Succesiune. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 635/265/2005
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.23/R/2015
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător
JUDECĂTOR: I. S., vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: I. S. B.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta A. M. împotriva sentinței civile nr.732 din 26 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud, având ca obiect acțiune în constatare .
Recursul s-a dezbătut în ședința publică din data de 12 februarie 2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face pare integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru data de azi, pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei să depună la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.732/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâților A. V., B. D., B. E., I. M., A. M., P. O. Română Nepos, A. P., L. C. D., A. M. ,T. V., B. V., A. M., L. V. senior, L. V. junior și L. G.; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele pârâte reconvenționale A. M. și T. A. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos și pârâții A. V., B. D., B. E., I. M., A. M., P. O. Română Nepos, A. P., L. C. D., A. M. ,T. V., B. V., A. M., L. V. senior, L. V. junior, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feldru și L. G.; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos împotriva reclamantei pârâte A. M. și a pârâtelor C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feldru și, în consecință: - s-a constatat nulitatea absolută parțială a TP nr. 51.016 /1999 emis de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud în favoarea numitului M. G., cu privire la suprafața de 2346 mp înscrisă în ., la suprafața de 275 mp înscrisă în . și la suprafața de 9816 mp, înscrisă în . respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele A. M., A. M. și T. A. în dosar nr._ împotriva pârâților P. O. Română Nepos, T. V., A. V., B. I., P. S., A. P., L. C. D. și A. M.; în final fiecare dintre reclamanta-pârâtă reconvențional A. M., A. M. ți T. A. au fost obligate fiecare în parte să plătească pârâtei-reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos suma de câte 567,66 lei fiecare cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr. 820 Nepos nr.top 1890 și 4749 (f.44 dosar_ ), terenul în suprafață totală de_ mp este proprietatea tabulară a Parohiei Ortodoxe Române Nepos, cu titlu rectificare, potrivit înscrierii datând din anul 1961.
Potrivit extrasului de CF nr. 820 Nepos nr.top 2419, 4557 și 4681 (f.45 dosar_ ), terenul în suprafață totală de_ mp este proprietatea tabulară a Parohiei Ortodoxe Române Nepos, cu titlu rectificare, potrivit înscrierii datând din anul 1961.
Este de notorietate faptul că în perioada regimului instaurat în perioada anilor 1945-1989 terenurile înscrise în CF în favoarea altor culte decât cel ortodox au fost înscrise cu titlu rectificare în favoarea bisericilor ortodoxe ca urmare a trecerii la ritul ortodox de către majoritatea populației din localitatea respectivă(fiind incidente dispozițiile art.1 din Decretul nr. 358/1948 și art. 37 din Decretul nr. 177/1948 ). Cele sus-arătate sunt susținute de înscrisurile aflate la filele 503-544 din dosarul nr._ , înscrisuri potrivit cărora, la data de 01.01.1914, în proprietatea Bisericii Greco- Catolice Parohiale Nepos se aflau mai multe imobile, printre care și terenurile din litigiu, iar prin cererea înregistrată sub nr. 7/10.01.1961 la Oficiul Parohial Ortodox Român din Nepos, P. Cultului Greco-Catolic din Nepos a solicitat ca dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. 820 Nepos să fie înscris în favoarea Parohiei Ortodoxe din Nepos .
În baza Decretului nr. 444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 3522/1953 numitul M. G. a fost împroprietărit cu . 0,26 ha arabil situată la locul „Sub păduri", aferentă nr. top. 1890 Nepos, între vecinii la nord - Someșul, la sud - R. D., la est -C. R., la vest-I. P., cu . 0,98 ha arabil, aferentă nr. top. 4749 Nepos între vecinii la nord - A. N., la sud - P. Silivan, la est - L. D., la vest - Galop E., precum și cu . 0,30 ha teren arabil aferentă nr. top 2855 și 2856 Nepos cu următoarele vecinătăți la N P. Șt., la S L. I., la E- pădure, la V pârâu (f. 9 dosar nr._ ).
