Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 8630/190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 84/A/2015
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanta M. A. a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 1097/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca având ca obiect minori și familie – exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei apelantă, avocat C. A.-M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentanta reclamantei apelantă, avocat C. A.-M., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei apelantă, avocat C. A.-M., arată că nu are de formulat cereri în probațiune, înțelege să-și întemeieze apelul doar pe probele administrate în fața primei instanțe, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind apelul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța închide faza de cercetare judecătorească și deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelantă, avocat C. A.-M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, cu obligarea pârâtului intimat N. V. D. la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru de 20 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 097/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtul N. V. D.; s-a respins cererea reconvențională; s-a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008; s-a stabilit locuința minorilor N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008, la reclamantă, în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud; a fost obligat pârâtul la plata în favoarea minorilor N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008, a ½ din venitul minim pe economie, lunar, începând cu data de 03.09.2014 până la vârsta majoratului; s-a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii, conform programului de vizitare din cererea de chemare în judecată, după cum urmează: luarea minorilor la domiciliul pârâtului, de sâmbătă ora 11:00, până duminică ora 17:00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, iar, în vacanțele școlare, luarea minorilor la domiciliul pârâtului în prima sau a doua jumătate din vacanță, la înțelegerea părților, o săptămână în vacanța de iarnă și două zile de P., la înțelegerea părților, iar, în cazul vacanței de vară, luarea minorilor de către pârât la domiciliul său, din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11:00, până duminică ora 17:00; s-a încuviințat cererea pârâtului de a vedea minorii și după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta M. A. și pârâtul N. V. D. au avut o relație de concubinaj, din care au rezultat minorii N. A. M., născută la data de 09.02.2005 (f.5 dosar fond), N. G. C., născut la data de 24.04.2007 (f. 6 dosar fond) și N. S. L., născut la data de 04.10.2008 (f. 7 dosar fond).
S-a arătat că, potrivit art. 503 Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, (2) Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte. Art. 505 cod civil prevede că, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. (2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. (3) Instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Art. 483 din Codul civil prevede că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Raportat la această dispoziție legală, la drepturile și îndatoririle părintești care au intrat în conținutul autorității părintești, conform art. 487-507 din Codul civil, și la acordul părților exprimat în fața instanței la termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța de fond a apreciat că a fost în interesul superior al copiilor ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, în acest sens fiind și concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantei (f. 47-51 dosar fond).
În ceea ce a privit locuința minorilor, potrivit art. 496 din Codul civil, copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.(4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Din dispozițiile legale menționate, a rezultat că principiul interesului superior al copilului a prevalat în toate demersurile și deciziile care au privit copiii. Astfel, instanța de fond și-a îndreptat atenția cu prioritate asupra unui aspect, ce a constituit premisa analizei probatoriului administrat în cauză, și anume acela al principiului interesului superior al copilului, principiu căruia a urmat să i se subordoneze și măsura stabilirii locuinței minorilor la unul dintre părinții lor. În determinarea interesului superior al minorilor, instanța de fond a avut în vedere o . factori cum ar fi: posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care minorii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copiilor, comportarea părinților față de minori, sexul acestora, starea de sănătate, posibilitățile concrete ale părților de a se ocupa efectiv de copii, posibilitățile materiale ale părinților, etc. Aceste împrejurări, nedeterminante prin ele însele, au fost apreciate de instanța de fond în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, pentru a stabili care dintre părinți au putut oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copiilor, ținându-se seama cu prioritate de interesul superior al acestora.
Raportat la ansamblul probatoriului administrat, având în vedere și acordul părților exprimat în fața instanței la termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța de fond a stabilit locuința minorilor N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008, la reclamantă, în acest sens fiind și concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat (f. 47-51 dosar fond).
