Pretenţii. Decizia nr. 3201/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3201/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 3201/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3201/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă A. DE P. GHIOCELUL P. și apelantul-pârât R. A., împotriva sentinței civile nr.2143/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_, având ca obiect- pretenții
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la data de 14.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra apelului la data de azi, 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată că la data de 11.12.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești s-a depus cerere de chemare în judecată de către reclamanta Asociația de P. Ghiocelul Pitești, cu sediul în mun. Pitești, .. 4, ., jud. Argeș, C.I.F._, reprezentata prin dl. S. C. în calitate de președinte al asociației și convențional în acest litigiu de Av. Druta M., în contradictoriu cu pârâtul R. A., domiciliat în mun. Pitești, .. 4, L2, ..P._, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărâre ce va pronunța să dispună: obligarea pârâtului R. A. la plata sumei restante de 1.964,65 lei, din care suma de 1.211,14 lei reprezintă contravaloare utilități de întreținere neachitate pe perioada iunie 2011 - ianuarie 2012 și suma de 753,51 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru perioada iunie 2011 - septembrie 2013; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest litigiu.
În motivarea acțiunii s-a arătat: paratul datorează către Asociația de P. Ghiocelul Pitești cheltuieli de intretinere in suma totala de 1.964,65 lei reprezentând contravaloarea utilitatilor de intreținere nechitate si penalizările de intraziere pentru perioadele precizate mai sus, tinand cont de numărul de zile de intarziere stabilit in raport de la data scadentei; cotele de intretinere neachitate de către parat au generat penalități de intarziere care au fost calculate de petentă in cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere asa cum s-a stabilit si stipulat in mod expres in procesul verbal al Adunării Generale a Asociatilor din data de 15.04.2010, votandu-se in unanimitate aplicarea coeficientului de 0.1% pe zi de intarzire pentru restantieri; paratul refuza sa achite sumele restante, aspect de natura a ingreuna plățile asociatiei catre furnizori; potrivit dipozitiilor art. 46 din legea 230/2007 privind infiintarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari coroborate cu prevederile art. 32 din HG 688/2007, toți proprietarii au obligația sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari; în baza dispozițiilor art. 49 alin. 1 s-a stabilit de catre adunarea generala a asociatilor din data de 15.04.2010 aplicarea unui coeficient de penalizare de 0.1 % pe zi de intarziere si care sa nu depasesca suma la care s-a aplicat; potrivit dispozițiilor art. 1082 C.civil, in cazul obligațiilor de a da, creditorul nu trebuie decât sa faca dovada creanței sale, împotriva debitoarei nascandu-se o prezumtie relativa de neexecutare culpabila a obligației corelative; pana in prezent paratul nu a făcut dovada ca a achitat debitul solicitat; paratul, nu a formulat contestații impotriva listelor plata afișate lunar la avizier.
În drept, au fost invocate disp. art. 46-47, 49, 50 din Legea 230/2007, art. 32 din H.G. 1588/2007, art. 1082 C.civil.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-33), iar la data de 03.02.2014 s-a depus, de către C. de M. cerere de intervenție „principală și accesorie”, cerere ce a fost respinsă în principiu de instanță prin încheierea din data de 01.10.2014 (filele 102-104), cu motivarea cuprinsă în aceasta.
