Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1169/186/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/R/2015
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B.,judecător
JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta P. M. și de intervenienta C. S. împotriva sentinței civile nr. 723/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurente, avocat T. T., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Beclean.
Reprezentanta recurentelor, avocat T. T., depune la dosar originalul chitanței privind plata taxei judiciare de timbru în recurs în cuantum de 52 lei și timbru judiciar de 1 leu, aspect față de care tribunalul reține recursul ca fiind legal timbrat.
Se constată că, la data de 20.01.2015 reclamantul-intimat P. I. a depus la dosar, prin fax, întâmpinare.
Reprezentanta recurentelor, avocat T. T., învederează instanței faptul că i s-a comunicat un exemplar al întâmpinării și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acesteia. Precizează recursul în sensul că solicită în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, solicită casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare. Nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentanta recurentelor, avocat T. T., solicită admiterea recursului promovat în cauză, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, solicită casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 723/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I., împotriva pârâților P. M.,D. V.,P. A.,F. F. și C. S..
S-a constatat că reclamantul P. I. împreună cu pârâta P. M. au dobândit un drept de proprietate, ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei, prin edificare asupra imobilului casă de locuit și anexe gospodărești situat în ., județul Bistrița-Năsăud.
S-a constatat calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu o contribuție egală a următoarelor bunuri mobile: televizor color Grundig, comodă pentru televizor, garnitură de mobilă compusă din două fotolii, măsuță de lemn și patru tabureți, mobilă de bucătărie compusă din trei corpuri suspendate și trei corpuri pe pardoseală, mașină de spălat automatic Whirlpool, aragaz cu patru ochiuri, sobă de gătit Menaj, mobila de bucătărie compusă din bibliotecă cu vitrine și dulăpioare, dulap cu două uși, comoda tv, masa rabatabilă de 12 persoane, calculator marca Pentium, congelator Curtiss, televizor color Goldstar, canapea extensibilă, două covoare 4/3 metri, un covor de 1,8/2 metri, un colier de aur, două inele de aur și o pereche de cercei de aur, motocositore, drujba Husqvarna și nouăsprezece oi.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta Pliana M., și în consecință a dispus includerea în masa partajabilă a bunurilor enumerate la punctele 1 și 2 (covor 3m/4m în valoare de 500 lei și 2 bucăți pături din păr de cămilă în valoare de 1000 lei.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de către P. F. și P. G., ca neîntemeiată.
S-a dispus partajarea judiciară prin atribuirea în proprietatea pârâtei P. M., atât a bunurilor mobile, cât și a bunului imobil casă de locuit și anexe gospodărești situat în ., jud. Bistrița-Năsăud.
S-a dispus obligarea pârâtei P. M. la plata către reclamant a sumei de_,5 lei cu titlu de sultă compensatoare.
A fost obligată pârâta P. M. la plata către reclamant a sumei de 1507 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată sub numărul nr._ reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâta P. M. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța:
- să constate că împreună cu pârâta a dobândit un drept de proprietate prin edificare cu privire la casa de locuit compusă din patru camere, baie, cămară, hol, mansardă și anexe gospodărești, constând în grajd, lemnărie, beci și fânar, situate în localitatea Chiuza nr. 253 A, jud. BN;
- să constate că au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei prin contribuție egală casa de locuit și anexele gospodărești menționate mai sus, precum și următoarele bunuri mobile: TV color „Grundig”; comodă TV; garnitură de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți; mobilă de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate; mașină de spălat automată „Whirl-pool”; aragaz cu 4 ochiuri; sobă de gătit „Menaj”; mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane; calculator (PC); congelator „Curtiss”; TV color „Goldstar”; canapea extensibilă; 2 covoare de 4/3 m; un covor de 1,8/2 m; un colier, 2 inele și o pereche de cercei, toate din aur ; o motocositoare; un ferăstrău mecanic „Husqvarna” și 19 oi. Să dispună partajarea acestor bunuri mobile și imobile prin atribuirea lor către pârâtă cu obligarea ei la plata sultei corespunzătoare.
