Contestaţie la executare. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 22534/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 463/R/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013
Președinte: N. B.
Judecător: F. M.
Judecător: L. M.-G.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursului civil privind pe recurenta B. V., în contradictoriu cu intimații ..A. și B.E.J. G. M. F., împotriva sentinței civile nr. 6073 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei av. T. P. cu delegația la dosar și reprezentanta intimatei C. A. S.A. cons. jr. Bucsa R. cu delegația la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul nu este timbrat, este motivat, procedura completă, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul dispus de instanță și 6 fotografii în copii.
Reprezentanta intimatei C. A. S.A. cons. jr. Bucsa R. depune la dosar și comunică cu reprezentantul recurentei întâmpinare.
Reprezentantul recurentei solicită acordarea unui termen pentru a se pronunța asupra întâmpinării.
La întrebarea instanței reprezentanta intimatei C. A. S.A. arată că nu a invocat aspecte noi prin întâmpinare.
Instanța având în vedere că prin întâmpinare nu s-au invocat aspecte noi, respinge cererea de amânare formulată în cauză de către reprezentantul recurentei.
Reprezentanții părților nu au alte cereri ori probe.
I n s t a n ț a, nemaifiind alte cereri opri probe, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii în intregime a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru. Sustine că o astfel de practică de reducere a onorariului avocațial nu duce decât la suferința reclamantei, întrucât suma a fost achitată de reclamantă.
Reprezentanta intimatei C. A. S.A. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6073 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C C. Asig. S.A., în contradictoriu cu intimații B. V. și B.E.J. G. M. F., s-a dispus diminuarea onorariului avocațial stabilit prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 30.11.2011, în dosarul execuțional nr. 512/2011 al B.E.J. G. M. F., de la suma de 10.000 lei la suma de 500 lei, celelalte pretenții au fost respinse ca nefondate, intimata B. V. a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 99,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul execuțional nr. 512/E/2011 al B.E.J. G. M. F. a fost începută executarea silită împotriva debitoarei S.C. C. Asig. S.A., la cererea creditoarei B. V., pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 305.000 lei cu titlu de debit, plus cheltuieli de executare.
În vederea recuperării acestei creanțe, creditoarea a solicitat executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc, ca urmare a neachitării pe cale amiabilă a debitului de către debitoarea S.C. C. Asig. S.A.
Titlul executoriu în baza căruia a fost inițiată executarea silită a fost reprezentat de sentința penală nr. 974/24.06.2011, pronunțată în dosarul nr._/271/2011 al Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 952/R/08.11.2011 a Curții de Apel Oradea.
Prin această sentință penală, contestatoarea S.C. C. Asig. S.A. în solidar cu inculpatul L. G., a fost obligată să plătească părții civile B. V., sumele de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri morale și 300.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 30.11.2011 s-a stabilit că acestea însumau, la data menționată, suma de_,29 lei, din care suma de_ lei onorariu avocațial și suma de_ lei onorariu executor judecătoresc.
S-a retinut că afirmația contestatoarei în sensul că executarea silită a fost inițiată fără a se solicita încuviințarea executării silite, este nefondată, în dosarul execuțional nr. 512/E/2011 dispunându-se încuviințarea executării silite, conform încheierii civile nr. 4848/29.11.2011, dată în dosarul nr._/271/2011 al Judecătoriei Oradea.
În privința primului aspect al contestației la executare, privind faptul că onorariul executorului judecătoresc, stabilit la suma de 10.354 lei, ar încălca dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției, instanța a considerat că această critică formulată de contestatoare este nefondată.
Astfel, conform art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, aceștia au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de Ministrul Justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, iar pentru creanțele în valoare de peste_ lei, onorariul maxim este de 6300 lei plus un procent de 1% din valoarea care depășește_ lei din valoarea creanței care face obiectul executării silite.
Valoarea creanței executate silit, conform hotărârilor judecătorești menționate, este de 305.000 lei, în funcție de care valoarea onorariului executorului judecătoresc a fost corect stabilită, cu respectarea prevederilor art. 39 alin. 1 lit. din Legea nr. 188/2000, republicată, precum și a prevederilor Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției. În condițiile în care onorariului executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, chiar dacă acesta a fost orientat spre nivelul maxim stabilit de lege, cuantumul acestuia nu a fost cenzurat de către instanță, reținându-se legalitatea stabilirii și perceperii acestuia.