Lui A. Ș., în baza acelorași acte normative mai sus menționate i s-a emis actul de proprietate pentru . 0,45 ha arabil, aferentă nr. top. 2419 Nepos între vecinii:la nord-C. T., la sud-L. Det., la est B. I., la vest - B. I., pentru . 0,35 ha arabil aferentă nr. top. 4681 Nepos între vecinii:la nord-S. G., la sud-L. V., la est-I. Lucreția, la vest-S. E., pentru . 0,42 ha aferentă nr. top. 4579 și 4580 Nepos între vecinii: la nord–Grivase E., la sud–B. I., la est–pădure, la vest–B. V., precum și pentru . 0,51 ha aferentă nr. top. 4372, 440 și 4404 Nepos între vecinii: la nord–N. L., la sud–I. Tr., la est–L. V., la vest-C. P. (f.8 dosar nr._ ).
Prin cererea înregistrată sub nr. 380/08.03.1991 la Primăria Comunei Feldru (f.83 din dosar nr._ ) numitul M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 3, 24 ha teren cu care a intrat în CAP în anul 1962. La această cerere s-au anexat: o listă cu identificarea ridului terenului și a vecinilor (f.84 dosar nr._ ), adeverința emisă de Primăria Comunei Feldru (f.85 dosar nr._ ) și copie a actului de împroprietărire emis în baza Decretului nr. 444/1953 (fila 86 dosar nr._ ), copia T.P nr. 784.208 /1945 (f. 87 același dosar ), precum și fotocopia certificatului de naștere a solicitantului (f. 88 același dosar ). Prin procesul verbal de punere în posesie nr. 204/1998(f. 142 din dosar nr._, numitul M. G. a fost pus în posesie cu suprafața de 2 ha și 7520 mp. Prin T.P nr.51.016/1999 eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Bistrița Năsăud (f.6 dosar nr._ ) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului M. G. cu privire la suprafața totală de 2 ha și 7521 mp teren situat pe teritoriul administrativ al satului Nepos, teren ce se compune și din suprafața de 9818 mp înscrisă în ., din suprafața de 2346 mp, înscrisă în . și suprafața de 275 mp înscrisă în . .
Prin cererea înregistrată sub nr. 499/11.03.1991 la Primăria Comunei Feldru (f. 132 din dosar nr._ ), numita A. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru suprafața de 4,97 ha teren cu care a intrat în CAP în anul 1962. La această cerere s-au anexat: o listă cu identificarea ridului terenului și a vecinilor (f.132 verso dosar nr._ ), adeverința emisă de Primăria Comunei Feldru (f.133 dosar nr._ ) și copie a actului de împroprietărire emis în baza Decretului nr. 444/1953 (fila 134 dosar nr._ ), precum și fotocopia certificatului de naștere a solicitantei (f. 136 același dosar ), precum și declarațiile martorilor T. V. și I. G.(f.135-137). Potrivit adresei nr.2710/2005 emisă de Primăria Comunei Feldru (f.131 dosar nr._ ) numitei A. M. nu i s-a întocmit proces verbal de punere în posesie, deoarece în cererea depusă de aceasta sunt trecute și suprafețe de teren care aparțin PAROHIEI ORTODOXE NEPOS .
Prin cererea înregistrată la Primăria Feldru sub nr.136/28.01.1998, Biserica O. Nepos a solicitat în baza Legii nr. 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 30 ha și 1128 mp (f.195-197 din dosarul_ ). La cerere au fost anexate extrasul CF 820 Nepos, pentru mai multe nr. top, în suprafață 15 ha și 3951 mp, 12 ha și 9283 mp și, respectiv, suprafața de 3791 mp (f.200-202 din dosarul nr._ ). Prin procesul verbal de punere în posesie nr. 1969/2003 (f. 50-51 din dosar nr._ ), P. O. Română Nepos a fost pusă în posesie cu suprafața de 10 ha și 70 mp . Prin T.P. nr. 51.658 /2003 eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Bistrița Năsăud (f. 49 dosar nr._ ) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea P. O. Română Nepos cu privire la suprafața totală de 10 ha și 70 mp, teren situat pe teritoriul administrativ al satului Nepos, teren ce se compune și din suprafața de 9816 mp înscrisă în ., din suprafața de 4471 mp înscrisă în ., din suprafața de 2207 mp înscrisă în ., din suprafața de 3550 mp înscrisă în . și din suprafața de 2621 mp, înscrisă în . .