În fapt, reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de 12.11.1994, iar după 13 ani, prin . a fost desfăcută. Arată că a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta bunurile menționate în petitul acțiunii prin contribuție egală. În ce privește imobilul casă de locuit, arată că în perioada 1995- 1996 a lucrat în Israel, toții bani câștigați acolo fiind investiți în casă. Cu privire la bunurile mobile, acestea au fost inventariate de executorul judecătoresc care întocmit procesul-verbal 127/2006 semnat de pârâtă fără obiecțiuni.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 30, 31 și 36 din vechiul C. familiei, art. 673 și urm. C. pr. civ..
Prin întâmpinare, pârâta P. M. a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantului întrucât contestă calitatea de bun comun a imobilului construcție situat în localitatea Chiuza nr. 253 A, care a fost edificat de către părinții ei, P. G. și P. F.. Cu privire la bunurile mobile arată că mașina de spălat „Whirlpool” și calculatorul au fost cumpărate de tatăl ei cu plata în rate. Cu privire la bijuteriile din aur, acestea nu sunt bunuri comune, ci au fost primite cadou de către ea și astfel sunt bunurile ei proprii. Cu privire la ferăstrăul mecanic, acesta a fost cumpărat de ea, împreună cu tatăl său, iar oile au fost vândute în timpul căsătoriei, din banii obținuți cumpărând un cal și o vacă care au murit în timpul căsătoriei. Arată că reclamantul în cea mai mare parte a căsătoriei nu a realizat aproape deloc venituri, deoarece s-a angajat în serviciu abia în noiembrie 2004. Cu banii câștigați în Israel de către reclamant au cumpărat un autoturism pe care apoi l-au vândut și au cumpărat un alt autoturism marca „F. Tipo”.
Prin cerere reconvențională depusă odată cu întâmpinarea, pârâta P. M. a solicitat instanței să constate că sunt comune și următoarele bunuri mobile: covor de ¾ m, în valoare de 500 lei; 2 pături din păr de cămilă, în valoare de 1.000; un mixer, în valoare de 100 lei; o mașină de tocat carne, în valoare de 100 lei; un filtru de cafea, în valoare de 100 lei; o perdea, în valoare de 100 lei și un autoturism marca „F. Tipo”, a cărui valoare nu a fost indicată de pârâtă. Solicită partajarea bunurilor mobile prin formarea de loturi în natură cu eventualele sulte pentru egalitate valorică. Arată că aceste bunuri mobile pe care le-a indicat în cererea reconvențională se află în posesia reclamantului și ea, pârâta are o contribuție mai mare la dobândirea lor.
La termenul de judecată din 18.02.2009, pârâta și-a precizat cererea reconvențională arătând că bunurile mobile care solicită să-i atribuite în lot sunt: mobila de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină, dulăpioare, dulap cu 2 uși, comodă TV și masa de 12 persoane; cele 2 covoare de ¾ m; TV color „Goldstar”; calculatorul; soba de gătit; mașina de spălat; mobila de bucătărie compusă din 6 corpuri din care 3 suspendate; comoda TV și bijuteriile din aur.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 119 - 120 C. pr. civ..
P. G. și P. F. au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat instanței să constate că au dobândit prin edificare un drept de proprietate cu privire la casa de locuit situată în localitatea Chiuza 253 A, pe un teren înscris în TP_/-2001, tarlaua 55, teren care este bun propriu al lui P. G. dobândit cu titlu de moștenire. Să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în devălmășie cu privire la construcție, a dreptului de proprietate a lui P. G. cu privire la teren și a dreptului de folosință a lui P. F. cu privire la același teren.
La termenul de judecată din 05.10.2010 apărătoarea intervenienților a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al intervenientului P. G. și a indicat ca moștenitoare a acestuia pe intervenienta P. F. în calitate de soție supraviețuitoare și pe C. S. în calitate de fiică, cerând introducerea acesteia din urmă în proces, în calitate de intervenientă.
Legal citată, intervenienta C. S. nu s-a prezentat în instanță și nu și-a formulat în scris poziția.
