Succesiune. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 62/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 9627/190/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 62/A/2013

Ședința publică din data de 15 mai 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: R.-I. B., judecător

JUDECĂTOR: G.-C. F., președinte secție

GREFIER: N. G.

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul L. E. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revizuire-succesiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-apelant L. E. asistat de avocat C. A.-M., cu delegație pentru asistentă judiciară obligatorie la dosar, pârâții-intimați L. F., B. Garofița, B. A., lipsă fiind pârâții-intimați: M. S., L. M., L. C., L. S., ., prin primar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că din eroare nu s-a citat în cauză în calitate de pârât-intimat B. A., procedura de citare cu acesta fiind acoperită prin prezența sa în instanță.

Tribunalul constată apelul în termen declarat, motivat și legal timbrat.

Instanța aduce la cunoștința părților faptul că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 30.04.2013 s-a admis cererea de acordare a ajutorului judiciar formulată de revizuientul apelant L. E. și în consecință s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar, în apel, apelantului L. E., sub forma plății onorariului pentru asigurarea asistenței judiciare prin avocat.

Reprezentantul reclamantului-apelant, avocat C. A.-M., depune la dosar delegația pentru asistentă judiciară obligatorie. Arată că susține apelul astfel cum a fost formulat în scris. Solicită în probațiune audierea martorilor: P. A. L., C. E. și L. M., martori cu care înțelege să dovedească simulația. Precizează faptul că martora L. M. pe care apelantul a propus-o în vederea audierii este mama intimatelor L. M., L. S. și L. C..

Reclamantul-apelant L. E. se legitimează cu C.I. ., nr._, CNP_, cu domiciliul în B. de Jos, nr. 157. Învederează instanței faptul că mama lui a participat cu suma de 15 milioane lei vechi la achiziționarea imobilului iar restul prețului, până la suma de 115 milioanei lei vechi, l-a achitat el. Din prețul total de 115 milioane lei vechi, un avans a fost plătit în luna august 2001, în sumă de 30 milioane lei vechi. Mai arată că, la data prezentării la notar, mama lui nu a vrut să încheie un alt act decât cel autentic, act din care să rezulte că ea este proprietară deși adevăratul cumpărător a fost el, întrucât i-a spus că oricum la decesul mamei o să-i rămână lui.

Întrebat de instanță, reclamantul-apelant arată că cererea formulată și depusă la fila 28, dosar de fond inițial, nr._, a fost scrisă la dictarea lui de către un alt deținut și a fost semnată de el.

Pârâta-intimată B. Garofița se identifică cu C.I. ., nr._. Arată că se opune admiterii apelului. Invederează instanței faptul că relațiile dintre apelant și mama lui nu au fost relații normale, apelantul s-a purtat urât cu mama lui, în . vehiculat zvon că a încercat să o violeze, iar timp de 2 ani nu și-au vorbit.

Pârâtul-intimat B. A. se legitimează cu C.I. ., nr._, cu domiciliul în Crainimăt, nr. 300. Arată că se opune admiterii apelului, susținerile apelantului nu sunt adevărate.

Pârâtul-intimat L. F. arată că se opune admiterii apelului.

Pârâții-intimați arată că se opun audierii martorilor solicitați în apel.

Instanța, după deliberare, având în vedere conținutul actului autentic depus în fața instanței de fond, fila 49, declarațiile martorilor date în fața instanței de fond, apreciază că nu se impune suplimentarea probatoriului testimonial în apel, astfel că respinge cererea reclamantului apelant.

Reprezentantul reclamantului-apelant, avocat C. A.-M., solicită reaudierea martorei N. E..

Pârâții-intimați arată că se opun acestei cereri.

Instanța, după deliberare, având în vedere faptul că prin reaudierea martorei N. E., apelantul dorește să dovedească aspecte care privesc formularea în termen a cererii de revizuire, că prin hotărârea atacată excepția tardivității cererii de revizuire a fost respinsă și a fost soluționată pe fond cererea de revizuire, respinge cererea privind reaudierea martorei N. E..

Reprezentantul reclamantului-apelant, avocat C. A.-M., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.

Pârâții-intimați nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.

Nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.

