Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2169/186/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/R/2013
Ședința publică din data de 7 mai 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: N. C.
JUDECĂTOR: B. I. S.
GREFIER: G. N.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei privind recursul civil declarat de către reclamanta L. L. Lucreția împotriva sentinței civile cu nr.1747/2014 pronunțată de către Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, partaj judiciar.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat inițial pronunțarea deciziei pentru data de 30 aprilie 2015, iar ulterior amânarea pronunțării deciziei fiind amânată pentru data de 7 mai 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1747/2014 pronunțată la data de 3 noiembrie 2014 de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta L. L. Lucreția, în contradictoriu cu pârâții R. Doruț A. și C. M., ca neîntemeiată.
S-a obligat reclamanta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că la data de 09.12 2009 între pârâta C. M., în calitate de promitentă vânzătoare pe de-o parte și pârâtul R. Doruț A. și reclamanta L. L.-Lucreția, în calitate de promitenții-cumpărători pe de altă parte, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1189 mp . (deținut de către vânzătoare în baza contractului de donație nr. 999/29.05.2005) și a construcției amplasate pe acesta din . la numărul administrativ 39, pentru suma de 8000 lei achitată integral la data semnării actului. (fila 5).
La data de 05.01.2012 între pârâta C. M. în calitate de vânzătoare, pe de-o parte și pârâtul R. Doruț A., în calitate de cumpărător pe de altă parte, s-a încheiat, în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare nr. 16/05.01.2012 având ca obiect același imobil. (filele 25-28). În baza acestui act pârâtul și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În ceea privește primul act juridic instanța a reținut că acesta reprezintă o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare prin intermediul căreia părțile s-au obligat reciproc să încheie în viitor, în forma autentică cerută de lege pentru însăși formarea contractului, într-un termen determinat sau nedeterminat, o vânzare-cumpărare ale cărei elemente esențiale (lucru vândut și preț) au fost deja convenite. Caracteristica promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este așadar asumarea reciprocă din partea promitentului-vânzător și a promitentului-cumpărător a unei obligații specifice de a face, și anume, de a îndeplini formalitatea autentificării în scopul nașterii valabile a contractului de vânzare-cumpărare.
Ulterior, prin cel de-al doilea act juridic, valabil încheiat, în formă autentică imobilul în litigiu a intrat în circuitul civil, astfel că reclamanta în calitate de promitentă-cumpărătoare nu poate solicita instanței de judecată pronunțarea unei sentințe care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, întrucât bunul nu se mai află în posesia promitentei-vânzătoare.
În ceea ce privește existența simulației invocate de către reclamantă instanța a reținut următoarele:
Simulația presupune existența concomitentă între aceleași părți a două contracte, unul public, aparent, denumit și contract simulat prin care se creează o anumită aparență juridică care nu corespunde realității și un altul secret, denumit contraînscris care corespunde voinței părților și prin care anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
Pentru a ne afla în prezența unei simulații este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative: actul secret respectiv contraînscrisul să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent și ambele acte juridice să se fi încheiat între aceleași părți.
În cauza de față nu este îndeplinită ce-a de-a doua condție, astfel că cele două acte juridice nu s-au încheiat între aceleași părți. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor legale în vigoare simulația în sine nu este sancționată cu nulitatea.
În ceea ce privește forma actelor juridice jurisprudența aplicabilă în această materie a statuat și faptul că în cazul contractelor pentru care legea instituie, sub sancțiunea nulității absolute condiția formei autentice aceasta trebuie îndeplinită de ambele acte juridice, altfel nu ar putea produce efecte între părți și nu ar putea justifica admiterea unei acțiuni în declararea simulației, și prin urmare a înlăturării efectelor contractului aparent.
Acțiunea în simulație nu validează contractul secret, dacă acest contract nu îndeplinește toate condițiile pentru a fi valabil el însuși.
Potrivit dispozițiilor legii nr. 247/2005, titlul X, art. 2, alin. 1 în vigoare la data încheierii primului dintre cele două acte juridice în litigiu terenurile cu sau fără construcții situate intravilan și extravilan, indiferent de destinația lor sau de întinderea lor puteau fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice încheiate în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute, iar acesta s-a încheiat sub semnătură privată.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare este contractul prin care părțile se obligă reciproc să încheie în viitor, în forma autentică cerută de lege sau stabilită de părți de comun acord pentru însăși formarea contractului, într-un termen determinat sau nedeterminat, o vânzare-cumpărare ale cărei elemente esențiale (lucru vândut și preț) au fost deja convenite. Caracteristica promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este așadar asumarea reciprocă din partea promitentului-vânzător și a promitentului-cumpărător a unei obligații specifice de a face, și anume, de a îndeplini formalitatea autentificării în scopul nașterii valabile a contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. L. Lucreția.
