Obligaţie de a face. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 28/186/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/2015
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: M. D.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de reclamantul-recurent B. M. A. și de intervenienta în nume propriu recurent V. M. împotriva sentinței civile nr. 1960/2014, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamantul recurent B. M. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 05.05.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, în 13 exemplare, din partea intervenientei în nume propriu recurentă V. M..
La data de 07.05.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin același serviciu de registratură al instanței, întâmpinare, în 2 exemplare, din partea pârâtei intimată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud.
Reclamantului recurent B. M. A. i se comunică câte un exemplar din întâmpinări, iar acesta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le studia.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea reclamantului recurent să studieze întâmpinările comunicate în ședința publică de azi.
După reluarea cauzei, reclamantul recurent B. M. A. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile statuărilor asupra recursului.
Instanța constată că recursul formulat de reclamantul B. M. A. a fost formulat în termen, motivat, comunicate cu părțile adverse și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Cu privire la recursul formulat de intervenienta în nume propriu V. M., instanța constată că acesta este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, motivat și comunicat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat de intervenienta în nume propriu V. M., raportat la faptul că Sentința civilă nr. 1960/2014, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, i-a fost comunicată la data de 18.01.2015, iar cererea de recurs a fost formulată în data de 16.03.2015, având în vedere ștampila aplicată pe plicul cu care a fost transmisă cererea (f. 6).
Reclamantul recurent B. M. A. solicită admiterea excepției tardivității recursului formulat de intervenienta în nume propriu V. M., invocată din oficiu de către instanță. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat, apreciind recursul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată, închide faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent B. M. A. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare atât cu privire la excepția tardivității recursului formulat de intervenienta în nume propriu V. M., invocată din oficiu, cât și cu privire la recursul declarat de reclamantul B. M. A..
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1960/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, formulată de aceasta prin întâmpinare; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. M. A., împotriva pârâților B. Oltița F., B. O. și B. I. H., B. V., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. Mihăiești și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud; a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 19.03.1999, defunctul B. A. a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 8,08 ha, după defunctul B. I., menționând și pe ceilalți moștenitori B. V., V. M. și B. V. (fila 55 dosar fond).
Având în vedere că în registrul agricol 1959-1960, defunctul B. A. figura cu suprafață înscrisă de 3,87 ha teren agricol, prin Hotărârea 29 din 09.08.1991, C. Județeană a menținut propunerea Comisiei Locale P. - R. pentru validarea reconstituirii în favoarea moștenitorilor B. A., B. V., B. V. și V. M. a suprafeței de 3,87 ha teren agricol și 1 ha pădure, suprafață înscrisă în anexa 3 la poziția 83.
Prin sentința civilă nr. 597/1992 a Judecătoriei Năsăud a fost admisă plângerea moștenitorilor menționați și a fost modificată Hotărârea 29 din 09.08.1991 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate a petenților și asupra terenurilor în suprafață de 43 ari în ritul Între Bălți, 1,30 ha în ritul Valea Hotarului, 29 ari în ritul Popcorod și 29 ari în ritul Dâmbul R..
În consecință, suprafața totală validată de 6,18 ha a fost înscrisă în anexa 3 poziția 84 C. Mihăiești în favoarea moștenitorilor B. A., B. V., B. V. și V. M.. Aceștia din urmă au semnat personal procesul verbal nr. 279/17.05.2005 prin care au fost puși în posesie cu suprafața de 5,1430 ha, neavând obiecții cu privire la întinderea terenului cu care au fost puși efectiv în posesie și nici cu privire la amplasament (fila 70-71 dosar fond).
Însă, ca urmare a împrejurării că atât în anexa validată, cât și în procesul verbal nr. 279/17.05.2005, a fost trecut în mod eronat numele autorului după care s-a realizat reconstituirea ca fiind B. A. în loc de B. I., în baza cererilor formulate de unii dintre moștenitori a fost eliberat un alt proces de punere în posesie nr. 75/13.11.2008, tot pentru suprafața de 5,1430 ha și care sub aspectul amplasamentului terenului din intravilan a fost identic cu PV nr. 279/17.05.2005.
Prin sentința 826/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, dosar în care reclamantul B. M. A. (în calitatea de moștenitor al defunctului B. A.) și intervenienta V. M. au fost părți în proces, a fost admisă acțiunea formulată de petentul C. Laviniu, și a fost obligată intimata C. locală C. Mihăiești să întocmească întreaga documentație ce a stat la baza PV de punere în posesie nr.75/13.11.2008 și să o înainteze comisiei județene în vederea eliberării TP în favoarea moștenitorilor lui B. I.: B. A., B. I. S., B. M. A., P. A., B. N. A., B. O., B. O. si să procedeze la punere efectivă în posesie a acestora și totodată a fost obligată C. județeană BN să procedeze la eliberarea TP cu privire la persoanele menționate.
