Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul BACĂU

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 16829/180/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2013

Ședința publică de la 20 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. A.

Judecător C. L. F.

Judecător O. A. D.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul pârât B. D. împotriva sentinței civile nr. 597 din 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ /2013 în contradictoriu cu intimata reclamantă MANCAȘ O. si autoritatea tutelară P. M. BACAU, având ca obiect ordonanță președințială .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul B. D. asistat de avocat S. N. și intimata Mancaș O. asistată de avocat B. R..

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, taxa judiciară de timbru de 5 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească si acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul ca domiciliul minorului B. R. A. să fie stabilit la domiciliul recurentului pentru perioada cât intimata este plecată din țară.

Instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvenționala, reținând că nu există motive care să justifice stabilirea domiciliului alături de tată pe durata cât reclamanta, mama minorului este plecată din țară.

La dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri, depoziția martorului B. C. precum si ancheta sociala care atestă faptul că recurentul are capacitatea, condițiile si resursele necesare pentru a se ocupa de îngrijirea si educarea minorului B. R. A. astfel încât îi poate asigura continuarea studiilor începute cu respectarea valorilor culturale si religioase iar educația lui să-și urmeze un curs firesc.

Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul intmatei Mancaș O. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, în fapt era vorba de un act premergător, în vederea plecării intimatei în Turcia, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Solicită menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Dezbaterile fiind închise, instanța trece la deliberare.

TRIBUNALUL

- deliberând -

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597/24.01.2013 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanta Mancaș O. împotriva pârâtului B. D..

A respins ca nefondată cererea reconvențională.

A respins cererile părților privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Părțile prezentei cauze au avut calitatea de soți, prin sentința civilă nr. 42 CC din 13 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._/180/2011 fiind desfăcută căsătoria acestora. S-a dispus totodată ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. R. A., născut la data de 28.01.2006, să se exercite în comun de părinți iar locuința copilului a fost stabilită la mamă în Bacău, .,., județul Bacău. În prezent cauza se află spre soluționare în calea de atac a recursului.

Prezenta cerere a reclamantei prin a solicitat ca pentru o perioadă determinată de timp ( februarie - iulie 2013 ) să i se acorde minorului posibilitatea de a părăsi țara alături de dânsa, cu destinația Turcia, în scopul de a-și desfășura activitatea profesională la o universitate din Istambul, nu a fost acceptată de pârât, în fața instanței acesta exprimându-și în mod neechivoc opinia în sensul respingerii acțiunii.

Analiza sumară probatoriului administrat în cauză ( impusă de procedura specială a ordonanței președințiale ) evidențiază faptul că reclamanta este cadru didactic ( profesor limba engleză ) și își desfășoară în prezent activitatea profesională la Colegiul Economic „I. G.” din Bacău. Fiul părților, R. A., este elev în clasa I la Scoala Gimnazială „C. P.” din Bacău și în fapt locuiește alături de mama sa în Bacău, .. 37, ., unde ocupă un apartament proprietate comună a foștilor soți. Pârâtul ocupă o locuință situată în Bacău, ..29, ., compusă din trei camere și dependințe, mobilată și utilată corespunzător, ce aparține părinților săi.

Potrivit unui „pre - contract” întocmit la data de 26.09.2012 și semnat de prof. dr. Engin Basaran - Director la Universitatea Medeniet din Istambul - Departamentul de Limbi Străine, reclamanta a fost acceptată în această instituție ca profesor de limba engleză în anul școlar 2012 - 2013, oferta de salariu fiind de 3000 lire turcești, urmând ca ulterior să se facă demersuri pe lângă Consiliul T. pentru Educația Universitară în scopul de a se obține permisul oficial pentru muncă și rezidență.

Totodată a fost depusă la dosar de către reclamantă o înștiințare din 22.10.2012 emisă de Privite Sabahattin Zaim Aafen - Grădiniță și Scoală Primară - Itambul Turcia din al cărui conținut rezultă faptul că minorul B. R. A. a fost acceptat în instituția sus amintită cu o bursă scolară care acoperă activitățile sportive zilnice din perioada ianuarie - iunie 2013, că programul scolar este între 8,30 și 15,30 și că minorul va fi pregătit pentru primul nivel al seriei de examene Cambridge ESOL.

Ordonanța președințială este, conform art 581 Cod procedură civilă, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente.