În ceea ce privește însă onorariul avocațial stabilit în faza executării silite, în valoare de_ lei, instanța a apreciat contestația la executare ca fiind întemeiată.
Contestatoarea a susținut că acesta este disproporționat de mare, pentru o simplă redactare a cererii de executare silită, solicitând a se face aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ.
Instanta a reținut că prevederile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. fac referire la faza de judecată, și acordă instanței posibilitatea de a cenzura onorariul avocațial aferent acestei faze a procesului civil, iar nu a celui aferent fazei de executare silită.
Însă, în cadrul unei contestații la executare, instanța este chemată a aprecia asupra caracterului rezonabil și proporțional al cheltuielilor de executare stabilite în această fază a procesului civil, iar cheltuielile de executare (în care se includ și cheltuielile constând în onorariu avocațial în faza executării silite), fiind stabilite printr-un act de executare, respectiv procesul-verbal de cheltuieli, pot fi cenzurate de către instanța învestită cu soluționarea contestației la executare.
In speta onorariul avocațial în sumă de_ lei a fost justificat cu chitanța nr. 25/16.11.2011, emisă de Cabinet de Avocat T. P., act care atestă încasarea sumei indicate, în faza de executare silită. Totodată, s-a retinut că stabilirea onorariului de avocat este la libera apreciere a avocatului și a clientului, astfel cum susține intimata B. V. prin întâmpinare.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că debitorul urmărit nu poate fi obligat, în faza executării silite, la plata unor sume de bani disproporționat de mari, cu titlu de onorariu avocațial achitat de partea adversă, doar în virtutea faptului că creditorul urmăritor și avocatul care îl reprezintă au stabilit, prin acord, achitarea de către creditor, în favoarea avocatului său, a unei sume de bani cu titlu de onorariu avocațial în faza executării silite.
Prin cenzurarea sumei stabilite cu titlu de onorariu avocațial în faza executării silite instanța nu intervine în vreun fel în contractul de asistență intervenit între creditorul urmăritor și avocatul său, aceștia fiind liberi a achita, respectiv a încasa, în virtutea acordului lor de voință, sumele pe care aceștia le consideră potrivite, raportat la munca efectiv prestată de avocat în faza executării silite, la complexitatea activităților pe care avocatul este nevoit a le desfășura în această etapă a procesului civil etc.
Cu toate acestea, aceste sume nu pot fi imputate de drept debitorului urmărit, fără ca acesta să poată solicita intervenția instanței de judecată, în vederea cenzurării acestora, o astfel de abordare lăsând practic fără conținut instituția contestației la executare.
In consecinta, instanța a apreciat că onorariul avocațial stabilit pentru faza executării silite, în cuantum de_ lei, este disproporționat de mare raportat la activitatea efectiv prestată de către avocat în faza executării silite, respectiv formularea cererii de executare silită și depunerea acesteia la B.E.J. G. M. F..
În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești reprezentând titlurile executorii, s-a retinut pe de o parte că aceasta este o formalitate premergătoare inițierii executării silite (fiind reglementată de art. 269 Cod proc. civ.), al cărei cost nu poate fi inclus în cadrul cheltuielilor de executare, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada, de către intimată, că învestirea cu formulă executorie a fost solicitată prin avocat.
Susținerea intimatei B. V., în sensul că debitoarea putea foarte ușor să evite cheltuielile de executare contestate, în măsura în care își îndeplinea obligația legală de plată a sumelor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii, este considerată pertinentă de către instanță, însă neputând justifica stabilirea unor cheltuieli de executare disproporționat de mari.
În consecință, instanța a admis în parte contestația la executare, dispunând diminuarea onorariului avocațial stabilit prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 30.11.2011, în dos. exec. nr. 512/2011 al B.E.J. G. M. F., de la suma de_ lei la suma de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B. V., solicitând admiterea recursului si, in consecința, modificarea in parte a sentinței recurate in sensul respingerii in intregime a contestației la executare formulata de contestatoarea S.C. C. Asig S.A.