La data de 25.04.2014 s-a depus, de către pârât, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea întâmpinării s-a arătat: se solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată; în același plic cu Comunicarea Adresă din 28.03.2014, primită pe 02.04.2014, Judecătoria Pitești i-a expediat fără opis și alte documente; două dintre ele se referă la mediere: Cererea de Intervenție Principală și Accesorie nr. 626/29.01.2014, filele nr. 35 și 36, prin care Centrul de M. cere respingerea chemării în judecată formulată de Asociația de P. Ghiocelul; pe ea este menționat olograf de judecătorie să-i fie comunicată; prima filă a adresei Curții de Apel Ploiești nr. 4432/A/2013 din 15.11.2013, fară nici o mențiune!; s-a dispus ca acest document anexat cererii de intervenție să nu fie depus la dosar, și ca atare, la data de 08.04.2014, el nu exista la dosar!; d-nei Drută M., avocatul reclamantei, i s-a cerut prin rezoluția din 11.03,2014, fila 37, să prezinte calitatea de avocat și s-a conformat; rezoluția nu-i cere să prezinte și dovada calității de mediator; la dosar nu se află nici un document care să ateste că a dobândit calitatea de mediator conform ar7 al legii 192/2006, întrucât dna. avocat D. M. nu a prezentat calitatea de mediator se solicită: să se admită excepția inadmisibilitătii cererii de chemare în judecată de către reclamantă; avocatul reclamantei, prin adresa din 27.03.2014 fila 40 și 41, cere respingerea cererii de intervenție invocând numai denumirea ei și criticând menționarea CSM-ului; împotriva conținutului adresei CA Ploiești nu aduce nici un argument, deși știa de existența ei din fila 36 alin. 2; motivează respingerea numai prin neîndeplinirea unor condiții de către el, despre care știa că la data motivării, nu avea cum să le cunoască, deoarece nu a primit comunicarea de chemare în judecată; la dosar, d-na avocat a depus o copie după Certificatul de Informare Gratuită privind Avantajele Medierii nr 3/15.11.2013, fila 32, în care o menționează pe dna. I. C. „în calitatea de reprezentant-admlnistrator al Asociației ... "; conform legii numai președintele are calitatea de reprezentant al asociației; la dosar nu se află nici o împuternicire din partea asociației ca dna. administrator să o reprezinte; ca atare certificatul nu este valid și solicită: să se admită excepția inadmisibilitătii cererii de chemare în judecată de către reclamantă; certificatul menționează că: „Medierea se bazează pe o a treia parte neutră și imparțială" și „Principiile medierii: imparțialitate, neutralitate, caracter voluntar..."; in acest caz partea neutra și imparțială pârât și reclamantă este chiar avocatul reclamantei; ca urmare a încălcării în forma cea mai gravă a imparțialității și neutralității medierii solicită: să se admită excepția inadmisibilitătii cererii de chemare în judecată de către reclamantă; caracterul voluntar este evident: mediatorul voluntar D. M a asigurat involuntar avocatului D. M un onorariu de 900 lei; la așa ceva nu mai este nimic de solicitat, decât de constatat minatoarele: reclamanta a justificat atât de convingător refuzarea cererii de intervenție, încât a doua zi judecătorul a dat rezoluția de chemare în judecată; rezoluția din 28.03.2014 nu menționează cererea de intervenție, iar la dosar nu există nici un document care să precizeze explicit că s-a acceptat cererea reclamantei refuzarea cererii de intervenție; aceasta rezultă implicit numai din chemarea sa în judecată ca pârât; nu exclude ca cererea de intervenție să fie respinsă și acum din aceleași motive, care nu sunt menționate și ca măsură de precauție, trebuie să conteste și suma pretinsă de reclamantă, pentru a nu decădea din dreptul de a mai depune probe și invoca excepții; am intrat în conflict cu reclamanta imediat ce actualele persoane au preluat conducerea asociației în 2005 și au încălcat legislația privind calculul cheltuielilor de încălzire; susținută de primărie, asociația a escaladat încălcarea legislației până astăzi, conform celor de mai jos; calculul legal al cheltuielilor lunare de încălzise pe apartamente trebuia făcut conform legislației din 2005 proporțional cu Suprafața Utilă (prescurtat SU) a fiecărui apartament, care este menționată în cartea tehnică a blocului și prezentată în coloana 4 a listelor de plată; exemplifică pe lista lunii noiembrie 2011, filele 20 și 21 - se adună SU a tuturor apartamentelor și se obține SU total pe asociație: 2139,78 mp, fila 21, costul încălzirii pe asociație, 8152,50 lei, total, coloana 7, se împarte la SU total și se obține prețul căldurii/mp: 3,811ei/mp, fila 21, căldura/mp se înmulțește cu SU a apartamentului și se obține costul încălzirii apartamentului, coloana 7; la apartamentele