Pretenţii. Sentința nr. 280/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 268/46/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 280/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare în primă instanță, cauza civilă privind acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect „pretenții DECLINARE”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a depus la dosar prin registratura instanței o cerere precizatoare.
În temeiul disp. art. 219 Cod proc. civ. se procedează la verificarea identității reclamantului M. I. legitimat cu CI ., nr._, CNP -_.
Tribunalul pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, invocată de reclamant prin cererea precizatoare depusă la dosar.
Reclamantul solicită admiterea excepției invocate, învederând că cererea sa este o acțiune în contencios administrativ, fiind întemeiată pe disp. art. 1 alin.1, art. 8 alin.1, art. 10 alin.1 și 3, art. 11 alin. 1 lit.c), toate din Legea nr. 554/2004, în sensul că se consideră vătămat într-un drept și un interes legitim personal de către pârâta ANAF pentru nesoluționarea în termen legal a cererilor sale și pentru nerevocarea actului administrativ de respingere nelegală a dosarului său de candidat la ocuparea unui post de inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudei fiscale. Aată că pentru ambele situații publicate pe site-ul ANAF s-au încheiat niște procese verbale de către comisia respectivă la care nu are acces, însă acestea sunt actele administrative care emană de la o autoritate națională. Din punct de vedere al competenței materiale ,Curtea de Apel Pitești la momentul primirii cererii sale i-a pus în vedere prin adresă să plătească taxa judiciară de timbru aferentă unei cereri în contencios administrativ pentru ca ulterior, la primul termen de judecată să invoce excepția necompetenței materiale, schimbând conținutul cererii din contencios în pretenții, dosarul fiind trimis spre soluționare la Judecătoria Pitești. La rândul său această instanță, deși precizează în considerentele hotărârii că acțiunea promovată are caracter în contencios, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș, pe considerentul că pretențiile sunt mai mari de 200.000 lei. Apreciază că acțiunea cu care a învestit instanța în anul 2014 este o acțiune în contencios administrativ. Arată că a parcurs toate etapele prevăzute de dispozițiile legale, iar pârâta nu a răspuns cererilor sale și nu a justificat motivul pentru care a respins dosarul său de candidat la ocuparea acelui post.
În temeiul disp. art. 133 alin.2 și art. 134 alin. 1 N.c.p.c., solicită să se constate că instanța nu este competentă să rețină pentru judecare această cauză, să constate că există un conflict de competență, să procedeze la suspendarea procesului și înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze acest conflict.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale ,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 07.04.2014 sub nr._, reclamantul M. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 1.000.000 lei, reprezentând daune materiale în sumă de 600.000 lei, contravaloarea salariului pe care nu a putut să-l încaseze, precum și daune morale în cuantum de 400.000 lei, deoarece a fost împiedicat să participe la un concurs pentru care îndeplinea toate condițiile impuse de lege, motivându-se că nu are studiile corespunzătoare. De asemenea, solicită obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 1.10.2013 a depus la sediul A.N.A.F. dosarul său personal, care conținea toate documentele cerute de lege pentru înscrierea la concursul organizat de pârâtă în vederea ocupării funcției publice inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudei fiscale, ca urmare a desființării Gărzii Financiare, în cadrul căreia era încadrat în funcția publică de comisar superior și unde activase timp de 20 ani.
Cu prilejul parcurgerii primei faze a concursului, selecția dosarelor de înscriere, i-a fost respins dosarul cu mențiunea că nu face dovada îndeplinirii condiției de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare economice, de lungă durată, cu diplomă de licență ori echivalentă, așa cum prevăd dispozițiile art.1 alin.2 teza a II-a din Anexa nr.1 la H.G. nr.677/2013, coroborat cu prevederile anunțului publicat pe www.anaf.ro.
Împotriva acestei respingeri, reclamantul a formulat în termen legal contestație pe care a depus-o la sediul A.N.A.F. sub nr._/11.10.2013 și în care a solicitat să se revină asupra deciziei de respingere a dosarului, întrucât sunt îndeplinite cerințele legale de participare la concurs, respectiv cele prevăzute de singurul text de lege care reglementează condiția de studii și care este cuprins în art.4 alin.7 lit.a) din O.U.G. nr.74/2013, privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și cele prevăzute de H.G. nr.677/2013, precum și că la dosarul de înscriere există acte care atestau îndeplinirea condiției legale de ocupare a unei funcții de inspector antifraudă respectiv „studii superioare juridice sau economice, de lungă durată, cu diplomă de licență (...)”.