În motivarea cererii de intervenție se arată că imobilul construcție situat în localitatea Chiuza 253 A a fost edificat în 1997 de către ei, intervenienții, pe un teren moștenit de P. G. de la masa P. M., terenul fiind înscris în TP_/2001.
În drept, intervenienții invocă disp. art. 49 C. pr. civ. și 480 C. civ..
Împotriva hotărârii pronunțată în acest dosar, reclamantul P. I. a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr.270/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost admis recursul împotriva S.C. nr. 134/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, fiind casată și trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._ .
Prin extinderea de acțiune, reclamantul prin avocat a solicitat întregirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a erezilor cu vocație succesorală la moștenirea beneficiarei P. M., aceștia fiind D. V. și F. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 193/2007 pronunțată în dosarul nr. 1434/2006 de Judecătoria Beclean instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantul P. I. și pârâta P. M..
La data de 27.02.2006 a fost întocmit de către executorul judecătoresc M. V. M. procesul verbal nr. 127/2006, prin intermediul căruia au fost inventariate bunurile comune dobândite de către reclamant în timpul căsătoriei cu pârâta. La întocmirea procesului verbal au fost prezenți reclamantul, pârâta și părinții acesteia P. G. și P. F. care nu s-au opus inventarierii bunurilor. (fila 4 )
Din nota de constatare întocmită la data de 10.03.2008 de către Primăria Comunei Chiuza rezultă că reclamantul împreună cu pârâta au dobândit un drept de proprietate prin edificare asupra imobilului casă de locuit situat în com. Chiuza, ., jud. Bistrița-Năsăud . Imobilul în litigiu a fost edificat pe terenul înscris în Titlul de proprietate_/05.10.2001, .,474,472 și CF nr. 141, top nr. 111, CF nr. 267, top. nr. 110, CF Chiuza. (fila 33)
Acest fapt reiese și din probatoriul testimonial administrat în prezenta cauză respectiv din declarațiile martorilor Vaja I., S. G. și L. G..
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică de evaluare și o completare la acest raport de către expertul M. C. prin intermediul căreia a fost identificat imobilul în litigiu ca fiind casă de locuit și anexe gospodărești, situat în Chiuza nr. 253A, jud. Bistrița-Năsăud, imobilul fiind evaluat la suma de 116.477 lei. (filele 114-124)
În ceea ce privește bunurile mobile în cauză a fost întocmită de către G. R. o expertiză tehnică de evaluare a bunurilor mobile supuse partajului, acestea fiind identificate, iar valoarea acestora fiind stabilită la suma de 8081 lei.(filele 135-152)
Instanța de fond a reținut că fac parte din masa partajabilă și bunurile enumerate la punctul 1 și 2 din cererea reconvențională (un covor de 3/4m și 2 pături din păr de cămilă) au calitatea de bunuri comune fapt care a fost recunoscut de către pârâtă prin intermediul interogatoriului luat acesteia la data de 12.03.2008. Tot prin intermediul interogatoriului pârâta recunoaște că toate bunurile mobile supuse împărțelii se află în posesia acesteia. Pârâta a mai recunoscut și faptul că mixerul, mașina de tocat carne și filtrul de cafea sunt bunuri proprii ale reclamantului.
În aceste condiții, instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată de către reclamantă.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de către P. G. și P. F. având în vedere faptul că aceștia nu au făcut dovada celor susținute instanța de fond a respins-o.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 și art. 368 cod civil bunurile comune ale soților pot fi împărțite, în tot sau în parte prin act încheiat în formă autentică notarială (în caz de bună învoială) sau prin hotărâre judecătorească (în caz de neînțelegere între soți). În acest scop se determină mai întâi cota-parte care revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală, iar soțul care pretinde o contribuție mai mare trebuie să o dovedească, dovada putând fi realizată prin orice mijloc de probă.