la care s-au modificat corpurile de încălzire, prin: debranșări parțiale, reduceri de elemente de calorifer, etc, SU trebuia recalculat conform legii, după care valoarea se trece în coloana 4; asociația a refuzat să recalculeze legal SU la apartamentele parțial debranșate, printre care și la al său, recalculând SU printr-o metodă ilegală pe care a denumit-o „prin scădere"; a prezentat-o în răspunsul nr. 42/26.02.2005, anexa 1, pct 2, în care susține că metoda este legală și a fost avizată de Termoficare (actuala . SA), vezi marcările; în răspunsurile nr. 6968/05.06.2008, anexa 2 și 7605/20.06.2018 anexa 3, Termoficarea prezintă la punctele: B1, B3.2, C1, B2.2, B4.1 și B4.2, toate ilegalitățile asociației și arată că metoda nu aparține termoficării; ulterior, asociația a prezentat o altă justificare primarului T P. prin adresa nr._/25.10.2017: nu a putut recalcula legal SU la apartamentele parțial debranșate, deoarece nu a primit cartea tehnică a blocului; conform adresei .. 2797/35.04.2010, anexa 4, rezultă că și această justificare este falsă, deoarece la data respectivă asociația deținea cartea tehnică a blocului; aceasta nu a mai contat deoarece asociația l-a constrâns prin șantaj pe primarul T P. să o susțină cu falsuri sub propria semnătură; din anul 2005 a refuzat să achite încălzirea calculată ilegal; inițial asociația a acceptat să achite întreținerea fără costul încălzirii, dar ulterior a refuzat să-i mai încaseze și celelalte cheltuieli neaflate în litigiu; banii expediați prin poștă cu mandat poștal, chitanța .-3 nr._, anexa 5, i-au fost returnați; pentru . intervenit la Termoficarea, care a recalculat legal la el SU=38,06 mp, ceea ce asociația a acceptat; aociația s-a obligat să recalculeze legal SU la toate apartamentele parțial debranșate, dar ulterior a impus primăriei să o susțină ca să folosească în continuare tot valoarea SU determinată ilegal; nu și-a ascuns scopul: prin penalizări, restanțele sale să ajungă la valori care să justifice evacuarea sa din apartament, susținând că are sprijinul primarului; la audiența din noiembrie 2008 i-a adus grave acuzați primarului, pe care acesta le-a acceptat fără obiecții, deoarece asociația nu i-a permis sa-și apere demnitatea; în decembrie 2008 a intervenit prefectul, care a dispus primăriei să aplice legea și în două zile, asociația i-a recalculat legal costul încălzirii pe baza SU = 38,06 mp, acceptând să plătească și utilitățile neaflate în litigiu; a achitat toate restanțele la zi; asociația a pretins să achite și penalitățile, care fiind stabilite ilegal, a refuzat să le achite; după intervenția prefectului, asociația a introdus în calcul la apartamentul meu valoarea SU legală de 38,06 mp, dar a refuzat să recalculeze legal SU și la celelalte apartamente cu modificări, așa cum se vede și din listele de plată depuse la dosar, coloana 4, fapt susținut de primărie cu falsuri în documente; consecința: dacă la unele apartamente SU nu este calculată corect, conform relațiilor de la pct. 8, costul încălzirii nu mai este corect la nici un apartament, indiferent dacă SU a apartamentului este calculată legal sau nu; în această situație a refuzat din nou să achite cheltuielile de întreținere și a apelat la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care în adresa nr. 7230/20.10.2009, anexa 6, reconfirmă ilegalitățile constatate de Termoficare, la care precizează și următoarele ilegalități ale asociației: la pct. 6: conform legii, achitarea unui serviciu calculat ilegal se face numai după ce a fost calculat corect; ca atare este legal că nu a achitat cheltuielile de încălzire, iar penalitățile aplicate lor sunt ilegale; la pct. 8: asociația trebuie să vă încaseze bănii la celelalte cheltuieli de întreținere, deoarece nu avea motive legale de a refuza; asociația nu a ținut cont de aceasta si a refuzat în continuare să-i încaseze cheltuielile neaflate în litigiu; deci penalitățile pentru aceste cheltuieli sunt ilegale; în ianuarie 2011, reclamanta l-a acționat în instanța pentru recuperarea restanțelor; deși a avut o apărare calificată, judecătoria nu i-a acceptat o parte din pretenții și nici să plătească cheltuielile de judecată; a achitat suma hotărâtă în sentință; prin aceasta nu mai avea nici o datorie către asociație pentru perioada anterioară datei de 01.01.2011; asociația a continuat după 01.01.2011 să calculeze cheltuielile de încălzire pe baza SU determinată legal la el, dar ilegal la ceilalți locatari debranșați, deși între timp legislația s-a schimbat astfel: în baza ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea Serviciilor Comunitare (ANRSC) nr. 483/2008, calculul cheltuielilor de încălzire trebuia preluat de Termoficare, pe baza Suprafeței