Pretenţii. Decizia nr. 1186/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 9885/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1186/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Judecător G. D.
Judecător P. C. F.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de recurenta – reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari NR 54 împotriva sentinței civile nr.8182/24.10.1012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimata-pârâtă M. V., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 06.12.2013 fiind consemnate in încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8182/24.10.1012 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.54 în contradictoriu cu pârâta M. V., a fost obligată pârâta la plata sumei de 1132,05 lei din care 724,12 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2011 și 407,93 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2012-iunie 2012. S-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea penalităților aferente cotelor restante la întreținere pentru perioada ianuarie 2011-iunie 2012.
În considerentele sentinței s-a arătat:
Cu privire la capătul de cerere privind debitele restante la cotele de întreținere, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă, aferente lunilor 01._ filele 8, 29-49, rezultă că pârâta nu a achitat în perioada 01._, la termenele stabilite cotele de întreținere, restanțele ridicându-se la suma de 1132,05 din care 724,12 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2011 și 407,93 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2012-iunie 2012 și doar cu privire la aceste sume pretențiile apărând întemeiate.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente utilități pentru apartamentul lor, față de procesul verbal din 19.01.2012 al Adunării generale a Asociației de proprietari nr.54 fila 13, instanța a reținut că la nivelul Adunării generale a Asociației de proprietari, s-a hotărât stabilirea unor penalități de 0,1% sau 0,2% pe zi de întârziere în funcție de suma penalităților primite de la furnizor pentru cotele restante la întreținere, penalități care nu pot fi acordate pentru considerentele decizorii ce vor fi arătate mai jos.
Interpretând această clauză contractuală, instanța a constatat că părțile au procedat la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de Asociația de proprietari în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii utilităților, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 din Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța a apreciat că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii utilităților aferente perioadei 01._ instanța a reținut în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere prin neplata utilităților în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.
Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Așadar din reglementarea strictă a legii, instanța reține că legiuitorul a avut în vedere un cuantum determinat al penalităților stabilite la cheltuielile restante la întreținere pe fiecare zi de întârziere în vederea respectării caracterului accesibil și previzibil al legii drept esență a dreptului la un proces echitabil în sensul art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, o altă soluție ca și un cuantum determinabil al cuantumului penalităților pe fiecare zi de întârziere, cum este cazul din speța de față, penalități de 0,1% sau 0,2% pe zi de întârziere în funcție de suma penalităților primite de la furnizor pentru cotele restante la întreținere, echivalând cu încălcarea caracterului previzibil al normei legale de natură a împiedica debitorul să prevadă cuantumul obligațiilor la care ar putea fi obligat în cazul neexecutării la termen a obligațiilor pe care le are față de asociația de proprietari.
Soluția caracterului determinabil al cuantumului penalităților pe fiecare zi de întârziere ar echivala totodată și cu lăsarea în sarcina proprietarilor de bună credință care-și achită cu regularitate obligațiile la asociația de proprietari a tuturor penalităților în cuantum mărit, ca urmare a relei credințe a proprietarilor răi platnici.
Mai mult de atât, instanța a apreciat că reclamanta nu a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere, prin neplata utilităților în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată, aplicând un coeficient de penalizare stabilit prin Hotărârea Asociației de proprietari, așa cum rezultă din procesul verbal din 19.01.2012 al Adunării generale a Asociației de proprietari nr.54 fila 13, și care nu respectă dispozițiile art. 49 din Legea nr.230/2007.
Din calculul penalităților pentru apartamentul nr. 30 din ., ., județul Bacău pe numele pârâtei fila 14, rezultă că la sumele restante au fost calculate penalități, de 0,1% sau 0,2% pe zi de întârziere, în sumă totală de 177,72 lei aferentă perioadei 01._, și care nu sunt în conformitate cu prevederile art.49 alin.2 din Legea nr.230/2007 și care nu ar putea fi acordate prin raportare la prevederile art. 8 alin.1 din OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar potrivit căruia dobânda se va calcula numai asupra sumei datorate, întrucât o altă soluție ar echivala cu acordarea dobânzii la dobândă (capitalizarea dobânzilor), în condițiile în care sumele la care se raportează reclamanta pentru calculul penalităților sunt deja alcătuite din debit restant la cotele de întreținere la care sunt deja adăugate penalitățile aferente de întârziere, penalități care ar putea fi acordate o singură dată, cu rezerva stabilirii cuantumului penalităților pe fiecare zi de întârziere într-un cuantum determinat cu respectarea Legii nr.230/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și obligarea pârâtei la plata debitului integral. Aceasta a arătat că suma pentru care a formulat acțiunea nu a fost niciodată contestată iar la dosar s-au depus toate înscrisurile din care reiese că valoarea totală a debitului este de 1513,7 lei, însă instanța a acordat doar suma de 1132,05 lei. De asemenea, în mod greșit nu s-au acordat penalitățile de întârziere, deși acestea au fost corect calculate conform Legii 230/2007, a tabelului și a Hotărârii asociației de proprietari. În plus, recurenta a arătat că instanța s-a pronunțat la data de 24.10.2012, deși pentru această dată nu s-a acordat termen de judecată și nici nu s-a amânat pronunțarea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și ale art. 304 ind. 1 C..
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește debitul constând în cheltuieli de întreținere aferent perioadei ianuarie 2011-iunie 2012, prima instanță a calculat în mod corect cuantumul acestuia, însumând debitul aferent fiecărei luni din acest interval, astfel cum rezultă din centralizatorul depus la fila 12 dosar fond de către reclamantă și din listele de plată depuse la filele 30-58 de aceeași parte. Este greșită susținerea recurentei cu privire la cuantumul debitului aferent anului 2011 (și anume că acest debit este mult mai mare decât cel reținut de judecătorie) deoarece se pleacă de la premisa eronată conform căreia debitul pe luna ianuarie 2011 include nu numai cheltuielile de întreținere pe această lună, ci și debitul aferent perioadei anterioare anului 2011. Or, prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor aferente perioadei ianuarie 2011-iunie 2012, iar prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii.
În ceea ce privește cuantumul penalităților, instanța reține că prin Hotărârea Comitetului Asociației de P. din 19.01.2012 s-a stabilit perceperea de penalități în funcție de cuantumul penalităților percepute de furnizori. Din cuprinsul art. 25 din HG 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari rezultă că există două categorii de penalități de întârziere la care pot fi obligați proprietarii care nu își achită la termen cotele de întreținere: O categorie este constituită din penalitățile prevăzute de al. 2 din textul legal menționat, pe care asociația de proprietari le stabilește prin comitetul executiv al asociației, iar a doua categorie de penalități este constituită din penalitățile prevăzute la al. 3 și sunt cele percepute de furnizori. În aceste condiții, recurenta reclamantă nu poate face dovada întinderii obligației de plată penalități de întârziere decât prin contractele încheiate cu furnizorii de utilități, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, acesta este nefondat întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la ultimul termen de judecată din 19.10.2013, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.10.2013.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. din 1865, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta – reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 54 cu sediul in Bacău, ., ., parter, împotriva sentinței civile nr.8182/24.10.1012 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimata-pârâtă M. V., domiciliată in Bacău, ./30, județul Bacău având ca obiect „pretenții”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Președinte, C. M. P. | Judecător, G. D. | Judecător, P. C. F. |
Grefier, G. A. |
Red.sentință judecător A. E. L.
Red. Decizie judecător F. P. C. 11.03.
Th.red. FPC /AG
Dact AG 11.03.2014, EX. 2
Dact AG 2014, ex. 4
| ← Fond funciar. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul BACĂU | Sechestru asigurător. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