Instanța de fond a menționat că, conform art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform art. 527 alin. 1 din același act normativ, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Astfel, având în vedere faptul că locuința minorilor a urmat a fi stabilită la mamă, prezumându-se că aceasta a prestat întreținerea lor, tatăl a fost obligat la plata contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională în favoarea minorilor în funcție de mijloacele de care a dispus. În ceea ce au privește mijloacele reclamantului, din relațiile comunicate de I.T.M. (f. 41 dosar fond) a rezultat că acesta nu a realizat venituri cu caracter permanent, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 529 alin. 1 și 2 Cod civil, instanța de fond l-a obligat la plata în favoarea minorilor N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008, a ½ din venitul minim pe economie, lunar, începând cu data de 03.09.2014 până la vârsta majoratului.
Obligația de plată a contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor s-a datorat de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.09.2014, dată de la care s-a prezumat ivirea stării de nevoie a minorilor, avându-se în vedere dispozițiile art. 532 Cod civil.
Raportat la dispozițiile art. 401 din Codul civil, precum și la acordul părților exprimat în fața instanței la termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța de fond a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii N. A. M., născută la data de 09.02.2005, N. G. C., născut la data de 24.04.2007 și N. S. L., născut la data de 04.10.2008, după cum urmează: luarea minorilor la domiciliul pârâtului, de sâmbătă ora 11:00, până duminică ora 17:00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, iar, în vacanțele școlare, luarea minorilor la domiciliul pârâtului în prima sau a doua jumătate din vacanță, la înțelegerea părților, o săptămână în vacanța de iarnă și două zile de P., la înțelegerea părților, iar, în cazul vacanței de vară, luarea minorilor de către pârât la domiciliul său, din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11:00, până duminică ora 17:00. Totodată, instanța de fond a încuviințat cererea pârâtului de a vedea minorii și după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta M. A. a declarat apel, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 teza a III-a Cod procedură civilă:
Admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce a privit dreptul pârâtului intimat de a avea legături personale cu minorii, în sensul stabilirii dreptului pârâtului intimat de a avea legături personale cu minorii, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, după cum urmează: prin luarea minorilor la domiciliul pârâtului de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni. În ceea ce a privit perioada vacanțelor, s-a solicitat stabilirea dreptului pârâtului de a lua minorii de la domiciliul apelantei astfel: în prima sau a doua jumătate din perioada vacanței de vară (la înțelegerea părților), o săptămână în perioada vacanței de iarnă și 2 zile în perioada vacanței de P. (la înțelegerea părților). În perioada vacanței de vară, s-a solicitat să se dispună ca părintele la care nu se află minorii să aibă dreptul de a-i lua la domiciliul său tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00 și înlăturarea dispoziției prin care s-a încuviințat cererea pârâtului de a vedea minorii și după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare. Cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a apreciat nelegală și netemeinică hotărârea primei instanțe, pentru următoarele:
În fața primei instanțe, la termenul de judecată din data de 29.01.2015, între părți a intervenit o înțelegere, în sensul că pârâtul intimat, prin reprezentant s-a arătat de acord cu privire la programul de vizitare minori propus prin cererea de chemare în judecată formulată de apelantă, cât și cu privire la celelalte capete de cerere. Având în vedere acest consens al părților nu s-a mai solicitat administrarea probei cu interogatoriul și proba testimonială solicitată.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, reprezentantul pârâtului a solicitat instanței a dispune stabilirea dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorii potrivit programului de vizitare arătat prin cererea de chemare în judecată. Practic pârâtul intimat nu a mai insistat în cererea sa de a vizita minorii și după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare, consimțind la programul de vizitare solicitat prin cererea de chemare în judecată. Raportat la acest aspect instanța a acordat pârâtului mai mult decât a solicitat, motiv pentru care s-a impune modificarea hotărârii atacate și înlăturarea acestei dispoziții din cuprinsul programului pârâtului pentru a avea legături personale cu minorii.
Acest drept al pârâtului, stabilit de prima instanță a fost și inoportun minorilor, fiind un program de vizitare excesiv în opinia apelantei. Programul solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost mai mult decât suficient pentru ca minorii să păstreze legături strânse cu tatăl. S-a permis inclusiv luarea minorilor de către tată de la domiciliul reclamantei - apelante, din două în două săptămâni, de sâmbătă până duminică (în ciuda vârstei minorilor). De asemenea s-a permis tatălui dreptul de a petrece cu minorii jumătate din vacanța de vară, o săptămână din vacanța de iarnă și două zile în vacanța de P.. Din aceste motive s-a apreciat mai mult decât suficient acest drept al pârâtului intimat de a avea legături personale cu minorii.