Echivalente Termice (prescurtat SET) printr-un contract de facturare individuală încheiat între Termoficare și proprietarul apartamentului; asociația a impus primăriei să o susțină ca să nu aplice ordinul ANRSC; primăria s-a conformat prin adresa nr. 3705/25.02.2010, care conține următoarea precizare falsă: „pentru facturarea individuala este necesar acordul tuturor proprietarilor"; Președintele ANRSC a ripostat personal prin răspunsul nr._/18.08.2010, anexa 7, cu precizarea: „legea nu prevede acordul asociației sau a membrilor săi în cazul facturării individuale"; Termoficarea, aflată atunci ca serviciu în cadrul primăriei, a recurs la următorul compromis: nu a acceptat facturarea individuală, dar începând din luna februarie 2012, a preluat calculul legal al încălzirii pe baza Tabloului Centralizator cu SET, anexa 8, caicul pe care îl face și astăzi; tabloul se întocmește la începutul sezonului rece după verificarea caloriferelor la fiecare apartament, de către specialiștii Termoficării; este valabil întreg sezonul, deoarece în timpul sezonului sunt interzise modificările la calorifere; acest tablou este primul document care face următoarea dezvăluire: asociația a ascuns mărirea ilegală a caloriferelor la unele apartamente; în tablou, apartamentele la care s-au mărit caloriferele, sunt evidențiate prin factorul de recalculare K mai mare ca 1, vezi încercuirile din coloana 8; coloana 9 menționează cum s-a făcut mărirea; comparând coloana 3, SET calorifer proiect, cu coloana 4, SET calorifere (determinat de termoficare la măsurători), rezultă și măriri de peste două ori a SET calorifere; legal, aceste măriri se fac contra cost, pe bază de proiect și numai de către Termoficare; Termoficarea a refuzat să răspundă dacă modificările s-au făcut legal, pe motiv că aceste informații surit confidențiale; indiferent dacă aceste modificări s-au făcut legal sau nu, asociația a ascuns intenționat faptul că nu i-a pus pe proprietarii acestor apartamente să plătească în plus energia termică consumată suplimentar; dacă asociația recalcula legal SU la toți, așa cum s-a făcut numai la el, unii ar fi trebuit să achite dublu încălzirea; solicită respingerea pretenției reclamantei de a-i achita suma de 1964.65 lei; reclamanta justifică suma pretinsă pe baza tabelului de la fila 28; folosește acest tabel în care a numerotat coloanele și a marcat valorile din coloane, obținând anexa 11, prin care exemplifică că pretențiile reclamantei sunt ilegale; valoarea cheltuielilor de încălzire nu este calculată legal datorită determinării SU prin scădere, fapt confirmat de Termoficare în anexele 2 și 3 și prezentat concis în anexa 2 pct. C1 prin: Nu, nu este legal caliculul suprafeței utile prin scădere. Calculul făcut de asociație este incorect; acest fapt este reconfirmat și de ANPC în anexa 4, pct. 5; ca atare sumele pretinse de reclamantă în tabelul de la fila 28, coloana 4, „căldură" nu sunt corecte; la pct. 5, anexa 4, ANPC precizează: „achitarea unui serviciu calculat ilegal se face numai după ce a fost calculat corect"; ca atare, penalizările pretinse de reclamantă la coloana 16 pentru cheltuielile cu căldura sunt ilegale; la pct. 8, anexa 4, ANPC precizează: „până la reglementarea legală a costului încălzirii, asociația trebuia să vă încaseze banii pentru celelalte cheltuieli de întreținere, deoarece nu avea motive legale de a refuza"; deci, penalizările pretinse de reclamantă la coloana nr 6 pentru celelalte cheltuieli, sunt ilegale; pretențiile pentru cheltuielile cu celelalte utilități, neaflate în litigiu: cu apometre col. 2, gunoi col. 3, salarii col. 5, curent col. 6, administrative col. 7 și lift col. 8, trebuiesc respinse, deoarece ele au fost achitate în aprilie 2012 la BCR prin ordinul de plată nr._/14.04.2012, anexa 9, în care este menționat că banii sunt destinați strict acestor cheltuieli; în loc să-i folosească conform destinației, reclamanta i-a folosit la cheltuieli și penalizări ilegale pretinse ilegal anterior lunii iunie 2011, care nu apar în tabel; în consecință, pretenția pentru suma totală de 1211,14 lei din col. 10 trebuie respinsă, deoarece căldura a fost calculată ilegal, iar celelalte cheltuieli au fost achitate; toate penalitățile din coloana 16, în valoare de 732,51 lei, sunt determinate ilegal și ca atare pretenția pentru această sumă trebuie respinsă; în consecință valorile pretinse la coloana 18 trebuiesc respinse, fiind suma valorilor din col 10 și ca atare pretenția pentru totalul coloanei 18, suma de 1.964,65 lei, trebuie respinsă; pentru susținerea completă a cauzei, are nevoie și de xerocopiile unor documente ca: procesele verbale ale adunărilor generale și ale ședințelor comitetului, chitanțe de justificare