Pretenţii. Decizia nr. 2507/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2507/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 8457/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2507/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimați fiind pârâții B. E. JUDECATORESC N. A. G. și A. DE P. V. 4 P. - PRIN P. S. M. și P. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile și cuvântul pe cererea de apel au avut loc la data de 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.09.2015 când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâții B. E. JUDECATORESC N. A. G., a fost obligat reclamantul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către pârâta Asociația de P. V. 4 Pitești și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul P. N..
În argumentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 18.04.2013 sub nr._, reclamantul D. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții B. E. Judecătoresc N. A. G., Asociația de proprietari V. 4 P. și P. N. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata de despăgubiri morale în cuantum de 90.000 lei conform art. 1357 și urm C.Civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului din mun. Pitești cartier G. 2, ., ., iar în dosarul de executare nr. 2/2011 al B. N. A. G. s-a pornit de către pârâta Asociația de P. executarea silita imobiliară pentru debitul total de 25.065,32 lei, din care 21.773,17 lei debit conform sentinței civile nr. 8436/04.12.2009 a Judecătoriei Pitești și 3.292,16 lei cheltuieli de executare.
Împotriva executării silite reclamantul a formulat contestație la executare și cerere de suspendare ce au format obiectul dosarului nr._, iar la data de 07.06.2011 a solicitat încetarea sau suspendarea executării silite. Prin încheierea din 09.06.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. 2/2011 până la soluționarea contestației la executare.
Cu toate acestea, la data de 14.06.2011 executorul judecătoresc, deși cunoștea încheierea de suspendare, cu rea-credința a emis actul de adjudecare, generând astfel un prejudiciu reclamantului și familiei sale, totul culminând cu prezentarea adjudecatarului la ușa sa în calitate de proprietar.
În baza actului de adjudecare, ulterior încheierii de suspendare menționate, a fost format dosarul nr. 504/2011 al B. F. E.. Împotriva acestei executări s-a solicitat de către reclamant din nou suspendarea provizorie, executarea fiind suspendată la data de 25.07.2011 în dosarul nr._/280/2011; chiar în ziua încheierii de suspendare, reclamantul avea termen de eliberare a apartamentului, fiind suspus la disconfort, stres și îngrijorare.
Reclamantul a precizat totodată că a încercat toate demersurile pentru încheierea pe cale amiabilă a litigiului, inclusiv prin notificări către Asociația de P., însa acestea au rămas fara rezultat.
S-a menționat că președintele Asociației de P. a procedat la afișarea publicației de vânzare imobiliară a apartamentului în mai multe locuri din cartier, tocmai pentru discreditarea sa, existând și un articol de presă la 14.07.2011 în care se fac afirmații neadevărate la adresa reclamantului.
Reclamantul a susținut că prin toate aceste demersuri nelegale de executare a suferit un prejudiciu moral prin crearea unei stări de disconfort, stres, scandaluri la ușa sa și umilințe, fiind îndreptățit la despăgubiri morale.
S-a susținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția, iar acordarea de daune morale pentru prejudiciul adus imaginii vieții personale și demnității a fost consacrat atât în jurisprudența interna cat și în jurisprudența CEDO.
În drept, cererea a fost întemeiata pe art. 1357 și urm C.Civ., art. 451 C.pr.civ.
În fapt, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8436/04.12.2009 a Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 1069/R/17.06.2009 a Tribunalului Argeș (f. 112-118) a fost încuviințată executarea silită la data de 18.01.2011 la cererea creditoarei Asociația de P. V. 4 Pitești împotriva lui D. C., fiind format dosarul de executare nr. 2/2011 al B. N. A. (f. 107-251) pentru executarea sumei totale de 25.065,32 lei, din care 21.773,17 lei debit și 3.292,16 lei cheltuieli de executare.
La data de 09.03.2011 debitorul D. C. a achitat către executorul judecătoresc suma de 2000 lei, parte din cheltuielile de executare (f. 142) și suma de 11.256 lei debit către Asociația de proprietari (f. 143).
La data de 05.04.2011 este emisă în cadrul dosarului menționat publicația de vânzare la licitație a apartamentului aparținând lui D. C. situat mun. Pitești cartier G. 2, ., . (f. 164-165), iar la data de 19.05.2011 este întocmit procesul – verbal de licitație (f. 174-175) conform căruia apartamentul mai sus menționat este adjudecat de P. N. pentru suma de 100.000 lei în vederea recuperării debitului rămas de 11.809,32 lei, alcătuit din 10.517,17 lei debit și 1292,15 lei cheltuieli de executare.