Dreptul de a vizita minorii trei după-mese pe săptămână a fost inoportun minorilor și datorită comportamentului agresiv al pârâtului intimat, împotriva acestuia, la data de 12 februarie 2015 emițându-se un ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni, reținându-se un comportament agresiv și inadecvat al acestuia atât față de apelantă cât și față de minori.
Cu ocazia pronunțării asupra cererii de emitere a unui ordin de protecție, s-a reținut că pârâtul intimat a reprezentat un factor nociv în ceea ce a privit creșterea și dezvoltarea normală a minorilor. (Sentința civilă nr. 9628/2014 a Judecătoriei Bistrița).
Din acest motiv s-a solicitat înlăturarea dreptului de a vizita minorii săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare, programul cu privire la care am consimțit fiind îndestulător.
În ceea ce a privit vacanța de vară, apelanta a arătat că a solicitat a se încuviința dreptul pârâtului intimat de a lua minorii în prima sau a doua jumătate din perioada vacanței de vară (la înțelegerea părților), celălalt părinte (la care nu se află minorii) având dreptul de a-i lua la domiciliul său tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00. De exemplu dacă s-ar fi hotărât ca minorii să fie luați de către tată în prima jumătate a vacanței de vară, apelanta, pentru a nu pierde legătura cu minorii o lună și jumătate, a solicitat a avea dreptul de a lua minorii de la tată la domiciliul ei, tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00. Invers, în a doua parte a vacanței de vară, cât minorii s-ar fi aflat la reclamanta apelantă, pârâtul intimat ar fi avut dreptul de a lua minorii tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00.
S-a precizat că, prima instanță a înțeles greșit această solicitare și a dispus dreptul pârâtului de a lua minorii în vacanța de vară tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00, cu toate că înțelegerea dintre părți a fost ca minorii să petreacă o jumătate de vacanță la un părinte și o jumătate de vacanță la celălalt părinte, cu păstrarea părintelui la care nu se află minorii de a-i lua la domiciliul acestuia tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul-intimat N. V. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat ca fiind nefundat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul intimat împreună cu reclamanta-apelantă au avut o relație de concubinaj în urma căruia au rezultat 3 copii.
Reclamanta l-a acționat în judecată și a solicitat stabilirea autorității părintești, program de vizită și pensie de întreținere.
S-a arătat că, inițial pârâtul a formulat cerere reconvențională și a arătat că nu s-a opus stabilirii exercitării autorității părintești în comun însă a solicitat ca minorilor să le fie stabilit domiciliul la pârât întrucât reclamanta nu s-a ocupat suficient de ei (din lipsă de timp probabil) și nu le oferea intimitate, având în vedere spațiu în care a locuit.
Ulterior, până la stabilirea primului termen de judecată, de dragul copiilor pârâtul a ajuns la o înțelegere cu reclamanta în sensul în care minorii să rămână la ea și cu programul de vizită propus de aceasta, însă cu mențiunea că a dorit și în timpul săptămânii să-i vadă după masa între orele 18-20.
S-a menționat că, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii reclamantei și admiterea și a solicitării pârâtului cu precizarea că a dispus doar în 3 din 5 după mese să poată vizita copii. Nu a formulat apel, întrucât am avut credința că aceasta a reprezentat înțelegerea la care a ajuns cu reclamanta.
Spre surpriza sa însă a observat că pe aceasta a nemulțumit-o acest program de vizită, propus de pârât și acordat parțial de instanță, care se afla la dosar și de care reclamanta avea cunoștință la primul termen de judecată când a achiesat reciproc la pretențiile fiecăruia.
Totuși, vis-a-vis de criticile din cererea de apel, s-a considerat ca acestea au fost neîntemeiate, întrucât instanța de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut, ci ceea ce s-a cerut.