a unor cheltuieli, etc.; asociația refuză să i le dea, fapt pentru care Primăria a amendat-o și prin adresa nr._/14.11.2013, anexa 10, i-a comunicat că pentru obținerea lor, să se adreseze instanței; cinci judecători din 3 instanțe și 4 procurori de la două parchete, au refuzat să impună asociației să-i dea copiile, fară nici o justificare!; CSM și ICCJ refuzat să ia act de solicitarea documentelor; este inadmisibil ca reclamanta să poată folosi aceste documente în instanță, vezi filele 24-27, iar lui toți magistrații să îi refuze intenționat dreptul legal de a le obține; orice document nu este valabil decât integral; nu i s-a expediat și celelalte 4 file ale adresei Curții de Apel Ploiești nr. 4432/A/2013 din 15.11.2013; unele acuzații ca: fals, șantaj, etc, le-a adus la vremea respectivă fară să știe că el nu are calitate să facă această încadrare; nu au existat obiecții la ele; le-a reprodus aici exact așa cum apar în documente.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 52-63), iar la termenul de judecată din data de 03.09.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității și au fost admise cererile de probatorii formulate de păți, iar la propunerea instanței ambele părți au fost de acord și cu efectuarea unei expertize tehnice.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică, pentru ca la termenul de judecată din data de 04.03.2015 neexistând obiecțiuni la raport să se formuleze concluzii asupra fondului cauzei.
În ceea ce privește nemulțumirile pârâtului expuse prin notele scrise depuse la aproape fiecare termen de judecată, instanța s-a pronunțat prin încheierile din 03.09.2014 și 01.10.2014; nemulțumirile acestuia în privința dispozițiilor instanței pot fi valorificate numai prin exercitarea căii de atac.
Prin sentința civilă nr. 2143/2015 Judecătoria Pitești a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 1.211,14 lei, reprezentând contravaloare utilități (cheltuieli lunare).
A obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 380,91 lei, reprezentând penalități de întârziere.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, către reclamantă, rezultate în urma compensării parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Din susținerile reclamantei, confirmate de pârât prin considerente întâmpinării, se reține că, acesta din urmă este membru al asociației în calitate de proprietar al apartamentului unde își are domiciliul.
Astfel, conform dispozițiilor art. 32, alin. 1 și 2 din H.G. 1588/2007: „(1) Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. (2) Repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului, în cadrul contractului încheiat cu reprezentantul asociației de proprietari a condominiului. Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătură și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plată.”.
De asemenea, prin prevederile art. 46 din Lg. 230/2007 s-a stabilit că: „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”.
În dovedirea pretențiilor reclamanta a depus mai multe liste de plată, aferente perioadelor pentru care nu s-au mai achitat utilitățile, iunie 2011 – ianuarie 2012 (filele 8-23), liste de plată emise în baza dispozițiilor citate mai sus; din conținutul acestora rezultă că au fost calculate debitele aferente diferiților proprietari.
Prin aceleași înscrisuri au fost determinate (calculate) și penalitățile de întârziere de 0,2%/zi de întârziere (până în septembrie 2013), rezultând un debit de 753,51 lei.
Debitele invocate de reclamantă pentru pârâtul R. (intimatul a contestat cuantumul debitelor) au fost analizate de experta cauzei, P. A., stabilindu-se prin raportul de expertiză contravaloarea utilităților de care a beneficiat acest pârât, atașându-se la raport și mai multe tabele de calcul (filele 139-169). Astfel, în urma analizării evidenței contabile a asociației a rezultat o cotă de întreținere, pentru pârâtul R. de numai 1.592,63 lei, cât și penalități de întârziere de 380,91 lei (0,2%/zi de întârziere), pentru perioada iunie 2011 – ianuarie 2012.
Aceste determinări nu au fost contestate de reclamantă și nici de către pârât. Acesta a exprimat nemulțumiri, însă la întrebarea expresă a instanței a arătat că nu înțelege să formuleze obiecțiuni.
Astfel, din aceste înscrisuri și raportul de expertiză rezultă că pârâtul R. datorează suma totală de 1.592,63 lei reprezentând contravaloare utilități.
Nu poate fi reținută susținerea intimatului de mai sus cum că nu ar fi contestat debitul principal (utilitățile) în prezenta cauză, ci numai faptul că reclamanta ar fi calculat greșit, respectiv datora mai mult decât s-a determinat prin listele de plată, raportat la lipsa unei astfel de exprimări în întâmpinarea depusă.