Reprezentantul reclamantului-apelant, avocat C. A.-M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris; anularea hotărârii atacată, admiterea cererii de revizuire; respingerea acțiunii reclamanților și constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare din 19.04.2002.

Pârâtul-intimat B. A. solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea zilei de muncă pierdută cu ocazia deplasării la instanță, respectiv câștigul nerealizat pentru această zi în cuantum de 500 lei, respectiv suma de 250 lei pentru el și 250 lei pentru intimata B. Garofița. Precizează faptul că lucrează în agricultură.

Pârâta B. Garofița solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată astfel cum a solicitat pârâtul-intimat B. A..

Pârâtul-intimat L. F. solicită respingerea apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantului-apelant, avocat C. A.-M., solicită respingerea pretențiilor solicitate de către pârâții-intimați B. cu privire la cheltuielile de judecată, ca fiind nedovedite.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța de fond respinge excepția tardivității invocată de instanță din oficiu; respinge cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 5104/2008, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, formulată de revizuentul L. E., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocatură F. M., .. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații M. S., domiciliat în Gledin, nr. 182, jud. Bistrița-Năsăud, L. F., domiciliat în B. de Jos, nr. 157, jud. Bistrița-Năsăud, B. A., domiciliat în Crainimăt, nr. 188, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Crainimăt, nr. 188, jud. Bistrița-Năsăud, L. S., domiciliată în L. Ilvei, ., .-Năsăud, L. M., domiciliată în L. Ilvei, ., .-Năsăud, L. C., domiciliată în L. Ilvei, ., .-Năsăud, B. GAROFIȚA, domiciliată în com. Șieu Măgheruș, ., jud. Bistrița-Năsăud, . prin primar, cu sediul în ., nr. 251, jud. Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Împotriva Sentinței civile nr. 5104/2008, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 498/2007, pârâtul L. E. a formulat cerere de revizuire, chemând în judecată pe intimații M. S., L. F., B. A., L. S., L. M., L. C., B. Garofița și . prin Primar.

În motivare arată că, prin sentința civilă atacată, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B. Garofița și B. A., dispunându-se partajarea succesiunii după defuncta P. Lucreția.

Totodată, instanța a respins cererea reconvențională formulată de reclamant, prin care a solicitat să se constate faptul că imobilele supuse partajului (casa situată în loc. B. de Jos și teren reprezentând curte și grădină) nu fac parte din masa succesorală întrucât contractul autentic nr. 2501/19.04.2002 prin care defuncta P. Lucreția a cumpărat imobilele în discuție este unul simulat, adevăratul cumpărător și proprietar fiind reclamantul.

Instanța a considerat astfel, reținând faptul că reclamantul nu a făcut dovada actului secret.

Reclamantul arată că a formulat prezenta cerere de revizuire întrucât a intrat în posesia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.08.2001 (intitulat chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare), antecontract care i-a fost în imposibilitate de a-l prezenta instanței având în vedere faptul că era încarcerat în Penitenciarul Bistrița.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ..

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 49).

În ședința publică din data de 06 decembrie 2011 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Legal citat, intimatul M. S. s-a prezentat în instanță și a arătat că, în opinia sa, acțiunea a fost formulată prea târziu, privitor la cele solicitate de reclamant s-a dat o soluție irevocabilă și definitivă.

Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.

Revizuentul a depus la dosarul cauzei și concluzii scrise prin care a solicitat instanței revizuirea sentinței civile 5104/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 498/2007 și pe cale de consecință să modifice hotărârea atacată în sensul de a se constata caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2501 din 19.04.2002 autentificat de BNP B. E. F. cu privire la imobilele casă de locuit și teren situate în localitatea Budacul de Jos nr. 157; a se constata că adevăratul proprietar al imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2501/ 19.04.2002 este reclamantul L. E. iar nu defuncta P. Lucreția, astfel că imobilele descrise nu fac parte din masa succesorală a acesteia din urmă.

Revizuentul apreciază cererea sa de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. ca fiind formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității.

Apreciază că prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit caracterul simulat al contractului autentic nr. 2501 din 19.04.2002 autentificat de BNP B. E. F. cu privire la imobilele casă de locuit și teren situate în localitatea Budacul de Jos nr. 157, în sensul că adevăratul cumpărător și proprietar al imobilelor este reclamantul iar nu defuncta P. Lucreția.

