Obligaţie de a face. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1695/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 680/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul C. N. împotriva Sentinței civile nr. 659/2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul J. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – reclamant personal și asistat de avocat L. L., intimatul – pârât lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la verificarea identității apelantului - reclamant, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 219 C.pr.civ.
Reprezentanta apelantului – reclamant depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise formulate de apelant.
La interpelarea instanței, reprezentanta apelantului – reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantului – reclamant, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului, solicitând instanței anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate, motivat de faptul că în mod eronat a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii, reținând că părțile s-au mai judecat în dosarul nr. 1561/2011. Arată însă că instanța nu reține faptul că temeiul acelei acțiuni a fost acțiune în constatare, iar prezenta cauză are ca temei de drept o acțiune în realizarea dreptului, aspect în raport de care apreciază că nu poate exista autoritate de lucru judecat. În raport de acest aspect, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, la data de 23.10.2013, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâtul J. N., solicitând obligarea pârâtului să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea apei și căderea zăpezii de pe acoperișul său pe terenul reclamantului, măsuri ce constau în executarea notei de constatare a Primăriei Bogați, cu ridicarea unui zid de sprijin precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat faptul că este proprietarul imobilului situat în comuna Bogați, ., județul Argeș, iar pârâtul, la momentul edificării construcției care se învecinează cu terenul proprietatea sa, nu a respectat limita legală prevăzută de lege, fapt care îi generează reale prejudicii cu preponderență în timpul iernii, întrucât zăpada căzută de pe acoperișul casei sale îi afectează atât proprietatea cât și gardul și alte anexe gospodărești.
A mai arătat reclamantul și faptul că deși a încercat soluționarea în mod amiabil a acestei situații, nu a obținut nici un rezultat favorabil din partea pârâtului, comportamentul acestuia fiind vehement în tergiversarea și luarea măsurilor ce se impun.
Sub acest aspect, reclamantul a arătat faptul că potrivit disp.art.611 din Noul Cod Civil, proprietarul este obligat să își facă streașină casei sale, astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin, iar potrivit art.612 din noul Cod civil, orice construcții, lucrări sau plantații, se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin, orice derogare de la distanța minimă putându-se face prin acordul părților exprimat prin înscris autentic.
Prin construcțiile edificate au fost încălcate prevederile art.615 din Codul civil, potrivit căruia este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 m între fondul îngrădit aparținând proprietății sale și fereastra pentru vedere, balcon ori alte asemenea lucrări, ce ar fi orientate către proprietatea sa.
În raport de amplasamentul terenului, reclamantul a susținut faptul că apele pluviale și zăpada de pe acoperișul casei pârâtului cad pe construcțiile sale, astfel încât se impune cu urgență obligarea pârâtului să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea apei și căderea zăpezii pe terenul său, în sensul de a monta jgheaburi la casă, cu edificarea unei rigole destinate preluării apei, montare de dispozitive de protecție pentru a nu mai fi afectată proprietatea sa.
A mai arătat reclamantul și faptul că pe rolul Judecătoriei Topoloveni a mai existat un dosar privind soluționarea litigiului dintre părți, respectiv dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare, soluționat prin sentința civilă nr.364/2012, astfel încât prezenta acțiune are ca obiect o acțiune în realizarea dreptului, nefiind incidente dispozițiile excepției autorității de lucru judecat în raport de obiectul cauzei.
În raport de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii promovate.
În drept au fost invocate disp.art.615 din Codul civil și disp.art.451 din Codul de procedură civilă.
La data de 04.12.2013 pârâtul J. N. în temeiul disp.art.205 din codul de procedură civilă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată (fila 20 a dosarului).
În vederea soluționării excepției autorității de lucru judecat, instanța a administrat proba cu înscrisuri și a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Topoloveni.
Prin sentința civilă nr. 659/2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, s-a admis excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâtul J. N..
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit disp.art.430 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
De asemenea, potrivit disp.art.430 alin.2 din Codul de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
În acest context, pentru a se stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat, este necesar a se verifica, tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii .
În ceea ce privește identitatea de părți. Instanța a reținut faptul că aceasta este o condiție întrunită în cauză, întrucât ambele cauze s-au soluționat între aceleași părți, respectiv C. N. și J. N..
În ceea ce privește identitatea de obiect, aceasta presupune reclamarea aceleiași pretenții, nu numai cu referire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra sa.
Sub acesta aspect, instanța a reținut faptul că, prin sentința civilă nr. 364/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul J. N., dispunându-se obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârât în sumă de 1000 lei .
Potrivit cererii promovate de reclamant, înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._ s-a solicitat obligarea pârâtului la montarea la acoperișul casei de dispozitive care să împiedice căderea zăpezii pe construcțiile sale pentru a evita scurgerea apelor pluviale pe proprietatea sa.
Prin cererea ce face obiectul cauzei, înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să ia măsurile necesare pentru a întâmpina scurgerea apei și a zăpezii de pe acoperișul său, pe terenul reclamantului, măsuri ce constau în executarea notei de constatare a Primăriei comunei Bogați cu ridicarea unui zid de sprijin.
Prin urmare, obiectul cererilor este identic, scopul urmărit de reclamant fiind același în ambele acțiuni.
În ceea ce privește identitatea de cauză ca element al autorității de lucru judecat, instanța reține că aceasta reprezintă faptul juridic care formează fundamentul direct și imediat al dreptului pe care partea îl valorifică pe calea acțiunii promovate.