În motivarea acesteia nu se precizează o situație de fapt de natura celei expuse la ultimul termen de judecată, cum că nu s-a achitat debitul pentru că acesta ar fi fost mai mic decât cel ce era efectiv datorat.
Mai mult decât atât, în întâmpinare s-au folosit expresiile: „trebuie să conteste și suma pretinsă de reclamantă, pentru a nu decădea din dreptul de a mai depune probe și invoca excepții”; „prin care exemplifică că pretențiile reclamantei sunt ilegale”; „și ca atare pretenția pentru totalul coloanei 18, suma de 1.964,65 lei, trebuie respinsă”.
În mod evident s-a solicitat de către pârât să fie respinse pretențiile reclamantei în totalitate, iar nu s-a invocat de către acesta că ar fi de acord să achite o sumă mai mare în ceea ce privește debitul principal.
Astfel, a fost necesară efectuarea expertizei, iar nu inutilă după cum susține intimatul în notele scrise.
Mai mult decât atât, în cazul în care se aprecia de către pârât că i se solicită de către asociația petentă plata unui debit inferior celui datorat în fapt, acesta putea să efectueze plata acestuia și astfel să beneficieze de „erorile” reclamantei, cât și în special să evite litigiul în fața instanței.
Creditorul poate aprecia necesitatea satisfacerii creanței sale în totalitate, astfel încât poate solicita să i se facă plata numai pentru o parte din aceasta, înțelegând eventual să gratifice pe debitor, iar nu îi este interzisă o astfel de acțiune. Creditorul poate chiar renunța (expres sau tacit) să își satisfacă creanța (parțial sau total).
De asemenea, faptul că pârâtul a înțeles să conteste modalitatea de determinare efectuată de petentă, respectiv că suma datorată de acesta era mai mică, rezultă și din susținerile acestuia cum că alți proprietari ar fi fraudat interesele asociaților prin majorarea ilegală a suprafeței radiante; în mod evident o astfel de acțiune nu ar fi dus decât la majorarea netemeinică a debitelor celorlalți membrii ai asociației (aceștia ar fi trebuit să acopere diferențele).
În consecință, nu se va reține că pârâtul ar fi recunoscut debitul solicitat de reclamantă, urmând ca instanța, în baza concluziilor de mai sus și a prevederilor legale citate să-l oblige pe acesta la plata sumei de 1.211,14 lei, reprezentând contravaloare utilități (cheltuieli lunare).
Instanța s-a oprit la suma de mai sus având în vedere că reclamanta nu și-a majorat pretențiile la suma rezultată din expertiza efectuată; și-a menținut aceleași pretenții inițiale, dreptul de dispoziție aparținându-i.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere se observă că o astfel de obligație a fost stabilită în sarcina asociaților prin procesul – verbal din data de 15.04.2010 (fila 24), iar pârâtul a rămas în pasivitate în executarea obligației de plată a debitului principal.
Nu poate fi reținută susținerea acestuia cum că a încercat să efectueze plata sumei pe care o aprecia că o datorează însă i s-a refuzat aceasta.
Dacă ar fi efectuat chiar plata debitului solicitat de petentă, iar nu cea apreciată de intimat și inferioară acestuia (plată parțială), reclamanta nu ar fi refuzat plata deoarece nu cunoștea că nu a determinat debitul în mod corespunzător.
În fapt, din înscrisul depus de pârât în probarea refuzului asociației în a-i primi plata și aflat în copie la fila 57 (anexat întâmpinării) se observă că acesta privește o plată ce ar fi încercat să fie efectuată la 21.08.2007, însă în prezenta cauză se invocă debite aferente anilor 2011, 2012.
Nu poate fi reținută susținerea prind refuzul primirii plății anterior nașterii obligației de plată.
Astfel, din culpa pârâtului au curs penalitățile, iar nu a reclamantei, existând în sarcina acestuia obligația de plată a acestui debit.
În ceea ce privește cuantumul acesteia, instanța se va opri asupra sumei determinată de expertă, respectiv 380,91 lei. Aceasta a efectuat determinarea corectă a penalităților, iar părțile nu au contestat modalitatea de calcul.
