Partaj judiciar. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 10989/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 202/A/2013
Ședința publică din 24.05.2013
PREȘEDINTE: S. M.
JUDECĂTOR: B. N.
GREFIER: P. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile privind pe apelanții I. G., L. G. M. în contradictoriu cu intimații R. A., I. I., S. F., împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 17 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, instanța de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta R. A. in contradictoriu cu parații I. I., I. G., SALAJAN F., s-a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulata de paratul I. G. in contradictoriu cu intervenienta L. G. M., s-a dispus sistarea parțiala a stării de indiviziune cu privire la imobilul situat in Oradea, ., județ Bihor, reprezentând in natura teren intravilan in suprafața de 500 mp identificat prin topo 9633/2 înscris in CF_ Oradea si respectiv teren intravilan in suprafața de 500mp identificat prin nr. topo 9633/1 si casa de locuit identificata prin cad CI topo 9633/1 înscrise in CF_ Oradea prin formarea a doua loturi, conform variantei de expertiza nr. 5 întocmita de exp. ing. T. D. in noiembrie 2012, care face parte integranta din prezenta hotărâre, astfel: nr. topografic nou format 9633/1 a - teren în suprafață de 412 mp si casa de locuit se atribuie in proprietatea intervenientei L. G. M., cu menținerea dreptului de uzufruct viager înscris in favoarea paratului I. G., nr. topografic nou format 9633/l b - teren în suprafață de 88 mp se atribuie in indiviziune reclamantei R. A. in cota de 3/8 parti si intervenientei L. G. M. in cota de 5/8, cu menținerea dreptului de uzufruct viager înscris in favoarea paratului I. G. asupra cotei de 5/8 aflata in proprietatea intervenientei L. G. M., nr. topografic nou format 9633/2a - teren în suprafață de 28 mp se atribuie in proprietatea intervenientei L. G. M., cu menținerea dreptului de uzufruct viager înscris in favoarea paratului I. G., nr. topografic nou format 9633/2b - teren în suprafață de 354 mp se atribuie in proprietatea reclamantei R. A., nr. topografic nou format 9633/2c- teren în suprafață de 118 mp se atribuie in indiviziune reclamantei R. A. in cota de 3/8 parti si intervenientei L. G. M. in cota de 5/8 părți, cu menținerea dreptului de uzufruct viager înscris in favoarea paratului I. G. asupra cotei de 5/8 părți aflata in proprietatea intervenientei L. G. M., s-a dispus intabularea în cartea funciara a drepturilor de proprietate dobândite de părți cu titlu sistare indiviziune, a fost obligat paratul I. G. si intervenienta L. G. M. sa achite în solidar reclamantei suma de 39.343 lei cu titlu de sulta, au fost obligați parații sa achite reclamantei, in solidar, suma de 12.600 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința, s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate de reclamanta, s-a respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de reclamanții reconvenționali I. I., I. G. si SALAJAN F. in contradictoriu cu parata reconvenționala R. A., au fost obligați parații si intervenienta sa achite în solidar, reclamantei suma de 3307 lei reprezentând cheltuieli de judecata, compensând celelalte cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul situat in Oradea, . județ Bihor, reprezenta in natura teren intravilan in suprafața de 500 mp identificat prin topo 9633/2 înscris in CF_ Oradea (provenit din conversia de pe hârtie a CF_ Oradea ) si respectiv teren intravilan in suprafața de 500mp identificat prin nr. topo 9633/1 si casa de locuit identificata înscrise CF_ Oradea (provenit din conversia de pe hârtie a in CF 7790 Oradea), asupra căruia reclamanta deține in proprietate cota de 3/8 părți din imobile in timp de intervenienta L. G. M. proprietatea (nuda proprietate) asupra cotei de 5/8 părți din imobile iar paratul I. G. dreptul de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 părți din imobilele, cota aflata in proprietatea intervenientei.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul, teren și construcție, prin formarea de loturi care sa fie atribuite in proprietatea exclusiva a coproprietarilor in timp de paratul I. G. a solicitat partajarea în modalitatea atribuirii întregului bun cu plata sultei către celalalt coproprietar anume reclamanta.
