Servitute. Decizia nr. 903/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 903/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 638/104/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 903/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul declarat de apelanții-pârâți R. E. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 6000/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, intimați-reclamanți fiind B. V. și D. L., intimați-pârâți fiind D. C. și D. S., având ca obiect
servitute - strămutare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 10.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6000/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis acțiunea având ca obiect servitute de trecere și revendicare imobiliară, formulată de reclamanții B. V. și D. L., în contradictoriu cu pârâții RÂJNIȚĂ E., CATARAGĂ I., D. C. și D. S.. Au fost obligați pârâții Râjniță E. și Cataragă I. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 186 mp care face parte integrantă din suprafața de 7603 mp. aparținând reclamanților, cu vecinătățile la N - Râjniță E., Cataragă I., E- Ocolul Silvic, V- De, precum și suprafața existentă sub forma unui triunghi, cu o bază de 6,20 m și o înălțime de 60 m (ca ocupată de pârâți). S-a dispus crearea unei servituti de trecere pentru reclamanți din . o distanță de 3,9 m din partea de est spre vest de la gardul existent, ( se compune din 0,75 mp destinația de la gard la fosă + 2,65 m lățimea fose + 0,5 distanța până la poartă mare ) de 4 m. pe lățime și o lungime de 12 m, în total 48 mp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 6773/20/22.11.1994; aceștia sunt moștenitorii legali ai autorilor B. V. și B. E., fiind în indiviziune asupra suprafeței de 7,92 ha. S-a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că suprafața de 7603 mp. aparține reclamanților și are vecinătățile: la N- Râjniță E.; Cataragă I. la Est - Ocolul Silvic, la S- Ocolul Silvic la V - De, pârâții ocupând din terenul reclamanților suprafața de 186 mp, exercitând astfel posesia suprafeței de 186 mp., iar accesul din . blocat de gardul construit și nu de suprafața ocupată în plus.
De asemenea, gardul a fost construit în anul 2002 după ce au cumpărat terenul care era deja împrejmuit cu un gard deteriorat, șpalieri și plasă de sârmă, de către vânzătoarea G., reclamanții solicitând servitute de trecere spre terenul lor din . lățime de 4 metri și o lungime de 12 m., astfel că instanța a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 186 mp, care face parte integrantă din suprafața de 7603 mp. aparținând reclamanților, cu vecinătățile N- Râjniță E., Cataragă I., E- Ocolul Silvic, V - De, precum și suprafața existentă sub forma unui triunghi cu o bază de 6,20 m și o înălțime de 60 m (ca ocupată de pârâți).
S-a apreciat de către instanța de fond că, în conformitate cu dispozițiile art.586 Cod civil, raportat la art. 616 Cod civil, se impune crearea unei servituti de trecere pentru reclamanți din . o distanță de 3,9 m din partea de est spre vest de la gardul existent ( se compune din 0,75 mp destinația de la gard la fosă + 2,65 m lățimea fosei + 0,5 distanța până la poarta mare ) de 4 m, pe lățime și o lungime de 12 m, în total 48 mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Râjniță E. și Cataragă I., criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente: sentința instanței de fond este lovită de nulitate, întrucât a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanți în totalitate, fără a se face precizarea că la capătul de cerere privind revendicarea, suprafața de teren pe care au fost obligați să o lase în proprietatea reclamanților este mai mică decât cea solicitată prin acțiune, ceea ce presupunea admiterea în parte a acțiunii; atât concluziile raportului de expertiză, cât și dovezile administrate de reclamanți, nu sunt concludente în ceea ce privește demonstrația vecinătăților terenului reclamanților cu pârâții, astfel că în mod greșit s-a reținut de către instanță pe baza acestor probe, că pârâții ocupă din terenul reclamanților; cu privire la necesitatea creării unei servituți s-a arătat, de asemenea, că s-a reținut o situație de fapt eronată, întrucât există mai multe căi de acces care nu aduc nici un prejudiciu și este absurd să se stabilească o servitute de trecere care practic presupune traversarea curții pârâților prin secționarea ei, pentru a se ajunge la un teren care este în extravilan; nu s-a dispus completarea raportului de expertiză, dar nici proba pe care, de comun acord, atât pârâții, cât și reclamanții au solicitat-o, respectiv efectuarea unei cercetări la fața locului.