În baza art. 274 cod procedură civilă, a obligat pe pârâta P. M. la plata către reclamant a sumei de 1507 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, onorarii experți și onorariu avocațial cu titlu de cheltuieli de judecată.(fila 5, 55, 68) .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele P. M. și C. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare să se dispună admiterea în parte a acțiunii principale, admiterea cererii reconvenționale și admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a reliefat faptul că în rejudecare nu s-a mai administrat nici o probă și cu toate acestea soluția pronunțată e complet diferită de prima hotărâre pronunțată anterior casării. A susținut că motivarea hotărârii este lacunară, în ce privește cererea de intervenție practic nu există nici o motivare pe care să se sprijine dispozitivul sentinței atacate.
Probele administrate în cauză referitor la cele solicitate prin cererea de intervenție dovedesc contrariul celor reținute de prima instanță. Astfel, din nota de constatare nr.1187/2007 emisă de Primăria Chiuza reiese că imobilul casă de la nr.253 a fost edificat de intervenienți, iar nota de constatare nr.399/2008 nemafiind însușită de emitentă, fiind eliberată din eroare, caz în care nu putea fi lzată în considerare. În schimb autorizația de construire și nota de constatare nr.1187/2007 emisă de Primăria Chiuza nu au fost contestate nici de către emitent și nici de către reclamant, având relevanță juridică, iar cele două înscrisuri se coroborează cu declarațiile martorilor L. G., O. E. și B. G. care au arătat că imobilul a fost edificat de către intervenienți împreună cu reclamantul și pârâta, ceilalți martori nefiind audiați sub acest aspect.
Recurentele au mai susținut că are relevanță și împrejurarea că terenul pe care a fost edificată construcția nu aparține foștilor soți, ci familiei intervenientului, iar în casă s-au înglobat materiale din vechea construcție, precum și alte materiale ce au aparținut intervenientului defunct, ce a făcut și instalația electrică.
În această situație, există două variante, fie se consideră că intervenienți au edificat construcția, iar reclamantul și pârâta au un drept de creanță, fie că cei 4 au edificat împreună construcția, fiind exclusă varianta că doar reclamantul și pârâta ar fi edificat-o.
Referitor la expertizele în construcții efectuate în cauză, recurentele au susținut că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere expertiza realizată de expertul M. C., trebuia avută în vedere cea efectuată de expertul C. I. care a stabilit corect valoarea imobilelor. Totodată, prin cererea de intervenție s-a solicitat și întabularea dreptului de proprietatea intervenienților defuncți asupra construcției în litigiu și terenului aferent, fiind efectuată o expertiză topo, însă prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestui capăt de cerere legal timbrat.
Recurentele au mai reliefat în ce privește bunurile mobile că își mențin poziția exprimată prin cererea reconvențională și interogatoriul luat, precizând că o parte din bunurile mobile nu au fost dovedite și nu se pot partaja, respectiv oile și autoturismul vândute în timpul căsătoriei, că procesul verbal întocmit de executor nu face dovadă deplină a acestor bunuri mobile, în acesta fiind indicați și defuncții intervenienți, că bijuteriile sunt bunuri proprii ale reclamantei fiind obiecte de podoabă obișnuite.
În final, s-a susținut că instanța de fond a ignorat probatoriul administrat, precum și cererilor părților de partajare în natură a bunurilor mobile, fiind atribuite în totalitate pârâtei P. M., deși putea fi atribuite în natură și reclamantului.
În drept, s-au invocat prevederile art.312, art.304 pct.7,9 și art.304/1 Cod procedură civilă.
Recursul formulat a fost legal timbrat.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate f.27-28.
În susținerea acestei poziții procesuale intimatul reclamant a reliefat în esență faptul că nu sunt fondate criticile invocate de pârâtele recurente, că cu ocazia rejudecării recurentele nu au propus probe și apărări noi și nu s-au prezentat în instanță, că e posibil să se dea o altă soluție făcând o nouă apreciere a probelor. Referitor la bunurile mobile acestea au fost inventariate prin procesul verbal nr. 127/2006 întocmit de executor, înscris semnat de pârâta recurentă P. M., fiind tardivă și lipsită de efecte susținerea din întâmpinare că nu sunt bunuri comune, iar în plus din răspunsurile la interogator reies ce bunuri sunt comune, care sunt proprii și locul unde se află bunurile mobile.
