Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 6061/190/2008/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 485/R2013
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. M. L.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind pe reclamantul-recurent I. G. și pe pârâții intimați R. I. și R. M., având ca obiect completare/lămurire dispozitiv.
Dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013, în prezența reclamantului recurent I. G., concluziile acestuia fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 17 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ 08 s-a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2887/13.03.2012 formulată de reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a apreciat că nuauexistat aspecte de lămurit în dispozitivul pronunțat în cauză, câtă vreme în dispozitivul sentinței civile a cărei lămurire s-a solicitat s-a indicat în mod clar faptul că pârâții au trebuit să predea reclamantului toată suprafața de teren înscrisă în TP nr. 10.131 din 13.02.2007. Faptul că, în realitate, a existat posibilitatea ca suprafața de teren să fie mai mică decât cea înscrisă pe titlul de proprietate menționat nu a putut fi de natură a ridica probleme de lămurire a dispozitivului, întrucât s-a predat reclamantului toată suprafața ce a fost identificată ca aparținând titlului de proprietate al acestuia, fără a se putea depăși 150 mp. De altfel, reclamantul nu a indicat niciun moment o neconcordanță între suprafața înscrisă pe titlul de proprietate și suprafața reală, nefiind ridicate obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, ba, mai mult, acesta opunându-se administrării unei contraexpertize tehnice, încuviințate de instanță, dar pentru care pârâții au fost decăzuți din probă pentru nedepunerea în termen a onorariului provizoriu dispus în cauză.
A fost adevărat că expertul tehnic a menționat faptul că din măsurători a rezultat o suprafață de 120 mp, însă acesta a făcut referire la suprafața de teren înscrisă în TP 6005/41 și nu la cea din TP 10.131 din 13.02.2007. Mai mult, în răspunsul la obiective, expertul a concluzionat că terenul în suprafață de 150 mp revendicat de reclamant nu a fost înscris în TP nr. 6005/41 din 18.04.2001, fără să se fi precizat că suprafața revendicată de reclamant ar fi doar una scriptică, dimpotrivă s-a indicat un nr. top. 5255/1 în suprafață de 196 mp ce s-a suprapus peste terenul reclamantului.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu și-a precizat acțiunea în sensul că a revendicat doar 120 mp, iar expertul a concluzionat că suprafața revendicată de reclamant s-ar fi regăsit în suprafața de 196 mp intabulată sub nr. top. 5255/1, fără a se preciza o neconcordanță între suprafața scriptică înscrisă în TP_/2007 emis pentru reclamant și suprafața reală pentru care a existat suprapunerea cu terenul din nr. top. 5255/1, instanța de fond a apreciat că nu au fost necesare lămuriri ale dispozitivului pronunțat în cauză, pârâții urmând a preda reclamantului întreaga suprafață de teren înscrisă în TP nr._/2007 emis pe numele reclamantului, așa cum s-a hotărât prin sentința civilă nr. 2887/13.03.2012.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul I. G. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă din 1865, admiterea recursului, modificarea încheierii civile din 31 mai 2013, în sensul admiterii cererii formulată de recurent pentru lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 2887/13 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ 08, cu referire la suprafața de 150 mp în partea privind dispoziția de recunoaștere de către pârâți a dreptului de proprietate a reclamantului asupra suprafeței de 150 mp teren înscris în TP nr. 10.131/13.12.2007 respectiv dispoziția de predare de către pârâți reclamantului în liniștită posesie și folosință terenul menționat.
În motivare s-a arătat că în fapt, încheierea civilă din data 31 mai 2013 a fost nelegală, în pronunțarea încheierii de mai sus, fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cauza urmând a fi examinată sub toate aspectele, ținându-se seama de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că, motivarea instanței de fond în sensul că nu au existat aspecte de lămurit în dispozitivul sentinței a fost neîntemeiată.