Instanța reține totodată și că dispozitiile art. 18 al. 2 din Legea 272/2004, prevăd că “deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească” ,iar ale art. 17 al 2 din Legea 248 / 2005 prevede că „emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii

Potrivit art. 581 alin. 1 Cod .procedură civilă instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprind condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Legea prevede două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Caracterul vremelnic al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea își produce efecte juridice numai un anumit timp iar cerința neprejudecării fondului, presupune că reclamantul are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale, justificând un interes pentru cererea sa.

Raportat la situația de fapt reținută, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite aceste condiții.

Astfel, cum perioada de deplasare solicitată de reclamantă vizează un interval mai mare de timp ( februarie - iulie 2013 ), implicând în mod automat și o modificare temporară a domiciliului și a mediului de creștere a copilului, inclusiv educational, este necesar ca în această procedură specială instanța să analizeze sumar condițiile dezvoltării copilului în noua locație pentru a se stabili dacă măsura ce se solcită a fi dispusă este în interesul acestuia.

Deși parte din argumentele pârâtului pentru susținerea refuzului său ( exprimate în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu sau la solicitarea instanței, la termenul din 17 ianuarie 2013 ) nu pot fi primite ( respectiv: vârsta prea mică a copilului, faptul că acesta ar locui temporar într-o țară musulmană, că o perioadă determinată dreptul dânsului de acces la copil ar suferi modificări sau că ar exista posibilitata ruperii relației tată - minor ), parte din ele sunt apreciate de instanță ca fiind întemeiate.

Astfel, trebuie remarcat pentru început că pre-contractul depus la dosar de reclamantă face doar dovada faptului aceasta a fost acceptată ca si profesor de engleză la Istabul Medeniyet Universitesi - Departamentul de Limbi Străine în anul scolar 2012 - 2013, nefiind însă demonstrată prin restul probatoriul administrat îndeplinirea condiției prevăzute în act în sensul obținerii de către reclamantă a permisului oficial de muncă și rezidență, pentru ca activitatea sa profesională să se desfășorare în condiții de normalitate.

Dincolo de acest aspect, înștiințarea înaintată reclamantei de către Privite Sabahattin Zaim Aafen - Grădiniță și Scoală Primară - Istambul Turcia atestă faptul că fiul părților a fost acceptat în această unitate de învățământ cu o bursă scolară care acoperă actvitățile sportive zilnice în perioada ianuarie - iunie 2009, fără a se face însă referiri la celelate activități specifice etapei educaționale în care se găsește minorul.

Referirile generice ale reclamantei la condițiile locative pe care le poate oferi fiului său în perioada șederii în Turcia - în sensul că va locui împreună cu acesta în campusul universitar - susținute în aceleași linii mari de către martorul S. M. - C., nu sunt de natură a crea instanței convingerea că minorul se poate dezvota în continuare, pentru o perioadă determinată de timp, într-un mediu situat cel puțin la același nivel cu cel actual. În plus, nu rezultă din probatoriul administrat modalitatea concretă de desfășurare a procesului educațional, singurele referiri vizând activitățile sportive și limba engleză, înscrisurile depuse de reclamantă conținând doar reguli generale aplicabile mai multor state europene.

Instanța specifică că deplasarea unui copil în afara teritoriului țării, atât pentru a desfășura activități reacreative cât și scolare, poate constitui o oportunitate și că ar fi de preferat ca părinții să găsească resursele necesare luării unei decizii în interesul superior al copilului lor.

Ori în cauza de față este evident că părțile nu au reușit să ajungă la un consens nici măcar în privința întocmirii unui pașaport pentru copil, chair dacă discuțiile pe tema în litigiu au început încă din luna noiembrie 2012, după cum a arătat martorul Martir H..

Dincolo de aceste neîțelegeri însă, instanța apreciază că probatoriul administrat în prezenta cauză nu a dovedit că șederea temporară a copilului pe teritorului Turciei va fi în condiții cel putin similare celor din prezent, cu atât mai mult cu cât nu există nici informații certe privind raproturile de muncă ale reclamantei.

Deși măsura solicitată a fi dispusă vizează perioada imediat următoare ( februarie 2013 ) instanța constată - în considerarea celor anterior expuse - că nu există drepturi ale copilului ce ar putea fi păgubite prin întârziere și nici pagube iminente imposibil de reparat ca urmare nedispunerii în sensul celor solcitate de reclamantă, astefl încât cererea sa va fi respinsă.