Prin decizia civilă nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis apelul și s-a respins acțiunea reclamanților B. V. și D. L. având ca obiect revendicare și stabilire servitute, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții Blitz V. și D. L., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.144 din 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, s-a admis recursul, a fost casată decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prima critică formulată de recurenții reclamanți a vizat încălcarea dispozițiilor art.244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, critica fiind apreciată ca întemeiată de către Curte, având în vedere faptul că între cele două litigii există o strânsă legătură, astfel încât, soluția pronunțată în dosarul nr._ are o înrâurire hotărâtoare asupra recursului declarat de reclamanți.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 192/2013, Tribunalul O. a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, respectiv numai cu privire la capătul de cerere referitor la revendicare, cu motivarea că potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-1 despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Servitutea de trecere trebuie să urmeze calea: cea mai scurtă de natură a produce cele mai reduse prejudicii, corelat cu dreptul proprietarului locului aservit la despăgubiri. Practica judiciară a statuat că prin loc înfundat se înțelege efectiv o suprafață de teren, cu și fără construcții care nu are nicio ieșire la locul public, fiind înconjurat pe toate laturile de alte proprietăți sau învecinându-se cu forme de relief ce nu pot fi practicabile.
Din probele administrate, a rezultat că locul reclamanților nu este înfundat în înțelesul legii, putând folosi un drum de exploatare limitrof proprietății lor. Din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locale a rezultat că, deși în titlul de proprietate al reclamanților este trecută ca vecinătate pe latura de vest - malul Oltului, în realitate, în partea de vest terenul este mărginit de pădure.
Pe terenul reclamanților figurează pădure - salcâm care la data cercetării locale, majoritatea erau tăiați.
În condițiile în care, din probele administrate, a rezultat că reclamanții au posibilitatea folosirii unui drum de exploatare limitrof proprietății lor, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 616 cod civil privind crearea unei servitute de trecere.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4056/2001 și 2388/2005, pârâții au cumpărat suprafața de 792,39 mp., teren situat în intravilanul Municipiului Slatina în ., în T.30.P.59/1 cu vecinătăți: la N-G. T., I. V. .- rest proprietate S2; la S- Ocolul Silvic, la V-De.
în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că terenul deținut de către pârâți este cu 190,86 mp. mai mult decât terenul menționat în actele de proprietate.
Având în vedere dispozițiile art. 480 cod civil, s-a admis în parte cererea de revendicare formulată de reclamanți și, întrucât, în calea de atac nu se poate înrăutăți situația celui care a promovat-o, au fost obligați apelanții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 186 mp. din suprafața totală proprietatea reclamanților.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 296 cod procedură civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii cu privire la capătul de cerere referitoare la revendicare, fiind îndeplinite dispozițiile art. 480 cod civil și respingerea capătului de cerere privind stabilirea servituții de trecere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, care a fost admis prin decizia civilă nr. 113/2014, Curtea de Apel C., casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul O., cu motivarea că nu s-a dat eficiență deciziei civile nr. 1170/2012 care a stabilit o altă situație de fapt.
În rejudecare, apelul a fost înregistrat sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 07.05.2014, ca urmare a admiterii cererii de strămutare, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului O. și înaintată Tribunalului Argeș.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de decizia de casare, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, în analiza corectă a probelor administrate, a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză admițând acțiunea reclamanților sub ambele capete de cerere, aspect confirmat și prin proba cu expertiza administrată în faza procesuală a apelului, în prima rejudecare.
Verificând, pe rând, motivele de apel invocate se constată că, sub un prim aspect, s-a invocat nulitatea sentinței de fond pe considerentul că a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanți în totalitate, fără a se face precizarea că la capătul de cerere privind revendicarea, suprafața de teren pe care au fost obligați pârâții – apelanți să o lase în proprietatea reclamanților este mai mică decât cea solicitată prin acțiune, ceea ce presupunea admiterea în parte a acțiunii.
Analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată de la fila 1, dosar nr._, tribunalul reține că, într-adevăr, suprafața revendicată a fost de 400 mp, or, prin concluziile raportului de expertiză din dosarul de fond inițial a fost identificată suprafața de 186 mp (f. 47), iar, prin raportul A. P. efectuat în faza apelului, 190, 86 mp (f. 19, a doua numerotare, dosar apel_ ), deci mai puțin decât cea solicitată. De asemenea, reține că, la dosarul de fond inițial nu a fost formulată o cerere de micșorare a câtimii obiectului și concluziile pe fond au vizat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, deci tot pentru 400 mp.
Cu toate acestea, însă, nemenționarea faptului că acțiunea trebuia admisă în parte nu este în măsură să atragă nulitatea hotărârii, nefiind sancționată ca atare printr-un text de lege în materie procedurală.
Al doilea motiv de apel a vizat fondul cauzei cu privire la acțiunea în revendicare, reproșându-se judecătorului fondului că, în mod greșit, a reținut că pârâții ocupă din terenul reclamanților.
În legătură cu acest aspect, însă, tribunalul reține că s-a statuat indubitabil prin ambele expertize efectuate în cauză, P. M. (f. 47, dos._ ) și A. P. (f. 19- 20, a doua numerotare, dosar_ ) că există o acțiune de ocupare efectivă a terenului reclamanților de către pârâți, valabilitatea titlului de proprietate aparținând reclamanților, cu nr. 6773/1994 (nr. nou –_/62/2009 – f. 111, dos._ ) fiind consacrată cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1170/2012 (f. 108 – 111, dosar_ ).
Potrivit acelorași rapoarte de expertiză pârâții – apelanți stăpânesc cu 186, respectiv 190 mp mai mult decât în actele lor de proprietate, terenul ocupat efectiv aparținând reclamanților, fiind inclus în titlul lor de proprietate astfel cum a fost modificat conform deciziei civile nr. 1170/2012. D. urmare, în mod corect, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 Cciv., acțiunea în revendicare fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
De menționat este că, prin decizia de casare, s-a impus instanței de apel să dea eficiență deciziei civilă nr. 1170/2012, numai că, lecturând considerentele acestei decizii, tribunalul constată că nu a avut loc nicio modificare în situația juridică a terenului în litigiu, ci ceea ce s-a îndreptat prin intermediul instanțelor de judecată a fost doar o eroare materială cu privire la numărul parcelei terenului reclamanților – intimați, nefiind modificat amplasamentul acestuia (f. 110 verso, a doua numerotare, dosar_ ).
Or, față de cele reținute cu putere de lucru judecat, reiese că, în continuare, apelanții se învecinează cu intimații, astfel că cele constatate prin rapoartele de expertiză cu privire la terenul ocupat și la caracterul de loc înfundat al terenului reclamanților sunt corecte.
În ceea ce privește acest din urmă aspect, al caracterului de loc înfundat, acesta rezultă atât din constatările ultimului expert, A. P., cât și cu ocazia cercetării locale, efectuată de către instanța de apel în dosarul_ (a se vedea f. 64, a doua numerotare, dos_ ). Astfel, s-a constatat că accesul la terenul proprietatea reclamanților – intimați se poate face printr-un drum forestier accidentat, or, practica și doctrina judiciară au statuat că trebuie avut în vedere, prin noțiunea de „loc înfundat” nu numai acel loc ce nu are nicio ieșire la calea publică, ci și acela pentru care ieșirea la calea publică ar crea inconveniente grave sau ar fi periculoasă, ceea ce este cazul în speță. În consecință, și din această perspectivă soluția pronunțată de instanța de fond este corectă.
Având în vedere toate aceste considerente expuse, în baza art. 296 C., soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către R. E. și C. I., domiciliați în Slatina, . nr. 34, ., . împotriva sentinței civile nr. 6000/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, intimați fiind B. V., domiciliat în București, . nr. 9, ., sector 6, D. L., domiciliată în București, ., ., ., D. C. și D. S., domiciliați în Slatina, ., jud. O., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 24 Aprilie 2015/8 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 717/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