Ulterior, prin Încheierea Civilă pronunțată în data de 15.11.2011 în același dosar, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței Civile nr. 826/2011 în sensul că titlul de proprietatea a urmat a fi emis în favoarea moștenitorilor numitului B. I., respectiv B. A., B. V., B. V. și V. M., persoanele care au figurat în procesul verbal de punere în posesie nr.75/13.11.2008.
Ca urmare, s-a eliberat TP nr._/22.12.2011 prin care, în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha 1437 mp. teren în C. Mihăiești în favoarea lui B. A., B. V., B. V., V. M., după defunctul B. I..
S-a reținut de către instanța de fond că, reclamantul B. M. A., în calitate de moștenitor al defunctului B. A., a solicitat refacerea documentației care a stat la baza emiterii TP nr._/22.12.2011 contestând atât amplasamentul, cât și întinderea suprafețelor parcelelor de teren reconstituite, invocând o diminuare nejustificată a suprafețelor de teren față de suprafețele cu care defunctul B. I. a fost înscris în Registrul agricol.
În ce a privit excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța de fond văzând pretențiile reclamantului inclusiv precizarea făcută oral la termenul din data de 08.04.2013, (când a menționat că se impune anularea titlului de proprietate cu privire la terenurile din intravilan), față prevederile Legii nr. 18/1991, a apreciat excepția ca nefondată și a respins-o în consecință.
Față de starea de fapt care a fost mai sus detaliată, instanța de fond a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul B. I. s-a realizat în mod legal și mai mult, pe tot parcursul acestei reconstituiri, moștenitorii defunctului au beneficiat de controlul judiciar, odată la momentul când s-a soluționat plângerea împotriva hotărârii de validare a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 29 din 09.08.1991 și mai apoi când s-a solicitat, pe calea acțiunii oblice, obligarea celor două comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate la întocmirea documentației necesare și la eliberarea titlului de proprietate (dosarul_ ).
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că nu au existat motive pentru anularea titlului de proprietate și refacerea documentației necesare emiterii acestuia. Apărările reclamantului au fost apreciate ca neîntemeiate, întrucât eventualele neconcordanțe între suprafața reconstituită în intravilan prin TP nr. nr._/22.12.2011 și cea menționată în Registrul agricol s-a explicat, evident prin faptul că mențiunile făcute în registrul agricol au fost cu titlu declarativ și ele nu au putut să asigure exactitate în lipsa coroborării cu alte probe. Ori, reclamantul nu a solicitat administrarea de alte probe, eventual efectuarea unei expertize tehnice topografice, ci dimpotrivă conduita sa procesuală a fost observată ca una de tergiversare a cauzei, prin repetate cereri de amânare și de neprezentare în cauză, fiind aplicate în două rânduri dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 2 Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Văzând și împrejurarea că antecesorul său B. A., precum și ceilalți moștenitori ai defunctului B. I. și-au manifestat acordul cu privire la întinderea și amplasamentul terenului din intravilan așa cum a fost înscris în TP nr._/22.12.2011 (prin semnarea PV nr. 279/17.05.2005) în lipsa altor dovezi care să fi susținut afirmațiile reclamantului, instanța de fond a apreciat cererea acestuia ca nefondată și a respins-o ca atare.
În ce a privit cererea de intervenție în interes propriu formulată de V. M., instanța de fond a constatat că aceasta a intervenit în cauză întrucât a fost coproprietară asupra terenului conform TP nr._/22.12.2011 și nu a fost chemată în judecată prin cererea introductivă. Însă, observând că intervenienta nu a formulat nici o pretenție proprie în cauză și nu a avut o poziție independentă, ci a solicitat doar respingerea cererii reclamantului, față de soluția adoptată, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în condițiile art. 55 Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă vechi, față de soluția pronunțată, întrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate doar de către pârâta V. M., nu s-au acordat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. M. A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la erorile de formă invocate de recurent în acțiune.