Cu privire la imobilele în litigiu, la data de 28.08.2001, reclamantul arată că a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu vânzătoarea C. M., ocazie cu care a și achitat o parte din preț. Același înscris s-a întocmit și cu vânzătoarea N. E., astfel cum reiese și din declarația acesteia, iar după încheierea antecontractelor i-au fost predate în posesie imobilele cumpărate.

Mai arată că, din declarația martorei N. E. reiese faptul că adevăratul cumpărător a fost reclamantul și că el a plătit prețul pentru imobilele cumpărate, defuncta P. Lucreția împrumutându-l doar cu diferența de 15.000.000 lei vechi. Tot martora N. E. a arătat faptul că toate negocierile privitoare la imobile le-a purtat cu reclamantul și că tot acesta a fost cel care a plătit prețul.

A învederat că, tot din declarațiile martorilor reiese faptul că imobilele au fost plătite de reclamant din banii obținuți din vânzarea unui apartament situat în Bistrița, apartament care aparținea acestuia în cotă de ½ și a fost vândut la data de 16.08.2001, cu câteva zile înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele din B. de Jos.

Conform art. 1175 C.civ., actul secret care modifică un act public produce efecte între părțile contractante și succesorii lor universali. Așadar, arată că, antecontractul de vânzare-cumpărare din 28.08.2001 din care reiese adevăratul proprietar, act cu dată anterioară contractului autentic, produce efecte și față de pârâți în calitate de succesori universali.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., art. 1175 C.civ.

Analizând cererea de revizuire formulată, instanța a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5104/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a cărei revizuire se cere în cauză, instanța a respins cererea reconvențională precizată, formulată de pârâtul L. E. și a admis acțiunea civilă completată, formulată de reclamanții B. GAROFIȚA și B. A. în contradictoriu cu pârâții M. S., L. F., L. E., L. M., L. S. și L. C. Ș. și ., prin primar, și în consecință:

- a dispus modificarea suprafeței aferente numărului top 162/2 din CF 240 B. de Jos în sensul majorării de la suprafața scriptică de 660 mp la cea reală de 1260 mp.;

- a constatat că masa succesorală a defunctei Petti Lucreția, decedată la data de 15.12.2006, se compune din imobilele casă de locuit: două camere, bucătărie, cămară și anexe gospodărești – șopron și grajd, situată în ., nr. 157 și terenurile în suprafață de 500 mp și, respectiv, 1900 mp, înscrise în TP nr._/25.08.1995 ./1, 149/2, identificate în CF 240 B. de Jos, nr. top 158/2, 159 și 162/2, în valoare totală de 122.166,37 lei, vocație succesorală având reclamanta B. Garofița, pârâții M. S., L. F., L. E., pentru cota de 1/5 părți fiecare, în calitate de fii, și pârâtele L. M., L. S. și L. C. Ș., pentru cota de 1/5 părți împreună, în calitate de nepoate de fiu;

- a constatat că masa succesorală este grevată de un pasiv în cuantum de 5000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare și de pomenire;

- a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi după cum urmează:

Lotul nr. 1 compus din camera nr. 1 cu suprafața utilă de 25 mp., coridor, șopron în suprafață de 15 mp., grajd în suprafață de 13,4 mp. și cota de ½ părți din terenul în suprafață de 500 mp. înscris în TP_/25.08.1995 . nr. cadastral 615 și nr. top nou 158/2/1 din CF 240 B. de Jos, în valoare de 31.094,2 lei, se atribuie pârâtului L. F.;

Lotul nr. 2 compus din camera nr. 2 cu suprafața utilă de 25 mp., bucătărie în suprafață de 14 mp., cămară în suprafață de 5 mp. și cota de ½ părți din terenul în suprafață de 500 mp. înscris în TP_/25.08.1995 . nr. cadastral 615 și nr. top nou 158/2/1 din CF 240 B. de Jos, în valoare de 52.094,6 lei, se atribuie pârâtului L. E.;

Lotul nr. 3 compus din cota de ½ părți din terenul în suprafață de 1900 mp. înscris în TP_/25.08.1995 . nr. cadastral 616 și nr. top nou 158/2/2, 159 și 162/2 din CF 240 B. de Jos, în valoare de 19.488,85 lei, se atribuie pârâtului M. S.;

Lotul nr. 4 compus din cota de ½ părți din terenul în suprafață de 1900 mp. înscris în TP_/25.08.1995 . nr. cadastral 616 și nr. top nou 158/2/2, 159 și 162/2 din CF 240 B. de Jos, în valoare de 19.488,85 lei, se atribuie reclamantei B. Garofița.

