Fond funciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 383/112/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 62/A/2015
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. –I. B., judecător
JUDECĂTOR: G.-C. F., președinte secție GREFIER: A. Ș.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G.-M. I. împotriva deciziei civile nr.111/A/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Bistrița-Năsăud, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal efectuat în ședința publică se prezintă, pentru intimata C. locală Chiuza pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, avocat B. T., în substituirea avocatului T. T., cu împuternicire avocațială și delegație de substituire la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că, la data de 28.04.2015, a fost depusă la dosar de către contestator poziția sa scrisă față de excepția tardivității formulării contestației în anulare, prin care, solicită respingerea excepției și susține că el a formulat în termen contestația.
În baza probelor administrate în cauză, tribunalul apreciază că se poate pronunța asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare invocată și acordă cuvântul în apărare reprezentantului intimatei, asupra excepției.
Reprezentantul Comisiei Locale Chiuza pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, avocat B. T., solicită admiterea excepției tardivității formulării contestației în anulare și respingerea acesteia ca tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial pentru care a depus la dosar chitanța justificativă de la fila 29.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
Prin contestația în anulare formulată de contestatorul G.-M. I., contestație adresată Curții de Apel Cluj și expediată prin poștă cu scrisoare recomandată către Curtea de Apel Cluj, la data de 30 ianuarie 2015, potrivit ștampilei aplicată pe plicul de expediere aflat la fila 5 din prezentul dosar și înregistrată la această instanță la data de 9 februarie 2015, sub nr. de mai sus, ca urmare a trimiterii pe cale administrativă de către Curtea de Apel Cluj(f.3), acesta a solicitat anularea deciziei civile nr.111/A/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că, prin decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu i s-a acordat timp suficient pentru studierea actelor depuse de apelanta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza și că se impune ca aceste acte să fie reanalizate de tribunal și tribunalul să constate că probele depuse în apel de C. L. sunt în totalitate neîntemeiate și urmare a reexaminării acestora să respingă apelul declarat de pârâta-apelantă C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza.
C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza a formulat întâmpinare(f.30-32) prin care a solicitat respingerea contestației în anularea apreciind că motivele invocate de contestator nu se încadrează în noțiunea de eroare materială ci constituie critici privind soluția instanței de apel cu privire la fondul acesteia or, în contestația în anulare nu se pot reanaliza aceste aspecte, nefiind permis ca această cale extraordinară de atac să fie transformată într-un apel la apel. Au fost depuse și împuternicirea avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat(f.28-29).
Tribunalul reține că,prin decizia civilă nr.111/A/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Bistrița-Năsăud, a cărei anulare o solicită contestatorul, a fost admis apelul declarat de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza, cu sediul în Chiuza . A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 102/ 4 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Beclean, pe care a schimbat-o în tot în sensul că:
A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. M. I., domiciliat București, ..2 . apartament 33 sector 2, CNP_ în contradictoriu cu pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza.
A fost obligat reclamantul intimat să plătească pârâtei apelante suma de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizia tribunalul a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 102/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ l, s-a admis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantul G. M. I., în contradictoriu cu pârâta C. L. CHIUZA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
A fost obligată pârâta să procedeze la soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant pentru suprafețele de 1, 05 hectare, potrivit Legii 18 din 1991, și 1, 32 hectare, potrivit Legii 1 din 2000, în sensul înaintării întregii documentații, împreună cu procesele - verbale de punere în posesie, comisiei județene în vederea eliberării titlului de proprietate, obligația urmând a fi îndeplinită de pârâtă în termenul de 2 luni care va începe să curgă la data de 3 iunie 2014 și va expira la data de 3 august a aceluiași an.