La data de 07.06.2011 reclamantul din prezenta cauză D. C. formulează cerere de suspendare provizorie/încetare a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 2/2011 al B. N. A., pe care o aduce la cunoștință executorului la aceeași dată (f. 185, f. 142 din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Pitești). La aceeași dată debitorul a achitat suma de 11.822 lei către Asociația de proprietari (f. 189).
Prin încheierea din 09.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/280/2011 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul menționat până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești având ca obiect contestație la executare și suspendare executare.
La data de 14.06.2011 executorul judecătoresc emite în dosarul nr. 2/2011 actul de adjudecare (f. 202) și procesul – verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită (f. 204-205).
Prin sentința civilă nr. 6974/01.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ (f. 200) Judecătoria Pitești a respins contestația la executare formulată de D. C., reținând în esență că o parte din debit a fost achitată ulterior procesului – verbal de licitație (adjudecării), iar apărările privind aplicabilitatea disp.art. II din legea 175/2010 privind penalitățile de întârziere nu pot fi reținute întrucât titlul executoriu este dat de o hotărâre judecătorească.
În baza actului de adjudecare nr. 2/2011 din data de 14.06.2011 adjudecatarul P. N. se adresează la aceeași dată (f. 277) executorului judecătoresc F. E. pentru punerea sa în posesia apartamentului din mun. Pitești cartier G. 2, ., ., fiind format dosarul nr. 504/2011, renumerotat 1278/2013 al B. D. M. (f. 276-363). La data de 24.06.2011 este încuviințată executarea silită de Judecătoria Pitești (f. 286), iar la data de 27.06.2011 reclamantul din prezenta cauză este somat să părăsească imobilul în 5 zile (f. 284).
Prin înștiințarea din 06.07.2011 executorul judecătoresc F. E. îi pune în vedere reclamantului să fie prezent la apartamentul în cauză la data de 12.07.2011 (f. 190). La 12.07.2011 și 13.07.2011 executorul judecătoresc se deplasează la apartamentul în cauză în vederea executării imobiliare directe, însoțit fiind de adjudecatar și președintele Asociației de P., iar la ultima data și de doi agenți de poliție (f. 330-331), la nici una dintre descinderi reclamantul nefiind găsit în apartament. Pe data de 13.07.2011 soția lui D. C. aduce la cunoștință executorului cu privire la faptul că s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite.
La data de 19.07.2011 executorul judecătoresc F. E. emite o nouă înștiințare către reclamantul din prezenta cauză prin care îi pune în vedere să fie prezent la apartamentul în cauză la data de 26.07.2011 în vederea executării (f. 333).
Prin încheierea din data de 25.07.2011 Judecătoria Pitești a dispus în dosarul nr._/280/2011 suspendarea provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 504/2011 al B. F. E. până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare din dosarul_/280/2011 (f. 338-339), încheiere adusă la cunoștința executorului judecătoresc F. la data de 26.07.2011 (f. 337). Ulterior acestei date nu a mai fost efectuat vreun act de executare împotriva reclamantului din prezenta cauză.
La data de 05.11.2011, prin decizia irevocabilă nr. 3687/2011 Tribunalul Argeș a admis recursul formulat de D. C. împotriva sentinței nr. 6974/01.07.2011 pronunțate în dosarul nr._ pe care a modificat-o în sensul că a admis contestația la executare și a anulat formele de executare întocmite în dosarul nr. 2/2011 al B. N. A. (f. 16-17), reținând în esență că debitorul a achitat debitul și cheltuielile în cursul executării silite, iar prin încheierea din 03.06.2011 Judecătoria Pitești a dispus suspendarea executării silite declanșată în dosarul de executare nr. 2/2011 al Biroului E. Judecătoresc N. A. G., până la soluționarea contestației la executare și, în conformitate cu art. 428 alin. 2 și art. 523 C.pr.civ., se impunea încetarea executării. Cu toate acestea executorul judecătoresc la data de 14.06.2011 a întocmit actul de adjudecare și procesul verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită ce reprezintă ultimele acte de executare.
Prin sentința nr._/24.11.2011 Judecătoria Pitești a respins contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._/280/2011, soluție devenită irevocabilă la 17.04.2012 prin respingerea recursului de Tribunalul Argeș.
