Grăniţuire. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 19326/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/R/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. B.
Judecător C. A. D.
Judecător D. C.
Grefier M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind recursul înaintat de recurentul C. T. în contradictoriu cu intimații C. K., C. G., S. F. și S. L. împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă prin necitarea părților.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 7 martie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr._ din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. T., C. K. și C. G., în contradictoriu cu pârâții S. F. și S. L., și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali S. F. și S. L., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali C. T., C. K. și C. G., și în consecință:
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților înscrisă în CF nr. 247 Hidișelu de Jos, nr. top. 643/27 și cea a pârâților, înscrisă în CF nr._ Hidișelu de Sus (fost CF nr. 364 Hidișelu de Sus), nr. top. 643/28, potrivit traseului ce unește punctele A-B, respectiv 43-44 din planul cadastral anexat raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de dl. expert S. D., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali să lase în deplină posesie și folosință în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali, suprafața de 113 mp teren ocupată de cei dintâi din proprietatea celor din urmă, suprafață identificată prin raportul de expertiză menționat anterior.
A fost obligați reclamanții să plătească în favoarea pârâților suma de 628 lei cheltuieli de judecată, iar în favoarea d-lui expert S. D., a sumei de 420 lei, reprezentând cheltuieli de transport și onorariul pentru deplasarea în instanță pentru lămuriri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul C. T. a fost proprietar asupra terenului în suprafață de 1079 mp (cota de 1079/2158 mp) din nr. top. 643/27 din CF nr. 247 Hidișelu de Jos, cu titlu de cumpărare (fila 6 dos.). Ulterior, și-a donat proprietatea reclamanților C. K. și C. G., în cote de ½ parte fiecare, el păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestuia, potrivit extrasului CF de la fila 5 dosar.
Proprietatea reclamanților se învecinează cu cea a pârâților S., care sunt proprietari ai nr. top. 643/28, anume asupra cotei de 1439/2877 mp teren, înscris în CF electronic nr._ Hidișelu de Sus (CF vechi nr. 364 Hidișelu de Sus) – fila 7 dos.
Într-adevăr, cum reclamanții sunt deja proprietari ai terenului în litigiu, nu se mai impune a se constata acest lucru, așa cum s-a solicitat prin primul capăt de cerere din acțiunea formulată.
În ceea ce privește grănițuirea celor două proprietăți, s-a solicitat, s-a încuviințat și s-a efectuat în cauză o expertiză topografică, de către dl. expert S. D., raportul fiind depus la filele 38-52 dosar. Concluziile acestuia au fost în sensul că pârâții nu ocupă nici un mp din terenul reclamanților, în schimb reclamanții sunt cei care ocupă o suprafață de 113 mp, aflată în folosința pârâților. S-a trasat de asemenea, linia de hotar dintre cele două proprietăți ale părților.
După lămuriri ale expertului în camera de consiliu, la cererea reclamanților, ambele părți au acceptat concluziile raportului de expertiză.
Ca urmare a acestor concluzii, pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților pârâți reconvenționali să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren ocupată de ei.
Față de toate cele de mai sus, ținând cont de concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, în baza art. 584 din Codul Civil de la 1864, instanța a admis acțiunea principală și cererea reconvențională referitor la grănițuire.
A stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți ale părților pe traseul ce unește punctele notate cu A-B, respectiv 43-44, potrivit planului cadastral anexat expertizei – parte integrantă din prezenta hotărâre.
În baza art. 480, 481 din Codul Civil de la 1864, instanța a admis cererea reconvențională și în ce privește revendicarea, obligându-i pe reclamanții pârâți reconvenționali să lase în deplină posesie și folosință către pârâții reclamanți reconvenționali, suprafața de 113 mp, ocupată de cei dintâi din terenul celor din urmă, identificată prin schița anexă la expertiză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a acordat cheltuieli în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali constând în timbrajul cererii reconvenționale și onorariu avocațial, justificat și dovedit cu chitanța de la fila 84 dosar. Cheltuielile constând în costul expertizei au fost suportate în mod egal de către părți și au rămas așa, raportul de expertiză topografică profitând ambelor părți din proces.