S-a menționat că, potrivit prevederilor art. 281 C proc civ în cazul în care au fost necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
S-a apreciat că recurentul a fost în situația imposibilității aplicării dispozitivului hotărârii nr. 2887/13 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița datorită neconcordanței în ceea ce a privit suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate 150 mp și cea identificată de expert 120 mp simpla dispoziție a instanței de predare a întregii suprafețe înscrisă în TP nr. 10.131 din 13.02.2007 nefiind în măsură să faciliteze și să identifice suprafața exactă pe care domnul executor urma să-l predea reclamantului acesta neputând să predea o suprafață de teren care nu a fost clar individualizată și stabilită, sens în care s-a apreciat că s-au impus lămuriri cu privire la acest aspect.
Pentru aceste motive s-a și formulat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței care a fost apreciată ca nefiind întemeiată.
Recurentul a apreciat că instanța în baza rolului activ și raportat la prevederile dispozițiilor art. 129 alin 5 „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, și prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în vederea facilitării punerii în executare a hotărârii urmează a se raporta la aspecte clare și relevante în măsură să permită aplicarea și respectiv punerea în executare a hotărârii pronunțate fără de care aceasta ar rămâne fără efect practic.”
Având în vedere argumentele învederate mai sus, recurentul a apreciat că instanța de fond a avut posibilitatea de a se raporta în vederea lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 2887/13 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la procesul verbal de punere în posesie nr. 468 din data de 14 decembrie 2006 raportat la suprafața de 150 mp. reconstituită reclamantului și înscrisă în titlul de proprietate nr. 10.131 din 13.02.2007.
Față de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii civile din 31 mai 2013, admiterea cererii formulată de recurent, reținându-se că în aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 2887/13.03.2012 urmează a se avea în vedere procesul verbal de punere în posesie nr. 468 din 14.12.2006 eliberat de Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săliștea de Sus, jud. Maramureș prealabil eliberării titlului de proprietate nr. 10.131 din 13.02.2007 considerând necesare precizările de mai sus fără de care hotărârea instanței de fond ar rămâne practic fără efect și imposibilitatea executării silite a acesteia.
Pârâții intimați R. I. și R. M., legal citați, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul I. G..
În motivare s-a arătat că, pârâții intimați au declarat recurs împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr._ 08, în motivarea acestuia învederându-se, printre altele și faptul că instanța de fond nu a precizat ce suprafață de teren trebuia să predea, nu a fost identificată sub aspect de carte funciară, astfel ca hotărârea nu va putea fi pusă în executare, iar intimatul de atunci s-a opus admiterii recursului.
S-a menționat că, după respingerea recursului, în faza de executare, recurentul I. G. și-a dat seama că motivele de recurs ale intimaților au fost întemeiate sub aspectul identificării terenului de 150 mp, astfel că a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței, cerere care a fost respinsă.
S-a precizat că și prezentul recurs trebuie respins, întrucât există autoritate de lucru judecat sub aspectul cerut de recurent de a se lămuri, astfel argumentele aduse de Tribunal în motivarea deciziei de respingere a recursului s-a bucurat, așa cum s-a arătat, de autoritate de lucru judecat.
Pârâții intimați au mai arătat că, prin prezenta cerere de recurs s-a solicitat practic a se admite, prin lămurirea dispozitivului, ce s-a respins pe fondul cauzei, lucru inadmisibil.
De altfel, motivarea recursului s-a îndepărtat de la scopul acestuia, invocarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 aplicându-se la judecarea fondului cauzei, nu la lămurirea dispozitivului, iar depunerea unui înscris, ca probă, a fost inadmisibilă în această procedură, probele s-au administrat pe fondul cauzei.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă încheierea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare. În ceea ce privește însă motivarea soluției, urmează a fi avute statuările ce urmează:
Prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2887/13.03.2012 s-a invocat faptul că ar exista o contradicție între suprafața măsurată de expertul Z. N. (120 m2) și cea identificată în titlul de proprietate 6005/41 din 18.04.2001 (150m2), apreciindu-se că se impune a se lămuri dispozitivul sentinței cu privire la terenul care urmează a fi predat și a cărui drept de proprietate urmează a fi recunoscut în raport de suprafață, cât și în ceea ce privesc aspectele de identificare ale acestuia.