În conformitate cu disp. art. 998 – 999 C. civ., aplicabile în cauză față de data conduitei pretins culpabile a pârâților (iunie – iulie 2011), anterioare intrării în vigoare a Noului cod civil și art. 3 din Legea 71/2011, orice fapta a omului care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Conform art. 723 alin. 1 C. pr. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună – credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. (2) Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Potrivit art. 42 alin. 1 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, în forma în vigoare la data săvărșirii faptelor imputate pârâților, răspunderea civila a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încalcarea obligatiilor sale profesionale.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ elementele constitutive ale acesteia, respectiv fapta ilicită, vinovăția făptuitorului, prejudiciu și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim aparținând unei persoane, adică printr-o anumită manifestare exterioară a unei persoane s-a introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis, prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au produs prejudicii unui drept subiectiv sau interesului legitim. Nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia și implică o atitudine de conștiință față de faptă și urmări și un act de voință sub impulsul căruia este realizată fapta.
Prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite delictuale și poate fi patrimonial sau moral, repararea acestuia din urmă prin acordarea de despăgubiri bănești fiind o practică frecventă sub imperiul Vechiului Cod civil, contrar susținerilor pârâtei Asociația de proprietari. Cât privește întinderea prejudiciului moral, spre deosebire de despăgubirile materiale, a căror stabilire este posibilă pe baza probelor administrate, despăgubirile morale fac obiectul evaluării instanței de judecată, care însă nu are la îndemână concluzii certe deduse din probele administrate.
În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În speță, reclamantul a pretins un prejudiciu moral, cauzat de pârâți prin executarea silită efectuată, constând în provocarea unor stări de stres, disconfort, tensiune în plan familial și social, umilițe, aducânu-i-se atingere imaginii și vieții sale private.
Reclamantul nu a motivat în concret în ce constă fapta ilicită săvârșită de fiecare pârât, susținând generic că prin continuarea executării silite după ce s-a dispus la data de 09.06.2011 suspendarea acesteia în dosarul nr. 2/2011 al B. N. a fost cauzat acestuia prejudiciul moral menționat.
În ce privește pe pârâții A. de proprietari V. 4 P. și P. N., instanța nu poate reține existența vreunei fapte ilicite delictuale. Astfel, titulară a unei creanțe stabilite prin hotărâre judecătorească, A. de proprietari s-a adresat în conformitate cu 3731 C. pr. civ. executorului judecătoresc pentru recuperarea sumelor cuvenite. Faptul că aceasta a refuzat să dea curs notificării emise de reclamant în 2010 pentru stingerea debitului nu poate fi imputat acesteia, mai ales că reclamantul putea recurge la procedura ofertei reale în caz de refuz din partea creditorului de a primi plata, refuz care însă nu a existat. Este adevarat că, așa cum s-a reținut în hotărârile pronunțate în contestație la executare, reclamantul a achitat circa jumătate din debit și cheltuielile de executare anterior scoaterii la vânzare prin licitație a apartamentului, însă executarea a continuat pentru recuperarea diferenței în conformitate cu art. 3731 alin. 2 C. pr. civ. (executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare), conform procesului – verbal de licitație imobilul fiind adjudecat la 19.05.2011 de P. N. pentru suma de 100.000 lei pe care a consemnat-o la dispoziția executorului judecătoresc la data de 20.05.2011 (f. 172).
În ce privește situația ulterioară adjudecării și suspendării executării silite, instanța nu poate reține vreo faptă ilicită sau culpă în sarcina acestei pârâte care nu a îndeplinit vreun demers în continuarea executării și care, cel puțin teoretic (deși nu se realizase distribuirea de sume) își recuperase creanța. Nu s-a dovedit că pârâta a avut cunoștință de suspendarea executării silite provizorie dispuse de instanță având în vedere că aceasta se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților sau de plata restului de debit din 07.06.2011 pentru a aduce aceste aspecte la cunoștința executorului și a evita astfel o conduită culpabilă prin omisiune.
În ce privește pe pârâtul P. N., acesta a participat în mod legal la licitația publică desfășurată pentru vânzarea apartamentului reclamantului, cu depunerea cauțiunii prevăzute de lege și, ulterior, a consemnării diferenței de sume pentru care s-a adjudecat apartamentul. Nu se poate reține în sarcina acestuia că în mod culpabil s-a adresat executorului Judecătoresc F. E. pentru punerea în executare a titlului său de proprietate – Actul de adjudecare emis la 14.06.2011 în dosarul 2/2011 al B. N. ulterior suspendării executării în acest dosar la data de 09.06.2011 întrucât nu s-a adus vreo dovadă că acesta avea cunoștință de suspendarea executării, iar pe de altă parte Judecătoria Pitești a încuviințat executarea la data de 24.06.2011, știut fiind că în sistemul de drept românesc nu există așa – zisele nulități de drept, orice act juridic fiind prezumat valabil până se dispune anularea sa.