Prin recursul declarat de reclamantă s-a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței și rejudecând cauza admiterea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecarea în vederea administrării de noi probe; Obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare s-a arătat că reclamanta a avut o relație de concubinaj, cu pârâtul de peste 8 ani, începută încă din anul 2004 și finalizată în anul 2011. În anul 2009 reclamanta împreună cu pârâtul, prin antecontract sub semnătura privată, a dobândit un imobil casa de locuit și teren în suprafață de 1189 mp în localitatea Vermeș nr 59 pe care au dărâmat-o pentru că era veche și au construit una noua în care au locuit în perioada de concubinaj.
Reclamanta în această perioada lucra în gospodărie unde se ocupa de animale. Avea găini, porci și vaci iar pârâtul o ajuta, iar la un moment dat și-a găsit loc de munca la . iar reclamanta a rămas să muncească în gospodărie și să aibă grijă de casă.
În anul 2011 s-au despărțit iar reclamanta am plecat din casă (alungată), prin urmare a promovat acțiune validare contract și în sistare stare indiviziune cu privire la bunurile pe care le-a dobândit împreuna cu pârâtul. Nu a solicitat să i se atribuie casa și terenul însă a solicitat sulta jumătate din valoarea acestora.
După introducerea acțiunii, pârâtul a depus prin întâmpinare un contract de vânzare cumpărare autentificat, făcut ulterior la un notar în Reghin în 2012 unde pârâta C. M. de la care au cumpărat împreună prin contract de vânzare cumpărare sub semnătura privata îi mai vinde odată numai pârâtului bunurile care le-a vândut în 2009 reclamantei și pârâtului si antecontract sub semnătura privată.
Având in vedere aceste aspecte, și contractul depus la dosar, reclamanta a fost pusă în situația de a-și preciza acțiunea printr-o cerere în anulare a contractului de vânzare cumpărare autentificat și redactat doar cu pârâtul în calitate de cumpărător și radierea înscrierii dreptului de proprietate numai pe pârâtul din cartea funciară.
Aceasta a făcut-o având în vedere disp. art. 25 din DL 115/1938 care prevede ca „ actul în temeiul căruia se cere prestația tabulara să fie anterior temeiului în baza căruia terțul a dobânditor a fost înscris și terțul să fi dobândit cu titlu gratuit sau să fi fost de rea credința", dispoziții legale reluate în art. 892 cod civil nou, lege aplicabila în speță.
Instanța fondului a considerat însă că primul act juridic reprezintă o promisiune sinalagmatica de vânzare cumpărare prin care părțile s-au obligat reciproc să încheie în viitor, în forma ceruta de lege o vânzare cumpărare ale cărei elemente esențiale au fost deja convenție, iar ulterior prin cel de-al doilea act juridic, valabil încheiat, în forma autentica imobilul în litigiu a intrat in circuitul civil, astfel ca reclamanta în calitate de promitentă cumpărătoare nu poate solicita instanței de judecata pronunțarea unei sentințe care sa țină loc de act autentic de vânzare cumpărare întrucât bunul nu se mai află în posesia acesteia și prin urmare a respins acțiunea reclamantei. Instanța fondului nu face vorbire în motivare despre solicitarea reclamantei de a dispune anularea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică solicitat și nici despre dreptul de proprietate al reclamantei născut ca urmare edificării imobilului în timpul relației de concubinaj ci se mulțumește a discuta problema simulației invocată de reclamantă tangențial doar într-o fază a procesului în care măsurile întreprinse de pârât au dat impresia existentei simulației.
Din punctul reclamantei de vedere soluția instanței este una nelegala și netemeinică și se impune a se admite recursul și rejudecând cauza a se admite acțiunea reclamantei pentru următoarele motive:
1. Reclamanta împreuna cu pârâtul au cumpărat un imobil casă și teren în localitatea Vermeș, casă pe care au dărâmat-o și au reconstruit alta nouă în care au locuit. Reclamanta a muncit la acest imobil și l-a folosit timp de ani de zile până când pârâtul a alungat-o din casă. Având în vedere această situație, și pentru că reclamanta împreuna cu pârâtul au încheiat cu vânzătoarea C. M. doar un act sub semnătura privata a promovat acțiune prin care a solicitat validarea acestuia antecontract în temeiul art. 5 din L. 247/2005 și a solicitat partajarea imobilului în sensul în care să se atribuie pârâtului casa și terenul și să fie obligat la plata a jumătate din valoarea acestuia constând în contribuția reclamantei la realizarea imobilului.
Având în vedere faptul că prin întâmpinare pârâtul a depus un contract de vânzare cumpărare sub autentic realizat ulterior doar de el și vânzătoare la un notar în Reghin a fost pusă în situația de a solicita anularea acestui contract autentic în temeiul art. 892 cod civil, aspect despre care instanța fondului în sentință nici nu face vorbire.
A arătat, în precizarea de acțiune, ulterioară comunicării întâmpinării și a actului despre care nu a avut cunoștință, că în temeiul art. 892 ,,Cel care a fost îndreptățit, printr-un act juridic valabil încheiat, să înscrie un drept real în folosul său poate cerere radierea din cartea funciară a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang preferențial față de înscrierea efectuată de altă persoană, însă numai dacă sunt întrunite următoarele 3 condiții: a) actul juridic în temeiul căruia se solicită radierea sau acordarea rangului preferențial să fie anterior aceluia în baza căruia terțul și-a înscris dreptul ; b) dreptul reclamantului și cel al terțului dobânditor să provină de la un autor comun; c) înscrierea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terțul dobânditor prin violență sau viclenie, după caz.