De asemenea, a fost obligat pârâtul L. E. să plătească reclamantei B. Garofița și pârâtului M. S. sumele de 3095,20 lei, iar pârâtelor L. M., L. S. și L. C. Ș., suma de 6108,31 lei, cu titlu de sulte compensatoare.

Prin aceeași sentință s-a mai dispus obligarea pârâtului L. F. să plătească reclamantei B. Garofița și pârâtului M. S. sumele de 1849,21 lei, iar pârâtelor L. M., L. S. și L. C. Ș., suma de 6108,31 lei, cu titlu de sulte compensatoare și obligarea pârâtelor L. M., L. S. și L. C. Ș. să plătească împreună suma de 1.000 lei reclamantei B. Garofița, iar pârâții L. E., L. F. și M. S. au fost obligați să plătească aceleiași reclamante câte 1.000 lei, reprezentând cota de 1/5 parte din pasivul succesoral.

S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în favoarea reclamantei și pârâților L. E., L. F. și M. S., asupra loturilor atribuite, conform propunerilor tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș. C. varianta I (cu mențiunea că în ceea ce privește construcția nu mai există o stare de indiviziune).

Au fost obligați reclamanții să achite suma de 200 lei pentru expertiza evaluare teren, efectuată de către experta C. F., în contul Biroului Local de Expertize Bistrița.

A fost obligat pârâtul L. E. să plătească reclamanților suma de 352 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea pârâtului L. E. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța a constatat că imobilul înscris în CF 240 B. de Jos nr. top. 158/2, 159 și 162/2 constând în casă de locuit și dependințe, figurează proprietate tabulară a numitei Petti Lucreția (sub B8), sub C6 fiind înscris dreptul de folosință pentru cota de 250/1800 părți în ceea ce privește terenul al cărui proprietar tabular este Statul Român.

Aceste imobile au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2501/19.04.2002 (f.9), contract prin care Petti Lucreția a cumpărat de la N. E. și C. M., imobilele mai sus arătate (casă de locuit și drept de folosință), împreună cu terenul curți, construcții și arabil în suprafață de 500 mp și respectiv 1900 mp, înscrise în Titlul de proprietate nr._/25.08.1995 (f.10), expertiza topografică efectuată în cauză concluzionând că terenurile înscrise în CF 240 au suprafața reală de 2400 mp (sens în care s-a propus majorarea suprafeței nr. top. 162/2 cu 600 mp) se identifică în titlul de proprietate mai sus menționat.

Cum întinderea suprafeței nu este garantată de înscrierea în CF, instanța raportat la prevederile art.32 lit.a și art.34 din Legea 7/1996 s-a dispus modificarea suprafeței aferente numărului top 162/2 din CF 240 B. de Jos în sensul majorării de la suprafața scriptică de 660 mp la cea reală de 1260 mp.

Prin cererea reconvențională, pârâtul L. E. a solicitat constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare - cumpărare mai sus arătat, însă, noțiunea de simulație presupune în mod necesar existența unui act secret – contraînscris, care să se fi încheiat concomitent sau, eventual înainte de încheierea actului aparent, în speță, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2501/19.04.2002. O formă a simulației este și interpunerea de persoane, în acest caz, actul secret precizând pe adevăratul beneficiar, diferit de cel menționat în contractul public.

Martora N. E. (f.185-186) a relevat că negocierile pentru vânzarea casei și a grădinii s-au purtat cu L. E., iar banii au fost ridicați de la CEC de către acesta, fiind însoțit de mama sa atunci când prețul a fost predat, Petti Lucreția relevând la momentul autentificării actului că dorește să fie înscrisă ca și cumpărătoare întrucât se temea să nu fie dată afară din casă și de acest fiu, cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea să se căsătorească.