În motivarea recursului s-a arătat că cele retinute de instanta de fond sunt fundamental greșite si denota o eronata interpretare a situației de fapt din speța si a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel s-a sustinut că, în mod greșit prima instanța a apreciat caracterul disproporționat de mare al onorariului avocațial in raport cu activitatea prestata efectiv, pe de o parte, munca îndeplinita de avocat fiind mult si nejustificat desconsiderata, pe de alta parte, activitatea prestata efectiv nefiind singurul criteriu de apreciere prevăzut de lege sau acceptat in practica judiciara.
În ceea ce privește activitățile prestate efectiv de avocat in speța de fata, acestea nu constau doar in redactarea si depunerea cererii de executare silita, asa cum in mod eronat a reținut instanța de fond, ci inclusiv demersurile privind investirea cu formula executorie a hotărârilor care constituie titlul executoriu, deplasările la biroul executorului judecătoresc, urmărirea modului de derulare al executării silite, convorbiri telefonice cu executorul si debitoarea si alte asemenea.
Mai mult, potrivit recurentei, aceste activități au fost desconsiderate nejustificat de către prima instanța care le-a „evaluat" la suma ridicola de 500 lei (impozabili), in mod arbitrar, fără nici o motivare si fără nici un criteriu valoric sau de altă natura, în conditiile in care executorul judecatoresc a perceput un onorariu de 10.354 lei pentru același volum de activitate (redactarea si transmiterea unei adrese de înființare a popririi), suma la care instanța de fond a redus onorariul avocațiala apare ca nejustificat de mică.
In al doilea rând, s-a arătat că, deși nu sunt incidente in speța, pot fi avute in vedere prin analogie, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civila care fac trimitere la doua criterii de apreciere a onorariilor avocațiale (cel de-al treilea criteriu rămânând fără aplicare in urma abrogării onorariilor miminale), respectiv munca îndeplinita de avocat si valoarea pricinii. Ori, in cauza de fata, instanța nu a analizat cuantumul onorariului avocațial in raport de debitul urmărit, respectiv suma de 305.000 lei, față de care acest onorariu (aproximativ 3%) este cat se poate de rezonabil. In același sens, si onorariul executorului judecătoresc este reglementat de lege tot in funcție de suma debitului urmărit - art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000.
Sub un al doilea aspect, s-a sustinut că prin sentința pronunțata, instanța de fond a intervenit in mod indirect in derularea contractului de asistenta juridica încheiat intre creditorul urmăritor si avocatul sau, chestiune interzisa de lege. Astfel, prin reducerea onorariului avocațial in faza de executare silita, instanța a suprimat posibilitatea creditorului să iși recupereze cheltuielile de executare avansate, la care acesta are dreptul in conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 2 si 3 Cod proc. civila.
Sub un al treilea aspect, în ceea ce privește oportunitatea stabilirii onorariului avocațial la cuantumul de 10.000 lei, s-a arătat că acest onorariu a fost stabilit având in vedere toate activitățile pe care le presupune in general asistarea si reprezentarea clientului în calitatea sa de creditor in cadrul procedurii de executare silita, neputându-se anticipa, la momentul încheierii contractului volumul efectiv al activităților ce urmează a fi desfășurate. Aceasta chestiune rezulta expres chiar din prevederile Actul adițional din 16.11.2011 la Contractului de asistenta juridica nr. 26/26.10.2010 încheiat intre parti.
Faptul ca în cazul dosarului executional în litigiu, suma urmărita silit a fost recuperata prin poprirea conturilor bancare ale contestatoarei, fără a se apela la alte modalități de executare, a fost o chestiune conjuncturala, care nu este insa de natura a indica o activitate „insuficienta" din partea avocatului fata de onorariul perceput.
Sub un al patrulea aspect, s-a sustinut că singura ipoteza in care ar fi îndreptățită reducerea onorariului avocațial in faza de executare silita ar fi aceea in care, avocatul si clientul s-ar înțelege cu rea credința sa fixeze un onorariu excesiv de mare, nerezonabil in raport de suma urmărita silit si doar in scopul de a-l împovara pe debitor, săvârșind astfel un abuz de drept. Ori, in speța de fata, recurenta a arătat că a procedat cu buna credința la angajarea unui avocat si plata onorariului solicitat, in contextul in care nu are cunoștințele juridice necesare si avea nevoie de asistenta juridica calificată pentru gestionarea demersurilor legate de executarea silita a debitoarei.