Instanța de fond având în vedere art. 728 C.civ. și probațiunea administrată în cauză, respectiv expertiza topografica efectuata in cauza a reținut in primul rând faptul ca, potrivit situației faptice existente, din totalul de 1000 mp ai imobilului (teren) in litigiu, suprafața de 206 mp este afectata de construcțiile existente pe partea din spate a proprietății ( construcții străine aferente blocurilor vecine si aparținând CET potrivit susținerilor părților ) astfel ca expertul a stabilit ca suprafața rămasa pentru partajare este de 794 mp. De asemenea expertul a concluzionat ca aceasta suprafața de 794 mp este comod partajabilă in natura si a propus mai multe variante de partajare dar prin toate variantele s-a propus doar sistarea parțiala a stării de indiviziune,suprafețele afectate de anumite construcții străine (CET) urmând sa rămână in continuare in coproprietate forțată.
S-a apreciat că se impune atribuirea în natură către fiecare coproprietar a unui lot, măsură motivată de faptul că, in primul rând principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului. Pe de altă parte, imobilul este comod partajabil în natură, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ. reținând în acest mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din întregul bun, natura bunului-imobil cu destinația de locuință, precum și faptul ca in timp de reclamanta a solicitat atribuirea unui lot conform unei variante propuse de expert, intervenienta L., proprietara cotei de 5/8 din imobil nu a solicitat expres atribuirea in natura a întregului imobil .
S-a reținut de către instanța de fond ca expertul a propus 6 variante de partajare parțiala a imobilului și ca in variantele 1-4 loturile nu sunt omogene, linia cadastrala fiind o linie frânta sau oblica care deși posibila juridic si tehnic diminuează insa posibilitățile de valorificare a loturilor. Variantele 5 si 6 asigura formarea unor loturi compacte dar singura varianta de partajare in natura solicitata a fost varianta nr. 5, aceasta având si avantajul fata de varianta nr. 6 ca asigura o buna funcționalitate a loturilor prin frontul stradal pe care il propune, împiedicând totodată o fărâmițare excesiva a terenului. Oricum nici una dintre parti nu a optat pentru acesta varianta.
Ținând cont de considerentele mai sus arătate, instanța de fond a concluzionat ca singura varianta de sistare a stării de indiviziune acceptabila este cea propusa prin varianta 5 din raportul de expertiza întocmit de ing. T. D. și întrucât proprietar (nud proprietar) al cotei de 5/8 părți din imobilele este intervenienta in timp ce paratul I. G. este titular al unui drept de uzufruct asupra acestei cote, a admis in parte cererea partajare a imobilului, a admis cererea de arătare a titularului dreptului si a dispus sistarea parțiala a stării de indiviziune cu privire la imobilul situat in Oradea, ., județ Bihor, reprezentând in natura teren intravilan in suprafața de 500 mp identificat prin topo 9633/2 înscris in CF_ Oradea si respectiv teren intravilan in suprafața de 500 mp identificat prin nr. topo 9633/1 si casa de locuit identificata prin cad CI topo 9633/1 înscrise in CF_ Oradea prin formarea a doua loturi, conform variantei de expertiza nr. 5 întocmita de exp. ing. T. D. in noiembrie 2012, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
In baza art. 20 din Legea nr. 7 din 1996 aplicabil in speța in temeiul art. 223 din Legea 71/2011, s-a dispus intabularea in cartea funciara a drepturilor de proprietate dobândite de părți ca urmare a sistării parțiale a stării de indiviziune.
Instanța de fond a reținut că valoarea totala a lotului atribuit reclamantei este de_ lei și a fost calculată în funcție de valoarea terenului si a construcțiilor (extratabulare) atribuite reclamantei, astfel cum au fost evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic evaluator ing. Z. T. astfel:_ lei valoarea terenului (345 mp înmulțit cu 240 lei/mp întrucât doar suprafața de neocupata de Construcții străine respectiv 794 mp teren a fost evaluată) plus_ lei valoarea construcțiilor extratabulare situate pe terenul atribuit (14.155 lei „C Garaj „+ 23581ei „D Cocina „ + 5949 lei „ E magazie „ + 403 lei „F latrina" + 239 lei „G afumătoare „+ 1649 lei „ H patul metalic „ + 308,6 lei reprezentând cota de 3/8 trotuar din beton +126 lei reprezentând cota de 3/8 din gard din scândură + 472,1 lei reprezentând cota de 3/8 din gard din zidărie).