În ce privește demersurile sale ulterioare în vederea punerii în executare a actului de adjudecare și deplasările la apartamentul în litigiu din data de 12 și 13 iulie 2011 în cadrul dosarului nr. 504/2011 al B. F. E., acestea s-au realizat cu respectarea prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât încheierea de suspendare din 09.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/280/2011 și-a încetat efectele la data de 01.07.2011 când a fost soluționată în primă instanță contestația la executare prin sentința civilă nr. 6974/01.07.2011 în dosarul nr._ prin respingerea acesteia, cu consecința menținerii valabilității actelor de executare, față de disp. art. 403 și 377 pct. 1 C. pr. civ. Ulterior suspendării executării provizorii din 25.07.2011 ce formează obiectul dosarului nr. 504/2011 al B. F. nu s-a mai efectuat vreun act de executare.
Pârâții și-a exercitat un drept subiectiv, respectiv dreptul de valorificare a unei creanțe și dreptul de proprietate, actul de adjudecare valorând titlu în conformitate cu 518 V. C. pr. civ. Cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acționează ilicit, chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului său au fost aduse prejudicii altei persoane, exercitarea unui drept subiectiv fiind o cauză care înlătură caracterul ilicit al unei fapte, principiu consacrat încă din dreptul roman (qui suo iure utitur neminem laedit), exceptând situația în care dreptul este exercitat abuziv.
În ce privește exercitarea abuzivă de către pârâți a dreptului lor, abuzul de drept presupune, conform art. 723 C. pr. civ., un element subiectiv ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, fără justificarea unui interes special și legitim și un element obiectiv care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală. O astfel de exercitare a drepturilor civile dă naștere obligației de despăgubire, cu îndeplinirea și celorlalte condiții prev. de art. 998 – 999 C. civ.
Având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, instanța nu poate reține în speță că pârâții și-au exercitat în mod abuziv dreptul de a apela și continua executarea silită întrucât au urmărit respectarea dreptului de proprietate. În primul rând, trebuie subliniat că instanțele au încuviințat executarea silită, iar prin respingerea contestației la executare în primă instanță s-au confirmat practic actele de executare efectuate în perioada menționată.
Pentru considerentele expuse instanța constată că nu există în speță o faptă ilicită săvârșită de pârâții A. de proprietari V. 4 P. și P. N., nefiind întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale.
În ce privește pe executorul judecătoresc, potrivit art. 523 C. pr. civ., „În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obține desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziția creditorului urmăritor întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare.
Dispozițiile art. 428 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care cererea este admisă, instanța, cu acordul debitorului, va dispune și eliberarea sumei în mâinile creditorului”.
Conform 428 alin. 2-4 C. pr. civ., „persoanele arătate la alin. 1 vor fi obligate să înmâneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare și o copie de pe cererea de suspendare sau de încetare a executării silite, depusă la instanța competentă. Până la soluționarea cererii de către instanță urmărirea se va opri în tot sau în parte. (3) Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării silite instanța de executare se va pronunța prin încheiere, potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială. (4) În orice alt caz, urmărirea va continua, dispozițiile art. 399 și următoarele fiind însă aplicabile”.
În conformitate cu aceste prevederi legale și după cum s-a reținut și prin decizia nr. 3687/05.11.2011 a Tribunalului Argeș în dosarul_, la data de 07.06.2011 reclamantul D. C. a formulat cerere de suspendare provizorie/încetare a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 2/2011 al B. N. A., pe care a adus-o la cunoștință executorului la aceeași dată (f. 185, f. 142 din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Pitești) împreună cu recipisele de consemnare a sumelor datorate, astfel că se impunea oprirea executării silite până la soluționarea cererii și, ulterior, încetarea executării. La data de 14.06.2011 executorul judecătoresc a emis însă în dosarul nr. 2/2011 Actul de adjudecare (f. 202) și procesul – verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită (f. 204-205).