Instanța a mai reținut că intenția părților, sub aspectul persoanei dobânditoare a imobilelor, a fost aceea de a figura Petti Lucreția, pârâtul putând invoca doar existența unui drept de creanță asupra moștenirii constând în suma cu care a contribuit la plata prețului, nicidecum simulația, nefiind încheiat un act secret care să îndeplinească toate cerințele pentru a putea produce efecte juridice (act autentic).

În aceste condiții, nefiind îndeplinite cerințele art.1175 C.civ., instanța a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Prin urmare, s-a constatat că masa succesorală a defunctei Petti Lucreția, decedată la data de 15.12.2006, se compune din imobilele casă de locuit alcătuită din două camere, bucătărie, cămară și anexe gospodărești – șopron și grajd, situată în ., nr. 157 și terenurile în suprafață de 500 mp și, respectiv, 1900 mp, înscrise în TP nr._/25.08.1995 ./1, 149/2, identificate în CF 240 B. de Jos, nr. top 158/2, 159 și 162/2, în valoare totală de 122.166,37 lei, (75.000 lei – casa; 8.189,20 lei - terenul de 500 mp și 38.977,17 lei – terenul de 1900 mp, valori determinate de rapoartele de expertiză efectuate în cauză – f.96, 202 dosar ) vocație succesorală având reclamanta B. Garofița, pârâții M. S., L. F., L. E., pentru cota de 1/5 părți fiecare, în calitate de fii, conform art.669 C.civ. și pârâtele L. M., L. S. și L. C. Ș., pentru cota de 1/5 părți împreună, în calitate de nepoate de fiu predecedat ( L. Ș., decedat la 19.03.1993 – f.128), conform art.665 și 668 C.civ.

Atât din probatoriul testimonial administrat (f.50, 76-77), cât și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâților L. F. și M. S. (f.41, 42 – întrebarea nr.4) a rezultat că reclamanții au fost cei care au suportat cheltuielile de înmormântare și pomenire în cuantum de 5.000 lei, condiții în care raportat la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral între moștenitorii universali (moștenitori legali) proporțional cu părțile ereditare, consacrat de art.777 C.civ., instanța a dispus obligarea pârâtelor L. M., L. S. și L. C. Ș. să plătească împreună suma de 1.000 lei reclamantei B. Garofița, precum și obligarea pârâților L. E., L. F. și M. S. la plata a câte 1.000 lei aceleiași reclamante, reprezentând cota de 1/5 părți din pasivul succesoral.

Cum potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța a dispus partajarea masei succesorale ținând seama de criteriile oferite exemplificativ de art.673 ind.9 C.pr.civ., respectiv acordul moștenitorilor îndreptățiți la primirea cotei de 3/5 părți (B. Garofița, M. S. și L. F.) și aspectul că modalitatea de partajare a casei și curții aferente în suprafață de 500 mp corespunde necesității creării a două unități locative distincte și care oferă posibilitatea pârâtului L. E., aflat în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare (pedeapsa aplicată prin SP nr.42/25.02.2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud), cu un rest rămas de executat de aproximativ 6 ani, să beneficieze de o locuință în momentul punerii sale în libertate, în condițiile în care expertul C. I. a evidențiat această posibilitate (f.102 dosar).

Prin Decizia civilă nr. 44/A din 07.05.2009, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul L. E. împotriva Sentinței civile nr. 5104/2008, pronunțate de Judecătoria Bistrița.

Prin Decizia civilă nr. 1029/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins recursul declarat de pârâtul L. E. împotriva Deciziei civile nr. 44/A din 07.05.2009.

Examinând hotărârea a cărei revizuire se cere, prin prisma motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., invocat expres de revizuent, instanța constată că acesta nu este aplicabil în cauză.

În prealabil, trebuie menționat faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, de retractare și este aplicabilă în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță, prin care s-a analizat fondul pretenției deduse judecății, și care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepții procesuale ori prin perimarea apelului. Condiția este îndeplinită în cazul sentinței nr. 5104/2008, deoarece instanța a analizat fondul cauzei, iar apelul împotriva acestei hotărâri a fost anulat ca netimbrat.