Referitor la imobile, intimatul reclamant a susținut că a lucrat în perioada 1995-1996 în Israel și toți banii obținuți i-a investit în construcția în litigiu începând din anul 1997, aspect ce reiese și din probatoriul administrat, valoarea acestui imobil fiind corect stabilită prin expertiza efectuată de expertul M. C., concluziile acestei expertize fiind pertinente și concludente. Referitor la cererea de intervenție formulată de defuncții intervenienți în mod corect a fost respinsă de prima instanță fiindcă imobilul în litigiu a fost edificat de reclamant și pârâtă, intervenienții neavând vreun bun propriu asupra terenului aferent construcției fiindcă a fost anulat certificatul de moștenitor nr.3/10.01.2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe potrivit motivelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr.270/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr. 134/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, fiind casată și trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În considerentele acestei decizii s-a reținut în mod obligatoriu conform art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, și că ,, văzând caracterul complex al cauzei determinat de promovarea, alături de cererea de chemare în judecată principală și de cererea reconvențională (f. 21-22), a unei cereri de intervenție în interes propriu (f. 23-24), prin care s-a extins investirea instanței, pretinzându-se că soții P. G. și P. F. sunt proprietarii construcțiilor prin edificare și, cel dintâi, proprietar exclusiv al terenului (element de fapt contrazis de sentința 2113/2011), cadrul procesual se impunea a fi lărgit prin participarea în proces a celorlalți succesori ai defunctei P. M. și, în contradictoriu cu ei, să se fixeze drepturile exclusive ale coindivizarului P. G., în funcție de care depinde în mod necesar, și esențial situația legală a casei construite pe o porțiune din terenul intravilan înscris în titlu. Dezlegarea derivă din aplicarea art. 482, 489 și următoarele din Codul civil.
Din aceeași perspectivă, se observă că cererea de intervenție în interes propriu cuprinde și solicitarea întabulării drepturilor asupra imobilelor în litigiu în cartea funciară, pe numele lor. Cum înscrierea proprietății nu poate fi dispusă decât prin atragerea în proces a proprietarilor deja întabulați, sub incidența art. 19 alin. 1 din D-l 115/1938, aceștia trebuiau introduși în cauză. Prima instanță avea la îndemână datele corespunzătoare, însă nu le-a dat eficiență pe plan juridic. La expertiza întocmită de P. V. s-au atașat extrasele de carte funciară nr. 267 Chiuza nr. top 110 și nr. 141 nr. top 111 (f. 89-90), înscrisuri ce evidențiază atât imobilele, cât și proprietarii tabulari actuali.
În al treilea rând, din compararea datelor din certificatul de moștenitor, cu cele din notele de constatare de la filele 29, 33 cu identificările expertului P. V. (f. 83), ale expertului M. C. (f. 114) și cu cele reținute de sentință se deduce existența unor edificate localizate fie la numărul administrativ 253, fie la 253A. Totodată, din verificările caracteristicilor construcțiilor și ale vecinătăților din certificat (f. 26), din expertiza topografică (f. 86, 87) și din expertiza de evaluare (f. 116), aproximativ identice, nu se poate concluziona cert dacă edificatele cuprinse în documentul notarial sunt distincte față de cele din prezentul dosar. În caz afirmativ, din punct de vedere al persoanelor care le-au realizat, starea speței, așa cum s-a reținut prin sentință, ar fi și de data aceasta cu totul alta. Toate aceste argumente conduc la soluția casării hotărârii cu trimitere spre rejudecare,,.
Tribunalul constată că în rejudecare prima instanță nu s-a conformat întocmai deciziei de casare, în cauză, reclamantul formulând o cerere de extindere a acțiunii față de 3 pârâți anume indicați în înscrisul de la fila 16, persoane care au fost citate, însă instanța de fond în rejudecare nu a pus în discuție citarea în proces a proprietarilor deja întabulați, sub incidența art. 19 alin. 1 din D-l 115/1938, cei indicați în extrasele de carte funciară de la f. 89-90, așa cum s-a indicat în decizia de casare și nici nu a administrat alte probe pentru a se stabili cu certitudine dacă edificatele cuprinse în documentul notarial sunt distincte față de cele din prezentul dosar.