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert Ș. C., aflat la filele 802-820 din dosar nr._ terenul cu o suprafață scriptică de 2621 mp situat în extravilanul satului Nepos ridul „Sub poduri” este format din două parcele, are o suprafață reală de 2583 mp, se află în posesia faptică a pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos și nu este delimitat cu garduri pe nicio latură . Vecinătățile parcelelor sunt -la N-N. A. (prima parcelă) și drumul de exploatare (a doua parcelă ), la E-C. P. (pentru ambele parcele ), la S-drum de exploatare (prima parcelă ) și N. I. (a doua parcelă ), iar la V-M. P. (prima parcelă și P. I. (a doua parcelă). Potrivit expertului, terenul sus arătat se identifică cu terenul înscris în CF_ Nepos (nr. cf vechi 820 Nepos ), nr. top 1890 ce este întabulat pe pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos. Terenul se identifică și cu cel înscris în . nr. 51.658/2003, precum și cu terenul înscris în . și 5 din TP nr. 51.016 /1999. Potrivit aceluiași expert, terenul cu o suprafață scriptică de 9816 mp, situat în extravilanul satului Nepos, în ridul „Fața Răchiții/I ”are o suprafață reală de 8808 mp, se află în posesia faptică a pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos și nu este delimitat cu garduri pe nicio latură. Vecinătățile terenului sunt:la N-R. A., la E-U. D., la S-N. Ș., iar la V-B. L.. Potrivit expertului acest teren se identifică cu terenul înscris in CF_ Nepos (cf vechi nr. 820 Nepos) nr.top 4749 ce este întabulat pe pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos. Terenul se identifică și cu cel înscris în . din TP nr. 51.658/2003, precum și cu terenul înscris în . din TP nr. 51.016/1999. Potrivit aceluiași expert, terenul cu o suprafață scriptică de 4471 mp, situat în extravilanul satului Nepos în ridul „Tău-Bot”are o suprafață reală de 3938 mp, se află în posesia faptică a pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos și nu este delimitat cu garduri pe nicio latură. Vecinătățile terenului sunt: la N-C. Silivan, la E-C. M., la S-L. P., iar la V-C. M. și B. V.. Potrivit expertului acest teren se identifică cu terenul înscris in CF_ Nepos (cf vechi nr. 820 Nepos) nr. top 2419 ce este întabulat pe pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos. Terenul se identifică și cu cel înscris în . din TP nr.51.658/2003 și este solicitat și de către reclamanta pârâtă T. A. în calitate de moștenitoare a def. A. Ș. . Expertul a identificat și terenul cu o suprafață scriptică de 2207 mp, situat în extravilanul satului Nepos, în ridul „Boburi ” ce are o suprafață reală de 2779mp și se află în posesia faptică a pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos și nu este delimitat cu garduri pe nicio latură. Vecinătățile terenului sunt: la N-O. I., la E- pârâu și pădure, la S- B. I., iar la V- B. V.. Potrivit expertului acest teren se identifică cu terenul înscris in CF nr. 820 Nepos nr.top 4557 ce este întabulat pe pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos. Terenul se identifică și cu cel înscris în . din TP nr. 51.658/2003 și este solicitat și de către reclamanta pârâtă T. A. în calitate de moștenitoare a def. A. Ș.. În final, expertul a identificat și terenul cu o suprafață scriptică de 3550 mp, situat în extravilanul satului Nepos, în ridul „ Fața Răchiții /II ” ce are o suprafață reală de 2210 mp și se află în posesia faptică a pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos și nu este delimitat cu garduri pe nicio latură. Vecinătățile terenului sunt: la N-S. V., la E-L. Silivan, la S-L. Macedon, iar la V-A. G.. Potrivit expertului, acest teren se identifică cu terenul înscris in CF nr. 820 Nepos nr. top 4681 ce este întabulat pe pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos. Terenul se identifică și cu cel înscris în . din TP nr. 51.658/2003 și este solicitat și de către reclamanta pârâtă T. A. în calitate de moștenitoare a def. A. Ș..
Față de constatările sus arătate, instanța de fond a reținut că terenurile din litigiu fac obiectul legilor de fond funciar, fiind incidente în speță dispozițiile art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „În situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, și cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți în condițiile legii”.