În situația în care obligația menționată la paragraful anterior al dispozitivului nu va fi îndeplinită în termenul acolo stabilit, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului, suma de 100 de lei pe zi cu titlu de daune cominatorii, începând cu data de 4 august 2014 și până la îndeplinirea obligației.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Atribuțiile comisiilor locale în soluționarea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate constau potrivit Hotărârii Guvernului 890 din 2005 în primirea și înregistrarea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate și apoi în stabilirea și însumarea suprafețelor propuse spre atribuire, precum și întocmirea tabelelor prevăzute în anexele acestei hotărâri. După definitivarea tabelelor și după aprobarea lor prin proces - verbal de către comisie, acestea urmează sa fie afișate la loc vizibil, la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați, persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă urmând a fi înștiințate către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire astfel încât să poată formula contestație în termen de 10 zile. În cazul în care astfel de contestații nu au fost formulate în termen, comisia locală va înainta comisiei județene documentația necesară. C. județeană va analiza propunerile primite de la comisia locală, modul de respectare a prevederilor legale în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor nemulțumiți de modul de stabilire de către comisia locală a dreptului de proprietate și apoi, in termen de 30 de zile, va proceda la validarea sau invalidarea propunerilor și va transmite comisiilor locale pentru a fi afișate la sediul consiliului local și comunicate sub semnătură persoanelor care au formulat contestație hotărârea pronunțată în acest sens. În cazul in care hotărârea comisiei județene nu a fost atacată în instanță în termenul legal, comisia locală va proceda la punerea in posesie a persoanelor îndreptățite, încheind proces - verbal în acest sens pe care, împreună cu întreaga documentație, îl va înainta comisiei județene care va proceda la emiterea titlului de proprietate.
Soluționarea de către comisia locală a unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înseamnă punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, încheierea procesului - verbal în acest sens și înaintarea întregii documentații către comisia județeană în vederea emiterii titlului de proprietate - in situația în care cererea a fost găsită ca întemeiată - sau formularea unei propuneri de respingere a solicitării privind reconstituirea dreptului de proprietate - în situația în care cererea a fost găsită ca neîntemeiată.
In speță, pârâta comisia locală a recunoscut, așa cum s-a arătat, faptul că reclamantul a formulat două cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate: una pentru suprafața de 1, 05 hectare potrivit Legii 18 din 1991, iar cealaltă pentru suprafața de 1, 32 hectare potrivit Legii 1 din 2000. Cu privire la prima dintre suprafețe, pârâta a procedat la punerea în posesie a reclamantului, procesul - verbal numărul 38 încheiat la data de 15 mai 2013 fiind o dovadă în acest sens (fila 41). Cu privire la cea de-a doua suprafață de teren solicitată de reclamant, deși se arată de către pârâta comisia locală că a fost întocmit proces - verbal de punere în posesie, semnat de către reclamant, un astfel de act nu a fost depus la dosarul cauzei. Cu privire la ambele suprafețe, comisia locală recunoaște faptul că nu a transmis comisiei județene documentațiile în vederea emiterii titlurilor de proprietate invocând drept motiv lipsa planurilor parcelare pentru a căror întocmire solicită sprijinul reclamantului.
Având în vedere această situație faptică, precum și prevederile legale anterior menționate, instanța de fond reține că pârâta comisia locală nu a soluționat cererile reclamantului privind reconstituirea dreptului de proprietate, drept pentru care solicitarea reclamantului în acest sens este întemeiată, în condițiile ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit prevederilor articolelor 5, 6 și 7 din Legea 165 din 2013, publicată în Monitorul Oficial 278 din 17 mai 2013, în termen de 30 de zile de la . acestei legi, la nivelul fiecărei unități administrativ - teritoriale se constituie prin ordin al prefectului comisia locală pentru inventarierea terenurilor. În termen de 180 de zile de la data constituirii, această comisie va întocmi situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere aflate în domeniul public sau privat al statului ori după caz al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Până la întocmirea acestei situații centralizatoare se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Ordonanța de Urgență a Guvernului 115 din 23 decembrie 2013 publicată în Monitorul Oficial 835 din 24 decembrie 2013 a instituit un nou termen de 180 de zile de la data intrării ei în vigoare, în care comisia prevăzută de Legea 165 din 2013 să finalizeze situația menționată. Așadar termenul pentru întocmirea situației centralizatoare va expira la data de 2 iunie 2014, termen până la care activitatea comisiilor locale este suspendată.
