Fond funciar. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul ARGEŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 2964/216/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 241/2015

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE

Judecător M. B.

Grefier E. N.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții-reclamanți B. I. și B. V. și apelanta-pârâtă Ș. A., împotriva sentinței civile nr. 530/22.05.2014 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. G., C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată prin Președinte-Primar N. D. și C. Județeană de Fond Funciar Argeș reprezentată prin Președinte-Prefect C. S. având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 14 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 alin.1 Cod Procedură Civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față.

Constată că, sub nr._ /23 octombrie 2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. I. și B. V. împotriva pârâților Ș. A., Ș. G., C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, reprezentată prin președinte - primar și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, reprezentată prin președinte – prefect, prin care s-au solicitat următoarele: constatarea nulității absolute și parțiale a procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001 eliberat către Ș. A. și M. I. C. pentru terenul în suprafață de 2030 mp. situat în Curtea de Argeș în .; rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele Ș. A. și Ș. G. pentru terenul în suprafață de 2030 mp. bazată pe nevalabilitatea procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza acesteia.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 562/13.05.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeș, definitivă și irevocabilă, a fost anulat procesul-verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru suprafața de 2030 mp și a fost reconstituit dreptul lor de proprietate pentru aceeași suprafață de 2030 mp, teren situat în ., din Curtea de Argeș. Reclamanții au mai arătat că aceasta sentință are putere de lucru judecat față de pârâtele C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș și C. Județeană de Fond Funciar Argeș și, chiar dacă pentru cele două comisii sentința civilă nr. 562/13.05.2009 are putere de lucru judecat, consideră că în prezenta cauza acestea trebuie să aibă calitatea procesuală pasivă pentru a putea răspunde solicitărilor instanței de judecată privind modul în care au pus în executare sentința civilă. Despre pârâții Ș. A. și Ș. G., au arătat că sunt moștenitorii lui M. I. C., iar față de pârâții Ș. A. și Ș. G. aceasta sentință cu nr. 562/13.05.2009 nu le este opozabilă, dar datorită faptului că refuză să o respecte, reclamanții au fost nevoiți să promoveze aceasta acțiune care trebuie să aibă ca și finalitate aceeași situație reținută în sentința civilă nr. 562/13.05.2009. Au mai arătat că terenul în litigiu are suprafața de 2030 mp. și este situat la nr. 133 în . să se aibă în vedere actele în care apare exact acest teren. Pârâta Ș. A. este fiica numitului M. C., decedat la data de 28.03.1992 astfel cum se menționează în certificatul de moștenitor cu nr. 365/09.06.1992 emis de notariatul de Stat local Curtea de Argeș, iar actul oficial primar în care apare evidențiat terenul pârâților Ș. este reprezentat de sentința civilă nr. 836/10.10.1960 în care se atestă că imobilul situat la numărul 133 din . Victoriei) va fi proprietatea lui C. M. și C. M., fiind compus din casa și teren în suprafața de cca. 9 prăjini, adică 18 ari adică 1.800 mp, terenul fiind identificat clar cu vecinătăți. Pornind de la acest înscris moștenitorii lui M. C. și C. nu pot pretinde o suprafață mai mare de 1.800 mp. în acest punct, dar în prezent stăpânesc suprafața de 3438 mp. conform procesului verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 anulat, iar pentru suprafața ce depășește 1.800 mp. nu pot prezenta un act justificativ de proprietate. Reclamanții au mai precizat că ei sunt fiii lui B. V. decedat la data de 14.10.1992, iar conform tranzacției consfințite prin sentința civilă nr. 686/2006 a Judecătoriei Curtea de Argeș, au moștenit în indiviziune de pe urma autorului B. V., suprafața de 2030 mp, teren situat în mun. Curtea de Argeș, ., învecinat la nord cu moștenitorul lui M. C.. Au mai arătat că terenul lor în suprafață de 2030 mp. are altă proveniență, chiar dacă este învecinat cu cel de 1.800 mp, acest teren provine de la S. B., moștenit de la părinții ei, iar actul primar de proprietate al reclamanților în care este evidențiat acest teren este reprezentat de actul de partaj voluntar transcris la Tribunalul Argeș sub nr. 131/02.03.1949. Conform acestui act lui B. V. i-a revenit suprafața de 38 de ari adică 3.800 mp. S-a mai menționat că pârâții și nici autorii lor M., nu sunt moștenitorii lui S. B., nu pot avea vreo pretenție la bunurile sau imobilele acesteia, iar reclamanții sunt moștenitorii lui B. V.. Despre restul de teren până la 3.800 au arătat că este ocupat de P. M. H., vecin cu reclamanții în acel punct și care l-a avut ca lot în folosința înainte de anul 1990. Reclamanții au mai menționat că ei au fost puși în posesie și au stăpânit și muncit acest teren încă din anul 1991, dar în urma eliberării nelegale către pârâți a procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001 pentru suprafața de 3438, au fost evacuați de pe terenul lor. Contrariați, au solicitat să li se elibereze actul de punere în posesie, astfel ca la data de 09.11.2001 li s-a eliberat procesul verbal pentru suprafața de 2030 mp. teren situat în Curtea de Argeș în ., act care de fapt era redactat de mult, dar nu li se înmânase. Dovada că reclamanții au intrat în posesia terenului de 2030 încă din anul 1991 o reprezintă chiar procesul verbal de punere în posesie din 11.10.1993 eliberat lui P. M., în care B. V. apare ca vecin la Nord și Est, or, cum ar fi fost posibil ca autorul reclamanților să fie trecut vecin dacă nu era proprietar? Au mai susținut că esența constă în faptul că pârâții Ș. și nici autorii lor nu dovedesc ca au avut o suprafață mai mare de 1.800 mp. în proprietate, pe .) nr. 133. S-a mai susținut că procesul verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 eliberat pârâților a fost eliberat cu încălcarea legii, fapt constatat de către instanța de judecată prin sentința civilă nr. 562/13.05.2009, prin care se constată că acest proces verbal a fost emis în mod eronat pentru suprafața de 3438 mp, constatare făcută în baza recunoașterii CLFF Curtea de Argeș că a greșit când a analizat actele primare de proprietate și că la momentul punerii în posesie a fost dusă în eroare de către pârâți. În acest sens s-a arătat că adresa cu nr. 2232/26.03.2009 a CLFF Curtea de Argeș, comunicată instanței de judecată în dosarul nr._, menționa: ,,Vă informăm că la data de 20.06.2001 CLFF a reanalizat actele de proprietate din vechime prezentate de părți, a legăturilor de rudenie existente între ei și a constatat că ing. M. P. (delegatul OCPI Argeș la acea dată) a fost dusă în eroare când a procedat la delimitarea suprafeței de 3438 mp, dispunând eliberarea unui nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1800 mp” cât li se cuvenea de drept. S-a mai arătat că nu se poate susține că nu există temei legal pentru aceasta procedură, deoarece art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, prevede: ,,În cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștilor proprietari, iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil”. Reclamanții au susținut că ei aveau adeverința de proprietate emisă, stăpâneau terenul, astfel că în mod legal comisia de fond funciar, observând că procesul-verbal din 31 mai 2001 este eliberat abuziv și nelegal pentru suprafața de 3.438 a procedat la revocarea acestuia și la eliberarea unuia corect pentru suprafața de 1.800 mp, pe care intimații l-au refuzat. S-a mai arătat că procesul-verbal de punere în posesie eliberat pe numele pârâților Ș., respectiv autorului, din data de 31.05.2001 trebuie analizat de instanța de judecată raportat la prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 pentru modificarea Legii 18/1991. Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului se face în condițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991: „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: acte de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în CAP, registrul agricol de la data intrării în cooperativa sau în lipsa acestora din orice alte probe inclusiv declarații de martori”. Reclamanții au susținut că pârâții: acte de proprietate pentru cei 2030 mp. situați în ., NU DEȚIN, carte funciară sau cadastru NU DEȚIN, cerere de înscriere în CAP cu acest teren, NU DEȚIN, în rolul agricol al autorilor lor NU APARE, alte probe care să ateste proprietatea acestui teren anterior colectivizării, NU DEȚIN. Pe de altă parte, reclamanții B. au menționat că ei prezintă următoarele înscrisuri clare: actul de partaj voluntar transcris la Tribunalul Argeș sub nr. 131/02.03.1949, conform căruia lui B. V. i-a revenit suprafața de 38 de ari adică 3.800 mp., teren învecinat cu cei 1.800 de mp., ai autorului recurenților; rolul agricol al lui B. V. colectivizării, în care apare evidențiat acest teren (contrar susținerilor recurenților); declarația lui M. D. (ruda cu recurenții) autentificată sub nr. 121 din 13.01.2006, prin care recunoaște dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 2030 m.p. din . a achitat impozitul pentru acest teren pe toată perioada deținerii lui și până în prezent fiind achitat de reclamanți. Deci, s-a arătat că pârâții trebuie să dovedească cu acte vechi de proprietate că au deținut anterior colectivizării terenul de 2030 mp. din ., or nu există un asemenea act, dreptul lor este doar pentru suprafața de 1.800 mp. În ceea ce privește sentința civilă nr. 562/13.05.2009, reclamanții au susținut că aceasta nu le este opozabilă pârâților Ș., aceștia având posibilitatea să facă dovada contrară situației reținute prin aceasta sentință, însă numai în ceea ce îi privește pe dânșii privind înscrisurile care ar demonstra contrariul privind terenul lor și NU al reclamanților. S-a susținut că toate constatările instanței din sentința civilă nr. 562/13.05.2009 în ceea ce privește actele și susținerile CLFF Curtea de Argeș au puterea de lucru judecat, iar pe baza actelor din dosar în sentința cu nr. 562/13.05.2009 instanța reține: B. V. este proprietar pe suprafața de 2030 mp în baza actului de partaj din 1949; acest teren a fost colectivizat; petenții au formulat cerere de reconstituire. Aceste chestiuni priveau dreptul reclamanților de proprietate și dovedite și de actele depuse de CLFF Curtea de Argeș, situație care nu are legătură cu recurenții și terenul acestora din speța de față și au intrat în puterea lucrului judecat. Mai departe în aceeași speță CLFF Curtea de Argeș prin adresa nr. 2232/26.03.2009 face cunoscut instanței că a fost o eroare la delimitarea terenului de 3.438 mp. și că procesul verbal emis lui Ș. A. este greșit, iar instanța constată că în mod nelegal a fost pusă în posesie Ș. A.. S-a mai arătat că pe aceasta problema pârâții Ș. pot aduce acum dovezi care să susțină contrariul, adică dovada dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 2030 mp, dar nu există însă nici un înscris în acest sens. Pentru aceste motive, reclamanții au arătat că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În drept au invocat: art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 pentru modificarea Legii 18/1991, art. 34-37 din Legea nr. 7/1996, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, martori, expertiza tehnică de specialitate topografică.

