Ordin de protecţie. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 247/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 247/A/2015
Ședința publică din data de 9 decembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R.-I. B.
GREFIER: M.-M. E.
P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin
PROCUROR: P. I.
S-a luat în examinare apelul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de pârâtul T. A.-C. împotriva sentinței civile nr. 6902/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul-apelant T. A.-C., asistat de avocat G. C. în substituirea avocatului M. I. A., cu delegație depusă la dosar și avocat T. A.-V. pentru reclamanții-intimați, având împuternicire avocațială, lipsă fiind reclamanții–intimați T. A. și T. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat G. C., arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat T. A., de asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu formulează alte cereri.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, tribunalul declară închisă faza cercetării procesului.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat G. C. solicită dezbaterea fondului procesului la acest termen de judecată.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat T. A., de asemenea solicită dezbaterea fondului cauzei la acest termen de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită dezbaterea fondului cauzei la termenul de astăzi.
Având în vedere acordul tuturor părților, tribunalul stabilește termen pentru dezbaterea fondului apelului la acest termen de judecată, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat avocat G. C., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive ca fiind neîntemeiată și nelegală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat T. A., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat la fond și în apel, potrivit chitanței pe care o depune la dosar .
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică apreciind că emiterea în cauză a ordinului de protecție este justificat.
Constatând lămurite aspectele de fapt și temeiurile de drept, tribunalul închide dezbaterile, pronunțarea hotărârii judecătorești urmând a avea loc astăzi, ora 15,00.
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 6902/2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bistrița: Admite în parte cererea formulată de reclamanții T. A., CNP_, și T. S., CNP_, cu reședința în Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul T. A.-C., domiciliat în Bistrița, ., ., .-Năsăud, cu domiciliul procedural ales la av. M. I. A., în Bistrița, ..8 .-Năsăud și, pe cale de consecință: Emite un ordin de protecție împotriva pârâtului T. A.-C., pe o durată de 6 luni, dispunând următoarele măsuri: - evacuarea pârâtului din locuința situată în Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud; - obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanți și interzicerea oricărui contact al acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții; - obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de locuința reclamanților din Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud;- interzice pârâtului să se deplaseze în cartierul Sigmir al municipiului Bistrița. Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la limitarea dreptului de folosință al pârâtului asupra locuinței situate în Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud. Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Prezentul ordin se comunică de îndată structurilor Poliției Române de la locuința reclamanților și a pârâtului și se pune în executare de îndată sub supravegherea poliției.
Cu drept de recurs la Tribunalul Bistrița-Năsăud în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică de azi, 09.10.2015.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 807/30.01.2015, pronunțată în dosarul nr._/190/2014, definitivă prin respingerea apelului, la cererea reclamanților T. A. și T. S., Judecătoria Bistrița a emis un ordin de protecție împotriva pârâtului T. A.-C., fiul reclamanților, pe o durată de 6 luni, privind următoarele măsuri: evacuarea pârâtului din locuința familiei din municipiul Bistrița – cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud; obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamanți și interzicerea oricărui contact al acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de a interzice pârâtului deplasarea în cartierul Sigmir al localității Bistrița.
La expirarea duratei de 6 luni pentru care a fost emis ordinul de protecție, reclamanții au solicitat pronunțarea unei noi hotărâri similare având în vedere perpetuarea comportamentului violent al pârâtului.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe […] obligații sau interdicții”.
Așa cum rezultă din fișa de intervenție la eveniment (f. 45) și din procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (f. 46), la data de 06.08.2015, reclamanta T. A. a solicitat deplasarea unui echipaj de poliție la adresa din Sigmir, nr. 4, cu motivarea că pârâtul T. A.-C. ar fi proferat amenințări cu moartea la adresa ei și a coreclamantului T. S..
Audiat în ședința camerei de consiliu din data de 02.10.2015 (f. 60-61), agentul de poliție S. C., care a întocmit documentele menționate anterior, a arătat că, în prezența lui, pârâtul le-a spus reclamanților că le va incendia casa, în situația în care nu-și recuperează investiția făcută în imobilul în care locuiesc aceștia. Același martor a caracterizat relațiile dintre reclamanți și pârât ca fiind tensionate.