Având în vedere cele expuse, instanța a admis cererea reclamantului care, așa cum s-a arătat, a fost găsită ca întemeiată și a dispus ca pârâta comisia locală să procedeze la soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant, în sensul înaintării întregii documentații, împreună cu procesele - verbale de punere în posesie, comisiei județene în vederea eliberării titlului de proprietate. Pentru îndeplinirea acestei obligații va acorda pârâtei un termen de 2 luni, apreciat de instanță ca rezonabil și suficient, care va începe să curgă de la data de 3 iunie 2014, dată de la care comisiile locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra trenurilor își vor putea relua activitatea. După expirarea acestui termen, fără ca pârâta să-și fi adus la îndeplinire obligația dispusă, ea a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 de lei pe zi cu titlu de daune cominatorii.
Cat privește condiționarea reconstituirii dreptului de proprietate de întocmirea de către persoana solicitantă a planului parcelar pentru întreaga . a fi pusă în posesie, la care pârâta face referire în întâmpinare, aceasta este apreciată de instanță ca nelegală. Obligația persoanei care solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit legilor emise în materia fondului funciar este aceea de a face dovada îndreptățirii la reconstituire, celelalte demersuri, până la punerea în posesie și emiterea titlurilor, rămânând în sarcina comisiilor locale și județene, special constituite în acest sens.
Instanța a constatat că reclamantul a efectuat în cauză cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat pe care pârâta, în calitate de parte care a pierdut procesul, în temeiul articolului 453 din Noul cod de procedură civilă, a fost obligată să le suporte.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel în termen legal pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul de a se respinge acțiunea ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta apelantă a susținut în esență următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat
obligarea pârâtei la soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii 18/1991 si Legii 1/2000, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în natură asupra unei suprafețe de teren de 1,05 ha ,respectiv 1,32 ha, obligarea pârâtei de a înainta întreaga documentație Comisiei județene BN în vederea emiterii dreptului de proprietate asupra acestor suprafețe de teren, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 100 RON/zi
de întârziere de la data introducerii prezentei plângeri și până la soluționarea cererilor de reconstituire.
În apărare, pârâta a arătat ca în principiu nu se opune întocmirii si trimiterii
documentației in vederea validării cererilor și - ca dovadă- a învederat că a
început aceste demersuri prin întocmirea proceselor-verbale de punere in posesie.
Având ii vede: aceste aspecte, s-a apreciat că obligarea la daune cominatorii este
exclusă, de vreme ce apelanta este în imposibilitate de a da curs solicitărilor reclamantului întrucât este blocata de dispozițiile Legii 165/2013 completată de OUG 115/23 dec.2013 prin care activitatea comisiilor locale este blocată până la data 2 iunie 2014.
În pofida cererii de chemare in judecata care nu a fost modificată sau
precizată șia pozițiilor legale sus-menționate ,instanța a dispus admiterea în totalitate a cererii, acordând în plus ceva ce nu s-a solicitat.
Instanța a dispus obligarea la înaintarea documentației comisiei județene în vederea eliberării titlului de proprietate, obligația urmând a fi îndeplinita în
termenul de2 luni care va începe sa curgă de la data de 3 iunie 2014 și va expira la data de 3 august a aceluiași an. Cu privire la această dispoziție pârâta a învederat că reclamantul nu a solicitat emiterea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate, ci doar în vederea validării cererii .
Pe de altă parte, așa cum reiese din piesele dosarului, reclamantul nu a solicitat să i se dea curs cererii de la data de 3 iunie 2014, așa cum instanța a dispus fără să se fi cerut.