Reclamantul arată că și această contestație i-a fost respinsă, fără nicio motivație, ci doar prin publicarea pe site-ul ANAF din data de 12.10.2013, ora 1515 cu mențiunea „Respins”. Față de această situație nu a putut participa la concurs și din astfel a rămas fără un loc de muncă, deci fără sursă de existență, motiv pentru care în termen legal și în temeiul prevederilor art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în data de 4.11.2013 s-a adresat cu o plângere prealabilă ANAF, solicitând revocarea soluției de respingere a dosarului și a celei de respingere a contestației, și de a fi numit în funcția publică pentru care a depus actele respective, din care rezulta cu claritate faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de art.54 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici și condițiile de vechime în specialitate a studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcție publice în cauză, precum și cerințele prevăzute de art.4 alin.7 lit.a) din O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF.
Pârâta nu a răspuns plângerii sale prealabile, astfel că se consideră vătămat într-un drept și un interes legitim personal de către aceasta.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1 alin.1, art.8 alin.1, art.10 alin.1 și 3, art.11 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 și pe cele ale Codului de procedură civilă.
La data de 01.09.2014, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare, pârâta a aratat că față de obiectul cererii de chemare în judecată acțiunea este inadmisibilă, deoarece potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, organele care au emis actele administrative atacate sau cele superioare acestora, au posibilitatea de a reanaliza și de a reveni asupra măsurilor dispuse. Procedura prealabilă prevăzută de acest text de lege, este obligatorie, reclamantul neputând sesiza instanța de judecată mai înainte de finalizarea acesteia.
Totodată, cererea de chemare în judecată trebuie să respecte atât condițiile intrinseci, cât și pe cele extrinseci impuse de lege. Astfel, condiția procedurii prealabile reprezintă o condiție extrinsecă ce trebuie întocmai respectată, în sensul că sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în cazul în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri. Așadar, singurul act administrativ care poate fi contestat la instanța de contencios administrativ este decizia emisă în soluționarea contestației.
Pârâta a mai invocat și excepția prematurității formulării acțiunii în instanță, având în vedere susținerile reclamantului în sensul că este vătămat într-un drept și un interes legitim personal de către pârâtă, pentru nesoluționarea în termen legal a cererilor sale, precum și pentru nerevocarea actului administrativ de respingere nelegală a dosarului de candidat la ocuparea unui post de inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudei fiscale.
Pe fond, pârâta a aratat că potrivit O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, numirea personalului antifraudă se face pe bază de concurs sau examen, organizat potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre de Guvern.
A precizat că Regulamentul de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă din cadrul A.N.A.F. a fost aprobat prin H.G. nr.677/2013.
Potrivit anunțului de concurs publicat de adresa de web a A.N.A.F. în data de 18.09.2013, în Anexa nr.2, pentru ocuparea funcțiilor publice specifice de execuție de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor din cadrul Direcției generale antifraudă, s-au prevăzut printre alte condiții de ocupare a posturilor vacante numai condiții de studii superioare economice, de lungă durată, cu diplomă de licență.
Reclamantul, prin cererea de înscriere nr.2074/1.10.2013, a optat pentru o funcție de inspector antifraudă, gradul profesional superior, la Direcția de combatere a fraudelor Pitești. Cum însă are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență în domeniul juridic, specializarea drept economic-administrativ, Comisia de examinare și evaluare a respins dosarul la etapa de selecție, întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii condiției de studii universitare cu diplomă de licență, respectiv studii superioare economice de lungă durată, cu diplomă de licență ori echivalentă, așa cum prevăd dispozițiile art.1 alin.2 teza a II-a din Anexa nr.1 la H.G. nr.677/2013, coroborat cu prevederile anunțului publicat.