Instanța a motivat respingerea acțiunii recurentului cu argumentul servit de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud în întâmpinare și anume că suprafețele și situarea terenurilor din registrul agricol al anului 1959 nu au avut mare importanță, fiind doar declarative deși: în toate documentele de la dosar apar aceleași cifre, neexistând mai multe variante cu privire la acest aspect; C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. - Mihăiești nu a contestat nici măcar declarativ, în întâmpinare, întinderea și situarea suprafețelor de teren în discuție; pe baza cifrelor din Registrul agricol al anului 1959 s-au emis toate actele de validare și punere în posesie subsecvente, însă, în mod total inexplicabil, la final, rezultatul a ignorat total legile matematicii și topografiei, nemaifiind nici totalul și nici situarea conformă cu ce a scris în registrul agricol al anului 1959; C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-Mihăiești nu a oferit nicio explicație cu privire la discordanțele dintre ce a apărut în registrul agricol din 1959, pe de o parte, și ce a stabilit titlul de proprietate contestat, pe de altă parte; instanța nu a solicitat recurentului clarificări în legătură cu acest aspect, drept pentru care nu a avut de unde ști că a putut întări cele scrise în registrul agricol din 1959 prin prezentarea înscrisurilor originale de cumpărare de către B. I. a respectivelor suprafețe de teren, înscrisuri pe care a urmat expertizei tehnice topografice; efectiv, niciuna dintre părțile reclamate nu a contestat punctual cifrele din registrul agricol care au stat la baza propriilor lor decizii și acte, astfel că nu a înțeles că ar fi fost necesare clarificări suplimentare. Faptul că o constatare vagă, relativă, cu pretenție de cvasi-generalitate a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud că ar fi existat anumite declarări eronate a fost, pentru instanță, un argument mai puternic în judecarea cauzei decât trei documente dintre care unul chiar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud – a fost pentru recurent o uriașă surpriză; instanța a părut că nu a cunoscut chinul reprezentat de cotele impuse proprietarilor de terenurile agricole în perioada colectivizării de la sfârșitul anilor 1950, chin care sigur nu ar fi încurajat pe nimeni să declare la Primărie mai mult teren decât a posedat.
S-a arătat că, instanța a prezentat drept argument al respingerii acțiunii recurentului faptul că B. A., tatăl său, a semnat cu ani în urmă procesul verbal ce a stat la baza întocmirii titlului de proprietate contestat și, pe cale logică, cine a fost el să știe mai multe despre subiect, fără să fi ținut cont de: procesul verbal ce a stat la baza titlului de proprietate contestat a fost diferit cu puțin, dar, totuși, a fost altul față de cel inițial, s-a putut observa că vecinătățile a două suprafețe de teren au fost modificate; defunctul B. A. nu avea nicio problemă de a convinge frații, coproprietari, să respecte înțelegerile cu privire la partajarea amiabilă a terenurilor și, cu siguranță, nu ar fi trebuit să împartă cu aceștia 800 mp alocați suplimentar de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-Mihăiești teren cumpărat cu sacrificii la începutul anilor 1990.
S-a subliniat că diferența în plus de la 4800 mp la aproape 5600 mp adăugată a fost cumpărată de familia B. A. de la foștii proprietari, iar acum recurentul a fost obligat să facă cadou trei sferturi din acea suprafață celorlalți moștenitori ai lui B. A. pentru că o comisie a stat rău cu citirea și adunarea.
Recurentul a precizat că, instanța de fond a invocat faptul că el a avut și alte ocazii de a se opune emiterii titlului de proprietate contestat în această formă, în special cu ocazia dezbaterii dosarului nr._, deși lui i se pare de bun simț constatarea că nu avea de ce să se opună cererii petentului din acea cauză de a se emite titlul de proprietate pentru terenurile aparținând moștenitorilor bunicului său, B. I., așa că nu avea de ce să verifice ce acte s-au depus la acel dosar și de către cine, drept pentru care, nu a aflat de procesul verbal semnat, fără justificare, de mama sa, doar ulterior, în timpul altui proces, cu foarte puțin timp înainte de emiterea titlului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri, intervenienta în nume propriu recurentă V. M. a declarat recurs, solicitând menținerea în tot a sentinței civile nr. 1960/2014 pronunțată în dosar nr._ în ceea ce a privit respingerea lipsei calității procesuale pasive a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, formulată de acesta prin întâmpinare; respingerea acțiunii formulate de reclamantul B. M. A. împotriva pârâtei B. Oltița F. și alții; admiterea cererii de intervenție în sensul menținerii ca temeinic și legal a TP nr._/22.12.2011, cererea fiind formulată în condițiile legii.
În motivare s-a arătat că în fapt, intervenienta în nume propriu recurentă V. M., în calitate de moștenitor al defunctului B. I., a fost coproprietara terenurilor înscrise în TP nr._/22.12.2011, dar cu toate acestea reclamantul B. M. A. nu a chemat-o în judecată.
Punerea în posesie a moștenitorilor defunctului B. I., terenuri evidențiate în acest titlu s-a făcut cu respectarea legii fondului funciar.