În ceea ce privește dispoziția de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi începând cu data de 4 august 2014 si până la îndeplinirea obligației, s-au susținut următoarele:
Este bine știut că cel care ar putea să fie obligat la plata de daune cominatorii, în ipoteza în care i se dovedește vreo culpă, este primarul în calitate de președinte al Comisiei locale, iar nu C. locala însăși, cum în mod nelegal a solicitat reclamantul si apoi a dispus instanța de fond.
În al doilea rând, chiar dacă a dispus admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, în fapt instanța a admis-o doar în parte cu privire la acest capăt de cerere întrucât reclamantul a solicitat daune de la data introducerii acțiunii, iar instanța i le-a acordat doar de la data de 4 august 2014.
În drept s-au invocat prevederile art.480 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul intimat în termen legal a depus la dosar întâmpinare (f.12-14), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a susținut că reclamantul, in temeiul Legii 18/1991 si respectiv, Legea 1/2000, a formulat in termen legal cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cereri înregistrate la Primăria Comunei Chiuza. Prin cererile respective, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren situate pe raza Comunei Chiuza, respectiv suprafața de 1,05 ha, in baza Legii 18/1991 si suprafața de 1,32 ha solicitata in baza Legii 1/2000. A anexat cererilor de reconstituire toate actele și înscrisurile necesare, respectiv dovada preluării terenului la Stat, acte de stare civilă, extrase de carte funciară, registru agricol. Cu toate acestea, cererile nu au fost soluționate nici până în prezent.
Prin adresa nr.1176 din 14.09.2011 emisă de Primăria Comunei Chiuza reclamantului i s-a comunicat faptul că în ceea ce privește cererea formulata în baza Legii 18/1991 s-a întocmit un proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1,05 ha, care nu a putut fi finalizat, motivat de lipsa unei documentații tehnice (lipsa planuri parcelare).
În ceea ce privește cererea formulata în baza Legii 1/2000 s-a comunicat că aceasta nu a putut fi soluționată, întrucât în ceea ce privește suprafața solicitată de 1,32 ha, aceasta se suprapune peste alte suprafețe validate altor persoane solicitate.
Reclamantul apreciază apelul ca nefondat, deoarece prin acțiunea introductiva a solicitat obligarea paratei să îi soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și înaintarea documentației către C. Județeană în vederea validării cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate. Întrucât pe parcursul dispoziției judecării cauzei au intrat in vigoare dispozițiile Legii 165/2013 rap. la OUG 115/2013, instanța a avut in vedere aceste dispoziții legale la soluționarea cauzei, dispunând obligarea paratei la îndeplinirea obligațiilor mai sus amintite începând cu data de 02.06.2014.
În opinia reclamantului intimat această mențiune din dispozitivul sentinței nu poate echivala cu pronunțarea unui petit nou cu care instanța nu a fost sesizată, fiind vorba despre un aspect subsidiar capătului de cerere principal, care vizează strict aplicarea in timp a unor dispoziții legislative. De altfel, la momentul judecării cauzei în fond, niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește momentul de la care pârâta C. Locala este de drept în întârziere raportat la dispozițiile OUG 115/2013.
În al doilea rând, intimatul apreciază că instanța fondului în mod corect a admis și capătul de cerere prin care a solicitat plata de daune cominatorii, aceasta fiind în opinia acestuia singura modalitate de constrângere a pârâtei în vederea realizării obligațiilor dispuse prin sentința pronunțata de instanța fondului. S-a menționat în acest sens că apărările pârâtei privind greșita obligare la plata daunelor cominatorii nu au fost niciun moment invocate în fata instanței de fond.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod procedura civilă și disp. art. 453 Cod procedura civilă.
În apel, la solicitarea instanței, pârâta apelantă a depus la dosar cererile formulate de reclamant, actele doveditoare anexate, precum și acte referitoare la modul de soluționare al acestora (f.31-44,66-68).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, a verificărilor efectuate, tribunalul a constatat că apelul este fondat.