În ceea ce privește excepția tardivității, instanța o va respinge, raportat la prevederile art. 324 pct. 4 C.pr.civ., potrivit cărora termenul de o lună se socotește din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Din declarația martorei N. E. (f. 101-102) rezultă că înscrisul de care se prevalează revizuentul a fost înmânat acestuia în luna octombrie 2011, astfel încât cererea de revizuire depusă la instanță în 04.10.2011 a fost formulată cu respectarea termenului de o lună stipulat de textul legal menționat.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. se referă la ipoteza în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,ori dacă s-a desființat ori modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea atacată.

Revizuentul a susținut că, abia ulterior pronunțării hotărârii atacate, a descoperit antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.08.2001 (intitulat chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare), antecontract pe care a fost în imposibilitate de a-l prezenta instanței care a judecat fondul cauzei, având în vedere că era încarcerat în Penitenciarul Bistrița.

Instanța reține că pentru a fi incident acest motiv de revizuire trebuie întrunite mai multe cerințe impuse de textul legal anterior arătat. Astfel, trebuie ca după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită să se fi descoperit înscrisuri noi de partea interesată. Această cerință este îndeplinită în speță, pentru că din analizarea actelor dosarului reiese că revizuentul a intrat în posesia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.08.2001 abia în octombrie 2011, mult după pronunțarea hotărârii atacate.

O altă condiție este aceea ca înscrisul respectiv să fi existat în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, ori în cazul de față înscrisul a fost întocmit în 28.08.2001, iar pronunțarea s-a făcut în 23.12.2008.

Cea de-a treia cerință este aceea ca acest înscris, pretins doveditor, să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților în dosarul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere. Prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege forța majoră. Instanța consideră că această cerință nu este întrunită, dat fiind faptul că revizuentul, deși aflat în stare de detenție, avea posibilitatea de a solicita înscrisul de la cealaltă parte semnatară, așa cum, de altfel, a și procedat în octombrie 2011, când se afla încă în penitenciar.

Nici ultima cerință legală impusă în cazul acestui motiv de revizuire nu este întrunită în cauză, respectiv aceea ca înscrisul nou invocat în revizuire să aibă un rol probator determinant asupra modului de soluționare a cauzei în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță s-ar fi dat altă soluție, respectiv în speță, ar fi fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul L. E.. În acest sens, instanța observă că înscrisul încheiat la data de 28.08.2001 și intitulat „Chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobil” nu poate determina o altă soluție asupra fondului.

Astfel, ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică, ce nu corespunde realității, și un altul, secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților. De esența simulației este și încheierea actului secret concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, dar și încheierea ambelor acte între aceleași părți.

În speță, înscrisul depus la fila 49, căruia revizuentul îi atribuie valență de act secret, este încheiat între acesta, în calitate de cumpărător și numita C. M., în calitate de proprietară asupra unei cote părți din imobilul situat în B. de Jos, nr. 157, în vreme ce actul public, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2501/19.04.2002 (f. 114), a fost încheiat între Petti Lucreția, pe de o parte, și N. E. și C. M., pe de altă parte, și a avut ca obiect imobilul casă de locuit și dependințe și dreptul de folosință asupra cotei indivize de 250/1800 părți din teren curte și grădină.

Așadar, instanța constată, în primul rând, că cele două acte nu sunt încheiate între aceleași părți, astfel încât chitanța semnată la data de 28.08.2001 nu reprezintă un act secret în înțelesul art. 1175 C.civ., iar, în al doilea rând, că obiectul celor două convenții este diferit.

În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, raportat la neîndeplinirea în speță a condițiilor de admisibilitate specifice motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., văzând și prevederile art. 1175 C.civ.,instanța, în temeiul art. 326 C.pr.civ., urmează a respinge ca nefondată cererea de revizuire.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat apel revizuientul L. E., care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulată și să se modifice hotărârea a cărei revizuire o solicită în sensul de a se constata caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2501 din 19.04.2002 autentificat de BNP B. E. F., cu privire la imobilele casă de locuit și teren situate în localitatea Budacul de Jos nr. 157; a se constata că adevăratul proprietar al imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2501/ 19.04.2002 este reclamantul L. E. iar nu defuncta P. Lucreția, astfel că imobilele descrise nu fac parte din masa succesorală a acesteia din urmă.