Reclamanții au depus odată cu cererea de chemare în judecată și înscrisuri (tichet recomandate, certificat de informare nr. 1/15 octombrie 2013, proces-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, invitație la mediere, certificat de moștenitor nr. 365/9 iunie 1992 eliberat de NSL Curtea de Argeș, sentința civilă nr. 686/6 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 604/2006, referat nr. 1530/11 iunie 2013 al OCPI Argeș – BCPI Curtea de Argeș, încheierea de respingere nr. 5606/20 iunie 2013 dată de OCPI Argeș – BCPI Curtea de Argeș în dosarul nr. 5606/30 aprilie 2013, certificat cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice, extras registru agricol, adresa nr. 2232/26 martie 2009 emisă de CLFF Curtea de Argeș, proces-verbal de punere în posesie din 11 octombrie 1993, proces-verbal de punere în posesie din 9 noiembrie 2001, sentința civilă nr. 836/10 octombrie 1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Curtea de Argeș în dosarul nr. 202/1960, act de partaj voluntar, proces-verbal de punere în posesie din 31 mai 2001, sentința civilă nr. 562/13 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ).

La data de 2 decembrie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâții Ș. A. și Ș. G., prin care au arătat că înțeleg să formuleze apărările lor față de pretențiile reclamanților. Pârâtul Ș. G. a precizat că înțelege să ridice, în baza art. 40 raportat la art. 36 din Cod procedură civilă, excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la ambele capete de cerere. A arătat că prin primul capăt de cerere reclamanții solicită constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat de CLFF Curtea de Argeș în data de 31.05.2001, or din cuprinsul acestui act rezultă că a fost eliberat soției sale Ș. A. în calitate de moștenitoare a tatălui său, M. C., în prezent decedat. Pârâtul a arătat că el nu este moștenitorul lui M. C., ca urmare nu este beneficiarul acestui proces verbal de punere în posesie, iar în aceste condiții el nu are calitate procesuală pasivă cu privire la acest capăt de cerere. Nici în privința celui de-al doilea capăt de cerere pârâtul Ș. G. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă deoarece înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2030 mp pentru care s-a solicitat rectificarea este efectuată doar pe numele soției sale, pârâta Ș. A.. În baza art. 430-432 Cod procedură civilă, pârâții au mai arătat că înțeleg să invoce, raportat la primul capăt de cerere, excepția autorității de lucru judecat generată de Decizia civilă nr. 34/21.01.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004. Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr. 3006/20.11.2003, reclamanții din prezentul dosar, B. V. I. și B. V. V., au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie nr. 32 din data de 31.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp..”, cerere întemeiată pe art. III din Legea 169/1997, prin încheierea de ședință din 16.01.2004 s-a dispus conexarea dosarului 3006/2003 la dosarul 457/2003, iar prin sentința civilă nr. 197/13.02.2004 (pronunțată în dosarul nr. 457/2003) a fost admisă în parte cererea conexată a reclamanților dispunându-se nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru 1635 mp. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta Ș. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 1142/Cv/2004, iar prin decizia nr. 34/1.01.2005 instanța a admis apelurile tuturor părților și ,,a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001 din acțiunea principală conexată”. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că acțiunea în anularea procesului verbal de punere în posesie întemeiată pe art. III din Legea 169/1997 promovată de reclamanți, care invocau și ei un drept de proprietate materializat tot printr-un proces verbal de punere în posesie, este inadmisibilă, singura acțiune admisibilă în această situație fiind revendicarea. Hotărârea nu a fost atacată cu recurs de către reclamanți, astfel că ea a rămas irevocabilă, iar această hotărâre are, potrivit art. 430 Cod procedură civilă, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, prin această hotărâre acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie nr. 32/1.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp. a fost respinsă ca inadmisibilă. S-a mai arătat că prin cererea înregistrată sub nr._ aceeași reclamanți ca cei din cererea 3006/2003, B. V. I. și B. V. V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ș. A. (pârâtă și în cererea nr. 3006/2003) constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie nr. 32 din data de 31.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp, obiectul cererii fiind identic cu cel din cererea nr. 3006/2003, iar temeiul acțiunii este același în ambele cereri, respectiv art. III din Legea 169/1997. Ca urmare, pârâții au arătat că există identitate de părți, obiect și cauză între cele două cereri, cea înregistrată sub nr. 3006/2003 (atașată la dosar 457/2003) și cea din prezenta cauză, fapt ce îi îndreptățește să invoce excepția autorității de lucru judecat. În subsidiar, pârâții au arătat că înțeleg să invoce excepția lipsei interesului legitim și actual (art. 33 Cod procedură civilă), al reclamanților în promovarea prezentei acțiuni raportat la împrejurarea că reclamanții au pierdut în acțiunea privind revendicarea suprafeței de 2030 mp (aceeași suprafață pentru care cer în prezent anularea procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001). Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr._ reclamanții B. I. și Bobărlă V. au revendicat de la pârâții Ș. A. și Ș. G., suprafața de 2030 mp. situată în Curtea de Argeș, . având vecinătățile: N- moștenitorul M. C. (adică pârâta Ș. A.), S – P. G. și M. N., E- S. C. I. și V- . motivarea cererii aceștia au afirmat că au devenit proprietarii terenului revendicat moștenindu-l de la tatăl lor, B. V., susținând că autorul lor, B. V., a dobândit acest teren prin actul de partaj voluntar transcris a Tribunalul Argeș sub nr. 131/02.03.2949, susținere menținută și în prezenta cerere (pag. 2 ultimul aliniat din cerere). În acțiunea în revendicare reclamanții susțin că, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate li s-a eliberat adeverința nr. 1250/25.03.1998 însoțită de procesul verbal de punere în posesie din data de 09.11.2001, iar în prezenta cerere invocă tot același proces verbal de punere în posesie, respectiv cel din 09.11.2001 (pag. 3 alin. 3 din cerere). În acțiunea în revendicare reclamanții au mai invocat drept temei al dreptului lor și sentința nr. 686/06.07.2006 (dosar nr. 604/2006) precum și sentința 562/13.05.2009 (dosar nr._ ), aceasta din urmă privind reconstituirea pe numele lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2030 mp. teren situat în . Argeș. Tot în acțiunea în revendicare reclamanții pentru a demonta apărările formulate de pârâți, au invocat în susținerea dreptului lor de proprietate și faptul că, după eliberarea procesului verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru suprafața de 3438 mp., CLFF Curtea de Argeș a revenit și, la data de 20.06.2001, a eliberat un nou proces verbal de punere în posesie pe numele pârâtei Ș. A. (nu are număr și nici mențiunea cu privire la data ședinței în care a fost luată hotărârea de eliberare a acestui act) pentru suprafața de 1800 mp. Reclamanții au invocat de asemenea și sentința 836/10.10.2960, adresa nr. 2232/26.03.2009 a CLFF Curtea de Argeș, certificatul de moștenitor nr. 365/09.06.1992 etc. pentru a dovedi că pârâta Ș. A. nu avea dreptul decât la 1800 mp din cei 3438 mp. S-a precizat că aceleași susțineri le reiterează reclamanții și în prezenta cauză invocate fiind aceleași înscrisuri folosite și în acțiunea în revendicare. Prin sentința civilă nr. 263/21.02.2012 (dosar nr._ ) acțiunea în revendicare a reclamanților a fost admisă, dar împotriva acestei sentințe pârâții Ș. A. și Ș. G. au formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 107/18.01.013 recursul a fost admis și acțiunea în revendicare a reclamanților a fost respinsă. Pentru a pronunța astfel instanța a pornit de la verificarea actelor de proprietate ale reclamanților emise în condițiile Legii 18/1991 (pag. 6 alin. 4 din decizia 107/2013), apreciind că „actele de reconstituire ale reclamaților nu au forță probantă, că au fost emise eronat și că implicit procesul verbal de punere în posesie (cel din 09.11.2001 n.n.) este nelegal” (pag. 7 alin. 3 din decizie). Pârâții au menționat că în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat că dacă anterior părțile s-au judecat pe calea acțiunii în revendicare, ocazie cu care s-a realizat o comparare a titlurilor, ulterior una din ele nu mai poate solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al celeilalte părți, lipsind interesul legitim actual al terțului. Pârâții au susținut că reluarea în prezenta cauză a discuțiilor cu privire la dreptul reclamanților, după ce anterior s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la acest drept, încalcă aspectul negativ al autorității de lucru judecat în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuție dreptul său într-un alt litigiu. Astfel, reclamanții B. I. și B. V. au promovat