In probațiune, și pentru a demonstra îndeplinirea condiției prev. de art. 892 alin 1 lit. c) a depus declarația extrajudiciară a vânzătoarei C. M. care apoi s-a prezentat și în instanță și a confirmat faptul că a fost dusă cu mașina de către pârât în Reghin spunându-i că se vor realiza niște formalități doar cu privire la intabulare, iar când a întrebat unde sunt i-a spus că sunt bine dar nu pot fi prezentă. De asemenea la aceea data deși s-a consemnat că s-a plătit prețul nu s-a achitat niciun preț (prețul fiind achitat în integralitate în 2009 de subsemnata împreună cu pârâtul) astfel încât rezultă fără dubiu „viclenia" în realizarea celui de-al doilea act, menționat de dispozițiile legale.
De asemenea pârâta C. M. relatează că a avut suspiciuni cu privire la faptul că a fost dusă până la Reghin și că subsemnata nu sunt prezentă, însă a fost tot timpul asigurată de pârât și de martorul Ș. că sunt bine acasă și că se realizează doar formalități de intabulare nu un nou contract de vânzare cumpărare.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că instanța fondului trebuia să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare realizat ulterior în baza art. 892 cod civil, condițiile legale fiind îndeplinite însă instanța nici măcar nu face vorbire în sentință despre motivele pentru care nu s-a dispus această măsura.
2. In ceea ce privește validarea antecontractului de vânzare cumpărare sub semnătura privată solicitarea reclamantei era admisibilă având în vedere disp. legale prev. de art. 5 alin 2 titlul X din L. 247/2005 aplicabile la data realizării actului, prin urmare având în vedere că instanța a fost investita cu validarea antecontractului de vânzare cumpărare trebuia să facă o analiză a condițiilor de admisibilitate a acestei solicitări, aspect care nu se realizează în speța.
3. De asemenea reclamanta a solicitat instanței de judecată a se constata că a dobândit împreună cu pârâtul în indiviziune, în cote egale imobilul casă și terenul aferent de 1189 mp. În ceea ce privește imobilul casă acesta este dobândit prin edificare de reclamantă împreuna cu pârâtul și în cauză s-au administrat probe testimoniale care au confirmat faptul ca reclamanta împreuna cu pârâtul au edificat casa nouă urmare a dărâmării casei vechi astfel că reclamanta este proprietară în indiviziune asupra imobilului casă și a solicitat partajul cu privire și la acesta.
Nici cu privire la acest aspect instanța nu se pronunța în niciun fel, având in vedere doar dispozițiile legale cu privire la dobândirea imobilului teren și ignorând faptul că a fost investită și cu privire la edificare și partaj.
In ceea ce privește imobilul casă, în cauză au fost audiați martori care au confirmat faptul că reclamanta împreună cu pârâtul după ce au cumpărat au dărâmat casa veche și din materialele bune ale acesteia și cu materiale noi cumpărate au edificat o casa nouă pe teren în care au locuit împreună.
În cauză s-a efectuat și o expertiza de evaluare a casei pentru stabilirea valorii acesteia și având în vedere că acest imobil a fost dobândit de reclamantă împreună cu pârâtul prin accesiune instanța trebuia să se pronunțe cu privire la dobândirea acestui bun și cu privire la partaj, însă instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la aceste aspecte cu care a fost învestită prin acțiunea introductiva și analizează doar dobândirea terenului, pronunțând în final o sentința incompletă.
In concluzie, reclamanta arată că a investit instanța cu pronunțarea unei sentințe prin care să constate caracterul de bun comun al unui imobil pe care l-a edificat împreună cu pârâtul, să fie despăgubită prin sultă în ceea ce privește aportul reclamantei la imobil și să se constate că împreună cu pârâtul au dobândit și terenul iar pârâtul prin viclenie a încheiat un al doilea act de vânzare cumpărare a acestui teren în speță fiind aplicabile disp. art. 892 cod civil, iar instanța în final a pronunțat o sentință care din punctul de vedere al reclamantei este străină de obiectul cauzei, mai mult decât atât reclamanta după ani de zile de muncă la această casă, și eforturi uriașe de a achita prețul terenului, sigur că împreună cu pârâtul cu care avea atunci o relație, se vede în postura de a nu primi nimic din ce a realizat.
Pârâtul-intimat R. Doruț A., legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacată, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, arată următoarele:
1. Referitor la critica adusă sentinței atacate sub aspectul ne-pronunțării asupra cererii de partaj privind casa, arată că acesta nu constituie motiv de casare, ci dimpotrivă, conform art.281 ind.2 din Cod proc.civ. recurenta putea face și cerere de completare a hotărârii, în același termen în care se putea declara recurs.