Art.22 alin.6 din Codul de procedură civilă, impune judecătorului a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși însă limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În speță, reclamantul a învestit instanța de fond cu pretenția de a obliga pârâta la soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în baza Legii 18/1991, respectiv 1/2000 pentru restituirea în natură a suprafețelor de 1,05 ha, respectiv 1,32 ha, la înaintarea întregii documentații către C. județeană pentru validarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere de la data introducerii plângerii și până la soluționarea cererilor de reconstituire.
În procedura instituită de legile reparatorii, precum și de hotărârile de guvern de aplicare a acestora, atât sub imperiul Legii 18/1991, cât și a legilor 169/1997, 1/2000, respectiv 247/2005, se disting mai multe etape a procesului de reconstituire. Astfel, prima etapă este cea a depunerii cererii, a înscrisurilor doveditoare, urmată de analizarea cererii, și de adoptarea a propunerii de admitere sau de respingere a ei. Această etapă, se finalizează cu înaintarea propunerii de validare către C. județeană, în cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii.
Acțiunea de față, nemodificată a vizat tocmai această primă etapă, astfel că analiza instanței de fond trebuia sa se circumscrie aspectelor cu care a fost sesizată, în conf. cu art. 9 alin.2 coroborat cu art.22 alin.6 din Codul de procedură civilă.
În pofida textului indicat, prima instanță s-a preocupat de etapa ulterioară validării, aceea a înaintării documentație la comisia județeană în vedere eliberării actului constatator al reconstituirii, titlul de proprietate. Mai mult decât atât, instanța de fond a obligat pârâta la soluționarea cererii de reconstituire formulată de reclamant în temeiul Legii 1/2000, fără a efectua minime verificări cu privire la existența unei astfel de cereri, îndreptățirea reclamantului la reconstituire etc.
În realitate, reclamantul G. M. I. a formulat două cereri de reconstituire, una în temeiul Legii nr.18/1991, vizând suprafața de 1,05 ha, si cea de-a doua în temeiul Legii 169/1997 cu privire la retrocedarea suprafeței de 1,32 ha. În apel, chestionat, fiind reclamantul a admis că acestea sunt singurele cereri depuse, după adoptarea Legii 1/2000 el neurmând un astfel de demers.
Admițând că din eroare în cererea de chemare în judecată s-a indicat Legea 1/2000, tribunalul urmează a analiza îndeplinirea obligațiilor comisiei raportat la cele două cereri legal înregistrate.
Prima cerere, aceea de reconstituire a suprafeței de 1,05 ha a fost soluționată de către comisia locală, prin admiterea ei, reclamantul fiind înscris în anexa nr. 2 (f.37 apel), iar mai apoi validat prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud nr. 6/1991, așa cum se consemnează în cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nr. 38/15.05.2013 (f.41 dosar fond), act semnat de către reclamant și necontestat. Prin declarația atașată cererii ulterioare, din data de 25.03.1998 (f.35 dosar apel), chiar reclamantul recunoaște că i s-a reconstituit pe raza comunei Chiuza dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,05 ha.
Prin urmare, petitul de obligare a comisiei locale de soluționare a acestei cereri de reconstituire și de înaintare a documentației în vederea validării este lipsit de obiect și trebuia tratat ca atare de către instanța de fond. Abia dacă reclamantul ar fi sesizat instanța cu o cerere vizând obligarea pârâtei la înaintarea documentației pentru emiterea titlului de proprietate se putea lua eventual în discuție incidența prevederilor Legii 165/2013, respectiv a necesității suspendării/amânării procedurilor până la îndeplinirea actelor și termenelor prevăzute de această lege.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant în temeiul Legii 169/1997, depusă în copie la fila 33 din dosarul de apel, tribunalul reține că, prin aceasta, s-a solicitat reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,32 ha, în calitate de moștenitor al def. G. P., atașându-se extrasul de cf eliberat în anul 1937, aflat în copie la fila 36 din dosarul de apel.