Pârâtul a arătat că avea formulată cerere reconvențională legal timbrată pe care în termen a modificat-o și a arătat că a achiesat parțial la pretențiile reclamantei cu mențiunea că a dorit să vadă copii și după masa. Reclamanta la primul termen de judecată a arătat că a fost de acord cu notele de ședință depuse, astfel încât nu s-a putut susține că instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce a privit programul din vacanță, s-a arătat că dispozitivul instanței a fost identic cu petitele reclamantei din acțiune, prin urmare nu a văzut ceea ce „nu a înțeles instanța". Așa cum s-a putut observa, instanța de fond în această privință a acordat exact ceea ce a cerut reclamanta, și prin urmare nici acest motiv de apel nu a fost întemeiat.
Apelul este fondat pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În primul rând trebuie reținut că prezenta cale de atac este circumscrisă exclusiv dispozițiilor privind programul de vizitare, prin cererea de apel formulată reclamanta înțelegând să critice sentința pronunțată doar sub acest aspect, astfel încât și analiza instanței de apel urmează a se încadra în aceste limite.
Art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice alt act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-ar fi fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Persoanele prevăzute la alin.3 sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în modul familial.
Art.36 din același act normativ stabilește că, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți, cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Din interpretarea textelor legale mai sus menționate rezultă că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului. Iar acest interes trebuie determinat prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, de ex: vârsta copilului; conduita fiecărui părinte față de copil înainte de divorț; posibilitățile materiale ale părinților; posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copii le pot găsi la unul dintre părinți; legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinți; sexul copilului; starea sănătății lui; posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa efectiv de copil.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 5 Noul Cod civil, aplicabile raportat la dispozițiile art. 6 din același act normativ, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Alături de dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră și dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Relațiile personale se pot realiza în următoarele modalități prevăzute de art. 15 din Legea nr. 272/2004: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 5 din Noul Cod civil și art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, dreptul părintelui și al copilului de a avea relații personale poate fi limitat doar de către instanța de judecată și doar dacă există motive întemeiate pentru luarea unei astfel de măsuri, ținând seama de interesul superior al copilului.
Instanțele judecătorești, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, pot limita exercitarea dreptului de a vizita copilul, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Articolele 2 alin. 3, 6, 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 reglementează drepturi ale copilului și nu ale părinților. Prin urmare, dreptul de a păstra legături personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, fiind un drept reglementat în favoarea copilului, nu poate fi încălcat de nimeni, nici de celălalt părinte și nici de către alte persoane.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței de fond stabilirea pentru pârâtul N. V. D., tatăl minorilor, stabilirea unui program de vizitare prin luarea minorilor la domiciliul pârâtului de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni. În ceea ce a privit perioada vacanțelor, s-a solicitat stabilirea dreptului pârâtului de a lua minorii de la domiciliul apelantei astfel: în prima sau a doua jumătate din perioada vacanței de vară (la înțelegerea părților), o săptămână în perioada vacanței de iarnă și 2 zile în perioada vacanței de P. (la înțelegerea părților). În perioada vacanței de vară, s-a solicitat să se dispună ca părintele la care nu se află minorii să aibă dreptul de a-i lua la domiciliul său tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00.
Pârâtul intimat a solicitat prin cererea reconvențională stabilirea unui program și în timpul săptămânii, după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare.
Tribunalul observă că în ceea ce privește stabilirea programului de vizitare a celor trei minori părțile au ajuns la o înțelegere în fața instanței de fond, astfel, la termenul de judecată din data de 29.01.2015 (f. 57 dosar fond), avocatul pârâtului a arătat că este de acord în totalitate cu acțiunea formulată de reclamantă, implicit cu programul de vizitare propus de aceasta. Acest acord a fost exprimat ulterior depunerii cererii reconvenționale de către pârât, iar raportat la această poziție, avocatul reclamantei a renunțat la administrarea probei cu interogatoriul și proba testimonială solicitată.