acțiunea în revendicare suprafeței de 2030 mp teren situat în . de Argeș invocând drept temei al dreptului lor de proprietate actele juridice prezentate mai sus, inclusiv acte emise în aplicarea Legii 18/1991, reclamanții au pierdut în acțiunea în revendicare, prin hotărârea instanței fiind analizate atât actele primare de proprietate cât și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamanților, iar dezlegarea dată de instanță chestiunilor de fapt și de drept analizate în considerente are autoritate de lucru judecată față de reclamanți, părți și în acel dosar. Analizând titlurile reclamanților, instanța de recurs a constatat că actele de reconstituire a dreptului de proprietate invocate de reclamanți nu sunt legale, ceea ce face ca interesul acestora în promovarea prezentei acțiuni în constatarea nulității absolute să nu mai fie actual și legitim, deoarece potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997 acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de terțe persoane care justifică un interese legitim. Pentru ca interesul terțului să fie legitim este necesar nu numai ca acesta să beneficieze de acte de reconstituire a dreptului de proprietate, ci și ca actele de reconstituire să fie legale, or constatându-se prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 1007/2013) că acele de reconstituire ale reclamanților sunt nelegale, aceștia nu mai pot justifica un interes legitim și actual. Pârâții au mai arătat că nici situația de fapt prezentată de reclamanți în cererea de chemare în judecată nu corespunde adevărului, deoarece pârâții au stăpânit terenul în litigiu încă înainte de 1990, dar și după această dată, iar la data eliberării procesului verbal de punere în posesie atacat de reclamanți pârâții erau posesorii terenului. S-a mai precizat că reclamanții nu au fost niciodată deținătorii unei adeverințe de reconstituire a dreptului de proprietate, toate adeverințele de reconstituire invocate de reclamanți fiind emise pe numele autoarei pârâtei, B. G., or, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat (sentința civilă 183/11.02.2010 dosar_ ) că reclamanții nu sunt moștenitorii acestei autoare și deci nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate făcută pe numele acesteia. De asemenea, pârâții au mai menționat că reclamanții nu au putut produce dovada clară a formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în cauză, iar din adeverința nr._/24.10.2003 a Primăriei Curtea de Argeș rezultă că nici tatăl reclamanților B. V. și nici reclamanții au fost înregistrați cu terenuri în rolul agricol al mun. Curtea de Argeș. În prezentul dosar reclamanții invocă în favoarea lor și sentința civilă nr. 562/13.05.2009, apreciind că, chiar dacă nu se bucură de autoritate de lucru judecat față de pârâți, le-ar fi opozabilă, pârâții susținând că, întrucât ei nu au fost părți la judecata finalizată prin sentința menționată, au posibilitatea să facă dovada contrară celor reținute de acea instanță. Pârâții au arătat că sentința civilă 562/13.05.2009 (dosar_ ) pe lângă faptul că a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește anularea procesului verbal de punere în posesie din 1.05.2001 (Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 4557/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 34/21 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004 la care au făcut mențiune anterior) a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat și în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, autoritate izvorâtă din sentința civilă nr. 884/24 mai 2002 (dosar nr. 49/2002) a Judecătoriei Curtea de Argeș. S-a arătat că prin sentința menționată instanța a dispus cu autoritate de lucru judecat faptul că punerea în posesie pe terenul din . nu este posibilă. Nefiind părți în judecarea dosarului nr._, pârâții au susținut că au posibilitatea să pună în discuție situații juridice contrare celor reținute de instanță și care nu au fost analizate de aceasta. Pe lângă apărările formulate anterior, pârâții au mai subliniat faptul că din cererea de înscriere în CAP 468/24.02.1962 a lui B. V. rezultă că acesta nu s-a înscris la CAP cu vreun teren situat în . de Argeș, din adeverința de rol agricol nr._/24.10.2003 rezultă că terenul în cauză nu a fost trecut în rolul agricol al lui B. V. în perioada 1949-1962, iar față de aceste probe (pe care evident reclamanții nu aveau interes să le prezinte) pârâții consideră că reclamanții nu au făcut dovada continuității proprietății autorului lor pe perioada 1949-1962 pentru terenul în cauză și nici al preluării terenului la CAP de la autorul lor. De fapt pârâții au arătat că prin decizia civilă nr. 107/18.01.2013 s-a statuat că ,,acele de reconstituite ale reclamanților nu au forță probantă, că au fost emise eronat și că implicit procesul verbal de punere în posesie (cel din 09.11.2001 n.n.), este nelegal” (pag.7 alin. 3 din decizie). Pârâții au mai arătat că al doilea capăt de cerere al reclamanților are caracter subsidiar în sensul că soluția dată în acest capăt de cerere depinde de soluția ce se va da primului capăt de cerere privind constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001. Întrucât cererea reclamanților în anularea acestui act juridic este formulată cu ignorarea autorității de lucru judecat și este și nefondată, pârâții au solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului doi de cerere, deoarece procesul verbal de punere în posesie care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei Ș. A. este legal, fiind confirmat și în acțiunea în revendicare formulată de reclamanții împotriva pârâților (dosar_ ). Pârâții au mai menționat că temeiul în drept indicat de reclamanți pentru acest capăt de cerere, art. 34 – 37 din Legea 7/1996, nu poate fi reținut întrucât nu reglementează procedura rectificării cărții funciare. În drept s-a invocat art. 205 Cod procedură civilă, iar în dovedirea apărărilor s-a solicitat proba cu acte și orice altă probă admisă de lege, atașarea dosarului nr._ al acestei instanțe.

Pârâții au depus odată cu întâmpinare și înscrisuri (cerere de chemare în judecată, sentința civilă nr. 197/13 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 475/2003, decizia nr. 34/21 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004, declarații de martor, cerere de chemare în judecată, sentința civilă nr. 263/21 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, decizia nr. 107/18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ adresa nr._/24 octombrie 2003, adresa nr._/15 octombrie 2007, cerere de chemare în judecată, sentința civilă nr. 884/24 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 49/2002, decizia civilă nr. 1858/2 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 6519/2002, declarație autentificată sub nr. 1380/5 martie 2003 de BNP G. A., cereri).

La data de 18 decembrie 2013 s-a înregistrat la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanți prin care s-a arătat că pârâtul Ș. G. din data de 1.05.2001 stăpânește terenul ce face obiectul procesului verbal de punere în posesie contestat, împreună cu soția sa, astfel că trebuie să-i fie opozabilă și lui hotărârea. Reclamanții au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat raportată la decizia civilă nr. 34/21.01.2005 a Tribunalului Argeș, deoarece prin decizia nr. 34/21.01.2005 a Tribunalului Argeș, instanța a pus în discuție din oficiu, cu privire la ambele părți în conformitate cu art. 295 Cod procedură civilă, excepția prevăzută de art. 60 din Legea nr. 18/1991 (în vigoare la acea dată), fără a mai analiza motivele invocate de părți, iar pe baza acestei excepții, fără a mai intra în analiza fondului a admis apelurile de la acea vreme și cererile părților au fost respinse. Reclamanții au arătat deci că fondul acelei acțiuni nu a mai fost analizat și nu a fost dată o hotărâre irevocabilă în acest sens, instanța soluționând cauza pe acea excepție, îndrumându-i la promovarea acțiunii în revendicare. Astfel neanalizându-se cererile pe fond, nu se poate susține că intră sub puterea lucrului judecat. Reclamanții au mai arătat că în prezent, prin dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) pct. i, din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 modificată și completată de Legea 247/2005, le este permisă promovarea acțiunii de față, fără a mai fi obligați să se rezume numai la acțiunea în revendicare, deoarece conform acestei prevederi: ,,Sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”. Reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei interesului legitim pe motivul că le-a fost respinsă acțiunea în revendicarea acestui teren, deoarece prin dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) pct. i) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 modificată și completată de Legea nr. 247/2005 le este permisă promovarea acțiunii de față. Au mai arătat că în urma respingerii acțiunii în revendicare a apărut necesară constatarea nulității procesului verbal și în contradictoriu cu cei doi pârâți, pentru a înlătura orice dubiu cu privire la inexistența dreptul acestora de proprietate pentru terenul de 2030 mp. Reclamanții au mai reluat toate susținerile din cererea de chemare în judecată.