Având in vedere ca valoarea întregului imobil astfel cum acesta a fost stabilita prin raportul de expertiza evaluatoare este de 400.000 lei, calculata pe baza valorilor tehnice, reactualizate, precum si prin aplicarea indiciilor de depreciere corespunzători ,reclamantei revenindu-i cota de 3/8 părți din întreg adică imobile in valoare de 150.000 lei, pentru egalizarea loturilor formate au fost obligați paratul I. G. ( titular al unui drept viager de uzufruct ) si intervenienta L. G. M. (nud proprietar) sa achite reclamantei suma de 39.343 lei cu titlu de sultă, calculată ca diferența intre valoarea matematica a lotului sau si valoarea lotului atribuit (150.000 lei - 110.657 lei), respingând celelalte pretenții ale reclamantei.
Referitor la cererea de obligare a pârâților la plata despăgubirii în cuantumul de_ lei pentru lipsa de folosința a imobilului, proporțional cu cota deținuta instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietar al cotei de 3/8 din imobilul in litigiu, in natura teren si casa de locuit . In acesta calitate de coproprietar si reclamanta avea dreptul de a folosi material bunul simultan si concurent cu ceilalți copărtași. Or, se retine ca reclamantei i s-a predat o cheie de la . de la . de la . - zisa la data de 02.04.2012, urmare a notificării prin intermediul SEJ Beiusan in dosar 228/N/2012.
Deși din lucrările dosarului nu rezulta faptul ca vreunul dintre parați ar locui in imobil, este fara putința de tăgadă ca reclamanta, neavând nici măcar cheile imobilului nu avea posibilitatea dea folosi imobilul pana la data de 02.04.2012, motiv pentru care, reținând si concluziile raportului de expertiza de expert tehnic evaluator ing. Z. T. cu privire la stabilirea contravalorii lipsei de folosința, instanța de fond a admis capătul de cerere formulat si precizat de către reclamanta si a obligat pârâții sa achite reclamantei, in solidar, suma de 12.600 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința pana la data de 02.04.2012.
In ceea ce privește cererea reconvenționala formulată de parați si prin care se solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea impozitului si a cheltuielilor de întreținere a imobilului, s-a reținut faptul ca reclamanta, in calitate de coproprietar are . a contribui proporțional cu cota sa de proprietate la cheltuielile de întreținere a bunului inclusiv impozitul anual. Cu toate acestea s-a constatat de către prima instanță ca parații nu au adus nici o proba in susținerea cererii lor (chitanțe, facturi) si care sa facă dovada cheltuielilor efectuate deși în baza art. 1169 C.civ. cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 129 alin. 1 C.p.c, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și probeze pretențiile și apărările, considerente pentru care a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Referitor la cheltuielile de judecata s-a reținut că reclamanta a avansat suma de 2867 lei taxa judiciara de timbru si 2287,5 lei onorarii expertiza topografica si expertiza in construcții plus 400 lei onorariu avocațial iar parații au avansat suma 2287,5 lei cu titlu de onorarii expertiza topografica si expertiza in construcții și fata de admiterea in parte a cererii formulata de reclamanta, reținând culpa procesuala . ținând cont ca expertizele efectuate au profitat, tuturor părților, in baza art. 274-276 C.pr.civ. a dispus compensarea parțiala a cheltuielilor de judecata respectiv a onorariilor expertiza si obligarea paraților si intervenientei, în solidar, sa achite reclamantei suma de 3307 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta pretențiilor admise si onorariu avocațial justificat cu chitanța nr. 118 din 11.12.2012 .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 1.433,50 lei taxă timbru și 3 lei timbru judiciar, au declarat apel pârâtul și intervenienta I. G. și L. G. solicitând admiterea apelului,desființarea sentinței, modificarea acesteia prin admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale,compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei reconvenționale la plata cotei de 1/2 din onorariul de expertiză, cu cheltuieli de judecată în apel.
În dezvoltarea motivelor în fapt s-a învederat că hotărârea instanței de fond este unilaterală, pronunțată exclusiv pe placul reclamantei fără să aibă în vedere și interesele lor legitime precum și criteriile în baza căreia se dispune sistarea de indiviziune.