Astfel, în speță, fostul proprietar este pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos, care deținea act de proprietate valabil în anul 1990, iar reclamanții pârâți reconvenționali A. M., T. A. și A. M. sunt moștenitorii persoanelor cărora li s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar. Această interpretare corespunde spiritului legilor fondului funciar ce au urmărit repararea nedreptăților comise în perioada regimului comunist, iar împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, TP nr._ era emis, nu este de natură a împiedica aplicarea dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, privitoare la constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale. Instanța de fond a reținut că la data emiterii TP nr._(15.03.1999) pârâta recl.reconvențională P. O. Română Nepos formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar terenurile înscrise în . și 5 și în . din TP 51.016 trebuiau reconstituite în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos, în calitate de fost proprietar căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945-1990. De asemenea, s-a reținut că petitele acțiunii civile formulate de reclamatele A. M. și T. A. ce formează obiectul dosarului nr._ privesc în exclusivitate terenurile ce se cuvin pârâtei reclamante reconvenționale P. O. Română Nepos .
În consecință, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele pârâte reconvenționale A. M. și T. A. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos și pârâții A. V. ș.a. .
Pentru motivele sus-arătate, instanța de fond în baza art. III alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997 (în forma în vigoare la data de 15.03.1999) a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională P. O. Română Nepos împotriva reclamantei pârâte A. M. și a pârâtelor C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feldru și a constatat nulitatea absolută parțială a TP nr. 51.016 /1999 emis de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud în favoarea numitului M. G., respectiv cu privire la suprafața de 2346 mp înscrisă în . de 275 mp înscrisă în . suprafața de 9816 mp, înscrisă în . admis în parte acțiunea reconvențională deoarece sancțiunea nulității absolute a titlului de proprietate operează numai pentru o parte din terenurile cuprinse în titlul de proprietate.
În ceea ce privește dosarul atașat nr._, instanța de fond a reținut că o parte din petitele acțiunii precizate sunt identice cu cele ale acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._, cu diferența că la dezbaterea succesiunii după def. A. Ș. s-au indicat în calitate de moștenitori și def. A. G., precum și reclamanta A. N..
În ceea ce privește anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.149/2005 al executorului judecătoresc I. D., instanța de fond a reținut că actele de executare contestate au fost emise cu respectarea condițiilor de formă, în baza unor titluri executorii, care deși nu sunt opozabile reclamantelor A. M., A. M. și T. A., acestea se întemeiază pe un titlu de proprietate căruia instanța i-a dat prioritate, în comparație cu titlul invocat de către reclamante. În consecință, nu au fost identificate motive de anulare a formelor de executare silită ce au fost contestate. În final, în ceea ce privește petitul de suspendare a executării silite, s-a reținut că acesta nu este întemeiat, iar executarea silită a fost suspendată provizoriu o perioadă îndelungată, respectiv din 05.10.2005 (dosarul nr. 2722/2005) și până în prezent. Față de cele arătate, s-a adoptat soluția de respingere a acțiunii civile formulate și precizate de reclamantele A. M., A. M. și T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat reclamanta pârâtă A. M. să plătească pârâtei-reclamante reconvențional P. O. Română Nepos suma de 1034,33 lei cu titlu cheltuieli de judecată, ce constau din onorariu avocat (700 lei, fila 986 dosar_ ) și din cota de 1/3 părți din onorariul expert și cheltuielile conexe – 334,33 lei (1000 lei onorariu expert și 3 lei cheltuieli conexe fila 751 din dosar_ ). În baza aceluiași temei legal, au fost obligate reclamantele A. M. și T. A. să plătească aceleiași pârâte câte 334,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta pârâtă reconvențional A. M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate si rejudecând admiterea cererilor formulate si precizate in fata judecătoriei Nasaud, pentru următoarele motive.