Prin rezoluția judecătorului din 10 februarie 2014 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.

La data de 28 ianuarie 2014 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de reclamanți (raport de expertiză tehnică judiciară, plan de situație, încheierea de ședință din 31 martie 2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, schițe).

Prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. G., excepție invocată de pârâții Ș. G. și Ș. A., a respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. și B. V. împotriva pârâtului Ș. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a unit cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei interesului legitim și actual, excepții invocate de pârâții Ș. G. și Ș. A..

La data de 8 aprilie 2014 s-au înregistrat la dosar note scrise depuse din partea pârâților Ș. G. și Ș. A., prin care s-a arătat că în susținerea excepției lipsei interesului actual și legitim al reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, excepție ridicată și motivată prin întâmpinare, depun decizia civilă nr. 1079/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ . pârâții au mai arătat că potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997, acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în baza Legii 18/1991 poate fi introdusă de terțe persoane care justifică interes, iar pentru a fi considerat legitim interesul terțului, este necesar ca acesta să beneficieze de acte de reconstituire a dreptului de proprietate, iar aceste acte de reconstituire să fie legale. Au mai menționat că prin decizia civilă nr. 107/18.10.2013 s-a reținut (pag. 6 alin 4 din hotărâre), cu autoritate de lucru judecat, că „actele de reconstituire ale reclamanților nu au forță probantă, că au fost emise eronat și că implicit procesul-verbal de punere în posesie (cel din 09.11.2001) este nelegal (pag. 7 alin. 3 din hotărâre)”. Ca urmare, reclamanții nu pot invoca procesul verbal de punere în posesie din data de 09.11.2001), întrucât a fost considerat nelegal de către instanță. Reclamanții nu pot invoca însă în favoarea lor nicio hotărâre a Comisie Județene de Fond Funciar Argeș prin care să li se fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2030 mp pentru care solicită constatarea nulității actelor pârâților de reconstituire. Aceștia au invocat la un moment dat adeverința de validare nr. 11 787/11.11.1991 emisă în baza hotărârii CJFF Argeș nr. 106/1991, anexa 3 poziția 286 însă ei nu se pot folosi de această reconstituire. Prin sentința civilă nr. 183/11.02.2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a reținut (considerent care are putere de lucru judecat) că reconstituirea menționată privește doar terenurile autoarei B. G., iar B. V. (tatăl pârâților) deși apare menționat prin scriere de mână nu poate beneficia de această reconstituire deoarece nu era moștenitorul autoarei B. G.. Soluția este menținută prin decizia 1079/28.03.2011 (dosar_ ) reținându-se că ,,susținerile recurenților (B. I. și B. V.) potrivit cărora terenul în litigiu le aparține pe considerentul că pentru acesta i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui B. V., tatăl lor, prin adeverința de reconstituire nr._/11.11.1991… nu pot fi primite de către instanță deoarece prin adeverința invocată, așa cum s-a reținut mai sus, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctei B. G. al cărei moștenitor nu este tatăl recurenților. Astfel, hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 106/1991 anexa 3 poziția 286 privește doar terenurile proprietatea lui B. G.. Faptul că din eroare numele lui B. V. a fost adăugat (prin scriere de mână peste textul dactilografiat) alături de M. D. la rubrica moștenitorii autorului din anexa 3 poziția 286 a hotărârii mai sus menționate … nu dă dreptul recurenților pârâți să pretindă vreun drept asupra terenurilor reconstituite. Calitatea de moștenitor o conferă legea iar nu simpla declarație a persoanei care potrivit legii nu are vocație la moștenire”. Pârâții au mai arătat că decizia nr.1079/8.03.2011, irevocabilă are autoritate de lucru judecat față de reclamanți, iar prin aplicarea acestei hotărâri judecătorești se trage concluzia că singurii care se pot folosi de reconstituirea efectuată prin HCJ 1906/1991, anexa 3, poziția 86, constatată prin adeverința de reconstituire_/11.11.1991, sunt moștenitorii lui B. G., iar nu reclamații. Prin aceeași hotărâre s-a reținut (pag. 6 primul aliniat) că actualii reclamanți nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor. pârâții au susținut că prin invocarea acestor hotărâri judecătorești au făcut dovada că reclamanții nu pot justifica un interes actual și legitim pentru introducerea prezent acțiuni, iar în practica judecătorească sa reținut că nu justifică un interes legitim terțul care nu face dovada că a fost validat și pus în posesie asupra terenului ce formează obiectul litigiului. Reclamanții mai invocă și aplicarea art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea 18/1991 care permite comisiilor de fond funciar să revoce titlurile emise cu încălcarea legii fondului funciar dacă acestea nu au intrat în circuitul civil, afirmând că CLFF Curtea de Argeș ar fi revocat procesul verbal de punere în posesie din 31.05.2001. Dar se poate foarte bine observa că nu a fost emis niciodată un act de revocare și nici nu putea fi emis întrucât nu era îndeplinite condițiile cerute de art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea 18/1991. Astfel, aceștia nu dețineau la data pretinsei revocări 20.06.2001 – și nu dețin nici în prezent, adeverințe de proprietate și nu aveau nici posesia terenului. Pârâții au mai precizat că își mențin în continuare apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Pârâții au depus și înscrisuri (decizia nr. 1079/28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 183/11 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ).

La data de 10 aprilie 2014 s-au înregistrat la dosar și înscrisurile depuse de reclamanți (extras registru de intrare-ieșire vol. II/1991 al primăriei orașului Curtea de Argeș, cererea B. V., tabel nominal, adeverința nr._/11 noiembrie 1991, titlul de proprietate nr._/27 ianuarie 1995 pentru titular M. V., proces-verbal din 5 martie 1994, adresa nr. 5188/29 aprilie 2009. adresa nr. 2232/26 martie 2009, adresa nr. 666/12 octombrie 2004, adresa nr._/12 iulie 2011, adresa nr._/11 noiembrie 2011, certificat de deces, declarație autentificată sub nr. 121/13 ianuarie 2006 de BNPA D., declarație autentificată sub nr. 6400/26 octombrie 2010 de BNPA D. D. și Ș. D.-F.).

S-au solicitat relații de la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș și de la C. Județeană de Fond Funciar Argeș, pentru a comunica modul de punere în executare a sentinței civile nr. 562/13 mai 200 emisă în dosarul nr._ de Judecătoria Curtea de Argeș, în forma rămasă definitivă și irevocabilă, care se înaintează în copie certificată, și dacă în baza acestei hotărâri a fost modificat procesul-verbal de punere în posesie din data de 31 mai 2001 emis pe numele pârâtei Ș. A..

Pârâta Ș. A. a depus la dosar și concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 530/22.05.2014 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș s-a respins excepția autorității de lucru judecat, generată de decizia civilă nr. 34/21 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004, excepție invocată de pârâții Ș. G. și Ș. A..

S-a respins excepția lipsei interesului legitim și actual al reclamanților în promovarea acțiunii de față, excepție invocată de pârâții Ș. G. și Ș. A..

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B. I. și B. V., împotriva pârâților Ș. A. C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, reprezentată prin președinte - primar, și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, reprezentată prin președinte – prefect. A obligat pe reclamanți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta Ș. A..

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, pârâții au susținut în motivarea excepției că prin cererea înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr. 3006/20.11.2003 reclamanții din prezentul dosar, B. V. I. și B. V. V., au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 32 din data de 31.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp, prin încheierea de ședință din 16.01.2004 s-a dispus conexarea dosarului 3006/2003 la dosarul 457/2003, iar prin sentința civilă nr. 197/13.02.2004 (pronunțată în dosarul nr. 457/2003) a fost admisă în parte cererea conexată a reclamanților dispunându-se nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru suprafața de 1635 mp. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamații cât și pârâta Ș. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 1142/Cv/2004, iar prin decizia nr. 34/21.01.2005 instanța a admis apelurile tuturor părților și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie din 31.05.2001 din acțiunea principală conexată. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că acțiunea în anulare procesului-verbal de punere în posesie întemeiată pe art. III din Legea 169/1997 promovată de reclamanți, care invocau și ei un drept de proprietate materializat tot printr-un proces-verbal de punere în posesie, este inadmisibilă, singura acțiune admisibilă în această situație fiind revendicarea. Hotărârea nu a fost atacată cu recurs de către reclamanți astfel că ea a rămas irevocabilă, iar această hotărâre are, potrivit art. 430 Cod procedură civilă, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Prin această hotărâre acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 32/31.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel că hotărârea menționată are, potrivit art. 430 alin. 1, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată respectiv excepția inadmisibilității cererii. Prin cererea înregistrată sub nr._ aceiași reclamanți ca cei din cererea 3006/2003, B. V. I. și B. V. V., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Ș. A. (pârâtă și în cererea nr. 3006/2003) constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 32 din data de 31.05.2001 în privința suprafeței de 2030 mp. obiectul cererii fiind identic cu cel din cererea nr. 3006/2003, iar temeiul acțiunii este același în ambele cererii, respectiv art. III din Legea 169/1997. Ca urmare, există identitate de părți, obiect și cauză între cele două cereri, cea înregistrată sub nr. 3006/2003 (atașată la dosar 457/2003) și cea din prezenta cauză fapt ce îi îndreptățește pe pârâți să invoce excepția autorității de lucru judecat.