Instanța de fond, deși a luat act de această manifestare de voință exprimată de avocații celor două părți și se admite în întregime acțiunea reclamantei, iar cererea reconvențională se respinge, se stabilește un program de vizitare diferit de cel solicitat de părți, fără a fi expuse în considerentele hotărârii argumente pentru varianta adoptată de instanță.
Tribunalul apreciază, alături de reclamanta - apelantă, că prin aceste dispoziții instanța de fond a nesocotit acordul părților, fără a oferi vreo justificare, iar stabilirea programului de vizitare după-masa între orele 18-20, săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare nu este oportun pentru dezvoltarea celor trei minori și ar reprezenta neajunsuri evidente, în special în timpul anului școlar.
Cu privire la programul de vizitare din perioada vacanței de vară, prin cererea de apel se arată că prima instanță a dispus dreptul pârâtului de a lua minorii în vacanța de vară tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00, cu toate că înțelegerea dintre părți a fost ca minorii să petreacă o jumătate de vacanță la un părinte și o jumătate de vacanță la celălalt părinte, cu păstrarea părintelui la care nu se află minorii de a-i lua la domiciliul acestuia tot din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11.00 până duminică ora 17.00.
Tribunalul observă că în cuprinsul minutei redactate de judecătorul fondului s-a pronunțat în sensul că stabilește dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii, conform programului de vizitare din cererea de chemare în judecată, dar în cuprinsul dispozitivului hotărârii, nu au fost preluate fidel cele solicitate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, intervenind neconcordanțe cu privire la drepturile de vizită din perioada vacanței de vară. Apelanta a sesizat corect că se impune modificarea dispozitivului sentinței atacate, în sensul că în perioada vacanței de vară fiecare părinte să păstreze legătura cu copiii, în timp ce aceștia locuiesc la celălalt părinte.
Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC tribunalul va admite apelul formulat de reclamanta M. A., împotriva sentinței civile nr. 1097/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 8._, pe care o va schimba în parte doar cu privire la programul de vizitare, în sensul că va dispune stabilirea dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorii conform următorului program de vizitare: prin luarea minorilor la domiciliul pârâtului de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 17:00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni; în prima sau a doua jumătate din perioada vacanței de vară, după înțelegerea părților, iar în aceste perioade părintele, la care nu se află minorii, are dreptul de a-i lua la domiciliul său din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 17:00; o săptămână în perioada vacanței de iarnă și 2 zile în perioada vacanței de Paști. Se va înlătura dispoziția privind încuviințarea cererii pârâtului de a vedea minorii și după-masa între orele 18-20 săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare.
Se vor menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Față de dispozițiile art. 453 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe intimatul N. V. D., la plata către apelanta M. A., a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel – taxă judiciară de timbru, conform chitanței aflată la fila 25 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta M. A., cu domiciliul în Bistrița, .. 4, ., jud. Bistrița Năsăud, CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. C. A. M. din Bistrița, ., jud. Bistrița – Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1097/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 8._, pe care o schimbă în parte doar cu privire la programul de vizitare, în sensul că:
- dispune stabilirea dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorii conform următorului program de vizitare: prin luarea minorilor la domiciliul pârâtului de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 17:00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni; în prima sau a doua jumătate din perioada vacanței de vară, după înțelegerea părților, iar în aceste perioade părintele, la care nu se află minorii, are dreptul de a-i lua la domiciliul său din două în două săptămâni, de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 17:00; o săptămână în perioada vacanței de iarnă și 2 zile în perioada vacanței de Paști;
- înlătură dispoziția privind încuviințarea cererii pârâtului de a vedea minorii și după-masa între orele 18-20 săptămânal, trei după-mese din 5, raportat la zilele lucrătoare;
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Obligă pe intimatul N. V. D., cu domiciliul în Bistrița, Cartier Viișoara, Nr. 111 B, jud. Bistrița – Năsăud, CNP_, la plata către apelanta M. A., a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel – taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
B. I. S. I. C. M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
06.08.2015/ 4 ex
Jud. fond: C. L. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Tutelă. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