Aspectul este confirmat de numeroasele reclamații reciproce făcute de părți, ce fac obiectul mai multor dosare penale în care acestea au calitatea de făptuitori/inculpați sau persoane vătămate, cercetările vizând săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, amenințare, nerespectarea ordinului de protecție (f. 71-105).
Susținerile reclamanților referitoare la amenințările proferate de pârât, susțineri cuprinse atât în cererea ce face obiectul prezentului dosar, cât și în declarațiile din dosarul penal nr. 1203/P/2015 (f. 79), sunt concordante cu declarația numitei R. L. (f. 96), persoană audiată în același dosar penal, și care a relatat că, în luna aprilie 2015, într-un loc public, pârâtul i-a arătat un cuțit și i-a spus că are de gând să-l folosească pentru a suprima viața reclamantei T. A..
Deoarece utilizarea de amenințări, provocarea de stări de tensiune și afișarea ostentativă a armelor reprezintă forme de violență prevăzute de art. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 217/2003, de natură a justifica, în condițiile art. 23 alin. (1) din aceeași lege emiterea unui ordin de protecție, instanța va admite cererea reclamanților și va emite un ordin de protecție împotriva pârâtului T. A.-C., pe o durată de 6 luni, dispunând următoarele măsuri: - evacuarea pârâtului din locuința situată în Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud; - obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanți și interzicerea oricărui contact al acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții; - obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de locuința reclamanților din Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud.
Pentru a hotărî evacuarea pârâtului din imobilul situat în Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud, instanța a avut în vedere și faptul că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 217/2003, această măsură se poate dispune indiferent dacă agresorul este titularul dreptului de proprietate.
Accesul la uneltele și obiectele proprietate personală pe care pârâtul susține că le deține în casa de la adresa menționată, ar putea fi asigurat în mod indirect, prin intermediul unor persoane mandatate în acest scop, desigur, cu respectarea tuturor cerințelor legale de acces în locuințe și spații private.
Din declarația pârâtului dată în dosarul penal nr. 1203/P/2015 (f. 88 verso) reiese că, după emiterea ordinului de protecție din 30.01.2015, s-a întâlnit întâmplător, în repetate rânduri, cu reclamanta T. A., astfel încât, instanța, pentru a reduce posibilitatea unui contact contingent între părțile în litigiu, va admite și cererea de interzicere a deplasării pârâtului în cartierul Sigmir al municipiului Bistrița, cartier în care locuiesc reclamanții.
Cererea reclamanților urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect în ceea ce privește limitarea dreptului de folosință al pârâtului asupra locuinței situate în Bistrița, cartier Sigmir, nr. 4, jud. Bistrița-Năsăud, de vreme ce instanța a dispus evacuarea pârâtului din această locuință.
În temeiul art. 453 alin. (1) NCPC, ținând seama de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța a procedat la reducerea onorariului avocațial solicitat de reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată, de la 1.000 lei, conform chitanței nr. 041/25.08.2015 (f. 106), la suma de 500 lei, raportat la criteriile menționate de art. 451 alin. (2) NCPC, ținând cont de complexitatea cauzei și de similitudinile între cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/190/2014 și cererea din dosarul pendinte, aspect ce nu a implicat un efort suplimentar semnificativ în redactarea și susținerea acțiunii.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat apel pârâtul T. A. C., calea de atac fiind înregistrată recurs urmare a faptului că în sentință s-a menționat această cale de atac iar apoi, în ședința publică din 9 decembrie 2015, calea de atac a fost calificată apel, potrivit art.457 alin.4 C.pr.civ.
Prin apelul declarat pârâtul a solicitat schimbarea sentinței în totalitate, în sensul respingerii cererii.
Apelantul susține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor în vederea admiterii unei asemene cereri, respectiv nu s-a făcut dovada că există un pericol cert și iminent care nu poate fi înlăturat decât prin luarea unei asemenea măsuri. Raportat la probele administrate la fondul cauzei, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar, din punctul lui de vedere, nu sunt îndeplinite condițiile emiterii unui astfel de ordin de protecție, apelantul nefiind o persoană violentă nici fizic și nici verbal iar prin comportamentul acestuia nu a provocat reclamanților suferințe fizice și psihice.
Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că la baza emiterii unui ordin de protecție nu stau doar indicii, ci probe solide de existență a unor acte de violență fizică sau psihică iar raportat la probatoriul administrat in prezentul dosar nu s-a putut dovedi un astfel de comportament.
Solicită ca instanța de apel să rețină faptul că i se îngrădește accesul la imobilele proprietate personală, fiind împiedicat, de asemenea, să-și ia obiectele pe care le deține în acele imobile. De cele mai multe ori reclamanții au avut o atitudine ostilă, provocatoare iar reclamantul este o persoană care consumă zilnic băuturi alcoolice și este violent. Instanța de fond a fost indusă în eroare încă de la formularea cererii, prin faptul că s-a susținut că reclamanții "au domiciliul" în Sigmir iar, el, ar avea domiciliul în altă parte și îi deranjează pe reclamanți la domiciliul lor.
Această afirmație s-a dovedit a fi nereală deoarece reclamanții au domiciliul in Bistrița, ..A, .-Năsăud încă din anul 2009, iar el, împreună cu soția și fiica lor au domiciliul în Sigmir. Menționează că, în imobilul din Sigmir locuiesc, fără a avea acceptul lui.
Reclamanții au calitatea de „tolerați" în imobilul proprietatea lui din Sigmir, iar el are doar obligația de a-i întreține fără ca să-i mențină în spațiu.
Cu toate acestea, reclamanții, au refuzat să elibereze imobilele și și-au intensificat acțiunile de provocare pentru a-și pregăti eventuale probe în vederea anulării actului prin care am dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului. Contractul de vânzare cumpărare nu prevedea și un drept de uz si abitație al paraților. Aceștia dețin mai multe imobile în localitatea Bistrița. De altfel, pârâții au domiciliul în Bistrița, ., ., județul BN încă din anul 2009. Cu toate acestea, pârâții le-au solicitat să-i lase să locuiască în Sigmir iar el a acceptat pentru a-i ajuta. Pe fondul consumului excesiv de alcool al pârâților (în special al pârâtului T. S.) aceștia au început să refuze să fie întreținuți, din contră, au început să facă scandal și să solicite intervenția, nejustificată a organelor de politie.
Consideră că aceștia săvârșesc un abuz prin faptul că, deși nu au un drept de uz și abitație asupra imobilelor în discuție, nu vor să părăsească aceste imobile, din contră, au rămas și încearcă să determine scandaluri pentru a-și găsi motive care să le invoce în vederea rezoluțiunii contractului. Astfel, propria culpă nu poate fi invocată de către reclamanți în favoarea lor.
Menționează faptul că a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilelor, deoarece acestea se aflau în stare avansată de degradare, lucrări care se ridică la suma totală de aproximativ 15.000 eur.
Astfel cum se poate observa instanța de fond a admis ordinul de protecție în parte referindu-se doar la imobilul de la nr. 4 din localitatea Sigmir, neîngrădind accesul la imobilul cu nr. administrativ 5, însă prin aceeași hotărâre a dispus interzicerea deplasării lui în localitatea Sigmir pentru a avea acces la imobilul cu nr. 5, consideră că, din eroare instanța a dispus aceasta îngrădire având în vedere că accesul la imobilul cu nr. 5 a fost permis.
Consideră că prin emiterea ordinului de protecție, pe lângă faptul că este afectat și nedreptățit, se îngrădesc drepturi ale familiei sale, respectiv ale soției și ale fiicei sale, care nu pot să aibă acces în domiciliul acestora.
Prin urmare solicită reanalizarea situației de fapt și admiterea apelul declarat.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că sentința este legală și temeinică iar susținerile apelantului nu sunt fondate.
Apelul declarat nu este fondat, sentința fiind legală și temeinică, în speță fiind îndeplinită cerințele pentru luarea ordinului de protecție față de pârât.
Deși apelantul susține că el nu are un comportament violent fizic sau psihic față de reclamanți, din probele administrate de prima instanță reiese contrariul. Eventuala conduită provocatoarea a reclamanților nu a fost dovedită și, pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală, aceasta nu ar justifica comportamentul pe care pârâtul îl are față de reclamanți.