Astfel, conform art.281 ind.2 din Cod.proc.civ, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz apel sau recurs.
În măsura în care nu s-a formulat o asemenea cerere de completare a hotărârii, în recurs criticile privind omisiunea de a se pronunța nu pot fi primite.
2.Cu privire la cel de a-1 doilea petit al recursului, respectiv cel de casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra alte probe, consideră că și sub acest aspect recursul este nefondat deoarece nu se arată ce probe ar urma să se administreze, respectiv utilitatea lor, sau ce fel de probe au fost omise, iar la fondul cauzei au fost administrate toate probele propuse de părți (interogatoriul părților, audierea martorilor, chiar și expertiză tehnică în construcții).
3. În ceea ce privește fondul recursului s-a învederat că recurenta L. L.-Lucreția a solicitat instanței să constate calitatea de bun comun și ieșirea din indiviziune privind imobilul casă situată în Vermeș nr.59 și terenul aferent acestuia în suprafață de 1189 mp, cu obligarea pârâtului la plata unei sulte compensatorii în favoarea reclamantei.
Apreciază în primul rând, că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece nu există între ei stare de coproprietate/ indiviziune cu privire la niciun imobil.
Bunul imobil- casă de locuit și terenul aferent, situat în . meu propriu, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16/05.01.2012 de BNP M.-C. S., astfel că nu poate fi partajat.
Dreptul pârâtului de proprietate este înscris în CF nr._ a Comunei Lechința, nr.cadastral_, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
După cum se arată în cuprinsul acestui contract, a dobândit prin cumpărare de la vânzătoarea C. M. la data de 05.01.2012, teren situat în intravilanul localității Vermeș, în suprafață de 1.210 mp, pe care se afla și o construcție aflată într-o stare avansată de degradare. Această construcție a fost demolată, pentru că nu mai putea fi locuită.
Precizează faptul că în baza unui contract de împrumut din data de 30.08.2012, a obținut de la . Bistrița materiale de construcție, pe care le-a folosit la edificarea unei case, proprietate personală, situată în .> În acest sens, . Bistrița i-a pus la dispoziție mai multe materiale de constructive ( BCA, ciment, gips etc.) în valoare totală de 5.789,93 lei. Potrivit convenției încheiate, intimatul va achita în termen de 3 ani de la data primirii materialelor, contravaloarea acestora.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată se arată că ar fi dobândit împreună cu reclamanta, de la numita B. M., teren -1189 mp și o casă veche. Arată faptul că nu a încheiat niciun contract de vânzare-cumpărare cu numita B. M..
Astfel, conform actelor anexate, terenul și construcția aferentă sunt bunuri proprii ale pârâtului, care nu pot fi supuse partajului judiciar, după cum solicită recurenta.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada în nici un fel, care este izvorul și temeiul de drept al dobândirii imobilului în coproprietate.
Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
D. urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora.
Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 Codul familiei nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, așa cum este reglementat în cazul soților.
Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile.
per a contrario, avem de-a face doar cu un drept de creanță supus prescripției, potrivit regulilor generale aplicabile oricăror pretenții bănești.
În urma analizării probatoriului administrat la fondul cauzei (interogatoriul părților, declarații testimoniale, înscrisuri), solicită a se observa faptul că reclamanta nu a dovedit în nici un fel contribuția sa efectivă la dobândirea imobilului a cărui partajare îl solicită.
Astfel, prin răspunsul la interogatoriu recunoaște că banii pentru cumpărarea terenului din loc. Vermes ce a aparținut numitei C. M. au provenit din împrumut, de la șeful pârâtului, împrumut nerestituit, urmând să-1 restituie pârâtul-intimat (6.000 lei).
Contribuția lor a fost de 1.000 lei. Materialele de construcție au fost cumpărate, conform înscrisurilor de la dosar tot prin împrumut, subsemnatul achitând lunar 200-300 lei, din contravaloarea acestora.
Mai subliniază faptul că părțile s-au despărțit în anul 2011, casa a fost demolată și reconstruită în anul 2012, sumele de bani împrumutate pentru cumpărarea terenului și a materialelor nu au fost încă achitate (fiind obligații în curs ale reclamantului) însă reclamanta solicită partajarea acestui bun.
Susținerile recurentei - invocate pentru prima dată în recurs- potrivit cărora ar fi locuit împreună în casa nou construită, sunt neadevărate. Noua construcție a fost edificată începând cu anul 2012, iar părțile s-au despărțit anterior, în 2011. În paranteză menționează că, părțile au locuit împreună la un unchi de a-1 recurentei -declarația martorului B.- imobilul ce face obiectul prezentului dosar fiind nelocuibil.
Contribuția reclamantei efectivă nu a fost probată în nici un fel, ea neavând loc de muncă, fiind casnică, astfel cum au arătat martorii.
Subliniază faptul că art.30 din C.fam (aplicabil perioadei de concubinaj) nu se aplică relațiilor dintre părți., fiind o excepție de strictă interpretare. Neexistând prezumția legală a devălmășiei, calitatea de bun comun trebuie dovedită.