Consideră ca instanța a procedat greșit. În realitate M. G. era proprietar asupra suprafeței de teren pe care a promit o ca urmare a împroprietăririi in baza Decretului 444/1953 si apoi a primit titlul de proprietate anulat parțial de către instanța. Cererea depusă de către M. G. era anterioară celei depuse de către Parohie. După eliberarea titlului de proprietate în ce privește pe M. G. era interzis a se elibera un alt titlu de proprietate pe aceleași terenuri care se aflau la acel moment al emiterii titlului pentru Parohie in litigiu. Acest aspect a fost avut in vedere si de către Curtea de Apel Cluj insa recomandările si analiza acesteia nu au fost avute in vedere de Judecătoria Bistrița. In măsura in care terenurile se suprapuneau si lui M. G. i s-a emis titlu de proprietate, aceste terenuri nu puteau fi date si Parohiei. Nu este real faptul ca in temeiul Legii 1/2000 se putea da terenul Parohiei. Prevederile acestei legi, asa cum s-a arătat si in fata Judecătoriei Nasaud se aplica doar de cand legea a intrat in vigoare, din anul 2000, asa ca nu poate privi acte emise anterior intrării ei in vigoare. Hotărârile cu care s-a prezentat P. in instanța nu le sunt opozabile astfel ca nu este real ca trebuia sa ceară constatarea nulității acelor titluri-hotarari. Ele nu le sunt opozabile. Curtea de Apei Cluj tocmai de aceea a cerut sa se verifice daca terenurile se suprapun pentru ca daca se suprapun înseamnă ca a fost eliberat un titlu de proprietate-al Parohiei pe un teren care se afla in litigiu si pentru care se mai eliberase un alt titlu de proprietate. Si potrivit legii acest al doilea titlu este nul. In dosar si M. G. si P. au fost proprietari, dar fiecare pe suprafața lui de teren. M. G. pe suprafața primita ca veteran de război. Deci deținea documente de proprietate cand a formulat cererea de reconstituire. Parohiei nu i se putea elibera titlu pe aceste terenuri ale lui M. G. întrucât pe de-o parte acele terenuri erau in litigiu, iar pe de alta parte acele terenuri pe care le solicita P. nu mai erau libere, ele fiind reconstituite altei persoane, anterior. Deci putea obține vechile amplasamente dacă anterior terenul nu fusese atribuit altei persoane. Așadar, titlul de proprietate al lui M. G. fiind legal emis, trebuie sa se admită si contestația formulată.
Intimata pârâta P. O. Română Nepos, legal citată, și-a trimis reprezentant în instanță și a formulat întâmpinare (f.27-31) prin care a solicitat în principal sa se constatate nulitatea recursului, iar in subsidiar, pe fond respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentând onorariu de avocat, pentru următoarele argumente.
Prin recursul declarat in cauza, contestatoarea A. M. critica hotărârea probabil pentru nelegalitate si netemeinicie. In esența se susține ca cererea depusa de M. G. era anterioara celei depuse de intimata P. Ortodoxa Nepos, ca aceasta imprejurare ar fi fost analizata de Curtea de Apel Cluj si ca Legea nr. 1/2000 nu se aplica retroactiv. Se mai susține ca autorul recurentei si intimata sunt proprietari pe terenuri diferite si ca intimatei nu i se putea elibera titlu de proprietate atâta vreme cat terenurile erau in litigiu.
Recursul declarat in cauza este in opinia pârâtei, nul. Prin recursul declarat in cauza, recurenta nu indica motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul. Potrivit dispoz.art.302 alin.l lit.c Cod proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: lit.c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor. Motivele de nelegalitate sunt prevăzute de art.304 Cod proc.civ.. Apreciază ca in speța nu sunt incidente dispoz.art.306 alin.3 Cod procent potrivit cărora indicarea greșita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor . prevăzute de art.304. In speța, recurenta nu a indicat nici un motiv de pretinsa nelegalitate a hotărârii instanței fondului In aceste condiții apreciază ca nu sunt aplicabile dispoz.art.306 alin.3 Cod proc civ., atâta vreme cat nu se pune problema indicării greșite a motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate. Din acest punct de vedere apreciază ca recursul declarat in cauza este nul prin prisma dispoz.art.306 Cod proc. civ..
Si pe fond recursul declarat in cauza este nefondat si urmează sa fie respins ca atare.
In primul rand invederează împrejurarea ca recurenta solicita prin recursul său admiterea recursului, casarea hotărârii si admiterea cererilor formulate si precizate in fața Judecătoriei Nasaud. Din aceasta formulare ar rezulta ca recurenta solicita admiterea cererilor si a
intimaților care nu au declarat recurs. Este evident ca recurenta nu-si justificata calitatea
procesuala pentru a solicita admiterea si a cererilor părtilor care nu au declarat recurs.
Susținerile recurentei in sensul ca Parohiei Ortodoxe Nepos nu i se putea elibera titlu de proprietate asupra terenurilor pretins aflate in litigiu, sunt nefondate.
In primul rand este de observat ca la data eliberării titlului de proprietate in favoarea intimatei terenul nu era in litigiu.