Referitor la partaj se arată că nu acceptă ideea partajului în natură prin atribuirea în natură a două loturi conform cotelor de proprietate,chiar dacă dețin o cotă mai mare respectiv de 5/8 față de 3/8, hotărârea instanței de fond, creează o situație topografică inegală,prin crearea de două loturi diferențiate valoric, fapt care face improprie folosință și destinația întregului imobil, creează confuzie referitoare la mejdia dintre cele două vecinătăți, precum și la modul de împărțire utilităților menajere, electricitate, apă, încălzire, etc.
Instanța de fond, se arată de către apelanți că a ales varianta nr. 5 din expertiză, care este mai prejudiciabilă,decât celelalte,în care la fel se propune formarea a loturi. Din acest motiv, solicită atribuirea în întregime a imobilului –unitar - către unul dintre coindivizari, cu obligarea la sulta aferentă cotei de proprietate. Valoarea imobilului este mult mai apropiată de cea reală în situația în care rămâne nefărâmițată conform configurației actuale, ținând seama și de faptul că construcțiile sunt situate într-o anumită parte care ar reprezenta cota mai mare, iar cu cota mai mică s-ar afla numai anexele, garajul fiind atins parțial.
Dacă s-ar forma două loturi ar însemna ca să se procedeze la demolarea în parte a gajului pentru fixarea mejdiei între cele două proprietăți și s-ar greva funcționalitatea întregului imobil din punctul de vedere al utilităților respectiv a aducțiunilor de apă, a fosei septice, canalizare și electricitate, în mod concret o parte din aceste utilități sunt situate în loturi în care are întindere mai mică iar proprietarul lotului mai mare ar trebui să facă demersuri birocratice și costisitoare pentru continuarea funcționalității construcției, iar lotizarea ar însemna o scădere importantă a valorii imobilului și ar modifica în mod păgubitor destinația economică.
Pe de altă parte se învederează că relațiile dintre părți sunt tensionate, deteriorate de mulți ani datorită proceselor care au existat între acestea și o conviețuire nu este posibilă existând frustrări din partea reclamantei iar din partea lor o opoziție.
Se mai invocă de către apelanți criteriile care trebuie luate în considerare în caz de partaj și atribuire, respectiv dispozițiile art. 6739 și 67310 Cod procedură civilă și consideră apelanții că singura soluție realistă o constituie atribuirea în natură a imobilului către unul dintre coproprietari, solicitând atribuirea să se facă în favoarea acestora, dat fiind faptul că cota lor de proprietate este mai mare si pentru că au posibilitatea de a achita sulta aferentă dreptului de proprietate a reclamantei într-un termen rezonabil.
Referitor la sultă se învederează că valoarea de circulație a imobilului la data nașterii stării de indiviziunii în 2004 era de 200.000 lei conform raportului de expertiză întocmit de către expertul Z. T. și că în mod normal această valoare ar trebui luată în considerare dar este adevărat că ar reprezenta inconveniente pentru ambele părți datorită diferenței de curs valutar și datorită scăderii pieței imobiliare și valutare, ca atare precizează că valoarea care trebuie luată în considerare este cea de 400.000 lei la nivelul anului 2012 reprezentând contravaloarea terenului și a construcțiilor. C. lor de proprietate de 5/8 părți îi obligă la plata sumei de 150.000 lei, sumă pe care se obligă să o achite în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Cât privește cererea reclamantei privind plata contravalorii lipsei de folosință a mobilului, se arată de către apelanți că din anul 2004 reclamanta are calitatea de coproprietar beneficiind de același drepturi ca și apelanții, că nu i-a interzis niciodată accesul în imobil și nici folosința acestuia, în momentul în care le-a cerut cheile i le-au predat, dar reclamanta nu s-a mutat în imobil și nici nu a exercitat acte de folosință asupra acesteia și ca atare ne fiind puși în întârziere printr-o somație sau printr-o notificare de către celălalt coproprietar nu pot fi obligați la despăgubiri.