In altă ordine de idei, arată că expertiza întocmită în cauză nu poate fi avută în vedere, fiind superficială, lipsită de date tehnice concrete și nu în ultimul rând întocmită de un expert în bunuri mobile, acesta evaluând un teren și o construcție (prin discuții cu localnicii și studierea site-ului tocmai.ro).
Consultarea altor persoane la efectuarea și întocmirea lucrării ( evaluatori ANEVAR) nu poate fi avută în vedere, aceste persoane nefiind autorizate să efectueze expertize judiciare, nu au fost încuviințați de instanță, iar pârâtul nu a fost de acord cu o evaluare extrajudiciară (la care să participe și să-i exprime opinia alte persoane decât cele desemnate de instanță).
Totodată, la evaluarea construcției instanța a încuviințat obiectului: evaluarea la prețul pieței a acestei case compusă dintr-o cameră (nefinalizate, fără finisaje și utilități), expertul în bunuri mobile efectuând o evaluare a materialelor de construcție - aspecte și valori, care nu pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei, deoarece nu privesc obiectului acestuia.
În caz contrar, ar însemna că reclamanta s-ar îmbogăți fără just temei în dauna altuia, obținând un folos material, ea necontribuind cu nimic la dobândirea acestui imobil.
Cu privire la susținerile din cererea în anulare reiterate și în recurs, arată doar faptul că actul sub semnătură privată nu este translativ de proprietate, legislația prevede condiția încheierii actelor de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile-teren în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute - după cum în mod corect a reținut instanța de fond. Mai mult decât atât, arată faptul că pârâtul singur a achitat prețul contractului vânzătoarei C. M.. sumele fiind obținute din munca, respectiv prin împrumutul contractat de la .. Acest contract de împrumut este în curs de desfășurare, iar intimatul este cel care achită în continuare contravaloarea ratelor.
În speță nu este incidentă instituția simulării, astfel cum susține reclamanta, deoarece nu există niciun act secret, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.16/05.01.2012 de BNP M.-C. S. este un act public, conform realității, translativ de proprietate, iar condiția publicității este îndeplinită prin înscrierea dreptului în cartea funciară.
După cum reiese și din acte, acel contract de vânzare-cumpărare nr.16/05.01.2012 a fost încheiat între pârât și vânzătoare, executarea tuturor obligațiilor privind doar aceste părți (plata prețului, predarea bunului, etc.)
Prevederile legale invocate de recurentă și care vizează radierea unui drept din cartea funciară nu sunt aplicabile în cauză, deoarece art.892 Cod civil prevede ca și condiție inițială, ca persoana să fie îndreptățită printr-un act juridic valabil încheiat să înscrie un drept real în folosul său, și să ceară radierea unui drept concurent. Or, în speța, reclamanta nu deține un astfel de act.
Recursul este fondat pentru motivele și în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Prima critică adusă hotărârii recurate se referă la nepronunțarea instanței de fond cu privire la petitele de edificare și partaj și este nefondată. Astfel, instanța de fond a respins în întregime cererea completată și raportat la motivele reținute, respectiv calitatea de proprietar exclusiv a pârâtului asupra imobilelor obiect a litigiului și a apreciat că nu se mai impune analiza acestor solicitări, ele fiind subsecvente celor de anulare a contractului autentic, respectiv de validare a contractului privat. Mai mult decât atât, nepronunțarea nu se poate invoca direct ca și motiv de recurs, față de dispozițiile art. 2822a din codul de procedură civilă de la 1865, modificat prin Legea 202/2010.
Restul criticilor formulate în cauză vizează în principal fondul cauzei, raportat la prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, astfel că vor fi analizate ca atare, cu atât mai mult cu cât prima instanță a realizat o motivare destul de succintă a hotărârii pronunțate.
Reclamanta și pârâtul R. Doruț A. au întreținut o relație de concubinaj în intervalul 2004-august 2011, timp în care au gospodărit împreună, au crescut animale împreună. Susținerile reclamantei sunt confirmate de martorii I. I. (f.) și A. M. (f.93), dar și de răspunsurile la interogatoriu al pârâtei C. M., care a declarat că îi știa pe cei doi ca soț și soție.
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 9 decembrie 2009(f.5 dosar fond), pârâta C. M. a vândut reclamantei L. L. și pârâtului R. Doruț A. terenul intravilan arabil în suprafață de 1189 mp, situat pe teritoriul satului Vermeș, . ., situat între vecinii M. M., CFR, B. M. și drumul național, precum și construcția situată la numărul administrativ 59, amplasată pe acest teren, pentru prețul de 8000 lei noi, pe care vânzătorul a menționat că l-a primit integral.