Potrivit disp. art. 430 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Conform art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

S-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, respectiv existența unei hotărârii judecătorești anterioare care să presupună o judecare a fondului ori asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident. Pentru a exista autoritatea de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză, precum și o judecare a fondului ori asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident. În cazul de față sunt îndeplinite cerințele privind identitatea de părți, obiect și cauză, dar în dosarul anterior nu s-a soluționat fondul cauzei și instanța nici nu s-a pronunțat asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, nu s-a pronunțat deci o hotărâre care să se bucure de autoritate de lucru judecat sub aspect negativ, tribunalul apreciind că ambele acțiuni sunt inadmisibile ca urmare a incidenței art. 60 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la acel moment. Deși tribunalul a apreciat că prevederile art. 60 din Legea nr. 18/1991 prevăd o excepție, precizând că nu a mai analizat motivele invocate de părți, nu este vorba despre o excepție procesuală, în sensul disp. art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă (de altfel o excepție a inadmisibilității nu era prevăzută nici în codul de procedură civilă din 1865 în vigoare la acel moment). Aprecierea acestor cerințe este raportată la fiecare cerere de chemare în judecată în parte, respingerea cererii în baza unei situații de excepție, fără a se analiza fondul cauzei sau orice altă excepție procesuală, întemeiată pe un text de lege în prezent abrogat (art. 60 din Legea nr. 18/1991 a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente) nu împiedică exercitarea unei alte acțiuni. Se apreciază că, în condițiile modificării textelor legale incidente, o nouă judecată este posibilă, fără încălcarea dispozițiilor prev. de art. 340 Cod procedură civilă.

În cazul de față, prin hotărârea anterioară nu s-a recunoscut nici un drept vreuneia dintre părți, nu s-a soluționat fondul litigiului, nu s-a soluționat o excepție procesuală, astfel că oricare dintre părți, inclusiv reclamanții, au acces la o nouă acțiune prin care să solicite soluționarea fondului cauzei, desigur cu verificarea îndeplinirii condițiilor de exercițiu a acțiunii civile. Nu se încalcă în nici un fel principiul securității raporturilor juridice, care implică între altele ca soluția definitivă dată de o instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție, deoarece nu există o soluție asupra fondului litigiului sau asupra unei excepții procesuale.

Astfel, potrivit art. 430 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat generată de decizia civilă nr. 34/21 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004, excepție invocată de pârâți conform art. 432 Cod procedură civilă, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Referitor la excepția lipsei interesului legitim și actual al reclamanților în promovarea acțiunii de față, excepție invocată de pârâții Ș. G. și Ș. A., o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:

Pârâții au susținut în motivarea excepției că reclamanții au pierdut în acțiunea privind revendicarea suprafeței de 2030 mp, aceeași suprafață pentru care cer în prezent anularea procesului-verbal de punere în posesie din 31.05.2001. Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr._ reclamanții B. I. și B. V. au revendicat de la pârâții Ș. A. și Ș. G., suprafața de 2030 mp situată în Curtea de Argeș, ., având vecinătățile: N- moșt. M. C. (adică pârâta Ș. A., S- P. G. și M. N., E- S. C. I. – . motivarea cererii aceștia au afirmat că au devenit proprietarii terenului revendicat moștenindu-l de la tatăl lor, B. V., despre care au susținut că l-a dobândit prin catul de partaj voluntar transcris la Tribunalul Argeș sub nr. 131/02.03.1949, susținere menținută și în prezenta cerere (pag. 2 ultimul aliniat din cerere). În acțiunea în revendicare reclamanții susțin că în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate li s-a eliberat adeverința nr. 1250/25.03.1998 însoțită de procesul-verbal de punere în posesie din data de 09.11.2001, iar în prezenta cerere invocă tot același proces-verbal de punere în posesie, respectiv cel din 09.11.2001 (pag. 3 alin. 3 din cerere). În acțiunea în revendicare reclamanții au mai invocat drept temei al dreptului lor și sentința nr. 686/06.07.2006 (dosar nr. 604/2006) precum și sentința 562/13.05.2009 (dosar nr._ ) aceasta din urmă privind reconstituirea pe numele lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2030 mp. teren situat în . Argeș. Tot în acțiunea în revendicare reclamanții, pentru a demonta apărărilor formulate de pârâți au invocat în susținerea dreptului lor de proprietate și faptul că după eliberarea procesului-verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru suprafața de 3438 mp., CLFF Curtea de Argeș a revenit și, la data de 20.06.2001, a eliberat un nou proces-verbal de punere în posesie pe numele pârâtei Ș. A. (nu are număr și nici mențiunea cu privire la data ședinței în care a fost luată hotărârea de eliberare a acestui act) pentru suprafața de 1800 mp. Reclamanții au invocat de asemenea și sentința 836/10.10.1960, adresa nr. 2232/26.03.2009 a CLFF Curtea de Argeș, certificatul de moștenitor nr. 365/09.06.1992 a CLFF Curtea de Argeș, etc., pentru a dovedi că Ș. A. nu avea dreptul decât la 1800 mp. din cei 3438 mp. Aceleași susțineri le reiterează reclamanții în prezenta cauză, invocate fiind aceleași înscrisuri folosite și în acțiunea în revendicare. Prin sentința civilă nr. 263/21.02.2012 (dosar nr._ ) acțiunea în revendicare a reclamanților a fost admisă, iar prin decizia civilă nr. 107/18.01.2013 recursul formulat de pârâții Ș. A. și Ș. G. a fost admis și acțiunea în revendicare a reclamanților a fost respinsă. Pentru a pronunța astfel instanța a pornit de la verificarea actelor de proprietate ale reclamanților emise în condițiile Legii 18/1991 (pag. 6 alin. 4 din decizia 107/2013), apreciind că actele de reconstituire ale reclamanților nu au forță probantă, că au fost emise eronat și că implicit procesul-verbal de punere în posesie (cel din 09.11.2001) este nelegal (pag.7 alin. 3 din decizie). Pârâții au susținut că în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat că dacă anterior părțile s-au judecat pe calea acțiunii în revendicare, ocazie cu care s-a realizat o comparare a titlurilor, ulterior una din ele nu mai poate solicita constatare nulității absolute a titlului de proprietate a celeilalte părți, lipsind interesul legitim actual al terțul. Astfel, reluarea în prezenta cauză a discuțiilor cu privire la dreptul reclamanților, după ce anterior s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la acest drept, încalcă aspectul negativ al autorității de lucru judecat în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuție dreptul său într-un alt litigiu. S-a mai arătat că reclamanții B. I. și B. V. au promovat acțiunea în revendicarea suprafeței de 2030 mp teren situat în pct. Victoriei din Curtea de Argeș, invocând drept temei al dreptului lot de proprietate actele juridice prezentate mai sus, inclusiv acte emise în aplicarea Legii 18/1991, că reclamanții au pierdut în acțiunea în revendicare, prin hotărârea instanței fiind analizate atât actele primare de proprietate cât și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamanților, fiind analizate inclusiv efectele juridice ale sentinței civile nr. 562/13.05.2009, invocată de reclamanți, iar instanța, respingând acțiunea în revendicare a acestora, a considerat că această sentință nu a dus la dobândirea în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra terenului revendicat. S-a mai susținut că dezlegarea dată de instanță chestiunilor de fapt și de drept analizate în considerente are putere de lucru judecat față de reclamanți, părți și în acel dosar, iar analizând titlurile reclamanților instanța de recurs a constatat că actele de reconstituire a dreptului de proprietate invocate de reclamanți nu sunt legale, ceea ce face ca interesul acestora în promovarea prezentei acțiuni în constatarea nulității absolute să nu mai fie actual și legitim. S-a mai arătat că pentru ca interesul terțului să fie legitim este necesar nu numai ca acesta să beneficieze de acte de reconstituire a dreptului de proprietate, ci și ca actele de reconstituire să fie legale, or, constatându-se prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 107/2013) că actele de reconstituire ale reclamanților sunt nelegale, aceștia nu mai pot justifica un interes legitim și actual. S-a mai menționat că reclamanții nu pot invoca în favoarea lor nicio hotărâre a Comisie Județene de Fond Funciar Argeș prin care să li se fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 2030 mp. pentru care solicită constatarea nulității actelor pârâtei de reconstituire, deoarece au invocat la un moment dat adeverința de validare nr. 11 787/11.11.1991 emisă în baza Hotărârii CJFF Argeș nr. 106/1991, anexa 3, poziția 286, însă reclamanții nu se pot folosi de această reconstituire. Prin sentința civilă nr. 183/11.02.2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a reținut (considerent care are putere de lucru judecat) că reconstituirea menționată privește doar terenurile autoarei B. G., iar B. V. (tatăl pârâților) deși apare menționat prin scriere de mână nu poate beneficia de această reconstituire deoarece nu era moștenitorul autoarei B. G., soluție menținută prin decizia de recurs. Astfel, Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 106/1991, anexa 3, poziția 286 privește doar terenurile proprietatea lui B. G., iar faptul că din eroare numele lui B. V. a fost adăugat (prin scriere de mâna peste textul dactilografiat) alături de M. D. la rubrica moștenitorii autorului din anexa 3 poziția 286 a hotărârii mai sus menționate nu dă dreptul recurenților pârâți să pretindă vreun drept asupra terenurilor reconstituite, deoarece calitatea de moștenitor o conferă legea iar nu simpla declarație a persoanei care potrivit legii nu are vocație la moștenire. S-a mai arătat că decizia nr. 1079/2803.2011, irevocabilă, are putere de lucru judecat față de reclamanți, iar prin aplicarea acestei hotărâri judecătorești se trage concluzia că singurii care se pot folosi de reconstituire efectuată prin HCJ 106/1991, anexa 3, poziția 286, constată prin adeverința de reconstituire_/11.11.1991 sunt moștenitorii lui B. G., iar nu reclamanții, reținându-se și că actualii reclamanți nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor. Prin invocarea acestor hotărâri judecătorești pârâții au susținut că au făcut dovada că reclamanții nu pot justifica un interes și legitim pentru introducerea prezentei acțiuni.

