Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 12-07-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1444/829/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 764/2013
Ședința publică de la 12 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
JUDECĂTOR P. C. F.
JUDECĂTOR G. A.
Grefier G. A.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârât T. G. împotriva sentinței civile nr. 311/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria P. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă T. L., având ca obiect „stabilire domiciliu minor - pe cale de ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat P. V. in calitate de apărător ales al recurentului-pârât T. G., cu delegație de reprezentare la fila 8 dosar și intimata T. L., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, asistată de apărător ales av. D. A.-E., lipsind recurentul – pârât T. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de grefier, evidențiind părțile, obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata precum și mențiuni referitoare la modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocat P. V., pentru recurentul - pârât T. G., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond modificarea sentinței civile in sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă. Coroborat cu probatoriul administrat din prezenta cauză a invocat inadmisibilitatea ordonanței președințiale întrucât reclamanta nu a dovedit caracterul urgent. Din 2009 si până in prezent reclamanta nu a păstrat legătura cu minorul și nu s-a îngrijit de creșterea acestuia. Reclamanta din prezenta cauză in perioada 2009-2013 a vizitat minorul doar de trei ori, nu a suportat nici cheltuielile de întreținere, nu a făcut dovada cu martori că are vreun interes iar relațiile cu minorul in dezvoltarea psihică sunt periclitate. Martorii audiați in cauză au arătat că reclamanta nu a venit niciodată la minor de când a început procesul de divorț, nu a încercat să ia legătura cu minorul, iar comportamentul acesta nu poate duce la convingerea că acest copil ar fi bine să fie crescut de reclamantă. Schimbarea mediului pe care-l cunoaște si cu care este obișnuit nu este favorabilă minorului. Reclamanta nu a dovedit urgența cererii. Instanța de fond a prejudecat fondul, arătând culpa recurentului in destrămarea relațiilor de familie si potrivit art. 581 Cod procedură civilă este o încălcare. In dosarul de divorț s-a pronunțat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a intimatei din prezenta cauză Îndeplinirea numai a unei condiții nu conduce la admiterea cererii de ordonanță președințială. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate si pe fond respingerea acțiunii având ca obiect ordonanță președințială pentru neîndeplinirea condițiilor legale, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. A. E. pentru intimată solicită respingerea recursului, in mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile legale si probele administrate in cauză si a respins excepția inadmisibilității, a admis ordonanța președințială. Depune concluzii scrise pe care le susține in totalitate.
Solicită cheltuieli de judecată
Instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 311/06.03.2013, Judecătoria P. T. a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis acțiunea formulată de reclamanta T. L. împotriva pârâtului T. G..
A stabilit domiciliul minorului T. M. A. născut la data 13.10.2007, la reclamantă, în ., județul Bacău, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P. T., având ca obiect divorț cu minori, formulată pe drept comun.
În baza art. 398 cod civil a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului T. M. A. născut la data 13.10.2007 să revină doar reclamantei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P. T..
A obligat pârâtul la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea minorului T. M. A.,în cuantum de 175 lei începând cu data introducerii acțiunii 28.11.2012 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P. T..
A obligat reclamanta, în calitate de părinte rezident, să acorde minorului întreținere în natură, conform art.530 Cod civil.
A obligat pârâtul la plata sumei de 610,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii".
In temeiul acestei dispoziții legale, instanța a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității.
Inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond, dirimantă și absolută, constând în lipsirea totală a reclamantului de posibilitatea de a recurge la acțiunea civilă pe o anumită cale, atunci când legea prevede pentru acea procedură specială condiții suplimentare de exercițiu a acțiunii.
Având o arie de manifestare atât de restrânsă, excepția de inadmisibilitate este, practic, admisibilă doar în acele situații în care legea prevede condiții speciale de exercițiu pentru exercitarea acțiunii.
O cerere (acțiune civilă) poate fi respinsă ca inadmisibilă atunci când pentru soluționarea acesteia există deschisă o altă cale procesuală, derogatorie de la dispozițiile de drept comun.
Astfel, o acțiune poate fi inadmisibilă atunci când pentru folosirea acelei căi procesuale legiuitorul impune condiții suplimentare speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, pe lângă condițiile generale:afirmarea unui drept legal și actual, calitatea procesuală, justificarea unui interes, capacitatea procesuală.
Analizând excepția față de acțiunea la care s-a raportat –exercitare autoritate părintească,instanța constată că aceasta se soluționează conform procedurii obișnuite, cale procesuală care nu presupune însă îndeplinirea nici unei condiții de exercițiu speciale și suplimentare.
Față de cele arătate mai sus,instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât.
2)Privitor la fondul cauzei instanța reține că părțile s-au casatorit pe data de 18.08.2007,iar din convietuirea acestora a rezultat minorul T. M.-A.,născut la data de 13.10.2007.