Tribunalul observă că problema identificării terenului și posibilitatea punerii în executare au fost analizate în cadrul recursului declarat de pârâții R. I. si R. M. împotriva sentinței civile nr. 2887/13.03.2012. Prin decizia civilă nr. 399/R/2012 pronunțată în dosar nr._ 08 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a stabilit că „suprafața de teren în litigiu de 150 mp, a fost determinată în concret de către expertul Z. N.(f.68 dosar fond), fiind identificată cu puncte de reper, și ea face parte în mod cert din suprafața reconstituită în favoarea reclamantului I. G. prin Titlul de proprietate nr._/13.02.2007(f.3 dosar nr._ ). Contrar susținerilor recurenților, hotărârea poate fi pusă în executare, în sensul predării în posesia reclamantului a suprafeței ocupate, delimitată potrivit expertizei menționate. Dezmembrarea suprafețelor și acordarea unui număr topo nou nu era necesară în cauză, față de limitele investirii instanței de fond”.
Aceste statuări sunt obligatorii pentru părți, de altfel trebuie observat că nemulțumirile reclamantul au apărut abia ulterior soluționării irevocabile a dosarului, I. G. nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză sub acest aspect, nici nu a atacat sentința pronunțată de Judecătoria Bistrița, or prin cererea de lămurire a dispozitivului nu se poate determina o modificare a soluției pronunțate.
S-au invocat în cererea de recurs dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, dar nu s-a indicat expres prin ce modalitate s-ar fi încălcat de către judecătorul fondului aceste dispoziții.
În concluziile orale asupra recursului, recurentul a solicitat ca în hotărârea atacată să nu scrie admite în parte, ci admite în întregime, iar termenul stabilit prin sentință să fie unul cât mai scurt, nu de 3 luni. Or, aceste solicitări nu privesc încheierea atacată în prezenta cauză, ci sentința civilă nr. 2887/13.03.2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ 08, dar această hotărâre a devenit deja irevocabilă, iar solicitările recurentului formulate în ședința publică din 10.12.2013 nu se încadrează în limitele cererii de lămurire dispozitiv.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul – petent I. G., împotriva încheierii civile din data de 31.05.2013 pronunțată în dosar nr._ 08 al Judecătoriei Bistrița privind lămurire dispozitiv, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurentul I. G. a depus la dosarul cauzei un înscris reprezentând notă de cheltuieli (f.27-28) și a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată pentru cele 31 de zile în care s-a prezentat în instanță în perioada 23 octombrie 2007 - 20 decembrie 2012 în dosarele_ ,_ ,_ 08 și dosar 362 (nu se indică numărul complet), dar tribunalul reține că în prezentul cadru procesual, nu este abilitat de a se pronunța cu privire la aceste solicitări, care privesc cheltuieli de judecată efectuate în alte dosare sau în alte cicluri procesuale.
În aceleași înscrisuri de la filele 27-28 din dosar recurentul solicită cheltuieli de judecată pentru ziua de 10 decembrie 2013, când s-a prezentat în sala de judecată, dar tribunalul față de soluția de respingere a recursului, văzând și dispozițiile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, va respinge cererea recurentului de obligare a intimaților R. I. și R. M. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul – petent I. G., cu domiciliul în Săliștea de Sus, . (fost nr. 1187), jud. Maramureș, împotriva încheierii civile din data de 31.05.2013 pronunțată în dosar nr._ 08 al Judecătoriei Bistrița privind lămurire dispozitiv, ca neîntemeiat.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimaților R. I. și R. M., cu domiciliul în Săliștea de Sus nr. 1186, jud. Maramureș, la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. S. S. I. B. M. L.
GREFIER
M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
13.03.2014/ 2 ex
Jud. fond: O. C. V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 91/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