Nu s-a contestat în cauză faptul că prețul a fost achitat integral la data încheierii contractului sub semnătură privată și că imobilul s-a predat în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată (interogator C. M. f.79, interogator R. Doruț f.75). Sub aspectul predării imobilului cumpărat nu prezintă relevanță dacă cumpărătorii s-au mutat sau nu în acesta, fiind cert că aceștia au preluat posesia lui, primind cheile casei și preluând terenul. Nu s-a probat în cauză că după încheierea contractului sub semnătură privată alte persoane ar fi folosit imobilele construcții si/sau teren mai sus identificate.
În aceste condiții, fără a funcționa prezumția comunității de bunuri instituită pentru persoanele căsătorite, tribunalul apreciază ca dovedite susținerile reclamantei cu privire la achiziționarea în indiviziune cu pârâtul a imobilelor mai sus evidențiate. În acest sens, prezintă relevanță și mențiunea făcută în contract cu privire la calitatea cumpărătoarei L. L. de „soție” a pârâtului R. Doruț, cu toate că aceștia nu erau căsătoriți din punct de vedere legal.
În luna august 2011 cei doi concubini s-au despărțit, și așa cum chiar pârâtul recunoaște și-au împărțit animalele deținute în gospodărie (f.75), fără a rezolva situația drepturilor asupra imobilului achiziționat în felul de mai sus.
Cu toate că, contractul s-a încheiat în felul evocat mai sus, fiind perfect opozabil pârâtului R. Doruț, acesta în anul 2012 a solicitat vânzătoarei să se prezinte la un notar în vederea întocmirii contractului în formă autentică, fără a mai anunța și pe cumpărătoarea L. L.. Vânzătoarea a declarat că a întrebat pe pârât despre aceasta din urmă, și el ar fi afirmat că este bine acasă, astfel că a semnat actul autentic având convingerea că se execută obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată. De asemenea, s-a învederat că la data semnării contractului autentificat de notarul public M.-C. S. ( al cărei birou este situat în alt județ decât cel în care se află imobilul și domiciliul părților) cu încheierea nr. 16/05.01.2012 (f.28), nu s-a întocmit practic o altă convenție, nu avut loc un alt acord de voință decât cel din 2009, nu s-a achitat alt preț sau vreo diferență de preț și nu s-a convenit modificarea clauzelor contractului încheiat inițial.
În aceste condiții, în privința desocotirii dintre cei doi foști concubini produce efecte actul privat, care atestă convenția reală în sens de negotium, ce a produs efecte în patrimoniul lor, și nicidecum înscrisul autentic, cum a susținut pârâtul, acest din urmă act, deși reprezintă o executare a obligațiilor asumate în primul (și nu un act simulat), fiind încheiat doar de către pârât în mod evident de în frauda intereselor reclamantei.
În lipsa mențiunilor cu privire la cotele indivize ce se cuvin celor doi din imobilele cumpărate, rămâne instanței sarcina de a determina pe baza probelor administrate măsura în care fiecare dintre cei doi foști concubini au contribuit la plata prețului de 8000 lei, așa cum acesta a fost menționat în actul sub semnătură privată.
Probatoriul testimonial administrat în fața instanței de fond ( cu precizarea că s-au încuviințat toate probele solicitate, susținerile recurentei cu privire la necesitatea administrării unor noi probe nefiind justificată) a relevat faptul că reclamanta nu era încadrată în muncă, însă muncea în gospodărie și creștea animale fiind mai apoi valorificate atât acestea cât și produsele de origine animală (f.69 – martora Boicică A., f. 94 martorul I. I. f.93 – martorul A. M.). Mai mult decât atât, pe perioada concubinajului, cei doi au locuit la un unchi al reclamantei, care la rândul său îi ajuta financiar și cu muncă (f.69), aducând în mod evident un beneficiu patrimonial celor doi, cel puțin în privința rezolvării situației lor locative.
Pe de altă parte, nu este de omis nici faptul că pentru plata prețului o parte din bani au fost împrumutați de către pârâtul R. Doruț A. de la șeful său martorul Ș. C., sumele fiind restituite în parte în perioada concubinajului. Depoziția acestui din urmă martor trebuie privită cu rezerve în ceea ce privește aspectele referitoare la acest împrumut, deoarece susținerea privind data împrumutului nu se coroborează cu celelalte probe și nici chiar cu susținerile părților. Astfel, martorul afirmă că ar fi împrumutat pârâtul pentru achiziționarea acestui imobil în anul 2011 cu suma de 7000 lei, în condițiile în care toate părțile contractante au recunoscut că prețul s-a achitat în anul 2009, la data întocmirii contractului sub semnătură privată și că la data perfectării actului în formă autentică nu s-a mai plătit vânzătoarei nici o sumă de bani. Mai mult decât atât, deși situează împrumutul în anul 2011 și afirmă că restituirea s-a realizat lunar în rate de 200-300 lei, în final martorul susține că i s-au restituit până în momentul audierii sale (17 iunie 2013) doar suma de 1500 lei, ce ar fi echivalentă cu 5 sau 7 tranșe lunare. Din aceste considerente, depoziția acestui martor se va luat în considerare doar în măsura în care se coroborează și cu alte probe administrate în cauză sau cu recunoașterile părților.