Recurenta este in eroare cu privire la aplicarea legii fondului funciar. P. Ortodoxa Nepos a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin cererea înregistrata in anul 1991, asa cum de altfel a reținut si instanța in considerentele hotărârii sale. Potrivit art.22 din Legea nr. 18/1991 in forma sa inițiala, parohiile puteau solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra suprafeței de 5 ha., in echivalent arabil. Urmare modificării legii fondului funciar, prin Legea nr.169/1997 parohiile puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren pentru care nu au putut solicita reconstituriea in baza legii fondului funciar informa inițiala. Acesta este motivul pentru care reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren s-a dispus ulterior. Pe cale de consecința, afirmațiile recurentei in sensul ca cererea depusa de M. G. ar fi fost anterioara celei a intimatei, sunt nefondate.
Afirmațiile recurentei in sensul ca prin hotărârea sa Curtea de Apel s-ar fi pronunțat in sensul ca aceste terenuri nu puteau fi date Parohiei Ortodoxe Nepos, sunt făcute cu rea credința. Printre îndrumările date prin decizia de casare, Curtea de Apel Cluj a statuat ca ....Se impune a se verifica — pentru a se realiza o comparație a celor doua titluri de proprietate si a se stabili care din acestea este prioritar, dat fiind ca P. Ortodoxa Nepos s-a intabulat asupra nr. topografice care au făcut obiectul actelor de proprietate emise in favoarea antecesorilor contestatoarelor, in baza Decretului nr. 444/1953 -, cu ce titlu fiecare din parti, respectiv contestatoarele si intimata P. Ortodoxa Nepos, au deținut aceste titluri anterior intrării in vigoare a Legii nr.18/1991, si in ce condiții fiecare din aceste parti au uzat de prevederile Legii nr. 18/1991. A reprodus integral aceasta indrumare data de instanța de control judiciar pentru a demonstra ca in motivarea recursului sau recurenta face afirmații mincinoase in legătura cu indrumarile date. Din interpretarea acestor indrumari rezulta ca odată cu rejudecarea, instanța trebuia sa stabilească care din titlurile deținute de parti este prioritar. Instanța de rejudecare a respectat intru totul indrumarile date prin decizia de casare si in final a statuat ca titlul prioritar este cel deținut de P. Ortodoxa Nepos.
Statuarea insantei de fond este absolut corecta si evident legala.
Terenurile din litigiu au constituit proprietatea Parohiei Ortodoxe Nepos. Prin procesul verbal depus la dosarul cauzei si pe care il anexam si prezentei întâmpinări, rezulta ca in data de 1 aprilie 1953, reprezentantul Parohiei Ortodoxe Nepos a predat terenurile din litigiu care constituiau proprietatea sa, reprezentantului autorităților locale. Nu este cazul sa insiste asupra faptului ca regimul comunist a preluat in mod abuziv toate terenurile bisericești Asupra acestor terenuri, P. Ortodoxa Nepos este si proprietara tabulara împrejurare reținuta si de instanța de control judiciar. Dupa preluarea terenurilor bisericești la stat, majoritatea lor au fost atribuite in baza Decretului nr.444/1953 si a altor acte normative persoanelor sărace, cu ocazia reformei agrare. Raportat la aceasta stare de fapt, este indiscutabil ca titlul deținut de P. Ortodoxa Nepos este anterior celui deținut de către autorul recurentei.
Cu ocazia infiintarii CAP-ului in localitate persoanele împroprietărite cu terenurile care au aparținut anterior Parohiei Ortodoxe Nepos le-au înscris in CAP. Cu privire la Actul de Proprietate invocat de către recurenta sunt de făcut câteva precizări. In primul rand este de observat ca împroprietărirea s-a făcut in favoarea lui M. G. si nu a lui M. G.. Actul de proprietate prezintă câteva „omisiuni". Astfel, acest act nu are codul si nici data eliberării lui. Din declarația data de B. I. rezulta modalitatea in care s-a obținut acest titlu de împroprietărire. Astfel, acesta precizează ca actul de proprietate pe care l-a deținut si in care i-au fost trecute terenurile bisericii nu i-a fost eliberat de către Primarul comunei Feldru, ci de către numitul A. Ș., tatăl numitei T. A.. Acesta in anul 1953 fiind agent agricol in cadrul Primăriei Feldru i-a mărturisit ca a găsit trei tipizate cu G. A. și ca el si G. M. le-au completat cu o parte din terenurile bisericii. I-a oferit si completat acel titlu de proprietate cu o parte din terenurile bisericii desi știa ca ele nu îi aparțin de drept. Nici el si nici cei doi nu au lucrat aceste terenuri ele fiind lucrate de biserica iar apoi au fost luate in întovărășire si in CAP de către regimul comunist. Aceasta este modalitatea in care autorul recurentei a intrat in posesia actului de împroprietărire si apoi a terenurilor care au aparținut Parohiei Ortodoxe Nepos.