Conform art. 33 Cod procedură civilă, interesul ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, dar, cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Raportat la temeiul în drept al cererii de chemare în judecată, precum și la motivele de fapt invocate, se apreciază că reclamanții justifică potrivit legii speciale interesul în exercitarea acțiunii civile de față, fiind vorba despre un teren asupra căruia pretind un drept de proprietate, teren pentru care pârâta deține actul eliberat în baza legii fondului funciar, respectiv procesul-verbal de punere în posesie contestat de reclamanți.

Față de aceste aspecte, se reține că excepția invocată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, raportat la înscrisurile depuse la dosar și la susținerile părților, s-a apreciatcă acțiunea formulată de reclamanții B. I. și B. V. împotriva pârâților Ș. A., C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, reprezentată prin președinte - primar, și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, reprezentată prin președinte – prefect, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute și parțiale a procesului-verbal de punere în posesie din 31.05.2001 eliberat către Ș. A. și M. I. C. pentru terenul în suprafață de 2030 mp. situat în Curtea de Argeș în . și rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele Ș. A. și Ș. G. pentru terenul în suprafață de 2030 mp. bazată pe nevalabilitatea procesului-verbal de punere în posesie ce a stat la baza acesteia, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Conform art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, iar potrivit art. 4, la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.

Așadar, deoarece procesul-verbal de punere în posesie în discuție a fost emis anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, pentru toate aspectele din dosarul de față legea aplicabilă este Codul civil din 1864, în forma în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, și Legea fondului funciar în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, astfel că motivarea soluției în fapt și în drept se va raporta la aceste dispoziții.

Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri. Potrivit art. III alin. 2 din aceeași lege, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Fiind vorba despre o cauză de nulitate absolută prevăzută expres în legea specială, aceasta poate fi invocată de oricine are interes și este imprescriptibilă, putând și solicitată oricând, nu poate fi acoperită nici prin trecerea timpului, nici implicit prin neexercitarea unei astfel de acțiuni și nici printr-o recunoaștere dedusă din pasivitatea persoanei îndreptățite la exercitarea acțiunii.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii; moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei; titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Deci, conform dispozițiilor exprese ale legii fondului funciar, care nu s-au modificat de la apariția legii în forma inițială, sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate moștenitorii acceptanți ai succesiunii sau cei socotiți repuși de drept în termenul de acceptare.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.

Conform art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori, iar terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. De asemenea, se prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.

Prin procesul-verbal de punere în posesie a terenurilor, conform Legii nr. 18/1991, încheiat la data de 31 mai 2001 de către C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ pentru terenul situat în punctul Victoriei, tarlaua 67, în suprafață de 3.438,00 mp, cu vecinii: N – P. A. I., S – P. M., E – Suhareanu I. și V – . atribuit acest teren doamnei Ș. A., moștenitor al lui M. I. C., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Anexa 2A, poziția M17 la hotărârea nr. 106 a COMISIEI JUDEȚENE DE FOND FUNCIAR ARGEȘ conform adeverinței nr._ din 8 noiembrie 1991. Procesul-verbal cuprinde pe verso schița terenului atribuit, cu arătarea dimensiunilor, precum și mențiunea că a fost aprobat în ședința comisiei din data de 31 mai 2001 și înregistrat la nr. 32 din data de 31 mai 2011.

Acest proces-verbal și dreptul de proprietate al pârâtei Ș. A., dobândit prin acest act emis în baza legii fondului funciar, au fost analizate de instanțele judecătorești în litigiile anterioare promovate de reclamanții B. I. și B. V. împotriva pârâților Ș. A., Ș. G., dar și împotriva celor două comisii de fond funciar implicate. În litigiile anterioare s-a stabilit, chiar comparativ cu actele și dreptul de proprietate invocate de reclamanți, că pârâta Ș. A. este persoana îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.438,00 mp situat în Curtea de Argeș, . este inclus terenul din litigiul de față, în calitate de moștenitoare a autorului M. I. C., care dobândise terenul de la autoarea lui, B. G., proprietarul inițial. O astfel de interpretare este determinată în primul rând de aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat, în sensul că partea care a câștigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului, iar în al doilea rând de necesitatea asigurării respectării principiului securității raporturilor juridice, care implică între altele ca soluția definitivă dată de o instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție. În cazul de față, prin hotărârea definitivă pronunțată în dosarul având ca obiect acțiunea în revendicare s-a recunoscut existența și valabilitatea procesului-verbal de punere în posesie din 31 mai 2001, confirmându-se în contradictoriu cu reclamanții dreptul de proprietate al pârâtei Ș. A. și posesia legitimă a pârâților Ș. A. și Ș. G.. Așa cum a fost invocată de pârâtă această situație, respectiv efectele deciziei civile nr. 34/21.01.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1142/Cv/2004, se apreciază că nu este vorba despre excepția autorității de lucru judecat, ci despre aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat, așa cum reiese din disp. art. 340 Cod procedură civilă, respectiv că judecătorul nu ar putea contrazice cele statornicite printr-o hotărâre anterioară, afirmând un drept negat sau negând un drept afirmat. De altfel, în mod constant instanțele au reținut în cauzele anterioare că terenul în litigiu a fost întotdeauna în stăpânirea exclusivă a pârâților Ș. A. și Ș. G., iar reclamanții nu l-au stăpânit niciodată. În decizia nr. 1079/28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a reținut că prin adeverința de reconstituire nr._/11.11.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctei B. G. al cărei moștenitor nu este tatăl reclamanților, B. V., astfel, hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 106/1991 anexa 3 poziția 286 privește doar terenurile proprietatea lui B. G., iar faptul că din eroare numele lui B. V. a fost adăugat (prin scriere de mână peste textul dactilografiat) alături de M. D. la rubrica moștenitorii autorului din anexa 3 poziția 286 a hotărârii mai sus menționate nu dă dreptul reclamanților să pretindă vreun drept asupra terenurilor reconstituite, deoarece calitatea de moștenitor o conferă legea iar nu simpla declarație a persoanei care potrivit legii nu are vocație la moștenire.

De altfel, analizând din nou modalitatea reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii actelor în baza legii fondului funciar, s-a constatat că au fost respectate toate dispozițiile legale aplicabile, atât cu privire la calitatea pârâtei de moștenitor legal al autorului ei, la formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în forma și în termenul prevăzut de lege, cât și cu privire la dovezile referitoare la proprietatea asupra terenului în litigiu, de la autorul inițial și până la înscrierea în CAP și la aplicarea legii fondului funciar.

Conform certificatului de moștenitor nr. 365/9 iunie 1992 eliberat de NSL Curtea de Argeș, pârâta Ș. A. este moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului M. C., în calitate de fiică, defunctul fiind fiul lui B. G., proprietarul inițial. Conform adresei nr. 2232/26 martie 2009 a Comisiei locale de fond funciar Curtea de Argeș, la baza eliberării procesului-verbal de punere în posesie din 31 mai 2001 au stat: cererea de reconstituire nr. 4086/25 februarie 1991 formulată de M. I. C. însoțită de actele depuse de petent, rolul agricol din perioada 1959-1963, vol. 10, fila 111, cererea de înscriere în GAC Argeșul formulată de M. C., anexa nr. 2A a HCJ nr. 106/4 noiembrie 1991 în baza căreia a fost eliberată adeverința de reconstituire nr._/8 noiembrie 1991.

Cu privire la terenul în litigiu, niciodată nu a mai formulat cerere de reconstituire vreo altă persoană și nici autorul reclamanților B. V., așa cum rezultă din adresa nr._/15 octombrie 2007 eliberată de C. locală de fond funciar Curtea de Argeș și din cererea din 24 februarie 1992 formulată de B. V. (acesta nici nu a figurat vreodată în evidențele rolului agricol cu acest teren și nici nu a fost înscris în CAP Argeșul, așa cum rezultă din adresa nr._/11 noiembrie 2011 eliberată de Primăria municipiului Curtea de Argeș). Ca urmare nici nu s-au eliberat vreodată acte în baza legii fondului funciar cu privire la acest teren pentru vreo altă persoană, inclusiv pentru reclamanți, nici adeverință de reconstituire și nici proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate.