Întrucât contribuția părților nu a fost efectiv cuantificată de nici unul dintre martori, tribunalul apreciază în echitate și cu raportare la elementele mai sus arătate că reclamanta a contribuit la dobândirea imobilelor obiect al contractului sub semnătură privată, cu o cotă de ¼ părți, în timp ce pârâtul are o contribuție de ¾ părți (ținând cont și de faptul că mare parte a împrumutului contractat, recunoscut de către reclamantă, a fost achitat după despărțirea celor doi). Desigur că aceste cote urmează a se raporta doar la valoarea actuală a terenului și materialelor provenind din construcția veche, înglobate în construcția nouă.
În ceea ce privește casa nou edificată, tribunalul reține că probatorul administrat în cauză nu confirmă susținerile reclamantei cu privire la ridicarea acesteia în perioada concubinajului. Astfel, martorii A. M. și Boicică A. au relevat că, construcția s-a ridicat după despărțirea celor doi. Teza cumpărării în timpul concubinajului a materialelor noi folosite la realizarea construcțiilor nu poate fi acceptată raportat la dovezile din dosar. Astfel, singurele acte aduse de către reclamantă în sprijinul susținerilor sale este un aviz de însoțire primar datat 13.10.2010 (f.40), ce atestă achiziționarea de către R. Doruț a cantității de 2mc lemn rotund și 1 mc lemn de foc, fără a rezulta momentul achitării acestora și nici faptul că cei 2 mc de lemn s-au folosit pentru construcții. De asemenea, reclamanta a mai depus un aviz de însoțire a mărfii eliberat la 13.03.2013 (f. 41) din care rezultă achiziționarea de către R. D. a 225 mc de BCA. Acest act poartă o mențiune potrivit căreia materialele au fost ridicate în lunile iulie-august 2010, însă această precizare nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar, și ce este mai important nu lămurește momentul și sursa plății acestor materiale.
Așa fiind, tribunalul conchide că noua construcție, cu excepția materialelor vechi înglobate, a fost ridicată prin efortul și cu contribuția exclusivă a pârâtului R. Doruț, pretențiile reclamantei cu privire la acesta fiind nefondate.
D. consecință, raport ala cele mai sus reținute, și la valorile stabilite prin expertiza întocmită de expertul Feier V. (f.109 și urm.), de 1200 lei pentru teren, și de 6152 lei pentru materialele provenite din demolarea construcției vechi, folosite pentru construcția nouă, reclamanta este îndreptățită la o sultă de 4538 lei, aferentă cotei sale de ¼ părți. Apărările pârâtului intimat cu privire la neconcludența acestei probe nu pot fi reținute, de vreme ce expertiza nu a fost combătută printr-o altă probă de valoare științifică cel puțin egală. Astfel, deși nu a fost mulțumit de răspunsul la obiecțiuni comunicat de expert (f.166 dosar fond), iar instanța de fond a respins excepția de nulitate a expertizei, pârâtul nu a solicitat o expertiză contrarie în condițiile art. 212 din Codul de procedură civilă.
Atât în fața instanței de fond, cât și în recurs reclamanta a invocat în susținerea solicitărilor sale de anulare a contractului autentic și de validare a contractului sub semnătură privată prevederile art. 25 din Decretul-lege nr.115/1938. Acest text legal permite cumpărătorului unui imobil, prin act sub semnătură privată cu titlu oneros și aflat în posesia acestuia, să se îndrepte cu o acțiune în prestație tabulară împotriva terțului dobânditor, ce deține un act ulterior, chiar înscris în cartea funciară, cu condiția ca terțul să fi dobândit cu titlu gratuit sau să fi fost de rea credință.
Este real că instanța de fond nu a analizat această solicitare, însă lipsurile hotărârii atacate urmează a fi complinite de către instanța de control judiciar.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile sus evocate, nefiind întrunite două condiții de bază cerute de norma legală. Astfel, pârâtul înscris în cartea funciară nu este un terț față de actul privat de care se prevalează reclamanta ci chiar un cocontractant, iar pe de altă parte, la momentul promovării acțiunii de față reclamanta nu se afla în posesia imobilelor cumpărate. D. consecință, nu se poate realiza validarea pe cale judecătorească a contractului imperfect din punct de vedere formal.
În motivarea recursului reclamanta recurentă a făcut trimitere la prevederile art. 892 din Noul cod civil, însă raportat la data întocmirii actului de care ea se prevalează, respectiv 9 decembrie 2009, în cauză sunt incidente prevederile citate mai sus, cuprinse în Decretul-lege 115/1938. Mai mult decât atât, și noua reglementare menține condiția ca dobânditorul ulterior să fi fost terț față de contractul a cărei validare se solicită, ceea ce nu este cazul în speță, iar actul său trebuia să fie valabil încheiat în sensul de a fi apt de intabulare, condiție de asemenea neîndeplinită.