In final, a învederat recurenta că, prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a obligat-o practic la plata către debitoare a sumei de 9.500 lei, in condițiile in care este o persoana cu handicap fizic sever si permanent, a suferit o mulțime de privațiuni perioada de aproape 2 ani in care s-a judecat cu contestatoarea pentru despăgubirile solicitate, in timp ce aceasta nu a avut minima decenta sa achite aceste despăgubiri de buna voie, desi avea aceasta obligație prin lege.
In drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect instanta de fond a redus cuantumul onorariului avocatial perceput, cuantumul acestuia fiind disproporționat de mare raportat la munca depusă în faza de executare silită.
Intimata a sustinut că motivele invocate de recurenta cu privire la munca efectiv prestată sunt neîntemeiate, recuperarea sumelor s-a făcut prin poprirea conturilor societății, nefiind necesară deplasarea de nenumărate ori la executor.
Totodată a considerat intimata că recurenta și avocatul său cu rea credință au fixat onorariul excesiv și disproportionat față de munca depusă.
Instanța de recurs, examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu in baza art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., constată următoarele:
Recurenta a criticat solutia instantei de fond numai sub aspectul reducerii onorariului avocatului în faza de executare silită.
În mod corect a apreciat instanta de fond că acesta trebuie să aibă un cuantum proporțional cu munca efectiv prestată de avocatul creditoarei.
În spetă onorariul avocatial de 10.000 lei este disproportionat in raport de munca indeplinita de acesta- depunerea cererii de executare silită în numele creditoarei, toate celelalte acte de procedura si activitati desfasurate in cadrul procedurii de executare silita fiind întocmite de executorul judecatoresc.
Asadar, chiar dacă ar fi fost necesare și alte acte de executare silita, cel care urma să le întocmească era executorul judecătoresc, nu avocatul creditoarei. În consecinta nu poate fi comparată munca executorului in faza de executare silita cu cea a avocatului, așa cum solicita recurenta.
Totodată, întemeiat a concluzionat instanta de fond că valoarea mare a sumei care face obiectul prezentei cauze nu justifică obligarea debitoarei la cheltuieli excesive.
De asemenea, prin cenzurarea sumei stabilite cu titlu de onorariu avocațial în faza executării silite instanța nu a intervenit în vreun fel în contractul de asistență dintre creditorul urmăritor și avocatul său, asa cum sustine recurenta, aceștia fiind liberi a achita, respectiv a încasa, în virtutea acordului lor de voință, sumele pe care le consideră potrivite, însă aceste sume nu pot fi imputate debitorului urmărit.
Instanta de recurs apreciază însă că suma de 500 lei la care instanta de fond a diminuat onorariul avocatial in faza de executare, tinând cont că la aceasta suma se datorează de către avocat impozit si contributii la bugetul de stat, este totuși nejustificat de mică, motiv pentru care în baza art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul declarat si va modifica în parte sentinta atacată, în sensul că se va dispune diminuarea onorariului avocațial stabilit prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 30.11.2011, în dosarul execuțional nr. 512/2011 al B.E.J. G. M. F., de la suma de 10.000 lei la suma de 1.000 lei. Vor fi menținute restul dispozițiilor.
În baza art. 274 Cod pr. civ. va fi obligată intimata S.C C. Asig S.A. la plata către recurenta a sumei de 99 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru si timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta B. V., domiciliată în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimații S.C C. ASIG S.A., cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A, etajele 3-6, jud. Sibiu și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC G. M. F., cu sediul în Oradea, .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 6073 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune diminuarea onorariului avocațial stabilit prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 30.11.2011, în dosarul execuțional nr. 512/2011 al B.E.J. G. M. F., de la suma de 10.000 lei la suma de 1.000 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Obliga pe intimata S.C C. Asig S.A. la plata către recurenta a sumei de 99 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. B. F. M. L. M.-G. I. P.
Red. fond P. A.
Red. rec. NB
Dact. IP/NB
3 ex./ 13 mai 2013.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul BIHOR | Partaj judiciar. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