De asemenea, ca urmare a solicitării de deplasare a expertului în instanță pentru lămuriri, instanța a obligat reclamanții la plata în favoarea d-lui expert S. D., a sumei de 420 lei, potrivit notei de evaluare de la fila 75 dosar.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs reclamantul C. T. solicitând admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii atacate în conformitate cu disp.art. 304 pct.1 c.pr.civilă și art. 304 pct.9 c.pr.civilă, iar în urma rejudecării să se stabilească în mod corect linia de hotar între cele două proprietăți, să se respingă cererea reconvențională formulată de pârâții recl.reconv. urmând ca suprafața de 1134 mp. teren să revină în proprietatea reclamanților, să se anuleze cheltuielile de judecată stabilite în sarcina reclamanților precum și obligarea la plata cheltuielilor de deplasare și a onorariului cuvenit expertului S. D..
Prin motivele ce însoțesc recursul a fost criticată hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, s-a arătat că linia de hotar între proprietatea celor două părți trebuia stabilită între două proprietăți de mărimi egale, întrucât amândouă loturile provin din aceeași moștenire fiind cumpărate de la moștenitoarele defunctului B. A. care a moștenit în cote egale de 1/3 terenul cu nr. top 643/27 Hidișelul de Jos.
Recurentul a anexat la motivele de recurs copie de pe certificatul de moștenitor autentificat sub nr.115/2002 la BNP P. F..
În ședința publică din 7 martie 2013 intimații S. F. și L. prin avocat au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică se constată că aceasta este temeinică și legală criticile aduse de recurenți fiind în totalitate nefondate.
Instanța de fond a soluționat capetele de cerere cu care a fost investită respectiv stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și acțiunea în revendicare formulată de pârâții recl.recv. în raport de întinderea dreptului de proprietate a părților astfel cum rezultă din înscrierile de carte funciară.
S-șa avut în vedere faptul că reclamantul C. T. a fost proprietar asupra terenului în suprafață de 1079 mp. din top 643/27 din CF 247 Hidișelu de Jos, teren pe care l-a donat reclamanților C. K. și C. G., el păstrându-și dreptul de uzufruct viager, în timp ce terenul proprietatea pârâților înscris în CF electronic nr._ Hidișelul de Sus învecinat cu cel al reclamanților este în suprafață de 1439 mp.
Ori, câtă vreme nici înscrierile de CF și nici titlurile de dobândire a drepturilor de proprietate de către părți nu au fost desființate, fiind valabile, este evident că recurentul nu poate pretinde o cotă de proprietate mai mare decât cea care rezultă din înscrierea de CF, motivele de recurs sub acest aspect fiind nefondate.
În raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert S. D. precum și de disp.art. 584 și 480 cod civil se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect linia de hotar dintre cele două proprietăți. De asemenea în mod corect a fost admisă cererea reconvențională întrucât pârâții recl.reconv. au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 113 mp. ocupată de pârâții reconv., fiind obligația acestora din urmă de a le lăsa recl.reconv.în deplină proprietate și liniștită posesia suprafața ce le aparține. Soluția adversă ar fi de natură a aduce atingere dreptului de r proprietate a intimaților S. care la rândul lor beneficiază de garanțiile constituționale ale acestui drept.
Se constată că și capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată a fost soluționat în mod corect de prima instanță care în raport de soluția de admitere a cererii reconvenționale a făcut corect aplicația disp.art. 274 c.pr.civilă obligând recl.pâr.reconv.la plata cheltuielilor de judecată constând în timbrajul cererii reconvenționale și onorariu avocațial, în timp ce cheltuielile constând în costul expertizei au fost suportate în mod legal de ambele părți, raportul de expertiză profitând acestora.
Reclamanții au fost obligați la plata sumei de 420 lei cheltuieli de deplasare n instanță a expertului S. D. în considerarea faptului că această deplasare s-a făcut la solicitarea reclamantului și acest motiv de recurs fiind nefondat.
Pentru considerentele sus expuse, în temeiul disp.art. 312 c.pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
În baza disp.art. 274 c.pr.civilă, constatând culpa procesuală a recurenților aceștia vor fi obligați la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în favoarea intimaților S. intimații vor fi obligați la plata sumei de 702 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul C. T. cu domiciliul ales în Oradea, ., nr. 6, .. 11, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații C. K., C. G. cu domiciliul ales în Oradea, ., nr. 6, .. 11, jud. Bihor, S. F. și S. L. ambii domic. în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei în favoarea intimaților S. F. și S. L. .
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
J. B. C. A. D. D. C. M. N.
Red.dec.rec. C. D.
Red.hot fond G. L.
Tehnored. NM
2 Ex./ 03.04. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul BIHOR | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 946/2013.... → |
|---|