În aceeași ordine de idei, nu se poate dispune anularea contractului autentic, ce a fost solicitată doar ca efect al admiterii acțiunii în prestație tabulară. În ceea ce privește simulația, sancțiunea prevăzută de lege este inopozabilitatea actului public față de părțile actului secret, și nicidecum anularea lui, astfel că acest capăt de cerere a fost în mod corect respins de către prima instanță, soluția urmând a fi menținută.
Dând eficiență între cei doi foști concubini convenției reale, consemnate în înscrisul privat, tribunalul urmează ca în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte hotărârea, să admită în parte acțiunea așa cum acesta a fost completată, să constate că reclamanta a dobândit în indiviziune cu pârâtul R. Doruț A., în cote de ¼ respectiv ¾ părți, imobilul casă veche de locuit și teren aferent acesteia de 1189 mp, situate în loc. Vermeș, nr.59; să atribuie imobilul pârâtului R. Doruț A. și să îl oblige pe acesta să achite reclamantei o sultă de 4538 lei, reprezentând cota de ¼ din valoarea de circulație a terenului și din valoarea materialelor provenite din casa veche, înglobate în construcția nouă realizată de pârât de 18.152 lei.
Se vor menține dispozițiile sentinței cu privire la soluția de respingere a petitelor de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16/2012 de către BNP M.-C. S., de validare a antecontractului de vânzare-cumpărare din 09.12.2009 și de radiere a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului.
În ce privește cheltuielile de judecată, raportat la prevederile 274 din Codul de procedură civilă, dar și la cotele cuvenite părților, ținând cont de faptul că în fața instanței de fond reclamanta a suportat cheltuieli de 2500 lei (1500 lei onorar avocat și 1000 lei onorar expert), în timp ce pârâtul a avut cheltuieli de 1000 lei, constând în onorariu avocațial, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 625 lei( ¼ părți din 2500 lei) iar pe reclamantă o va obliga să plătească pârâtului suma de 750 lei(3/4 părți din 1000 lei. Se vor compensa obligațiile reciproce până la concurența sumei mai mici de 625 lei, și în final va fi obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 125 lei cu acest titlu. În recurs, cheltuielile reclamantei s-au situat la suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.10,11), astfel că în baza aceluiași raționament, pârâtul intimat va fi obligat să suporte cota de ¼ din această sumă, respectiv 250 lei. Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Totodată, având în vedere faptul că atât în fața instanței de fond cât și în recurs reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, tribunalul urmează să facă aplicarea prevederilor art. 18 din OUG nr.51/2008 modificată, și îl va obliga pe pârât, în limita culpei sale procesuale, la plata în favoarea statului a sumei de 737,32 lei, reprezentând cotat de ¼ din suma de 1743 lei taxă timbru și 11 lei timbru judiciar(f.34) și suma de 1190 lei și 5,3 lei timbru judiciar(f.55), de plata cărora reclamanta a beneficiat de scutire în fața instanței de fond . În același mod, pârâtul intimat va fi obligat să suporte suma de 365,37 lei, reprezentând cota de ¼ părți din taxe de 1461,5 lei, de care reclamanta a fost scutită în temeiul prevederilor OUG nr. 51/2008, în faza procesuală a recursului (f.35).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L. L. Lucreția împotriva sentinței civile nr. 1747/03.11.2014, pronunțată de Judecătoria Beclean, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă completată, formulată de reclamanta L. L.-LUCREȚIA, domiciliată în loc. Vermeș, nr. 83, .-Năsăud - în contradictoriu cu pârâții R. DORUȚ A., domiciliat în loc. Vermeș, nr. 51, .-Năsăud și C. M., domiciliată în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud.
Constată că reclamanta a dobândit în indiviziune cu pârâtul, în cote de ¼ respectiv ¾ părți, imobilul casă veche de locuit și teren aferent acesteia de 1189 mp, situate în loc. Vermeș, nr.59.
Atribuie imobilul pârâtului R. Doruț A. și îl obligă pe acesta să achite reclamantei o sultă de 4538 lei, reprezentând cota de ¼ din valoarea de circulație a terenului și din valoarea materialelor provenite din casa veche, înglobate în construcția nouă realizată de pârât de 18.152 lei.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluția de respingere a petitelor de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16/2012 de către BNP M.-C. S., de validare a antecontractului de vânzare-cumpărare din 09.12.2009 și de radiere a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 625 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond. Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 750 lei, cu același titlu. Compensează obligațiile reciproce și în final obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 125 lei.
Obligă pârâtul să plătească în favoarea statului suma de 737.32 lei, reprezentând cota de ¼ din suma pentru care reclamanta a beneficiat de scutire de plată cu titlu de ajutor public judiciar la fond.
Obligă intimatul R. Doruț-A. să plătească recurentei suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Obligă intimatul R. Doruț-A. în favoarea statului suma de 365,37 lei, reprezentând cota de ¼ din suma pentru care recurenta a beneficiat de scutire de plată cu titlu de ajutor public judiciar în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier, S. I. N. C. B. I. S. G. N.
Red./Tehnored. S.I. 2 ex
05.08.2015
Jud. fond:M. E.
| ← Servitute. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul... → |
|---|
