Servitute. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1001/112/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/A/2015
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare apelul civil, după recalificarea naturii căii de atac, declarat de reclamanta C. D. împotriva încheierii civile din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect servitute – recurs la încheiere.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamanta apelantă C. D., pârâții intimați C. G. și R. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Reclamanta apelantă C. D. depune la dosarul cauzei, într-un exemplar, concluzii scrise și acte anexă.
Reclamanta apelantă C. D., pârâții intimați C. G. și R. L., arată că nu au alte cereri de formulat, apreciind apelul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reclamanta apelantă C. D. solicită admiterea apelului, cu stabilirea traseului conform variantei I, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Pârâții intimați C. G. și R. L. arată că sunt de acord cu apelul declarat de reclamanta C. D. și solicită admiterea acestuia, astfel încât traseul să fie stabilit pe varianta I care era drumul practicat de părți de mulți ani.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către reclamanta C. D. cu privire la Sentința Civilă nr. 749/11.04.2013 pronunțată de către Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La cererea petentei reclamante C. D., instanța de fond s-a sesizat în ceea ce a privit îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței Civile nr. 749/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect servitute de trecere.
Cu această ocazie, a constatat că, prin cererea adresată, reclamanta a considerat că, din eroare, s-a stabilit ca și cale de acces la fondul dominant varianta a II-a din raportul de expertiză, cu toate că, din depozițiile martorilor audiați, precum și din cuprinsul constatărilor la fața locului, a reieșit că varianta I a reflectat situația de fapt.
A mai arătat reclamanta că varianta propusă de ea a fost cea mai puțin prejudiciabilă pentru pârâți, întrucât aceasta a presupus un traseu mult mai scurt, fiind în conformitate cu soluțiile date de către instanțe în materia stabilirii drepturilor de servitute.
Analizând actele și lucrările din dosarul civil nr._, respectiv cuprinsul Sentinței Civile nr. 749/11.04.2013, instanța de fond a constatat că susținerile reclamantei au fost vădit netemeinice, cât timp instanța de fond a dispus prin hotărârea pronunțată (menținută de către instanța de control prin Decizia Civilă nr. 131/A/2013 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud – fila 29-35 din dosarul instanței ierarhic superioare) ca servitutea de trecere să vizeze varianta a-II-a, iar nu o altă variantă (varianta I, potrivit susținerii reclamantei).
Că a fost așa, a reieșit cu prisosință și din cuprinsul deciziei civile nr. 131/A/2013 pronunțată de către instanța de control, unde s-a arătat că varianta I nu a putut fi stabilită, întrucât s-ar fi agravat situația apelanților (a pârâților F. D. și M.) în propria cale de atac, respectiv că o atare variantă nu a permis traversarea pârâului cu piciorul în orice condiții meteorologice și hidrologice (neexistând o punte peste pârâu - fila 35 din dosarul tribunalului).
Fața de cele mai sus reținute, constatând că „eroarea” menționată de către petenta reclamantă în cuprinsul cererii nu s-a încadrat în niciuna dintre situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 281 din vechiul Cod de procedură civilă, susținerile acesteia vizând fondul cauzei – aspect ce, în ipoteza admiterii, ar fi adus atingere puterii de lucru judecat de care s-a bucurat hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare de eroare materială.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. D. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia.
În motivare s-a solicitat proba cu interogatoriul numitului F. D., pentru a dovedi cu acte legale și martori audiați (citați la interogatoriu) și hartă că pe traseul dat de expertul P. V., notat în coala de C de CF a servituții de trecere cu utilajele și cu piciorul pe tot timpul anului pe traseul A-B-C-D-E-F-G-H-I-K-E-L-A cu 1=2.88 m și L=263,47 m, peste fondul aservit/înscris sub nr. topo 248 din CF 25.031 Tîrlișua și sub nr. topo 249/1, 249/2. 250/1. 250/2. 251,252, 253 și 255 din CF 25.032 Tîrlișua.
Totodată, Primăria comunei Tîrlișua a comunicat faptul că drumul din apropierea imobilului casă al pârâților F. D. și M. a fost un drum județean, iar nu unul comunal, respectiv că tubul colector ce a traversat acest drum nu a fost introdus de către aceasta instituție, ci de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Bistrița-Năsăud. S-a mai menționat în cuprinsul adresei faptul că drumul de acces de la șoseaua județeană și peste apă până la pășune presupunea traversarea proprietății lui M. A. și, în continuare, pe lângă apă, proprietatea lui M. S. (decedat) rămasă M. E. (f. 150 din dosar fond).
Acest traseu a fost parcurs și de către proprietarul inițial al terenului vândut la reclamantă, respectiv R. V. (decedat), rămas fiul R. L., care s-a solicitat a fi citat și audiat la interogatoriu.
S-a arătat că, în dosarul civil nr._, pârâții C. G., R. L. au fost audiați în data de 14 iunie 2012, că s-au opus instituirii unei servituți de trecere pe terenurile lor, cu motivarea ca drumul de acces pe imobilul casă al reclamatei a vizat terenul pârâților F. (f. 144 din dosarul de fond).
Totodată, intimații C. G., R. L. și R. G., s-au prezentat personal în instanță, în ședința publica din 23 octombrie 2013 și au solicitat respingerea recursului făcut de F. D..
Intimații R. L. și R. G. (fii ai lui R. V.), proprietari ai terenului vândut reclamantei C. D., au arătat ca servitutea de trecere trebuia stabilita pe traseul menționat în varianta I, cel colorat cu portocaliu, pe acolo au circulat și ei până n-au vândut terenul.