Conform îndrumărilor date de instanța de control judiciar, instanța de fond a concluzionat ca terenurile din litigiu aparțin Parohiei Ortodoxe Nepos si ca titlul de proprietate al acesteia este prioritar celui deținut de M. G.. Pentru a statua in acest sens, instanța de fond a reținut ca in speța sunt aplicabile dispoz.art.6 alin.2 indice 1 din Legea nr.1/2000. Potrivit acestui text, in situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin masuri abuzive aplicate in perioada anilor 1945 - 1990, si cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanți. In cazul in care resursele sunt insuficiente, se va atribui in natura terenul persoanei care deținea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despagubiti in condițiile legii. Situația prevăzuta si reglementata de textul art.6 alin.2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 este identica cu cea din speța. P. Ortodoxa Nepos este proprietarul căruia i s-a preluat in mod abuziv la stat terenul, iar autorul reclamantei este persoana împroprietărită cu terenul preluat de la parohie. In aceasta ipoteza restituirea in natura se face potrivit art.6 alin.2/1 din Lesea nr.1/2000 Parohiei Ortodoxe Nepos care este fostul proprietar, iar numitului M. G. i se restituie teren din resurse, iar in ipoteza in care acestea nu sunt suficiente i se acorda despăgubiri. Numitul M. Gheorșhe nu este îndreptățit sa i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului din litisiu care a aparținut Parohiei Ordodoxe Nepos. Raportat la acest text este indiscutabil ca titlul de proprietate nr._ din data de 15.03.1999 este lovit de nulitate absoluta.
Susținerile recurentei in sensul ca acest text nu ar fi aplicabil motivat de împrejurarea ca legea nu retroactiveaza, sunt greșite. In speța nu se pune problema retroactivități legii, ci a soluționării acelor situații in care terenul este revendicat de doua persoane. Textul invocat se refera la situația in care terenurile au fost deja atribuite, iar suprafețele sunt revendicate de doua persoane. In acest sens trebuie interpretata dispoziția persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente. Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 1/2000 rezulta ca aceasta lege a fost adoptata in scopul de a reglementa si situațiile in care un teren este revendicat de doua persoane. Scopul legii a fost de a reglementa situația vechiului proprietar. Legea fondului funciar este o lege reparatorie. Pentru ca scopul legii sa poată fi atins era necesara reglementarea si a situației vechiului proprietar căruia i s-a preluat abuziv la stat terenul si apoi acesta a fost „dat" altor persoane. In condițiile in care reconstituirea s-ar fi dispus in favoarea persoanelor care au primit terenul de la autoritățile comuniste, evident ca legea fondului funciar nu putea fi calificata ca o lege reparatorie ci eventual ca o lege care „oficializa" nedreptățile regimului anterior. Si acesta a fost motivul pentru care a fost adoptata Legea nr.1/2000.
Afirmațiile recurentei in sensul ca terenurile nu s-ar suprapune sunt făcute cu rea credința. Prin precizarea sa de acțiune recurenta a solicitat instanței de fond sa dispună anularea titlului de proprietate emis in favoarea Parohiei Ortodoxe Nepos pe motiv ca terenurile cuprinse in cele doua titluri de proprietate se suprapun. In concluziile lucrării sale de expertiza expertul Șotron C. a precizat ca terenurile care constituie proprietatea Parohiei Ortodoxe Nepos se suprapun cu cele cuprinse in titlul de proprietate al reclamanților. In aceste condiții este evident ca susținerile recurentei in sensul ca terenurile ar fi diferite, sunt făcute cu rea credința. Neconcordanta despre care face vorbire recurenta se refera la terenul cuprins in titlul lui A. Ș., care nu a declarat recurs.