Demersurile întreprinse de către reclamant în cauză au fost făcute cu multă rea-credință, scopul principal fiind acela de tergiversare la infinit a judecării cauzei din dosarul nr._, având ca obiect succesiune după B. A..
La data de 07.05.2015, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-Mihăiești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța de fond, făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea a respins acțiunea formulată de reclamantul B. M.-A., acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Aceasta, în motivarea sentinței nr. 1960/2014, pe fila nr. 3 la aliniatul 1, întemeiat a constatat că: „... procesul-verbal la care face referire... și documentația aferentă acestuia, a fost supusă controlului judecătoresc în cauza care a făcut obiectului dosarului civil nr._ al Judecătoriei Beclean, și ar fi putut formula atunci și acolo eventualele nemulțumiri cu privire la documentația întocmită de comisia locală", iar pe fila nr. 5 alin. 5 constată că „... pe calea acțiunii oblice...„ cele două comisii, locală și județeană de fond funciar, au fost obligate să întocmească documentația și să elibereze titlul de proprietate.
Recurentul-reclamant a fost parte în procesul finalizat cu sentința nr. 826/2011(în baza căreia comisia locală a fost obligată întocmească documentația în vederea eliberării Titlul de proprietate nr._/22.11.2011) pronunțată în dosarul nr._ și nu s-a putut prevala de faptul că nu a cunoscut conținutul procesului-verbal. În afară de recurent nici unul dintre coproprietarii titlului de proprietate, în calitate de fii ai defunctului titularului dreptului de proprietate, B. I., dintre care doi au fost în viață, V. M. și B. V., nu au contestat conținutul procesului-verbal respectiv titlul de proprietate, întrucât, prin semnătura lor au luat la cunoștință întinderea dreptului de proprietate.
La termenul de judecată din 21.05.2015 tribunalul din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului formulat de intervenienta în nume propriu V. M., raportat la data comunicării sentinței atacate, respectiv 18 februarie 2015 și data înregistrării recursului 16 martie 2015.
Analizând cu prioritate excepția tardivității promovării recursului, tribunalul reține faptul că recursul este declarat cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de lege.
În dispozitivul sentinței civile nr. 1960/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._ este indicat că hotărârea poate fi atacată prin recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac sub aspectul termenului și a momentului de la care începe să curgă a fost corect stabilită de instanța de fond, în acord cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Potrivit art. 101 C.proc.civ. termenul de 15 zile se calculează pe zile libere, respectiv nu intră în calcul ziua în care începe să curgă și nici ziua în care se împlinește termenul legal.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii atacate (f.167 dosar de fond) recurenta V. M. a primit hotărârea la data de 18.02.2015. Termenul de 15 zile curge astfel începând cu data de 18.02.2015 și se împlinește pe data de 06.03.2015, aceasta fiind ultima zi pentru declararea recursului. Cererea de recurs a fost însă redactată și expediată prin poștă de recurenta V. M. la data de 16.03.2015.
Rezultă astfel că recursul a fost declarat ulterior expirării termenului legal, motiv pentru care tribunalul urmează să respingă recursul declarat de intervenienta în nume propriu V. M., împotriva sentinței civile nr. 1960/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, ca fiind tardiv
În ceea ce privește cererea de recurs formulată de reclamantul B. M. A., tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
Primul aspect invocat de recurent în cererea de recurs formulată privește faptul că toate actele de validare și punere în posesie s-au emis pe baza cifrelor din registrul agricol al anului 1959, însă la final nu s-a respectat nici totalul, nici situarea conformă cu ce a scris în registrul agricol, iar C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-Mihăiești nu a oferit nicio explicație cu privire la discordanțe.
Tribunalul observă că reconstituirea s-a dispus prin inițial în favoarea antecesorului reclamantului prin Hotărârea nr. 29 din 09.08.1991, modificată prin sentința civilă nr. 597/1992 a Judecătoriei Năsăud, atât în ceea ce privește beneficiarii, cât și întinderea suprafețelor de teren pentru care s-a dispus reconstituirea. În anul 2005 s-a procedat la punerea în posesie, fiind încheiat procesul verbal nr. 279/17.05.2005, care a fost semnat de toți beneficiarii, inclusiv de B. A., tatăl reclamantului. Ulterior, s-a descoperit însă că în cuprinsul acestor acte s-a trecut din eroare faptul că reconstituirea s-a făcut după B. A. și nu după B. I., cum era corect, motiv pentru care s-a refăcut procesul verbal de punere în posesie sub nr. 75/13.11.2008, semnat de această dată de mama reclamantului, B. A..