Intimatul C. G. a arătat, totodată că, deși nu a declarat cale de atac, dar nu a fost de acord cu sentința atacată de recurenți, susținând că s-a impus stabilirea traseului servituții, integral pe malul stâng al pârâului, conform variantei I (varianta trasată cu culoare portocalie) și nu conform variantei alese de instanță, care a traversat și terenul său, invocând faptul că recurenții au îngrădit și terenul care avea destinația de drum pe lângă malul apei, drum care a existat și în CF, dovedit cu hartă.
Reclamanta C. D. a stăpânit terenul din anul 1975, când ea 1-a cumpărat de la numitul R. V. (decedat), rezultând că reclamanta a fost recunoscută ca proprietara a terenului și pe acesta și-a construit o casă de locuit și grajd de când 1-a cumpărat și l-a folosit încontinuu până în 2009, când a fost închis drumul cu gard de sârmă și a făcut șanț adânc, și a săpat o groapă adâncă în cale, pe unde trecea.
S-a mai menționat că, dacă ar fi trebuit audiați martorii din dosar, B. V., C. V., R. M. și alți oameni în vârstă care au făcut șanț adânc și a săpat o groapă adâncă în cale, unde trecea.
Referitor la motivele spuse de pârâții F. D. și M., că nu s-a putut stabili servitute de trecere pe terenul lor, că i-a agravat-o din cauza pârâului, tot așa l-a agravat și pe C. G. și R. L., apa când a depășit cota maximă, și-a făcut loc peste toate terenurile.
S-a solicitat instituirea unei servituți de trecere în varianta nr. I, întocmită de expert P. V., în cazul în care nu se vor lua măsuri conform reglementării anterioare, art. 270 CP 1969 cu art. 287 și răspunderea prin sancțiunea legii penale, la ședința dată de Judecătoria Beclean.
Fiind la fața locului doamna președinte a mers abuziv pe terenurile lui C. G. și R. L., numai cu pârâții împreună, a stat pe terenul lui R. L. și acolo a făcut dumneaei, stabilirea servituții de trecere împreuna cu F. pe unde a vrut, că așa au visat ei.
Au fost martori la fața locului, care au văzut peste 10 oameni în vârstă, care au dovedit varianta I, a circulat cu animalele și cu atelajele până la îngrădirea drumului, acest traseu a fost circulat de când s-au născut ei, fiind moștenitori, au cunoscut traseul.
Pârâții-intimați F. D., M. E., F. M. și R. G. nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Pârâții intimați C. G. și R. L. au arătat în fața tribunalului, că sunt de acord cu apelul declarat de reclamanta C. D. și solicită admiterea acestuia, astfel încât traseul să fie stabilit pe varianta I care era drumul practicat de părți de mulți ani.
La termenul de judecată din 21.05.2015, după punerea în discuția prealabilă a părților, s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Apelul nu este fondat.
Tribunalul reține că în motivarea căii de atac formulate, se invocă de către reclamanta C. D., în esență, faptul că din ansamblul materialului probator și din declarația vânzătorilor terenului său, R. L. și R. G. (fii ai lui R. V.), ar fi rezultat că servitutea de trecere trebuia stabilită pe traseul menționat în varianta I, cel colorat cu portocaliu. Reclamanta mai arată că, deși nu a declarat cale de atac, nu a fost de acord cu sentința atacată de recurenți, susținând că s-a impus stabilirea traseului servituții, integral pe malul stâng al pârâului, conform variantei I (varianta trasată cu culoare portocalie) și nu conform variantei alese de instanță, care a traversat și terenul său, invocând faptul că recurenții au îngrădit și terenul care avea destinația de drum pe lângă malul apei, drum care a existat și în CF, dovedit cu hartă.
Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 Cod procedură civilă din 1865, înțelesul de eroare materială vizibilă, evidentă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, ca și exemplu în practica judiciară fiind considerate erori: indicarea greșită a numelor părților, a calității acestora, a numelui judecătorilor, denumirea unor localități, instituții și altele asemenea. Pe calea cererii de îndreptare a erorii materiale, reglementată de art. 281 Cod procedură civilă din 1865 nu pot fi îndreptate eventuale greșeli de judecată și nu se poate obține modificarea soluției pronunțate de instanță, acest lucru fiind posibil doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
În situația de față, reclamanta C. D. a solicitat modificarea sentinței civile nr. 749/11.04.2013 pronunțată de către Judecătoria Beclean în dosarul nr._ în sensul de a se institui o servitute de trecere în varianta nr. I, întocmită de expert P. V., nu conform variantei II dispuse în cauză. Această solicitare privește însă fondul cauzei deduse judecății și se dorește modificarea soluției date de instanța de judecată printr-o hotărâre devenită irevocabilă, or această cerere nu poate fi admisă pe calea aleasă de reclamantă. În măsura în care reclamanta era nemulțumită de varianta aleasă de instanța de judecată cu ocazia stabilirii traseului pentru servitutea de trecere, avea posibilitatea de a declara cale de atac, respectiv apel, împotriva sentinței civile nr. 749/11.04.2013, arătate mai sus, dar aceasta a înțeles să rămână în pasivitate, cale de atac declarând doar pârâții F.. Abia la peste 1 an de la rămânerea irevocabilă a sentinței arătate, reclamanta a formulat cererea de îndreptare de eroare materială dedusă judecății în prezentul cadru procesual, dar, pentru considerentele expuse, modificarea soluției în sensul dorit de reclamantă, nu este posibilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă din 1865 va respinge apelul formulat de reclamanta C. D., împotriva încheierii civile din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta C. D., cu domiciliul în ., jud. Bistrița – Năsăud, împotriva încheierii civile din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
B. I. S. S. I. M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
09.07.2015
Jud. fond: V. M. L.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 75/2015.... → |
|---|