Se invocă nelegalitate ași netemeinicia sentinței arătându-se în instanța de fond în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite cerințe pentru a se revizui sentința atacată.

Astfel se susține că în mod greși instanța de fond a reținut că înscrisul depus la dosar nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.322 pct.5, pentru a se dispune revizuirea sentinței contestate.

Apelantul revizuient susține că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire deși aceasta este întemeiată, potrivit dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. Apreciază că, din probatoriul administrat în cauză rezultă caracterul simulat al contractului autentic nr. 2501 din 19.04.2002 autentificat de BNP B. E. F. cu privire la imobilele casă de locuit și teren situate în localitatea Budacul de Jos nr. 157, în sensul că adevăratul cumpărător și proprietar al imobilelor este reclamantul iar nu defuncta P. Lucreția.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de a fost încuviințată cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului de avocat, fiind numită doamna avocat C. A.-M., din cadrul Baroului Bistrița Năsăud să asigure asistență apelantului.

Intimații B. Garofița, B. A. și L. F., s-au prezentat în instanță și au solicitat respingerea apelului, intimații B. Garofița, B. A. solicitând obligarea apelantului revizuient și la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Apelul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

În mod corect prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., teza I, pentru a se dispune revizuirea sentinței inițiale.

Acest motiv de revizuiere este incident atunci când după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.

Înscrisul nou pe care revizuientul îl prezintă instanței trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, respectiv:: să aibă forță probantă prin el însuși; să fii existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei reviuzuire se solicită; înscrisul nu a putut fi invocat în cauza soluționată definitiv anterior, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Prima instanță a reținut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de 30 de zile de la descoperirea înscrisului, potrivit art.324 alin.1 pct.4 C.pr.civ. și, sub acest aspect, sentința nu a fost contestată de intimați.

De asemenea, nu au fost contestate statuările instanței referitoare la existența înscrisului în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, înscrisul prezentat de revizuient fiind întocmit în 28.08.2001 iar pronunțarea sentinței a avut loc la data de 23.12.2008.

Referitor la neinvocării înscrisului în dosarul nr._ al JudecătorieiBistrița în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire o solicită, revizuientul a invocat faptul că nu a putut înfățișa înscrisul în dintr-o împrejurare mai presus de voința lui.

Sub acest aspect, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că împrejurarea invocată de revizuient nu constituie o împrejurare mai presus de voința lui, întrucât faptul că revizuientul a fost deținut în penitenciar în timpul soluționării cauzei în fond nu constituie o astfel de împrejurare în condițiile în care, a putut înfățișa înscrisul ulterior, când se afla tot în stare de detenție.

În detenție fiind, revizuientul avea posibilitatea să indice instanței faptul că există înscrisul, precum și persoana care îl deține și să solicite obligarea persoanei care deține înscrisul să-l prezinte instanței, potrivit art.175 C.pr.civ..

Or, o astfel de susținere nu a fost făcută nici în fața instanței de fond și nici în căile de atac formulate de revizuientul pârât reclamant reconvențional, în niciun moment revizuientul nu a invocat existența înscrisului secret, deși a fost asistat de avocat în fața instanței de fond și a avut cunoștință despre existența acestuia și persoana care îl deține în condițiile în care el a fost parte în înscrisul respectiv și l-a semnat(f.49 dosar fond revizuire).

Totodată înscrisul prezentat de revizuient nu este un înscris doveditor determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât ce pronunțată.

Înscrisul invocat de revizuient, respectiv cel întitulat „Chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobil”, datat 28.08.2001, nu este de natură să determine o altă soluție asupra fondului cauzei.