Pentru aceleași motive, contestația reclamantului cu privire la rezultatele selecției a fost respinsă de comisia de soluționare a contestațiilor, astfel că nu poate fi admisă o astfel de cerere în pretenții.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea să se afle în culpă procesuală sau prin atitudinea sa, în cursul derulării procesului să fi determinat astfel de cheltuieli. O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuieli de judecată este ca partea care le solicită să fi câștigat irevocabil procesul, ceea ce nu este cazul în această situație. De asemenea, nici aspectul privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina pârâtei, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 128/06.10.2014 Curtea de Apel Pitești a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești,reținând că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în daune materiale și morale ,iar potrivit probatoriului administrat în cauză ,nu rezultă că s-a solicitat anularea unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) coroborat cu art. 10 alin. 1 teza a –II-a sin legea nr. 554/2004 sau pretențiile sale sunt urmare anulării unui act administrativ în sensul art. 18 și 19 din legea nr. 554/2004.
La rândul său ,Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 2322/11.03.2015 prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș .
Soluția acestei instanțe a fost justificată de următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamantul M. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ca aceasta să fie obligată la plata sumei totale de 1.000.000 lei, reprezentând daune materiale în sumă de 600.000 lei, contravaloarea salariului pe care nu a putut să-l încaseze, precum și daune morale în cuantum de 400.000 lei, deoarece a fost împiedicat să participe la un concurs pentru care îndeplinea toate condițiile impuse de lege, motivându-se că nu are studiile corespunzătoare.
Conform art. 94 pct. 1 lit. j C. pr. civ., „judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”, observându-se așadar că prezenta cauza are ca obiect pretenții ce depășesc suma mai sus menționată.
Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C.proc.civ. „tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Pentru considerentele expuse, prezentul litigiu intrând sub incidența dispozițiilor legale redate mai sus față de obiectul acțiunii, instanța a constatat că Tribunalul Argeș este competent să soluționeze prezenta cauză, drept pentru care, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 rap. la art. 129 alin.2 pct. 2 C. pr. civ., a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 12.05.2015 sub același număr de dosar.
Analizând ,cu prioritate, excepția de necompetență materială invocată de reclamant,tribunalul reține următoarele:
Potrivit răspunsului la întâmpinare depus de reclamant la dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești (filele 95-98),obiectul cererii îl constituie contestarea actului administrativ prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de respingere a dosarului de concurs.Totodată,reclamantul a susținut sub aspectul excepției prematurității formulării acțiunii invocată de pârâtă faptul că plângerea prealabilă a fost formulată în termen legal ,iar răspunsul ANAF a venit abia după opt luni ,fiind nemulțumitor.
Reclamantul a indicat ca și temei legal al acțiunii art. 8 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 și 4 ,art. 2 alin. 1 lit. h) din legea nr. 554/2004.
În partea finală a răspunsului la întâmpinare ,reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri .
Prin cererea adresată Tribunalului Argeș și înregistrată la data de 01.09.2015(filele 5,6),reclamantul a precizat faptul că ,așa cum a arătat în cererea principală,aceasta privește fapta pârâtei de a nu răspunde în termen legal la plângerea prealabilă pe care a formulat-o și de a nu revoca decizia prin care s-a dispus respingerea în mod nelegal a dosarului său de candidat și numai în subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 lei ,din care 600.000 lei daune materiale și 400.000 lei daune morale.
Reclamantul a invocat în motivarea cererii sale prevederile art. 8 din legea nr. 554/2004 .
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Reclamantul s-a plâns de fapta pârâtei de a nu răspunde în termen legal la plângerea prealabilă formulată,sens în care a indicat și disp. art. 2 lit. h) din același act normativ careexplică semnificația sintagmei ,, nesoluționare în termenul legal a unei cereri ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen,,.
De asemenea ,reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată .
Având în vedere aceste considerente ,raportat la motivarea în fapt și în drept a cererii deduse judecății ,în temeiul art. 131 ,133 rap. la art. 96 pct. 1 C.pr.civ.,tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale invocată de reclamant și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Pitești .
Constatând incidente disp. art. 133 pct. 2 C.pr.civ. întrucât Curtea de Apel Pitești a pronunțat o soluție de declinare a competenței ,tribunalul va constata ivit conflictul negativ de competență ,motiv pentru care ,raportat la prevederile art. 135 alin. 1 C.pr.civ. ,va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. I., domiciliat în Corbi, Sat Corbsori, .. 10, jud. Argeș și pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, . sector 5 în favoarea Curții de Apel Pitești - Secția de C. Administrativ.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | ||
Grefier, I. B. |
Red./Tehn.S.I.Ț
05.10.2015/4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2391/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 600/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