Astfel, în speța de față, se păstrează aceeași cauză juridică, respectiv obligarea pârâtului la montarea de dispozitive care să împiedice scurgerea apei și căderea zăpezii de pe acoperișul său, pe terenul reclamantului.
Sub acesta aspect, instanța a reținut faptul că, art.430 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, statuează în sensul că, nu numai dispozitivul hotărârii judecătorești dobândește autoritate de lucru judecat, ci și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Prin urmare Noul Cod de procedură civilă a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv a considerentelor decisive și celor decizorii.
Din acest punct de vedere s-a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 364/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, faptul că cererea este analizată prin prisma dispozițiilor art.615 din Codul civil (în vigoare la data declanșării procedurii judiciare),care statua faptul că, orice proprietar este obligat să facă streașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe stradă „dar nu pe locul vecinului său”.
Corespondența acestui text legal în Noul Cod civil, o reprezintă art.611 potrivit căruia „proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenite de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin”.
Prin urmare, instanța a reținut e că, hotărârea judecătorească pronunțată în cauza înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Topoloveni, are forța recunoscută de lege de a se opune declanșării ulterioare a altei proceduri judiciare asupra acelorași elemente ce au făcut obiectul acestei cauze, asigurând stabilitatea și securitatea raporturilor judiciare, întrucât ceea ce s-a tranșat jurisdicțional se opune între părți cu valoare absolută.
În raport de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța în temeiul disp.art.430 din Codul de procedură civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respins acțiunea promovată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
Sentința sus menționată a fost apelată de reclamantul C. N. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
În mod eronat și nejustificat instanța de fond a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat ,respingând acțiunea principală.
Astfel, prin petitul acțiunii reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea apei și căderea zăpezii pe terenul acestuia, măsuri de constau în executarea notei de constatare a Primăriei Bogați .
Instanța de fond a trecut cu destulă ușurință peste apărările reclamantului în sensul că deși părțile s-au mai judecat într-un alt proces, relevant este faptul că temeiul de drept l-a prezentat o acțiune în constatare, iar în prezenta cauză aflându-se într-o acțiune în realizarea dreptului ,respectiv obligarea pârâtului la respectarea măsurilor impuse de reprezentanții Primăriei prin nota de constatare invocată și nu doar de constatare a faptului că prin nerespectarea distanței streașinilor de la proprietatea pârâtului nu este afectată proprietatea reclamantului.
Instanța de fond trebuia să unească aceste excepții cu fondul și să dea posibilitatea de a propune și administra probe și doar așa s-ar fi stabilit cu exactitate atât cadrul procesual cât și obiectul cererii de chemare în judecată.
În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că obiectul cererilor este identic, iar scopul urmărit de reclamant este același în condițiile în care,deși nemulțumirea reclamantului privește afectarea proprietății sale ,scopul este diferit în sensul că prima acțiunea a avut ca temei de drept” acțiunea în constatare, iar ulterior a promovat o acțiune în realizarea dreptului, nefiind autoritate de lucru judecat .
Pârâtul ,deși legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art 205 C.pr.civ.
Analizând sentința apelată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din apel ,tribunalul va reține că prin sentința civilă nr. 364/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu același pârât prin care s-a solicitat obligarea acestuia să monteze la acoperișul casei sale dispozitive care să împiedice căderea zăpezii pe construcțiile sale și pentru a evita scurgerea apelor pluviale pe proprietatea sa, acțiunea respectivă fiind o acțiune în realizare și nu în constatare cum în mod greșit –sa invocat de către apelant .
Referitor la invocarea notei de constatare întocmită de reprezentanții primăriei comunei Bogați ,tribunalul va reține că aceasta nu duce la schimbarea cauzei juridice în prezenta acțiune ce are ca obiect aceeași obligație de a face în condițiile în care în dosarul nr._ s-a efectuat un raport de expertiză tehnică în care s-a examinat hotarul dintre proprietarul părților,precum și limita streașinii casei pârâtului ,concluzionându-se că apele pluviale nu se scurg pe terenul reclamantului și nici acumularea de zăpadă nu afectează imobilul acestuia.
Simpla constatarea a reprezentanților primăriei anterior întocmită pronunțării sentinței civile nr. 364/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni nu poate conduce la o altă concluzie decât cea la care a ajuns instanța când a pronunțat hotărârea menționată, rămasă definitivă și prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâtul nu poate fi obligat să efectueze lucrările solicitate de către apelantul – reclamant avându-se în vedere amplasarea imobilelor acestora.
În ce privește critica conform căreia, în mod greșit, s-a reținut existența autorității de lucru judecat de către instanța de fond, tribunalul reține că este neîntemeiată. Astfel autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii [în același sens: I.C.C.J., s.civ. și de prop.int., dec.nr.995/2009.
În cauză ,se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat în raport de art 430 alin.2 C.pr.civ. că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. nr. 364/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în cauză existând identitate de obiect,părți și cauză juridică ,astfel că în raport de art. 480 C..pr.civ. tribunalul va respinge apelul reclamantului, ca nefondat pentru considerentele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. N. domiciliat în comuna Bogați, ., județul Argeș, CNP-_ împotriva sentinței civile nr. 659/2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul J. N. domiciliat în comuna Bogați, ., CNP-_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. D. M. D.
B.
Grefier,
O. M. Ș.
Red M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex.
27.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 826/2015. Tribunalul ARGEŞ | Servitute. Decizia nr. 903/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