Conform certificatului de soluție depus de reclamantă,pe rolul Judecătoriei P. T. se află în curs de soluționare dosarul nr._ al avand ca obiect divorț divorț,exercitare autoritate parinteasca,stabilire locuinta si pensie de intretinere.
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu depoziția martorilor instanța reține că părțile sunt despărțite în fapt ca urmare a comportamentului necorespunzător al pârâtului. Mai mult există și o acțiune de divorț,având capăt accesoriu autoritate părintească,stabilire locuință minor pe rolul acestei instanțe.
Încă din anul 2010 pârâtul a dus copilul la părinții săi și apoi a plecat în Spania. Reclamanta, deși nu este decăzută din drepturile părintești și nu există o sentință irevocabilă de stabilire a domiciliului minorului la bunici,nu a putut lua legătura cu acesta. Se are în vedere faptul că un copil trebuie să crească și să trăiască alături de părinții săi. Reclamanta-mama minorului este în țară și dorește să stea cu minorul. Apoi,martorii au arătat că înșiși bunicii paterni sunt de acord să lase copilul să stea cu mama sa în condițiile în care autoritățile vor stabili domiciliul minorului la mamă.
Este dovedit și faptul că minorul deși este în vârstă de 6 ani nu a fost înscris decât pentru o perioadă de câteva săptămâni la grădiniță. Ori acest fapt afectează dezvoltarea ulterioară a sa. De altfel în satul unde se află copilul acum,la bunicii paterni nu există nici o grădiniță. Pe de altă parte în satul reclamantei există atât grădiniță cât și școală.
Aceasta situatie de fapt a fost retinuta de instanta din declaratiile martorilor audiați coroborate cu cererea de chemare in judecata si cu ancheta sociala efectuata in cauza.
Ordonanța președințială este, conform art. 581 cod proc civ, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente. Condițiile de admisibilitate ale acesteia sunt: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Apreciind în concret, prin raportare la circumstanțele obiective ale litigiului, instanța consideră că se impune de urgență exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței T. M.-A.,născut la data de 13.10.2007,la mamă.
În mod evident, măsura dispusă de instanță are un caracter vremelnic, fiind limitată în timp soluția de stabilire a domiciliului minorului până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile pe calea dreptului comun în dosarul de divorț.
La soluționarea cererii se va avea în vedere faptul ca instanța judecătorească poate să dispună aceasta ori de câte ori interesele minorului impun o asemenea dispoziție.
Este de principiu că interesul major al copilului minor se stabilește prin raportare la un complex de factori - vârsta și sexul copilului, relațiile personale, afective dintre copil și părinți, profilul moral al părinților, starea lor de sănătate și nu în ultimul rând, posibilitățile materiale pe care le au părinții pentru creșterea si educarea copilului.
Pornind de la aceste premise și analizând probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorului de a i se stabili locuința și ca autoritatea părintească să fie exercitată de către mamă,fiind părintele cu care a crescut și care a prezentat un interes vădit si serios în a-i acorda o creștere si educare cât mai bună.
Instanța considera ca interesul minorului este de a locui cu mama,astfel incat, in temeiul art. 400-402 Cod civil va stabili ca domiciliul - stabilirea locuinței minorului T. M.-A.,născut la data de 13.10.2007, să fie la mamă, adică la reclamantă.
Potrivit art. 516 cod civil intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 524 Cod civil, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
În cazul de față este evident că minorul se află în nevoie fiind necesară și contribuția tatălui la cheltuielile de întreținere, având în vedere vârsta acestuia și faptul că tatăl nu realizează venituri în mod oficial. D. urmare, pârâtul trebuie să contribuie și el la cheltuielile de creștere și educare ale copilului său.
Potrivit 529 cod civil întreținerea se stabilește până la o pătrime din venit pentru un copil. Instanța va obliga paratul sa plătească reclamantei,in favoarea minorului o pensie lunara de întreținere care va fi stabilita in funcție de venitul minim pe economia națională, pensia având cuantumul de 175 lei.
În conformitate cu dispoziț. art 397 Cod civil ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
În cazul de față,instanța stabilește,în urma probatoriului administrat și față de faptul că pârâtul are reședința în Spania, că autoritatea părintească revine în mod excepțional doar reclamantei,conform art.398 Cod civil.
De asemenea va obliga și reclamanta,în calitate de părinte rezident,la prestarea unei întrețineri în natură minorului,conform art.530 cod civil.
Pensia de întreținere se va plăti de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului,potrivit art.532 Cod civil.
Toate aceste măsuri dispuse prin prezenta hotărâre vor fi vremelnice, respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P. T., având ca obiect divorț cu minori formulată pe drept comun.
Va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul T. G. pentru următoarele considerente:
- instanța a interpretat greșit dispozițiile legale și probele administrate și a admis cererea, cu toate că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 581 Cod procedură civilă.