Neîntemeiate sunt și criticile prin care se susține că reclamanții nu au domiciliul în localitatea Sigmir că, întrucât el fiind proprietar al imobilelor și a efectuat îmbunătățiri la aceste imobile și că el, soția și fiica lui având domiciliul la adresa respectivă, nu se poate lua față de el ordinul de protecție în forma dispusă de prima instanță.
Faptul că reclamanții intimați au domiciliul la o altă adresă, în municipiul Bistrița și că apelantul este proprietarul imobilelor în care locuiesc reclamanții în calitate de „tolerați”, că apelantul a făcut îmbunătățiri la acest imobil și el este cel care are domiciliul la imobilului din litigiu nu au relevanță sub aspectul aprecierii îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.23 alin.1 litera „a” din Legea nr.217/2003 întrucât evacuarea temporară a agresorului se poate dispune indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
Astfel, deși este real că domiciliul reclamanților intimați figurează la o altă adresă, respectiv în municipiul Bistrița, ., ., adresă la care reclamanții dețin în proprietate un apartament, dar se reține că niciodată reclamanții nu au locuit la acea adresă.
Din probatoriul testimonial administrat de prima instanță precum și din cel administrat în dosarul în care s-a emis ordinul de protecție precedent rezultă că locuința faptică a reclamanților este în imobilul din localitatea Sigmir nr. 4, imobil în care au locuit și înainte de a-l transmite cu titlu de întreținere apelantului, precum și după ce acesta a fost transmis apelantului, chiar dacă nu și-au înscris în cartea funciară un drept de uzufruct sau de folosință.
Apelantul, soția și fiica lui, deși au domiciliul la adresa respectivă, nu a locuit și nu locuiesc în mod statornic, în imobilul din Sigmir nr. 4, așa cum acesta susține și nici în cel de la nr.5, limitrof primului ci apelantul cu soția și minora locuiesc într-un apartament din municipiul Bistrița, ., ., . se deplasează uneori la imobilul ce constituie locuința reclamanților intimați pentru efectuarea de lucrări fie la acest imobil fie la cel limitrof, de la numărul administrativ 5.
Așa fiind, cum ordinul de protecție a fost emis doar față de reclamant, nimic nu le împiedică pe soția și fiica acestuia să meargă la imobilul din Sigmir în care locuiesc reclamanții sau la imobilul limitrof acestuia astfel că este neîntemeiată susținerea apelantului în sensul că acestora nu le este permis accesul la aceste imobile.
Totodată apelantul poate să intre în posesia uneltelor depozitate în imobilul în care locuiesc reclamanții intimați sau în cel învecinat, fie prin intermediul soției, fie prin intermediul altor persoane.
Este adevărat că apelantului nu i s-a interzis în mod expres accesul în imobilul de la nr. 5 Sigmir dar se reține de tribunal că acest imobil este situat limitrof locuinței reclamanților la o distanță mai mică de 100 m față de aceasta și imposibilitatea pentru apelant de a avea acces în imobilul de da nr. 5 decurge, în primul rând, din măsura luată de instanță prin care apelantul a fost obligat să păstreze o distanță minimă de 100 m față de locuința reclamanților.
Cum singurul motiv invocat de apelant în susținerea criticii formulate față de măsura prin care i s-a interzis să se deplaseze în cartierul Sigmir al municipiului Bistrița este aceea că, prin această măsură, i s-a interzis accesul la nr. administrativ 5, și cum imposibilitatea acestui acces decurge din altă măsură luată, în privința căreia se constată că se impune a fi dispusă, tribunalul reține că și măsura interzicerii deplasării apelantului în localitatea Sigmir este întemeiată, cât timp apelantul nu a invocat alte motive din care să rezultă că, prin această măsură, nu s-a să se protejeze viața și integritatea reclamanților.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefiind fondat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.451-453 din codul de procedură civilă apelantul va fi obligat să plătească intimaților, în solidar, suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefiind fondat apelul declarat de pârâtul T. A.-C. CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat M. I.-A., din Bistrița, ..8, etaj.1, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.6902/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G.-C. F. R.-I. B. M.-M. E.
Redactat BRI/tehnoredactat RIB/14.01.2015 /5 ex
Judecător primă instanță CRR
| ← Tutelă. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Curatelă. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