Eventualele erori invocate de reclamanți și modificări sau reveniri asupra procesului-verbal în discuție din partea comisiei locale nu au relevanță în cauză, obiectul fiind valabilitatea procesului-verbal de punere în posesie din 31 mai 2001 în forma prezentată la dosar, proces-verbal rămas valabil în forma inițială și care a produs și produce efectele juridice specifice în aceeași formă inițială. În cazul în care acest proces-verbal ar fi fost revocat în condițiile legii, nu ar mai fi existat și nu ar mai fi putut constitui obiect al unei acțiuni în constatarea nulității absolute. Potrivit adresei nr._/30 aprilie 2011 eliberată de Primăria municipiului Curtea de Argeș, ca răspuns la solicitarea instanței, s-a arătat că numiții B. I. și B. V. nu au formulat cerere de punere în aplicare a sentinței civile nr. 526/13 mai 2009 și prin urmare aceasta nu a fost pusă în executare.

Din adresele întocmite de comisia locală de fond funciar, la cererea părților sau a instanțelor de judecată, de-a lungul anilor în care s-au derulat litigiile dintre părți cu privire la acest teren, reiese în mod clar că nu există justificări legale și nici nu s-a respectat procedura legală pentru realizarea modificărilor și adăugirilor în actele emise în forma inițială doar pentru M. D., menționându-se în mod expres că nu se cunoaște împrejurarea în care poziția din anexa hotărârii comisiei județene a fost completată cu numele B. V. și nici nu s-a putut preciza ce documente s-au avut în vedere la data când s-a operat completarea anexei. Tocmai aceste adăugiri și completări nelegale sunt cele invocate de reclamanți în sprijinul cererii lor, or acestea nu justifică pretențiile deduse judecății de față, actele emise în forma inițială fiind cele corespunzătoare realității de fapt și dispozițiilor legale.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, atât din legea fondului funciar cât și din Codul civil din 1864, rezultă că pârâta Ș. A. are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul procesului-verbal de punere în posesie din 31 mai 2011 emis de C. de aplicare a Legii fondului funciar Curtea de Argeș Argeș, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestui act raportat la disp. art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Referitor la doilea capăt de cerere al reclamanților, care are caracter subsidiar în sensul că soluția acestuia depinde de soluția primului capăt de cerere, privind constatarea nulității procesului-verbal de punere în posesie din 31.05.2001, se apreciază că și acesta este neîntemeiat, deoarece cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei Ș. A. a fost apreciată ca neîntemeiată.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Ș. A., reprezentând onorariu de avocat, conform art. 451 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanții B. I. și B. V. și apelanta-pârâtă Ș. A., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19.09.2013 sub nr._ .

Apelanții reclamanți consideră că instanța de fond nu le-a analizat în mod corect cererea, nu a administrat probele cu martori și expertiză solicitată de aceștia și nu a motivat în fapt și în drept hotărârea. Reclamanții au invocat faptul că procesul verbal din 3.105.2001 pe numele Ș. A. a fost eliberat cu încălcarea legii, fapt constatat de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 562/13.05.2009 ,instanța de fond nefăcând nici o referire cu privire la acest aspect .Constatările instanței cu privire la sentința civilă nr. 562/13.05.2009 în ceea ce privește actele și susținerile C.L.F.F.Curtea de Argeș au putere de lucru judecat

Pârâta Ș. A. consideră că prima instanță în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat . A arătat că există într-adevăr identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea soluționată prin decizia nr.34/21.01.2005 și acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, dar nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat sub aspectul ei negativ,deoarece excepția inadmisibilității nu este o veritabilă excepție procesuală. De asemenea se arata ca in mod gresit prima instanta a respins si exceptia lipsei de interes.

Aceasta apelanta a promovat aceasta cale de atac fata de considerentele sentintei de fond.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul partilor in cauza este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr._ eliberat pârâților M. I. C. și Ș. A. pentru suprafața de teren de 2030 mp situat în Curtea de Argeș, ., motivat de faptul că pârâții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, în drept fiind reclamanții, aceștia din urmă având calitatea de moștenitori ai autorului S. B. și care au primit posesia terenului încă din anul 1991 și față de efectele sentinței civile nr.562/23.05.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeș.

Prin sentința civilă nr. 562/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș(fila 37) s-a procedat la soluționare litigiului dintre petenții B. V I. și B. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond funciar Curtea de Argeș și C. Județeană De Fond Funciar Argeș, s-a desființat hotărârea nr. 123/26 octombrie 2006 a COMISIEI JUDEȚENE DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și hotărârea nr. 2/4 iulie 2005 a COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, în ceea ce-i privește pe petenți, s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafața de 2030 m.p. teren situat în . Argeș, s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie din data de 31 mai 2001 pentru suprafața de 2030 m.p. teren.

La pronunțarea acestei hotărâri judecătorești s-a reținut că reclamanții în calitate de moștenitori ai autorului B. V. sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2030 mp dobândită de la autorul lor prin actul de partaj voluntar din 02.03.1949, fiind desființată hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 123/26.10.2006 și nr. 2/04.07.2005.Acest proces verbal este emis pârâtului din prezenta cauză pentru că reclamanții solicită nulitatea absolută față de neîndreptățirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate așa cum s-a arătat și anterior .

Într-adevăr această hotărâre judecătorească nu este opozabilă pârâtilor din prezentul litigiu, pentru că nu au fost părți la pronunțarea acelei hotărâri judecătorești și astfel pârâții pot face dovada contrară celor reținute de acea instanță de judecată.

Referitor la efectele sentinței civile nr. 197/13.02.2004 prin care se soluționează cererile conexe nr. 457/03 și nr.3006/03 ,această hotărâre s-a modificat în recurs prin pronunțarea deciziei nr. 34/21.01.2005 în dosarul nr. 1142/2004 în sensul că s-au admis apelurile declarate de reclamanți, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 31.05.2001 din acțiunea principală conexată și s-a menținut în rest sentința cât privește respingerea cererii reconvenționale și a capătului din acțiunea principală privind constatarea nulității procesului verbal din 20.06.2001 .

La pronunțarea acestei hotărâri judecătorești s-a reținut în apel că, reclamanții au calitatea de terți față de actele premergătoare eliberării titlului ce aparțin pârâtelor (adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate, proces verbal de punere în posesie, schiță ) și au deja un titlu (acte premergătoare) astfel că, nu pot beneficia de prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 dată fiind situația de excepție, invocată prin prisma textului de lege enunțat mai sus. S-a mai retinut ca acest text reprezintă o normă specială care face imposibilă analiza unui proces verbal de punere în posesie de către o terță persoană, care de asemenea invocă un drept de proprietate materializat tot într-un proces verbal de punere în posesie, astfel că, singura acțiune admisibilă în această situație este revendicarea, ca acțiune petitorie. Instanta mai arata ca in cadrul acțiunii în revendicare se vor analiza titlurile (procesele verbale) ale fiecărei părți, dreptul de proprietate din vechime, cine a formulat cerere de reconstituire, cine are posesia și va triumfa partea al cărei titlu este mai caracterizat.

Tribunalul constată că între părți s-a purtat un litigiu având ca obiect revendicare, litigiu în care s-au analizat în cadrul procesului de comparare de titluri care este esența revendicarii și îndreptățirea părților la reconstituirea dreptului de proprietate în materia fondului funciar, astfel că reclamanții nu mai pot veni în litigiul de față să solicite nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie al pârâtei invocat și analizat în acel litigiu .

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr. 2601/216/209 reclamanții B. au revendicat de la pârâți Ș. A. și G. suprafața de 2030 mp situată în Curtea de Argeș,. având vecinătățile N. moșt. M. C-tin – adică Ș. A., P. G. și M. N., E- S. C.I. și V-.> În motivarea cererii aceștia au afirmat că au devenit proprietarii terenului revendicat moștenindu-l de la tatăl lor, B. V. .Au susținut reclamanții că autorul lor a dobândit acest teren prin actul de partaj voluntar transcris la Tribunalul Argeș sub nr. 131/02._ ,susținere menținută și în prezenta cerere . În acțiunea în revendicare reclamanții au susținut că în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate li s-a eliberat adeverința nr. 1250/25.03.1998 însoțită de procesul verbal de punere în posesie din data de 09.11.2001, iar în prezenta cerere se invocă același proces verbal respectiv cel din 09.11.2001. În acțiunea în revendicare reclamanții au mai invocat drept temei al dreptului lor și sentința nr. 686/06.07.2006 precum și sentința nr. 562/13.05.2009 aceasta din urmă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2030 mp teren situat în Curtea de Argeș . invocat în susținerea dreptului lor de proprietate faptul că după eliberarea procesului verbal de punere în posesie din data de 31.05.2001 pentru suprafața de 3438 C.L.F.F.Curtea de Argeș a revenit și la data de 20.60.2001 a eliberat un nou proces verbal de punere în posesie pe numele pârâtei Ș. A. .Reclamanții au mai invocat și sentința civilă nr. 836/10.10.1960 ,adresa nr. 2232/26.03.2009 a C.L.F.F.Curtea de Argeș,certificatul de moștenitor nr. 365/09.06.1992 pentru a dovedi că pârâta Ș. A. nu avea dreptul decât la 1800 mp din cei 3438 mp.