- nu este îndeplinită cerința urgenței, minorul nefiind într-o situație nici măcar iminentă care să reclame îndepărtarea lui din mediul în care a crescut în ultimii 3 ani, de lângă persoanele care se ocupă cu grijă și afecțiune de el, din localitatea în care frecventează grădinița.
- reclamata nu a dovedit urgența cererii sub aspectul unei necesități imperioase de a restabili o relație mamă - copil deoarece minorul s-a aflat în grija bunicilor paterni încă din anul 2010, perioadă în care reclamanta a vizitat minorul doar de trei ori, el fiind cel care s-a ocupat de creșterea și educarea lui.
- considerând că reclamanta este obstrucționată în exercitarea drepturilor părintești, instanța a interpretat greșit situația de fapt în condițiile în care martorii audiați la propunerea reclamantei au arătat că bunicii paterni au permis acesteia să aibă legături personale cu minorul.
- reclamanta nu a probat aparența că se bucură de toate garanțiile materiale și morale pentru a contribui la creșterea și dezvoltarea echilibrată a minorului.
- în mod greșit s-a reținut că este vinovat de destrămarea relațiilor de conjugale, cu toate că obiectul cauzei nu privește analiza căsătoriei părților.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
În concordanță cu jurisprudența CEDO, de dispozițiile art. 8 din Convenția de apărare a drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieții de familie trebuie să beneficieze atât părinții, cât și copiii, cu sublinierea că minorii sunt și trebuie să fie primii beneficiari ai acest drept, atunci când interesele părinților sunt în conflict.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi iar conform art. 32 din același act normativ are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
În cauza concretă dedusă judecății prima instanță a apreciat corect asupra prevalenței interesului superior al minorului, determinat prin prisma dreptului de a crește alături de părinți și de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Faptul că minorul s-a bucurat de viața de familie alături de bunicii paterni nu justifică altă concluzie, având în vedere că pentru evoluția normală a unui minor este necesară prezența ambilor părinți, că în ceea ce privește relația dintre tată și minor nu există stabilitate, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi fost prezent alături de copil după ce l-a dus la bunici, în cursul anului 2010 iar mama dorește să se implice activ în creșterea și educarea minorului însă demersurile sale sunt limitate la vizite care se desfășoară la domiciliul bunicilor paterni.
Reținerea minorului în locuința bunicilor paterni nu este imperioasă nici prin raportare la nevoia de a se asigura acestuia continuitate în ceea ce privește educația, din declarațiile martorilor rezultând că acesta nu merge la grădiniță
În speță, condiția urgenței măsurilor solicitate este justificată în persoana reclamantei prin raportare la neînțelegerile relevate de părți și având în vedere că participarea părintelui la viața copilului său și dezvoltarea unei relații firești cu acesta presupune urgență, determinată de fragilitatea acestor relații prin prisma vârstei fragede a minorului, orice piedică în dezvoltarea acestor relații putând duce la deteriorarea relațiilor în viitor.
Afirmațiile reclamantei din cererea de chemare în judecată, referitoare la obstrucționarea sa în ceea ce privește exercițiul drepturilor părintești, nu se referă la imposibilitatea de a lua legătura cu minorul, astfel cum susține recurentul-pârât ci la refuzul bunicilor paterni de a-i permite să devină o prezență constantă în viața acestuia și să-l ia domiciliul său.
Deși în cuprinsul hotărârii se face referire la culpa în desfacerea căsătoriei, din considerentele sentinței recurate nu rezultă că soluția de admitere a cererii pe cale de ordonanță președințială s-ar întemeia pe argumente referitoare la acest aspect.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta prezintă condiții materiale și oferă garanții morale corespunzătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului. Astfel, din raportul de anchetă socială rezultă că reclamanta beneficiază de sprijinul părinților, locuiește în casa acestora, unde are condițiile necesare unui trai civilizat și sub acest aspect concluziile raportului de anchetă socială se coroborează cu proba testimonială administrată în cauză. Martorii audiați la solicitarea reclamantei (filele 42 - 43 dosar fond) au arătat că reclamanta poate asigura condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, așa cum a arătat și martorul B. Nicușor, audiat pentru pârât, că reclamanta și-a găsit un loc de muncă, vrea să ia copilul și să-l înscrie la grădiniță.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât T. G., domiciliat in Bârlad, ., Nr. 2, . împotriva sentinței civile nr. 311/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria P. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata T. L., domiciliată în ., ca nefondat.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei cheltuieli de judecată in cuantum de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 12.07.2013.
Președinte, I. L. P. | Judecător, P. C. F. | Judecător, G. A. |
Grefier, G. A. |
RED. SENT. CIV.JUD.A. N. T.
RED. DEC. CIV. JUD. G. A. 17.10.2013
TH. RED. AG / FPC
EX. 2 17.10. 2013 / G.A. 18 .10. 2013
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 556/2013. Tribunalul BACĂU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 483/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