Așa cum reclamantului i s-a comunicat cu adresa nr. 1176/14.09.2011 (f.5 dosar fond), cererea s-a a fost respinsă motivat de suprapunerea suprafețelor validate celorlalți solicitanți din ., pârâta a prezentat dovezi referitoare la modalitatea de soluționare a cererii (f.68), fiind atașat și procesul verbal de afișare a tabelului întocmit la data de 20.11.2000(f.67). Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului este fără obiect și cu privire la această cerere de reconstituire, ea fiind soluționată cu mult înainte de introducerea cererii de chemare în judecată .
În mod firesc, petitul de obligare a pârâtei la plata unor daune cominatorii, fiind unul cu caracter accesoriu, față de netemeinicia pretențiilor inițiale, se impune a fi respins în același fel. Pe de altă parte, se constată că dispoziția de obligare a comisiei la plata unor daune cominatorii contravine dispozițiilor exprese cuprinse în art. 64 alin.2 din Legea 18/1991, republicată, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cărora primarul poate fi obligat la sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din codul de procedură civilă (devenit art. 905 după republicare).
Constatând că pretențiile reclamantului sunt în totalitate neîntemeiate, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza prevederilor art. 480 din Codul de procedură civilă tribunalul a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul prevederilor art. 453 alin.2 din Codul de procedură civilă, reclamantul intimat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariul avocațial suportat de către intimata apelantă, dovedit cu chitanța depusă la fila 59 din dosar.
Decizia nr.111/A/2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost comunicată intimatului, contestator în prezentul dosar, la domiciliul procesual ales de acesta pentru apel, potrivit întâmpinării depuse la fila 12 din dosarul nr._ al tribunalului Bistrița Năsăud, respectiv la cabinetul de avocat al avocatului ales al intimatului, M. S., la data de 24.11.2014, prin depunerea ei în cutia poștală, potrivit procesului verbal de înmânare întocmit de agentul poștal, aflat la fila 75 din dosarul Tribunalului Bistrița Năsăud nr._ .
În ședința publică din data de 11 martie 2015, având în vedere data la care a fost comunicată contestatorului decizia a cărei anulare se solicită, 24.11.2014 și data depunerii de către contestator la oficiul poștal a contestației în anulare, 30.01.2015(f.5 prezentul dosar), tribunalul a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Contestatorul a solicitat respingerea excepție invocate, apreciind că a formulat în termen contestația în timp ce intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza a solicitat respingerea acesteia și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației, excepție invocată din oficiu, tribunalul constată că aceasta este întemeiată ș,i drept urmare contestația în anulare va fi respinsă ca fiind tardivă, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit art.506 alin.1din Codul de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, incident speței, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Întrucât hotărârea a cărei anulare o solicită contestatorul a fost comunicată acestuia, în prezenta contestație este incidentă prima teză, adică termenul de formulare a contestației în anulare curge de la data comunicării(termenul de 1 an fiind incident doar atunci când, din diferite motive, hotărârea încă nu a fost comunicată contestatorului, în termen de 1 an de la data rămânerii ei definitive).
Cum decizia nr.111/A/2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost comunicată contestatorului la data de 24.11.2014, termenul de 15 zile pentru formularea contestației s-a împlinit la data de 10.12.2014, contestația fiind formulată cu mult după împlinirea acestui termen, respectiv doar la data de 30.01.2015.
În temeiul dispozițiilor art.451-453 din Codul de procedură civilă, întrucât contestatorul a pierdut prezentul proces, va fi obligat să plătească intimatei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza, suma de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 29.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.-M. I., CNP_, domiciliat în municipiul București, ..2, ., ., pentru anularea deciziei nr.111/A/2014, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul să plătească intimatei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Chiuza, cu sediul în comuna Chiuza, ., județul Bistrița-Năsăud, suma de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.-I. B. G.-C. F. A. Ș.
Redactat RIB/14.05.2015
Tehnoredactat RIB /14.05.2015/24ex.
Judecător apel: SI; IC.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