În baza dispozițiilor art. 453 din N.C.proc.civ., pârâtul căzând în pretenții, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, către reclamantă, rezultate în urma compensării parțiale – acțiunea a fost admisă numai în parte.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare reclamanta arată că a solicitat obligarea paratului R. A. la plata sumei de 1211,14 lei reprezentand contravaloare utilitati de intretinere neachitate pentru perioada iunie 2011- ianuarie 2012. Cu toate ca potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza contravaloarea utilitatilor de intarziere pentru perioada respectiva este semnificativ mai mare dacât suma pe care a solicitat-o in actiunea introductiva, nu a avut pretentii la suma mai mare gasita de expert. Astfel, in ceea ce priveste debitul reprezentand contravaloarea utilitatilor de intretinere acordat este cel care a fost solictat prin actiunea introductiva.
Insa in ceea ce privesc penalitatile de intarziere instanta de fond face o gresita aplicare a legii. Penalitatile de intarziere solicitate prin cererea de chemare in judecata au fost in cuantum de 753,51 lei pentru perioada iunie 2011- septembrie 2013.
Penalitatile de intarziere au fost calculate de subscrisa prin aplicarea unui procent de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere asa cum s-a stabilit si stipulat in mod expres in procesul verbal al Adunarii Generale a Asociatilor din data de 15.04. 2010, votandu-se in unanimitate aplicarea acestui procent. Experta cauzei insa nu tine cont de sistemul propriu de penalizari astfel cum a fost stabilit de catre subscrisa atunci cand calculeaza penalitatile, ci in mod cu totul nejustificat si eronat calculeaza penalitatile avand iin vedre prevderile OG 3/2003 modificata prin OUG 50/2013 privind codul de procedura fiscala, asa cum relese din obiectivul nr. 4 al raportului de expertiza..
In mod corect expertul cauzei trebuia sa calculeze penalitatile de intarziere prin raportate la numarul de zile de intarziere, la suma datorata si la procentul de 0,1% pe zi de intarziere astfel cum a afost stabilit de -Adunarea generala a Asociatilor prin Procesul verbal din 15.04.2010, iar nu procentele din Codul Fiscal.
În mod corect si temeinic instanta de fond trebuia sa acorde aceasta suma de 753 lei cu titlu de penalitati de iatrziere, iar nu suma de 380,1 lei care a fost calculate dupa norme care nu au incidenta in speta, nefiid vorba de un raport sau de obligatii fiscale.
Reclamanta solicită respingerea sustinerilor intimatului R. A. din cuprinsul intampinarii referitoare la compensarea cheltuielilor de a efectuat cheltuielile de judecata in cuantum total de 1600 lei formată din 800 lei onorariu avocat conform chitantei nr. 21 din data de 08.11.2013 si suma de 800 lei reprezentand onorariu de expert.
Instanta a admis in parte actiunea si 1-a obligat pe parat la plata unei sume de 400 lei reprezentand cheltuieli de judecata, sustinanad ca a compensat partial chletuielile de judecata. Acesta compensare este total netemeinica în conditiile in care paratul nu a efectuat nico chletuiala in prezenta cauza, singura care efectuat cheltuieli fiind reclamanta.
Operațiunea de compensare a fost realizată in mod defectuos.
Pentru aceste motive se solicită respingerea susținerilor paratului si admiterea apelului reclamantei modificarea sentinței in sensul admiterii in totalitate a actiunii subscrisei, sens in care sa se dispună obligarea paratului la plata sumei de 753,51 reprezentand penalitati de intarziere si la plata in totalitate a cheltuielilor de juduecata atata in fond in cuantum de 1600 lei cat si apel in cuantum de 800 lei.
Pârâtul R. A. a formulat apel la data de 20.05.2015 prin care a susținut că în mod erinat a fost respinsă de către instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa efectuării procedurii de mediere deși în cauză se impunea admiterea acestei excepții.
În ceea ce privește pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată s-a susținut admiterea apelului și respingerea acestor pretenții întrucât pârâtul nu se face vinovat de neplata debitului privind utilitățile solicitate cât și a penalităților inclusiv a cheltuielilor de judecată.
Apelantul a arătat că nu a plătit utilitățile ca urmare a modului de calcul defectuos al acestora, sumele pretinse fiind mai mari decât cele pe care le datora în realitate.același raționament este valabil și în ceea ce privesc penalitățile solicitate iar în ceea ce privesc cheltuielile privind onorariul de expert acestea trebuie suportate de reclamantă întrucât a calculat ilegal debitele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art.480 C.pr.civ., tribunalul considera apelul formulat de reclamată este fondat iar apelul formulat de pârât este nefondat.