În condițiile în care plecarea mamei în Turcia nu a fost dovedită ca fiind o certitudine începând cu luna februarie 2013, și nu există alte motive care să justifice modificarea imediată a măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 42 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Bacău, stabilitea domiciliului copilului alături de tată pe o durată limitată în timp nu reprezintă o stare de urgență care să justifice luarea măsurii solicitate prin cerera reconvențională, astfel încât aceasta urmează a fi respinsă.

În baza art. 274 Cod procedură civilă vor fi respinse cererile părților căzute în pretenții de obligare a celeilalte la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul B. D. pentru următoarele considerente:

- instanța a apreciat greșit că nu există motive care să justifice stabilirea domiciliului alături de tată pe durata cât reclamanta este plecată din țară întrucât, deși plecarea reclamantei în Turcia nu a fost dovedită prin acte pertinente și concludente, consideră că aceasta are intenții serioase de a pleca în țara respectivă având în vedere demersurile pe care le-a întreprins însă nu au fost dovedite condițiile șederii, educării și nici interesul superior al copilului de a face această deplasare în timpul anului școlar, cu întreruperea studiilor.

- depoziția martorului B. C., înscrisurile și ancheta socială atestă faptul că are capacitatea, condițiile și resursele necesare pentru a se ocupa de creșterea și educarea minorului.

- perioada de deplasare solicitată de reclamantă vizează un interval mare de timp și va implica în mod automat o modificare temporară a domiciliului minorului, a persoanei care se îngrijește de interesele, creșterea și educarea acestuia și întrucât perioada solicitată este imediat următoare cererea sa are caracter de urgență.

Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Prevederile art. 581 Cod procedură civilă stabilesc situațiile în raport de care instanța trebuie să aprecieze asupra existenței urgenței, care trebuie să fie bine conturată și să rezulte indubitabil din probele administrate.

Potrivit motivelor dezvoltate de pârât în susținerea cererii formulată în temeiul art. 581 Cod procedură civilă, prevenirea pagubei iminente ce s-ar pricinui fiului său se raportează la plecarea acestuia din țară împreună cu reclamanta, pârâtul arătând că deplasarea minorului în Turcia ar putea fi traumatizantă deoarece acesta ar fi forțat să trăiască într-un mediu străin, limitat în comunicare deoarece nu cunoaște limba turcă și nici limba engleză, fără prieteni, într-o țară instabilă politic și cu o cultură diferită de cea în care a fost crescut.

Concluzia primei instanțe în sensul că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței este justă deoarece în materie de ordonanță președințială urgența trebuie să rezulte din fapte concrete iar probele administrate în cauză nu confirmă situația de fapt concretă, în raport de care pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorului pe cale de ordonanță președințială, respectiv deplasarea reclamantei în Turcia în perioada februarie – iulie 2013. În acest sens urmează a avea în vedere că reclamanta a fost acceptată să predea limba engleză la o universitate din Istanbul dar nu s-au administrat probe din care să rezulte că demersurile acesteia s-ar fi concretizat prin obținerea permisului oficial de muncă și a rezidenței, astfel cum rezultă din precontractul depus la dosar.

Deși a afirmat că plecarea reclamantei în Turcia nu a fost dovedită prin acte pertinente și concludente, recurentul - pârât a reiterat în calea de atac susținerile referitoare la îndeplinirea condiției urgenței, referindu-se la o situație determinată generic ca fiind perioada în care intimata-reclamantă este plecată din țară și în raport de care nu se poate aprecia asupra urgenței în accepțiunea dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă.

Constatând că nu este îndeplinită condiția urgenței nu există temeiuri pentru a analiza celelalte motive de recurs, referitoare la îndeplinirea de către recurent a cerințelor impuse de interesul superior al minorului sub aspectul stabilirii domiciliului acestuia la el.

Față de cele reținute, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul pârât B. D. cu domiciliul în Bacău ..29, ., Județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 597 din 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ /2013 în contradictoriu cu intimata reclamantă MANCAȘ O., cu domiciliul în Bacău ..37, ., județul Bacău si autoritatea tutelară P. M. BACĂU.

Obligă recurentul să-i plătească intimatei 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013

Președinte,

G. A.

Judecător,

C. L. F.

Judecător,

O. A. D.

Grefier,

V. S.

Red.sent.B. A.

Red.dec.G.A. 07.05.2013

VS ex.2/08.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul BACĂU