stăpânirea de peste 30 de ani pe care ar fi exercitat-o asupra acestor bunuri, din nou trebuie avută în vedere nesocotirea cadrului procesual obiectiv cu care a fost investită Judecătoria Câmpulung ,precum și încâlcarea disp. art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ .
Încălcarea de către instanța de judecată a principiului rolului activ prin invocarea existenței unui fiu predecedat al autoarei este un motiv de recurs nesusținut de dovezi și nejustificat de un interesului personal al recurentului ,care se prevalează de calitatea sa colateral privilegiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. ,tribunalul va admite recursul recurentului G. D. și pe cale de consecință va modifica sentința în sensul că va obliga pe recurentul reclamant G. D. și pe pârâtul reclamant N. I. la 2291 lei către pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L..,menținând în rest sentința.În virtutea considerentelor redate,va respinge recursul recurentului N. I. ,ca nefondat.
În conformitate cu disp. art. 274 și 277 C.pr.civ.,reținând culpa procesuală a celor doi recurenți și cheltuielile de judecată în cuantum de 2300 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor depuse la dosar ,efectuate de intimații N. G. și N. M. L.,tribunalul va dispune obligarea fiecăruia dintre recurenții G. D. și N. I. la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.La stabilirea acestei sume,tribunalul a avut în vedere caracterul fondat al unuia dintre motivele de recurs formulate de recurentul G. D. ,motiv pentru care a acordat numai suma de 2000 lei din totalul de 2300 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul G. D. împotriva Sentinței civile nr. 1496/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții M. M., G. E.,decedată cu moștenitori G. I.,B. D., P. E., P. M., D. G., D. E., N. G., O. C., C. M. decedată, cu moștenitorii S. V. și C. C., P. C., decedat cu moștenitor C. M.,N. I. și intervenienta N. M. L..
Modifică sentința în sensul că obligă pe recurentul reclamant G. D. și pe pârâtul reclamant N. I. la 2291 lei către pârâtul reclamant N. G. și intervenienta N. M. L..
Menține în rest sentința.
Respinge recursul pârâtului reclamant N. I. ca nefondat.
Obligă pe recurenți la câte 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații N. G. și N. M. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, I. B. |
Red.S.I.Ț.
Tehn D.T. 4 ex
11.02.2015
Jud fond .I.P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 98/2015.... | Cereri. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