Astfel în ceea ce privește primul motiv de apel formulat de pârât tribunlaul constată că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea excepției inadmisibilității la termenul de judecată din data de 3.09.2014 întrucât au fost respectate dispozițiile legale privind procedura medierii.
În acest sens se va avea în vedere că certificatul de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 3 din 15.11.2013 respectă dispozițiile legale din legea 192/2006 în sensul că doamna avocat D. M. avea dreptul să efectueze procedura de informare asupra avantajelor medierii în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 21 ind. 3 din acest act normativ.
În acest certificat s-a menționat foarte clar că doamna D. M. participă la această activitate în calitate de avocat și nu de mediator.
Mai mult procedura de informare era obligatorie să fie efectuată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop procedură ce a fost respectată de reclamantă care a introdus cererea de chemare în judecată la data 11.12.2013.
În ceea privesc criticile din apelurile formulate privind debitele solicitate prin cererea de chemare în judecată tribunalul va avea în vedere că prin expertiza efectuată s-a stabilit în mod clar și distinct care sunt acestea.
Astfel expertul desemnat în cauză a stabilit că pârâtul R. A., datorează suma de 1.592,63 lei reprezentând utilități și penalități de întârziere de 380,91 lei pentru perioada iunie 2011 – ianuarie 2012.
La efectuarea expertizei s-a avut în vedere evidența contabilă a asociației și înscrisurile depuse în cauză de către părți, sumele stabilite nefiind contestate de reclamantă și nici de către pârât.
Deși a fost întrebat în mod expres de către instanță dacă înțelege să formuleze obiecțiuni răspunsul său fiind negativ.
Așa cum a reținut instanța de fond în mod evident s-a solicitat de către pârât să fie respinse pretențiile reclamantei în totalitate, iar nu s-a invocat de către acesta că ar fi de acord să achite o sumă mai mare în ceea ce privește debitul principal fiind necesară efectuarea expertizei.
În cazul în care se aprecia de către pârât că i se solicită de către asociația petentă plata unui debit inferior celui datorat în fapt, acesta putea să efectueze plata acestuia și astfel să beneficieze de „erorile” reclamantei, cât și în special să evite litigiul în fața instanței.
Se constată așadar că nu sunt întemeiate criticile din apelurile formulate privind debitele solicitate prin cererea de chemare urmând a fi respinse.
În ceea privește motivul de apel invocat de reclamantă privind modul în care s-a realizat compensarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond tribunalul îl apreciază ca fiind fondat.
Astfel pretențiile formulate de reclamantă au fost admise în proporție de peste 75% și 50% cum a apreciat instanța de fond iar în raport de acest aspect onorariul de expert trebuia suportat de către părți proporțional cu pretențiile admise respectiv respinse.
Întrucât onorariul de expert a fost suportat în totalitate de reclamantă tribunalul va obliga pârâtul la plata sumei de 600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond, reprezentând onorariu expert.
În ceea ce privește onorariul de avocat care ar fi fost suportat de reclamantă în fața instanței de fond tribunalul va avea în vedere că deși la fila 42 se află împuternicirea avocațială pentru avocat D. M. iar la fila 44 contractul de asistență juridică încheiat de reclamantă cu doamna avocat D. M. în care se menționează că onorariul este de 800 lei în cauză nu s-au depus dovezi privind achitarea acestuia astfel că se va respinge cererea formulată în acest sens.
Este întemeiată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de apel către apelanta-reclamantă cu privire la onorariul avocațial în sumă de 800 lei ca urmare a dovezii constând în chitanța aflată la fila nr. 6 din dosarul din apel.
Față de cele reținute tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul apelul declarat de pârâtul R. A. iar în temeiul art. 480 alin. 2 din codul de proc. civ. tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta A. DE P. GHIOCELUL P., va schimba sentința civilă apelată, in sensul că va obliga pârâtul la plata sumei de 600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond, reprezentând onorariu expert, va menține în rest sentința și totodată va obliga apelantul intimat R. A. la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de apel către apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul R. A., domiciliat în mun. Pitești, .. 4, L2, . împotriva sentinței civile nr.2143/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_ ca nefondat .
Admite apelul declarat de reclamanta A. DE P. GHIOCELUL P., cu sediul în mun. Pitești, .. 4, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2143/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_ .
Schimbă în parte sentința civilă apelată, in sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond, reprezentând onorariu expert .
Menține în rest sentința.
Obligă apelantul intimat R. A. la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de apel către apelanta reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red. D.D.A./dact. E.N.
4 ex./12.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1595/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1878/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