S-a susținut de către recurent faptul că procesul verbal ce a stat la baza titlului de proprietate contestat a fost diferit cu puțin, dar, totuși, a fost altul față de cel inițial, putându-se observa că vecinătățile a două suprafețe de teren au fost modificate. Aceste afirmații nu corespund însă realității, verificând cele două procese – verbale, se poate observa că în ceea ce privește suprafețele de teren în intravilan, întinderea și amplasamentele trecute în cele două procese – verbale sunt identice, iar indicarea ca și vecin în anul 2008 pe o latură a numitului C. T. nu dovedește vreo modificare de amplasament, cât timp toate celelalte elemente de identificare a parcelelor sunt identice. De altfel, nici recurentul nu a fost în măsură să indice în concret cum ar fi fost modificate amplasamentele în cel de-al doilea proces-verbal. Nu în ultimul rând, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, cu privire la emiterea titlului de proprietate în baza procesului – verbal de punere în posesie nr. 75/13.11.2008, s-a purtat un proces civil, dosarul nr._ al Judecătoriei Beclean, reclamantul fiind parte în dosar, iar la acel moment nu a fost contestată nici întinderea, nici amplasamentul suprafețelor din intravilan trecute în cuprinsul procesului-verbal.
Tribunalul concluzionează astfel că antecesorul reclamantului-recurent, B. A., a acceptat în mai multe faze ale reconstituirii suprafața și amplamsamentul terenurilor pentru care i s-a recunoscut alături de alți moștenitori ai lui B. I., dreptul de proprietate, astfel că pretențiile reclamantului că suprafețele din intravilan nu corespund în totalitate cu cele înscrise în registrul agricol, nu pot fi primite, TP nr._/22.12.2011 fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale și în urma unui control efectuat de instanțele de judecată.
Nu prezintă relevanță aspectul că reclamantul B. M. A. cu ocazia dezbaterii dosarului nr._, nu ar fi verificat actele depuse la dosarul cauzei, întrucât fiind parte în procesul respectiv, sentința civilă nr. 826/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean îi este opozabilă și își produce efectele și față de el.
S-a mai invocat de către recurent faptul că procesul verbal de punere în posesie nr. 75/13.11.2008 a fost semnat, fără justificare, de mama sa, aceasta neavând calitatea de moștenitor. Tribunalul observă că B. A., tatăl reclamantului a decedat la data de 30.08.2007, dar certificatul de moștenitor pe numele reclamantului a fost întocmit abia la data de 30.09.2011 (f. 25 dosar fond), astfel că în anul 2008, la momentul semnării celui de-al doilea proces-verbal, nu era încă dezbătută succesiunea.
Un alt aspect evidențiat de recurent a fost legat de faptul că diferența în plus de la 4800 mp la aproape 5600 mp adăugată a fost cumpărată de familia B. A. de la foștii proprietari, iar acum recurentul a fost obligat să facă cadou trei sferturi din acea suprafață celorlalți moștenitori ai lui B. I., iar defunctul B. A. nu ar fi avut nicio problemă de a convinge frații, coproprietari, să respecte înțelegerile cu privire la partajarea amiabilă a terenurilor și, cu siguranță, nu ar fi trebuit să împartă cu aceștia 800 mp alocați suplimentar de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-Mihăiești teren cumpărat cu sacrificii la începutul anilor 1990.
Tribunalul observă cu aceste susțineri cu privire la cuprinderea în titlul de proprietate a unor terenuri proprietate personală a lui B. A., nu au fost dovedite în nici un fel de către reclamantul-recurent, iar sarcina probei se afla conform art. 1169 cod civil la reclamant și nu la instanțele de judecată, precum se afirmă în cererea de recurs. Dar, chiar și în ipoteza în care aceste susțineri ar corespunde realității, ele trebuiau valorificate de B. A., tatăl reclamantului, încă din primele faze ale reconstituirii dreptului de proprietate și nu doar ulterior emiterii TP nr._/22.12.2011.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul B. M. A., împotriva sentinței civile nr.1960/22.12.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului declarat de intervenienta V. M., excepție invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de intervenienta V. M., cu domiciliul în localitatea C. Mihăiești, Nr. 299, jud. Bistrița – Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1960/22.12.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca tardiv.
Respinge recursul formulat de reclamantul B. M. A., cu domiciliul în localitatea C. Mihăiești, Nr. 334, jud. Bistrița – Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1960/22.12.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. S. S. I. N. C.
GREFIER
M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
03.08.2015/ 2 ex
Jud. fond: C. S. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Validare poprire. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