Tribunalul mai constată că este justificată și critica recurentelor pârâte privind nemotivarea adecvată a soluției privind cererea de intervenție, simpla consemnare în considerentele sentinței că intervenienții ,, nu au făcut dovada celor susținute,, nu este suficientă pentru a răspunde exigențelor impuse de art.261 pct.5 Cod procedură civilă ce impune instanței să indice motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, ori din considerentele sentinței atacate nu reies motivele concrete pentru care s-a respins cererea de intervenție, situație care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei asupra unei pretenții cu privire la care instanța a fost legal investită din primul ciclu procesual, pretenția dedusă prin cererea de intervenție fiind în strânsă legătură cu pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că potrivit art.312 alin. 2,5 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului formulat de pârâte, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, trebuind a fi soluționate în același cadru procesual atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție, aceasta având ca obiect imobilul construcție edificat cu privire la care reclamantul a arătat că este bun comun dobândit doar de acesta împreună cu pârâta P. M..
Tribunalul, reținând faptul că acțiunea introductivă a fost formulată încă din data de 2.07.2007, fiind înregistrată în dosarul inițial nr._, constată că nu sunt aplicabile în speță prevederile art.312 alin.6/1 Cod procedură civilă ce permite o singură casare cu trimitere, text legal ce a fost introdus doar prin legea nr.202/2010, situație în care aceste dispoziții legale fiind ulterioare sesizării instanței nu pot retroactiva și produce consecințe juridice într-un litigiu declanșat anterior, litigiu ce trebuie soluționat potrivit prevederilor legale procesuale în vigoare la data investirii instanței.
Tribunalul mai arată nu e posibilă nici soluția casării cu reținere, fiindcă, după cum s-a explicat anterior, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte, se impune stabilirea corectă a cadrului procesual privind părțile litigante referitor la proprietarii tabulari, așa cum s-a indicat în decizia inițială de casare, ceea ce împiedică instanța de recurs să pună în discuție și eventual să introducă direct în această fază alte părți litigante, așa ceva nefiind permis de prevederile art.294 alin.1 coroborate cu art.316 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în rejudecare, prima instanță va proceda la punerea în discuția părților a citării a proprietarilor deja întabulați, sub incidența art. 19 alin. 1 din D-l 115/1938, respectiv cei indicați în extrasele de carte funciară de la f. 89-90, ori a moștenitorilor acestora, urmând a dispune în funcție de poziția exprimată de părțile interesate, va solicita părților lămuriri și va efectua adresă la Primăria comunei Chiuza în sensul indicat în decizia de casare inițială dacă construcțiile edificatele cuprinse în documentul notarial sunt distincte față de cele din prezentul dosar.
Se va mai pune în vedere reclamantului și pârâtei reclamante reconvenționale să depună la dosar înscrisuri doveditoare privind veniturile salariale obținute în perioada în care au fost căsătoriți în situația în care au fost angajați în acea perioadă, respectiv carnet muncă ori adeverințe eliberate de angajatori, precum și se va pune în vedere pârâtei recurentei reclamante reconvențională să indice și să depună dacă deține înscrisuri doveditoare privind veniturile din pensii obținute de defuncții intervenienți în perioada în care a fost edificată construcția în litigiu, dacă aceștia au beneficiat de asemenea venituri. Se vor putea administra și orice alte probe pe care instanța le consideră utile pentru justa dezlegare a acțiunii principale, a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție. Instanța de fond va analiza și va soluționa toate cererile deduse judecății anterior arătate, ținând cont și de apărările invocate în cererea de recurs și întâmpinarea depusă în recurs, urmând a se motiva soluția cu respectarea prevederilor art.261 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtele P. M., domiciliată în localitatea Chiuza, nr. 253, județul Bistrița-Năsăud și C. S., domiciliată în S., .. 2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 723/2014 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
R. I. B. M. L. B. G. C. F. N. G.
MLB// 27 ianuarie 2015
Jud. fond M. EM.
| ← Căsătorie minor. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 84/2015.... → |
|---|