Astfel, în dosarul de fond pârul L. E.(revizuientul) a formulat cerere reconvențională prin care a invocat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2501/19.04.2002 (f. 114 dosar fond revizuire) prin care mama acestuia a dobândit în proprietate imobilul casă de locuit și dependințe situate în B. de Jos și dreptul de folosință asupra cotei de 250/1.800 m.p. teren, susținând simularea cu privire la persoana care a dobândit în proprietate, prin cumpărare, imobilele obiect al contractului autentic de vânzare cumpărare.

Simulația presupune existența concomitentă a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică, ce nu corespunde realității și, un altul, secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților.

În speță, fiind invocată simulația în privința persoanei care are calitatea de cumpărător în actul autentic, se impunea ca actul secret să fie încheiat cu adevăratul cumpărător de către aceiași vânzători din actul public și, totodată, din actul secret să rezulte clar că voința reală a părților este de a transmite dreptul de proprietate altei persoane decât cea menționată în actul public .

Prin urmare, în speță, actul secret trebuie să difere față de actul public doar în ce privește persoana care dobândește proprietatea iar toate celelalte clauze respectiv: vânzătorii, obiectul, prețul și celelalte cerințe de validitate (cu excepția formei autentice cerută pentru înstrăinarea de imobile, întrucât un act secret nu poate fi încheiat în formă autentică), trebuie să fie identice în cele două acte.

Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speță, întrucât înscrisul secret ( f.49 dosar fond revizuire)consemnează doar o promisiune de a înstrăina în viitor, promitentul vânzător este doar unul dintre coproprietari, prețul este diferit(nefiind invocată simularea sub aspectul prețului)..

În conținutul înscrisului se face mențiunea că acesta este valabil doar dacă se va încheia contractul autentic de vânzare cumpărare până la data de 10.IX.2001, în caz contrar documentul redactat devine nul de drept.

Contractul autentic de vânzare cumpărare nu a fost încheiat între promitenta vânzătoare și revizuient până la data specificată în chitanța de plată iar motivele pentru care nu s-a încheiat actul translativ de proprietate cu acesta neavând relevanță în prezenta cauză,

Contractul autentic de vânzare cumpărare a fost încheiat mult după data de 10.09.2001, respectiv la data de 19 aprilie 2012(f.114 dosar fond revizuire) și, prin înscrisul pe care revizuientul l-a depus la dosar în dosarul de fond nr._ al Judecătoriei Bistrița la fila 28, chiar el recunoaște expres, că voința reală a părților, la data încheierii actului autentic a fost ca imobilele să devină proprietatea mamei sale și,doar după decesul acestei,a să-i rămână lui cu titlu de moștenire.

Prin urmare la data încheierii actului autentic, public, voința reală a fost cea menționată în acest act, și nu în înscrisul invocat de revizuient, respectiv aceea ca proprietar dobânditor să fie mama revizuientului și nu acesta.

Așa cum a reținut și instanța de fond care a pronunțat sentința a cărei revizuire o solicită pârâtul revizuient, faptul că revizuientul ar fi achitat o parte din prețul imobilelor cumpărare de mama sa nu-i conferă un drept de proprietate ci cel mult un drept de creanță și eventual o preferință pentru atribuirea imobilelor în natură lui, cu ocazia partajului succesoral.

Față de aceste considerente tribunalul reține că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art.322 ppct.5 C.pr.civ., pentru a se dispune revizuirea sentinței civile nr.5108/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, astfel că, în baza art.296 C.pr.civ., apelul declarat de revizuient va fi respins ca nefiind fondat și sentința va fi menținută.

În baza art.274 C.pr.civ. cererea intimaților B. A. și B. Garofița, de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, va fi respinsă, intimații neprobând cu acte justificative că au suportat cheltuielile solicitate.

Potrivit art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, cheltuielile pentru care apelantul revizuient a beneficiat de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâtul revizuient L. E.( domiciliat în localitatea B. de Jos, nr.157, județul Bistrița Năsăud) cu reședința în municipiul Bistrița laC. C. de Reintegrare Socială(O.), cu sediul în Bistrița, .-D, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr._/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, pe care o menține.

Respinge cererea intimaților B. A. și B. Garofița de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B. R.-I. F. G.-C. G. N.

Redactat BRI/tehnoredactat BRI/ 17.06.2013

Judecător fond CRR

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 501/2013.... →

Succesiune. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD