Căsătorie minor. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7835/190/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 154/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 30 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: R. - I. B., judecător
Judecător: G. C. F., președinte secție
Grefier: A. Ș.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta M. L. L. prin reprezentant legal M. E. împotriva sentinței civile nr. 6002/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect autorizare căsătorie minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta minoră M. L. L., asistată de avocat S. M., lipsă fiind reprezentantul legal al reclamantei apelante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se identifică apelanta minoră M. L.-L. cu CNP_, cartea de identitate . nr._, valabilă până la data de 08.01.2017, domiciliată în . Bârgăului, nr. 322, județul Bistrița-Năsăud.
Întrebată fiind de instanță care este motivul lipsei reprezentantului său legal, respectiv a mamei sale la acest termen de judecată, apelanta minoră M. L.-L. arată că aseară s-a întors din Austria, unde a stat 3 săptămâni împreună cu numitul V. I., cu consimțământul mamei sale. Întrucât aseară au sosit târziu arată că nu a fost acasă la mama sa pentru a o anunța să vină azi la proces. Pe perioada șederii în Austria a locuit la locuința numitului V. I., în camere separate. Și noaptea trecută au locuit în camere separate.
Întrebată fiind ce confesiune are apelanta minoră M. L.-L. arată că ea este creștin-ortodoxă, iar numitul V. I. este creștin-penticostal.
Tribunalul constată că apelul a fost în termen formulat, motivat și netimbrat, deși reprezentanta legală a apelantei, numita M. L. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei în contul comunei Tiha Bârgăului la data de 22.09.2015.
Reprezentanta apelantei, avocat S. M. M., învederează că nu a avut cunoștință de necesitatea timbrării apelului, întrucât nu a făcut demersuri pentru studiul dosarului și precizează că va timbra conform dispozițiilor instanței.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apelantei prin avocat, să achite taxa judiciară de timbru aferentă apelului în contul comunei Tiha Bârgăului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelanta minoră M. L.-L., asistată de avocat S. M. M..
Reprezentanta apelantei, avocat S. M. M., depune la dosar chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și depune la dosar declarația dată de mama apelantei prin care și-a dat acordul ca fiica sa să călătorească în Austria și face mențiunea că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Tribunalul constată apelul ca fiind legal timbrat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului apelului, acordând cuvântul reprezentantei apelantei în susținere.
Reprezentanta apelantei, avocat S. M. M., solicită admiterea apelului, încuviințarea căsătoriei minorei M. L.-L. cu numitul V. I., arătând că cererea de încuviințare a căsătoriei a fost respinsă de instanța de fond motivat de faptul că prin motivele invocate în cuprinsul cererii și în fața instanței, minora nu a răsturnat prezumția de impubertate și alături de celelalte considerente s-a reținut că nu există motiv temeinic pentru autorizarea căsătoriei. De la pronunțarea hotărârii de fond până în prezent, apelanta a depus la dosar un raport de evaluare din care reiese că este pregătită să încheie această căsătorie, în formă statutară, din declarația depusă la dosar rezultă că i s-a permis acesteia să locuiască în Austria cu numitul V. I.. Apreciază că apelanta este tânără și se află la răscruce de drumuri astfel încât, trebuie decis dacă încuviințarea încheierii căsătoriei coincide principiilor întemeierii unei familii sau se mențin cele două persoane într-o situație neclară. Arată că a discutat cu apelanta care provine dintr-o familie cu patru frați, în prezent mama se află într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil care are doi ani, motiv pentru care, azi nu a putut fi prezentă în instanță. L-a cunoscut și pe numitul V. I., viitorul soț, care este o fire așezată și grijulie, relația dintre cei doi se bazează pe încredere și respect reciproc și apreciază că este o persoană de bună-credință, unul din motivele luării deciziei minorei de a se căsători fiind cel familial arătat. Reiterează cererea de încuviințare a căsătoriei cu mențiunea că, pe fond, nici reclamanta și nici mama acesteia nu au fost reprezentate în susținerea cererii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul declară închise dezbaterile asupra fondului apelului și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin încheierea civilă nr. 6002/2015 pronunțată la data de 3 septembrie 2015 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 7._ s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect „autorizare căsătorie minor” formulată de reclamanta M. L.-L., asistată de mama acesteia M. E., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil a fost abrogată, începând cu data de 1 octombrie 2011 (data intrării în vigoare a noului Cod civil), Legea nr. 4/1947 privind Codul familiei.
Conform art. 272 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 republicată – Noul Cod Civil, „pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliu”.
În cauză, minorei i s-a dat avizul medical, prin certificatul medico-legal nr. 2.214/I/d/35 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud la data de 26.08.2015 (fila 5 dosar) concluzionându-se că minora „prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei”, iar mama acesteia M. E. și-a exprimat acordul cu privire la încheierea căsătoriei, tatăl său M. L. fiind decedat.
Fiind îndeplinite aceste condiții, instanța a analizat motivele temeinice pentru care ar putea autoriza căsătoria minorei.
Singurul motiv prezentat de minoră este acela că așa își dorește, neputând invoca alte motive temeinice care să justifice această decizie, astfel cum o cer dispozițiile art. 272 alin. 2 Cod civil.
În practica judiciară au fost apreciate ca motive temeinice: boala, starea de graviditate a minorei, conviețuirea și coabitarea cu cel cu care intenționează să se căsătorească, nașterea unui copil de către minoră. Bineînțeles că pot exista și alte asemenea motive, însă stabilirea dacă acestea se încadrează în sfera cerută de prevederile legale ca „motive temeinice” este o chestiune lăsată la aprecierea instanței.
În cauză, minora nu a indicat și probat niciunul din motivele considerate ca temeinice de practica judiciară, indicând doar un motiv subiectiv, respectiv că își dorește acest lucru.
Căsătoria, pe lângă condițiile ce țin de dezvoltarea fizică a minorei, implică și cerințe de ordin mental, întrucât de la momentul căsătoriei minora ar urma să ia decizii singură și nu prin reprezentanții ei legali, care o puteau ajuta să ia cele mai bune hotărâri cu privire la dezvoltarea sa socială.
Prin motivele invocate în cuprinsul cererii și în fața instanței, minora nu a răsturnat prezumția de impubertate, dovedind că nu are dezvoltarea mentală necesară pentru angajarea ei într-o căsătorie, ce ar implica luarea deciziilor prin analiza în concret a oricărei situații și reflectarea asupra efectelor negative sau pozitive ce le-ar genera luarea unei decizii asupra situației personale.
Astfel instanța, constatând că în cauză nu există niciun motiv temeinic pentru autorizarea căsătoriei, a respins această cerere ca neîntemeiată.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 272 alin. 2 C.civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, asistată de reprezentant egal, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul încuviințării căsătoriei apelantei cu numitul V. I..
În motivare s-a arătat că în categoria motivelor temeinice pot fi înscrise și aspecte de ordin subiectiv. Sub acest aspect s-a relevat că apelanta îl iubește foarte mult pe numitul V. I., între cei doi existând o puternică legătură afectivă care face imposibilă o despărțire în fapt, atât timp cât acesta lucrează în Austria. Apar și aspecte de ordin religios, religia acestuia excluzând concubinajul și încurajând întemeierea unei familii. Chiar dacă apelanta nu deține multe cunoștințe despre relația dintre soț și soție, deține cunoștințe despre ceea ce înseamnă o familie și responsabilitățile pe care le are.
Neconcretizarea acestei relații în raporturi specifice căsătoriei dintre părți poate avea repercusiuni asupra minorei, ceea ce ar putea conduce la depresie profundă cu consecințe greu de reparat. Numitul V. I. este o persoană responsabilă, deține un loc de muncă și poate asigura apelantei condiții optime pentru o familie. Este adevărat că nu a fost fixată data acesteia, însă demersuri au fost făcute, s-a luat legătura inclusiv cu pastorul care urmează să oficieze această căsătorie, în Austria, evident după căsătoria la starea civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 C.proc.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la schimbarea sau anularea acesteia, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Codul civil instituie regula încheierii căsătoriei de la vârsta de 18 ani. Prin derogare, art. 272 alin. 2 C.civ. permite căsătoria minorului care a împlinit vârsta de 16 ani dacă există motive temeinice care să justifice o căsătorie de la o asemenea vârstă. Aceasta întrucât până la vârsta de 18 ani operează prezumția de impubertate, prezumție relativă care poate fi răsturnată de minor.