Pe de altă parte din anul 2004 și până în prezent nu au folosit imobilul care nu le-a adus beneficii, venituri și deci nici un folos care ar trebui să fie împărțit cu celalalt coproprietari, dimpotrivă au avut doar cheltuieli de întreținere și de reparație a instalației electrice care nu au fost suportate și de către reclamantă. Pe de altă parte aceasta nu a făcut dovada că ar fi obținut un beneficiu sau un prejudiciu de pe urma cotei sale de 3/8 părți.
Referitor la acțiunea reconvenționala, solicită apelanții admiterea ei și obligarea reclamantei reconvenționale la plata în cota acesteia a cheltuielilor pe care le-au suportat asupra bunului care formează coproprietatea.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și urm. cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata R. A. a solicitat respingerea apelului si menținerea in totalitate a hotărârii apelate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
In susținerea poziției sale procesuale, arată ca hotărârea atacata este legala si temeinica, bazata pe probațiunea vasta administrata in cauza si data cu aplicarea corecta a legii, respectându-se si principiile partajului, respectiv criteriile in baza cărora se dispune sistarea de indiviziune, de lotizare in natura.
Astfel, instanța de fond a apreciat ca se impune atribuirea in natura către fiecare coproprietar a unui lot, aceasta fiind principala modalitate de realizare a partajului, pentru a da eficacitate a dreptului de proprietate al persoanei asupra bunului imobil, drept care îi permite sa se bucure de folosirea efectiva a bunului si după cum s-a concluzionat in raportul de expertiza topografica, imobilul este partajabil in natura. In varianta 5 stabilita de expertiza T. D. si acceptata de către instanța, s-a avut in vedere faptul ca atât cotele de coproprietate ale părților, cat si faptul ca paratul I. G. este titularul doar al unui drept de uzufruct asupra acestei cote, motiv pentru care a fost admisa cererea de arătare a titularului dreptului, in timp ce reclamanta R. A. este proprietara cotei de 3/8 părți din imobil.
Acest imobil, in varianta 5, in care reclamantei i s-a stabilit si atribuit nr. top. nou 9633/2b, cu suprafața totala de 354 mp, nu afectează garajul care nu trebuie demolat, iar lotul are un front stradal la fel ca si toate casele de pe . - 14 m. Prin acesta varianta nu a fost prejudiciat paratul, in realitate, iar părțile nu sunt nevoite sa facă demersuri deosebite, după cum susține apelantul, pentru continuarea funcționalității construcției, întrucât toate utilitățile apa, canalizare, gaze, electricitate, au rețelele in . distanta de imobile, insa imobilul in litigiu compus din casa, are încălzire proprie cu soba.
Arată intimata că lotizarea nu scade valoarea imobilului, ci dimpotrivă creste valoarea locației și în ce privește relațiile personale dintre părți, nu au nici o relevanță, întrucât acestea nu vor conviețui in aceeași casa si in aceeași curte, ci dimpotrivă prin partajare, fiecare va folosi lotul atribuit.
In ce privește despăgubirea pentru contravaloarea lipsei de folosința a imobilului, se arată ca in mod corect a fost stabilita, neputându-se bucura de imobilul asupra căruia era coproprietara, decât după trecerea unui interval de 4 luni de zile după somarea pârâților prin executorul judecătoresc in cadrul dosarului 228/N/2011, când i s-a permis accesul in imobil si a primit cheile, conform procesului verbal încheiat de SEJ Beiusan la 2.04.2012.
Alte cereri nu au fost formulate de către paratul - reclamant reconvențional in dosar, motiv pentru care nu se pot face nici un fel de susțineri in acest sens, in calea de atac pe care a promovat-o.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu, instanța de apel reține următoarele:
Criticile apelanților au fost aduse sentinței apelate sub aspectul modalității partajului în natură și a variantei 5 din raportul de expertiză reținută de prima instanță, arătând că lotizarea în natură ar însemna o scădere importantă a valorii imobilului și ar modifica în mod păgubitor destinația economică, solicitând atribuirea în natură a imobilului către unul dintre coproprietari.
Imobilul în litigiu, reprezentând în natură casă și 1000 mp teren este înscris în CF_ Oradea, nr. top. 9633/2 și CF_ Oradea, nr. top. 9633/1, asupra căruia reclamanta intimată deține în coproprietate cota de 3/8 părți, apelanta intervenientă cota de 5/8 părți nuda proprietate, iar apelantul pârât are înscris dreptul de uzufruct viager asupra cotei de 5/8 părți.