Deși executorul judecătoresc N. A. a emis actele menționate cu încălcarea prevederilor legale, ulterior suspendării provizorii, acte care au stat la baza continuării executării de către adjudecatar, instanța reține că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea vreunei reparații în conformitate cu art. 998 -999 rap. la art. 42 din Legea 188/2000 pentru următoarele considerente: în primul rând trebuie menționată situația încheierii din data de 09.06.2011. Astfel, prin cererea formulată la data de 07.06.2011 reclamantul a solicitat în conformitate cu art. 428 alin. 1 și 2 rap. la art. 581 C. pr. civ. suspendarea sau încetarea executării silite, deși art. 428 se refera la urmărirea bunurilor mobile, în materie imobiliară putându-se solicita desființarea măsurilor de executare silită potrivit art. 523 alin. 1 C. pr. civ., cerere care se soluționează de instanță conform procedurii reglementate de art. 428 alin. 2-4 la care se trimite prin alin. 2 al art. 523 C. pr. civ. Deși este neîndoilenic față de prevederile art. 523 alin. 1 și 2 și 428 alin. 1și 2 C. pr. civ. că, odată ce i-a fost adusă la cunoștință cererea de încetare/suspendare a executării (în materie mobiliară) sau de desființare a măsurilor de executare (în materie imobiliară), executorul judecătoresc are obligația de a opri urmărirea silită pâna la soluționarea cererilor de instanță, obligație pe care executorul judecătoresc a respectat-o în prezenta cauza, prin nici o prevedere legală (în VCPC) nu se prevede obligativitatea comunicării către executorul judecătoresc a încheierilor menționate.
În ce privește afișarea publicației de vânzare și a adreselor emise de executori, martorul G. G. propus de reclamant (f. 268) este singurul care a menționat că a observat astfel de înscrisuri afișate și la blocul său, însă nu s-a dovedit cine le-a afișat sau la cererea cui au fost afișate, astfel că nu se poate reține sub acest aspect vreo culpă a executorului sau Asociației de proprietari. Este neîndoielnic că prin vânzarea locuinței și evacuarea iminentă împreună cu familia reclamantul a suferit o stare de tensiune, stres, disconfort și umilințe, care ar putea atrage inclusiv afecțiuni medicale, însă trebuie avute în vedere toate împrejurările de fapt de au determinat situația descrisă mai sus. În primul rând reclamantul nu și-a achitat debitele restante la asociație pentru o perioadă de peste 5 ani de zile (decembrie 2004 – iunie 2009 conform titlului executoriu, reținându-se totodată pentru o perioada anterioară prescripția extinctivă) ceea ce a declanșat în primul rând executarea silită.
În ceea ce privește reputația sau imaginea sa, acestea nu puteau fi afectate în mod deosebit de formele de executare efectuate în perioada 09.06.2011 – 25.07.2011 câtă vreme era deja afișată conform prevederilor legale publicația de vânzare și, conform declarațiilor martorilor, i se retrăsese autorizația de administrator și era cunoscută situația restanțelor la cheltuielile de întreținere. Referitor la stresul și disconfortul suferit, inclusiv tensiunile familiale care ar fi fost provocate de executare, instanța reține că reclamantul însuși are o culpă în acest sens, iar pe de altă parte prin admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare de către Tribunalul Argeș s-a realizat în sine o reparație, nefiind necesară acordarea unor sume suplimentare în acest sens față de atingerea minimă adusă valorilor protejate și culpa comună a reclamantului.
În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., instanța a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind în culpă procesuală prin respingerea acțiunii, pentru aceleași considerente urmând a obliga cu titlu de cheltuieli de judecată la plata sumei de 900 lei către pârâta Asociația de P. V. 4 Pitești și la plata sumei de 500 lei către pârâtul P. N., sume ce reprezintă onorariu de avocat avansate de pârâți.
Împotriva acestei soluții, a declarat apel reclamantul D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:
- instanța de fond a dat o interpretare eronată întregului material probatoriu administrat în cauză, argumentele aduse în considerente fiind în contradicție cu dispozitivul sentinței apelate;
- instanța de fond, deși nu a fost investită cu stabilirea legalității sau nelegalității titlurilor executorii, în considerente reține în mod nelegal, culpa comună a reclamantului în declanșarea procedurilor executării silite;
- deși reține în considerente faptul că executorul judecătoresc a emis acte de executare cu încălcarea prevederilor legale, ulterior suspendării provizorii, în mod nejustificat instanța de fond reține că nu este îndreptățit reclamantul la acordarea vreunei reparații, deși instanța reține că executorul judecătoresc avea obligația de a opri urmărirea silită, fiind adusă la cunoștință Încheierea de suspendare a executării silite;
- în mod greșit instanța de fond nu a reținut în sarcina pârâților culpa și fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, considerând greșit că Actul de adjudecare în Dex.nr. 504/2011, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Apelul nu este întemeiat.
În primul rând, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond nu a acordat reclamantului daune morale, acesta având o reală contribuție în declanșarea executării silite în cauză, soluția urmând a fi menținută în apel.
Astfel, deși reclamantul afirmă că în mod constant a notificat pe pârâta Asociația de P. nr. 4 Pitești, în senul că va executa voluntar titlul executoriu, se observă că de la data pronunțării sentinței civile nr. 8436/04.12.2009 a Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 1069/R/17.06.2009 a Tribunalului Argeș, până la data încuviințării executării silite - 18.01.2011- reclamantul nu a efectuat nici un demers în sensul achitării debitului.
În acest context, în mod corect la cererea creditoarei Asociația de P. V. 4 Pitești, s-a format dosarul de executare nr. 2/2011 al B. N. A. (f. 107-251) pentru executarea sumei totale de 25.065,32 lei, din care 21.773,17 lei debit și 3.292,16 lei cheltuieli de executare.
La dosarul cauzei a fost depusă Încheierea din 09.06.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. 2/2011 până la soluționarea contestației la executare.
Nu există la dosarul cauzei dovada faptului că acest act de întrerupere a cursului executării silite, ar fi fost comunicat executorului judecătoresc în timp util, așa încât acesta să poată opri urmărirea silită în cauză. În schimb, tribunalul reține că reclamantul a depus la executorul judecătoresc, la fila 75 dosar fond, o ordonanță președințială cerere de încetare și suspendare a executării silite, înregistrată la data de 7.06.2015, care ar fi produs efectele legale prevăzute la art. 428 și 523 C.proc. civ, în situația achitării debitului integral, iar nu parțial, cum este cazul în speță.
Din actele dosarului rezultă fără echivoc faptul că reclamantul a achitat la data de 9 martie 2011 suma de 11.256 lei și 2000 lei onorariu parțial executare silită, la data de 7 iunie 2011, suma de 11.822 lei. Așa fiind, la data de 9 iunie 2011, când s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, debitul nu era achitat integral pentru a putea opera încetarea executării silite, așa cum pretinde apelantul reclamant.
Mai mult, în același sens se invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 428 și 523 C., însă tribunalul observă că valoarea bunului nu a fost depusă iar debitul nu a fost achitat integral de către reclamantul D. C., pentru a se putea pretinde executorului judecătoresc să înceteze urmărirea bunului imobil în cauză.
Tot astfel, nu se pot reține nici criticile cu privire la acordarea de daune pentru adjudecarea imobilului proprietatea reclamantului, având în vedere faptul că la data de 19.05.2011 bunul a fost licitat în favoarea pârâtului P. N., actul de adjudecare urmând a fi încheiat în temeiul art. 516 C.proc. civ.
Astfel, art. 516 alin.8 C.proc. civ., atribuie executorului judecătoresc competența de a întocmi actul de adjudecare și de a porni executarea silită pentru evacuarea oricărei persoane din imobilul adjudecat. De aceea, potrivit art. 518 C.proc. civ., principalul efect al adjudecării este transmiterea dreptului de proprietate de la debitor la adjudecatar, în cazul de față, P. N., care conform art. 723 alin. 1 C. pr. civ., și-a exercitat drepturile procedurale cu bună – credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Stabilirea cuantumului daunelor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, iar instanța trebuie să aibă în vedere mai multe criterii, printre care: consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel care pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție și legi, i-au fost afectate prin executarea silită și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
În speță, o astfel de dovadă nu s-a făcut, așa încât în mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, nefiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile potrivit art. 1357 Cod civil și art. 42 alin. 1 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești.
Reținând aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. C., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_ .
Totodată, văzând dispozițiile art. 453 NCPC, tribunalul va dispune obligarea apelantului reclamant, la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de P. V. nr. 4 Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. C., cu domiciliul în P., cartier Gavana 2, ., ., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimați fiind pârâții B. E. JUDECATORESC N. A. G., cu sediul în P., ., ., și A. DE P. V. 4 P. - PRIN P. S. M., cu sediul în P., cartier Gavana 2, ., . și P. N., cu domiciliul în P., Carpenului, nr. 8, ., J. ARGEȘ .
În temeiul art. 453 NCPC,
Obligă pe apelantul reclamant la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de P. V. nr. 4 Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
C.C. 14 Septembrie 2015
| ← Cereri. Sentința nr. 282/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