Rațiunile pentru care a fost stabilită vârsta minimă de căsătorie 18 ani sunt multiple. În primul rând, din punct de vedere biologic și eugenic, viitorii soți trebuie să aibă aptitudinea fizică necesară pentru a se căsători, adică să fi atins cel puțin vârsta pubertății. În al doilea rând, din punct de vedere psihic și moral, viitorii soți trebuie să fi dobândit maturitatea necesară înțelegerii importanței actului juridic al căsătoriei și asumării în deplină cunoștință de cauză a îndatoririlor pe care le implică decizia lor. În al treilea rând, din punct de vedere juridic, căsătoria este un act juridic civil, care presupune existența discernământului ca suport al consimțământului liber și conștient.
Sintagma „motive temeinice” presupune situații de ordin subiectiv sau obiectiv care justifică încheierea căsătoriei unui minor.
În cauză minora, născută la data de 8 mai 1999, l-a cunoscut pe numitul V. I., născut la 7 iunie 1989, cu 6 luni anterior promovării cererii de autorizare a căsătoriei, între aceștia stabilindu-se relații de prietenie și de afecțiune.
Conform poziției minorei exprimată în fața instanței de fond singurul motiv pentru care aceasta dorește să se căsătorească anterior împlinirii vârstei legale este acela că își iubește prietenul.
Întrucât iubirea stă la baza încheierii oricărei căsătorii, aceasta nu poate constitui un motiv temeinic în sensul art. 272 alin. 2 C.civ., care să justifice autorizarea de către instanță a încheierii căsătoriei unui minor, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Nici religia numitului V. I., ce aparține cultului penticostal, religie care se opune concubinajului, nu poate constitui motiv temeinic care să justifice autorizarea încheierii căsătoriei de către minoră.
Religia încurajează respectarea legilor în societate, biserica respectă legislația civilă ce instituie regula căsătoriei de la vârsta minimă de 18 ani, astfel încât partenerii trebuie să se supună preceptelor bisericești, să respecte învățăturile creștine.
Faptul că la dosarul cauzei în apel s-a depus un raport de psihodiagnostic și evaluare clinică (f. 6) din cuprinsul căruia rezultă că minora prezintă simptome de tip depresiv, respectiv de tip anxios nu poate determina autorizarea încheierii căsătoriei, starea minorei putând fi datorată altor cauze, cum ar fi situația familială relevată instanței de apel (existența mai multor frați, relația mamei cu un alt bărbat, relație din care s-a născut un copil).
Nici situația de familie a minorei nu poate constitui motiv temeinic în sensul legii care să justifice autorizarea încheierii căsătoriei. Faptul că minora dorește să plece din mediul de familie în care a trăit la o viață mai bună nu constituie temei al autorizării căsătoriei sale înainte de împlinirea vârstei minime legale. În condițiile în care există puternice relații de afecțiune între minoră și numitul V. I., nimic nu îl împiedică pe acesta din urmă să o sprijine moral și material pe minora pe durata celor 2 ani până la împlinirea vârstei legale de căsătorie, urmând a se căsători imediat ce legea permite acest lucru fără restricții.
Așadar, instanța reține că motivele invocate (iubirea, religia, starea familială a minorei) nu constituie temeiuri justificate pentru a se deroga de la regula căsătoriei de la vârsta de 18 ani, în cauză minora dând dovadă că nu a dobândit maturitatea necesară înțelegerii importanței actului căsătoriei și asumării în deplină cunoștință de cauză a îndatoririlor pe care le implică decizia sa.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea prevederilor art. 480 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. L.-L., CNP_, domiciliată în comuna Tiha Bârgăului, ., județul Bistrița-Năsăud împotriva încheierii civile nr. 6002/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 3 septembrie 2015 în dosarul nr._ pe care o menține ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. – I. B. G. C. F. A. Ș.
red. F.G.C./dact. F.G.C./3 exemplare
5 octombrie 2015
judec. fond M. L. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