În prezenta cauză a fost efectuat un raport de expertiză topografică de expert T. D. care a propus 6 variante de partajare parțială a imobilului, pentru că astfel cum rezultă din raportul de expertiză și din pozițiile exprimate în cauză de ambele părți, o suprafață de 206 mp din imobilul în litigiu este afectată de construcția existentă pe partea din spate a proprietății și care aparține CET. Prin raportul de expertiză susmenționat expertul a concluzionat că suprafața rămasă pentru partajare, în fapt, este de 794 mp, cu privire la care s-a menționat că este comod partajabilă, în natură, iar suprafața afectată de construcții CET, urmând să rămână în continuare în coproprietate forțată.
Într-adevăr principala modalitate de realizare a partajului o constituie partajarea în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui coproprietar, însă această variantă poate primi eficiență atunci când sunt întrunite și restul cerințelor avute în vedere de textul reglementat prin art. 6739 și art. 67310 Cod procedură civilă.
Raportat la speța dedusă judecății, în raportul de expertiză s-a concluzionat că imobilul în litigiu este partajabil în natură, însă prima instanță, la stabilirea modalității de partajare nu a ținut cont de destinația imobilului, care reprezintă în natură casă, anexe și teren aferent și a funcționat ca un tot unitar, iar anexele clădirii constând în garaj, cocină, magazie, latrină, afumătoare și pătul metalic au fost incluse în lotul reclamantei intimate. În varianta 5, avută în vedere de instanța de fond, ca modalitate de partajare în lotul apelantei interveniente și a apelantului pârât a fost inclusă casa de locuit și terenul de 412 mp, iar în lotul reclamantei intimate s-a inclus anexele și suprafața de 354 mp teren.
Prin această modalitate de partaj instanța de apel apreciază că nu s-a avut în vedere și destinația inițială a imobilului, buna funcționalitatea acestuia, faptul că prin lotizare s-ar deprecia valoarea imobilului în condițiile în care, în fapt, suprafața de teren aferentă clădirii și anexelor este de 794 mp întindere, care în opinia instanței de apel este necesară pentru o bună funcționalitate a unei gospodării, mai cu seamă că anexele acesteia sunt dispuse separat față de casa de locuit și care formează un tot. Se mai reține că atât prin motivele de apel cât și prin cererea depusă la dosar prin registratura instanței la data de 12.03.2013 apelanții au formulat propuneri de atribuire a întregului imobil oricăruia dintre coproprietari cu obligarea celui în favoarea căruia este atribuită proprietatea, la plata de sultă. Această propunere nu a fost acceptată de intimată, astfel cum rezultă din răspunsul acesteia la interogatoriu. Pe de altă parte, din probele administrate în cauză instanța de apel mai reține că între părți există și o stare tensionată dovadă fiind în acest sens și litigiile care au existat între acestea, iar raporturile de vecinătate ar continua să amplifice această stare.
Instanța de apel, având în vedere considerentele mai sus expuse, principiile și criteriile de partajare, va da eficiență modalității de partajare prin atribuirea imobilului în întregime unuia dintre coproprietarii acestuia și anume apelanților, reținând în acest sens mărimea cotei părți de 5/8 părți a intervenientei apelate L. G. M. asupra nudei proprietăți și dreptul de uzufruct viager a pârâtului apelant asupra acestei cote, faptul că prin propunerea de stingere amiabilă a litigiului au fost de acord cu atribuirea în natură și în întregime a imobilului în favoarea oricărui coproprietar și s-au declarat de acord cu plata unei sulte în favoarea intimatei pentru cota acesteia în cuantum de 37.000 euro în cazul în care li se va atribui imobilul. Astfel, valoarea întregului imobil, cum a fost aceasta stabilită prin raportul de expertiză casa, anexele și 794 mp este de 400.000 lei, calculată pe baza valorilor tehnice reactualizate și prin aplicarea indicilor de depreciere corespunzători, reclamantei intimatei revenindu-i cota de 3/8 părți din întreg, adică 150.000 lei, situație în care sulta de 37.000 euro oferită de apelanți corespunde sau chiar depășește cota de proprietate a intimatei, calculată la valorile stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Z. T., cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni. Cât privește suprafața de 206 mp afectată de construcțiile CET, această suprafață, conform și susținerilor părților consemnate în procesul verbal cu ocazia cercetării la fața locului din 30.10.2012 a fost expropriată, expropriere care nu a fost notată în Cartea Funciară, părțile arătând la acea dată că nu îi interesează suprafețele afectate de construcțiile CET. Suprafața de 206 mp rezultă clar că a fost expropriată, faptul că această expropriere nu a fost intabulată în Cartea Funciară nu prezintă relevanță, deoarece dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu de expropriere asupra acestui teren nu este obligatoriu a fi notat în Cartea Funciară, iar pe de altă parte acesta oricând poate solicita intabularea dreptului de proprietate, independent de faptul că întreaga suprafață de teren a fost atribuită apelanților, prezenta hotărâre nefiindu-i opozabilă.
Cât privește criticile aduse sentinței apelate sub aspectul despăgubirilor pentru lipsa de folosință, instanța de apel le apreciază ca fiind întemeiate, astfel reclamanta intimată nu a făcut dovada în condițiile art. 1169 cod civil că în calitatea sa de coproprietar ar fi fost împiedicată de apelanți să folosească în materialitatea sa imobilul sau că aceștia i-ar fi interzis accesul în imobil. Nu rezultă că anterior promovării prezentului litigiu i-ar fi pus în întârziere pe apelanți printr-o somație sau notificare, abia prin notificarea emisă de SEJ B. în dosar nr. 228/N/2012, intimata reclamantă a solicitat să-i permită accesul în folosința imobilului. Ori, această notificare a fost comunicată pe parcursul soluționării litigiului, cu mult după înregistrarea acțiunii la data de 03.06.2010 și care în opinia instanței de apel nu poate conduce prin ea însăși la concluzia lipsei de folosință a reclamantei intimate datorată culpei apelanților și în condițiile în care din anul 2004 nu rezultă că aceștia ar fi locuit în imobilul în litigiu. Faptul că la data de 02.04.2012 i s-a predat intimatei cheile de la intrare și de la casă, nu face dovada, în lipsa altor probe, că ar fi solicitat apelanților aceste chei și ar fi refuzat sau că i-ar fi interzis accesul în imobil, anterior promovării prezentului litigiu.
Sub aspectul cererii reconvenționale, instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanță a dispus respingerea ca neîntemeiată, apreciindu-se în mod corect că nu s-a adus nici o probă în susținerea acesteia.
În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța de apel apreciază apelul formulat ca fiind întemeiat, urmând să-l admisă în temeiul art. 296 Cod procedură civilă împotriva sentinței apelate pe care o va schimba în parte conform dispozitivului prezentei decizii și va menține restul dispozițiilor sentinței apelate, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, o va obliga pe aceasta în favoarea apelanților la plata sumei de 2.674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă timbru și onorariu avocațial, justificate cu chitanțele de plată depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil introdus de apelanții I. G. domiciliat în Oradea, .. 4, jud. Bihor, L. G. M. domiciliată în Oradea, .. 29, . în contradictoriu cu intimații R. A. domiciliată în Oradea, ., jud. Bihor, I. I. domiciliat în Oradea, ..N., jud. Bihor, S. F. domiciliată în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în Oradea, ., jud. Bihor, reprezentând în natură teren intravilan în suprafață de 500 mp cu nr. top. 9633/2, înscris în CF_ Oradea și teren intravilan în suprafață de 500 mp cu nr. top. 9633/1 și casă de locuit, identificată prin cad. C 1, nr. top. 9633/1, înscrise în CF_ Oradea, în sensul că atribuie în natură și în proprietate în favoarea intervenientei L. G. M. întreg imobilul mai sus descris, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea pârâtului I. G..
Obligă pârâtul I. G. și intervenienta L. G. M., în solidar, să plătească reclamantei suma de 37.000 euro cu titlu de sultă.
Dispune intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului I. G. și intervenientei L. G. M. la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata R. A. în favoarea apelanților la plata sumei de 2.674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. M. B. N. P. D.
Red. fond
G. C.
Red. SM
Dact. SM/PD
Ex. 7/21.06.2013
Pt. conf. 5 . G., L. G. M., R. A., I. I., S. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