Reluarea în prezenta cauză a apararilor cu privire la dreptul reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate,, după ce anterior s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la acest drept, încalcă aspectul negativ al autorității de lucru judecat în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuție dreptul său într-un al litigiu .

Astfel, reclamanții B. au promovat acțiunea în revendicarea suprafeței de 2030 mp situată în st Victoriei din Curtea de Argeș invocând drept temei al dreptului lor de proprietate actele juridice prezentate mai sus, inclusiv acte emise în aplicarea Legii 18/1991.Reclamanților li s-a respins actiunea in revendicare, iar prin hotărârea instanței s-au analizat atât actele primare de proprietate cât și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamanților. Dezlegarea dată de instanță chestiunilor de fapt și de drept analizate în considerente au putere de lucru judecat față de reclamanți, părți în acel dosar.

Astfel, prin această hotărâre judecătorească în care reclamanții din speța de față au fost parte, decizia fiindu-le opozabilă, se analizează parcursul reconstituirii dreptului de proprietate pentru părțile din litigiu. Se concluzionează în sensul că prin HCJ nr. 106/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei B. G., bunica pârâtei S. A. și că în baza acestei hotărâri s-a eliberat adeverința de reconstituire nr. 11.787/1991 ( emisă pentru autorul reclamanților din speța de față). Se mai reține că aceasta adeverință este lipsită de eficiență juridică pentru că vizează dreptul de proprietate pentru terenuri ce au aparținut în realitate defunctei B. G., al cărui moștenitor nu este tatăl reclamanților – B. V..Instanța de recurs concluzionează în sensul că HCJ 106/1991, anexa 3 poziția 286, (reținută de instanța de fond ca validare existentă pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților), privește doar terenurile provenind de la autoarea pârâtei S. A. . Chiar se menționează expres în hotărâre că din eroare, prin scriere de mână, peste textul dactilografiat, a fost trecut numele lui B. V., alături de M. D., la rubrica moștenitorii autorului, în HCJ nr.106/1991, și că această mențiune nu dă dreptul numiților B. I. și B. V. să pretindă vreun drept asupra terenurilor reconstituite, deoarece această calitate o conferă legea și nu simpla declarație a unei persoane ce nu are vocație la moștenire.

De altfel, prin decizia civilă nr. 1858/02.12.2002 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 6519/2002 s-a stabilit că terenul solicitat de apelanți de 2300 mp este ocupat de alte persoane fiind aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești și astfel punerea în posesie a apelanților B. V. și M. D. nu mai este posibilă pe vechiul amplasament existând posibilitatea compensării cu o suprafață de teren echivalentă în cond. art. 24 din Legea nr. 18/1991 .

Or, față de împrejurarea că în procesul de revendicare s-a analizat îndreptățirea părților la reconstituirea dreptului de proprietate nu se mai putea analiza într-un litigiu separat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie al pârâților în conformitate cu prevederile .art. III din Legea 169/1997 invocate în cauză.

Oricum arătăm în plus că deși s-ar reține că s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 5828/1991 de către B. V. ,autorul reclamantilor de față și că prin aceasta s-ar pretinde terenul de pe urma autoarei S. B., care își dovedește dreptul de proprietate prin actul de partaj din aul 1949 pentru suprafața de 0,38 ha, nu există hotărâre de validare pentru acesta, nici în nume propriu, nici pentru reclamanți în calitate de moștenitori ai acestuia ,aceștia nu au calitatea de moștenitori ai autoarei B. G., iar la pronunțarea deciziei civile nr. 1079/2011 de catre Tribunalul Argeș în dosarul nr._ în care reclamanții au fost parte, s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca susținerile recurenților potrivit cărora terenul în litigiu le aparține pe considerentul că, pentru acesta i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui B. V., tatăl acestora prin adeverința de reconstituire nr._/11.11.1991 și procesul verbal de punere în posesie, nu pot fi primite de către instanță, deoarece prin adeverința invocată s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctei B. G. al cărui moștenitor nu este tatăl recurenților – pârâți, B. V. fiind fiul lui B. I.( soțul defunctei B. G. ) si astfel Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 106/1991 anexa 3 poziția 286 privește doar terenurile proprietatea lui B. G., iar faptul că din eroare numele lui B. V. a fost adăugat ( prin scriere de mână peste textul dactilografiat ) alături de M. D. la rubrica moștenitorii autorului din anexa 3 poziția 286 a hotărârii mai sus menționate și în cuprinsul procesului verbal din 18.01.2005 nu dă dreptul recurenților pârâți să pretindă vreun drept asupra terenurilor reconstituite .

Totodată, chiar și în măsura în care s-ar reține că totuși reclamanții au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate față de pronunțarea sentinței civile nr. 562/2009 prezentată anterior,efectele acestei hotărâri judecătorești s-au reținut în procesul de revendicare care presupune compararea titlurilor de proprietate si analiza indreptatirii la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma acelorasi aparari ca cele de fata, iar cererea în revendicare a reclamanților s-a respins irevocabil.

Si apelul apelantei pirite este nefondat.

Exceptia autoritatii de lucru judecat s-a respins in mod corect de catre judecatorie.

Tribunalul reține că in realitate prin decizia civila 34/21.01._ actiunea in constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de punere in posesie din 31.05.2001 nu s-a solutionat pe fond, iar potrivit disp. art. 430 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.Conform art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Pentru a exista autoritatea de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză, precum și o judecare a fondului ori asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident. În cazul de față, prin hotărârea anterioară nu s-a recunoscut nici un drept vreuneia dintre părți, nu s-a soluționat fondul litigiului, nu s-a soluționat o excepție procesuală, astfel că oricare dintre părți, inclusiv reclamanții, au acces la o nouă acțiune prin care să solicite soluționarea fondului cauzei.

Argumentele retinute de judecatorie in solutionare exceptiei lipsei de interes sunt corecte, iar in ce masura reclamantii detin sau nu acte pentru reconstituirea dreptului de proprietate tine de temeinicia actiunii, iar referitor la actiunea in revendicare solutionata irevocabil, aceasta priveste puterea de lucru judecat a acelei hotariri.

Puterea de lucru judecat, ca efect al hotaririi judecatoresti, care impiedica judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerea intre doua hotariri judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute . definitiva printr-o alta alta hotarire judecatoreasca posterioara, data in alt proces.

Asadar puterea de lucru judecat semnifica faptul ca o cerere nu se poate judeca in mod definitiv decit o singura data, este prezumata ca exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarire.

Efectele puterii de lucru judecat se prezinta sub dublu aspect, un aspect negativ in sensul ca partea care a pierdut procesul nu mai poate repune in discutie dreptul sau in alt litigiu si un aspect pozitiv pentru partea care a cistigat procesul, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut ..

Efectele lucrului judecat sunt exclusivitatea care face ca un nou litigiu intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si aceeasi cauza sa nu mai fie posibil, incontestabilitatea care face ca hotarirea irevocabila sa nu mai poata fi atacata cu recurs, executorialitatea care face ca hotarirea sa poata fi pusa in executare silita la cererea partii care a cistigat procesul, obligativitatea care face ca partile sa se supuna hotairii judecatoresti.

Autoritatea de lucru judecata reprezinta doar acel efect al puterii de lucru judecat acare este exclusivitatea., astfel ca cele doua notiuni juridice, autoritatea de lucru judecata si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, cu alte cuvinte existenta unei hotariri judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci cind se invoca exclusivitatea hotaririi, sau cu putere de lucru judecat atunci cind se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza. Se au in vedere si cele sustinute de tribunal in analiza apelului partilor adverse.

Oricum apelul de fata priveste considerentele sentintei de fond, prin care s-au analizat cele doua exceptii, insa fara a se formula cale de atac fata de modalitatea de solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat si a exceptiei lipsei de interes, ori tribunalul considera ca in lipsa formularii unei astfel de cai de atac nu se pot critica considerentele, iar apelul din acest punct de vedere nu este intemeiat.

Vaazind si prevederile art. 480 Cpr civ,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurilor formulate de apelanții-reclamanți B. I. domiciliat în ., județul Argeș ȘI B. V. domiciliat în ., județul Argeș și apelanta-pârâtă Ș. A. domiciliată în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 530/22.05.2014 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. G., C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ reprezentată prin PREȘEDINTE-PRIMAR N. D. ȘI C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PREFECT C. S. cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr. 1, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.

Președinte, G. D. N.		Judecător, M. B.
	Grefier, E. N.

Red. NGD

Dact. NGD/DT/ 20.02.2015

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 70/2015....		Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul ARGEŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul ARGEŞ Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul ARGEŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul ARGEŞ