Susținerile recurentei in sensul ca titlul de proprietate nu putea fi anulat pe motiv ca vechiul amplasament nu era liber, sunt nefondate. In primul rand este de precizat ca in final recurenta recunoaște ca vechiul amplasament ii aparține Parohiei Ortodoxe Nepos. Anularea titlului de proprietate eliberat persoanelor care nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament care nu le aparținea, poate fi dispusa in baza dispoz. art. III alin. 1 lit.a din Legea nr.169/1997 informa in vigoare la data eliberării titlului de proprietate.
Concluzionând, învederează împrejurarea ca speța a ridicat o singura problema de drept si anume care este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Potrivit textelor invocate vechiul amplasament i se cuvine fostului proprietar, respectiv proprietarului inițial. In speța proprietarul inițial este P. Ortodoxa Nepos de la care a fost preluat terenul in mod abuziv, iar autorul reclamantei este persoana împroprietărită cu terenul care a aparținui Parohiei Ortodoxe Nepos. . atribuirea trebuie făcuta in favoarea Parohiei Ortodoxe Nepos. Persoana improprietarita urmează sa primească teren din rezerva in măsura in care exista sau sa primească despăgubiri.
Intimatul reclamant B. I., legal citat, nu s-a prezentat în instanță însă a depus la dosar un înscris cu valențe de întâmpinare (f.32) prin care solicită respingerea recursului, învederând că încă din anul 2005 a renunțat la judecata prezentei cauze, conform declarației dată în fața consiliului parohial al Parohiei ortodoxe Nepos și în fața instanței de judecată. Arată că este bolnav la pat și nu se poate prezenta în fața tribunalului, că dorește să informeze instanța că titlul de proprietate al lui G. A. pe care l-a deținut și în care au fost trecute terenurile bisericii nu i-a fost eliberat de către primarul din Feldru, ci de către A. Ș., tatăl pârâtei-reclamante T. A., care în anul 1953 fiind agent agricol în cadrul primăriei Feldru i-a mărturisit că a găsit trei tipizate cu G. A. și că el și G. M. le-au completat cu o parte din terenurile bisericii, i-au oferit și completat acel titlu de proprietate cu o parte din terenurile bisericii deși știau că ele nu îi aparțin de drept. Nici intimatul B. I., nici cei doi nu au lucrat aceste terenuri, ele fiind lucrate de biserică, iar apoi au fost luate în întovărășire și în CAP de regimul comunist. După anul 1990 i-a anunțat pe preoții bisericii că el nu pretinde aceste terenuri și că știe că ele aparțin bisericii.
Examinând prioritar conform art. 137 Cod proc. civ. excepția nulității recursului invocată în apărare de intimata P. O. Română Nepos, tribunalul reține netemeinicia.
Cererea de recurs, chiar dacă nu precizează încadrarea în drept a motivelor de fapt pe care se întemeiază, enunță criticile pe care reclamanta-pârâtă reconvențional A. M. le aduce sentinței dată în cauză, în esență acelea că cererea de retrocedare aparținând lui M. G. era anterioara celei depuse de intimata P. Ortodoxa Nepos, ca aceasta imprejurare ar fi fost analizata de Curtea de Apel Cluj si ca Legea nr. 1/2000 nu se aplica retroactiv, că autorul recurentei si intimata sunt proprietari pe terenuri diferite si ca intimatei nu i se putea elibera titlu de proprietate atâta vreme cat pe de o parte terenurile erau in litigiu și pe de alta parte acele terenuri pe care le solicita P. nu mai erau libere, ele fiind reconstituite altei persoane, anterior. Prin urmare în ceea ce privește dresarea cererii de recurs, nu se pune problema în termenii invocați de intimată ce ar atrage consecință nulității căii de atac, recursul indicând nemulțumirile litigantului față de hotărârea judecătorească în discuție. Lipsa încadrării lor în drept, explicabilă în contextul neasistării recurentei, persoană fără studii juridice, de către un avocat, nu reprezintă însă un fine de neprimire a unei atari cereri, cât timp dispozițiile procedurale impun intervenția instanței într-o asemenea situație căreia îi revine sarcina încadrării în drept a motivelor de fapt expuse în cererea de recurs. Nesubzistând, așadar, neregularitatea cererii de recurs sancționată cu nulitatea, aceea a lipsei motivelor de recurs, și în cauză incidentă devenind norma prevăzută de dispoz.art.306 alin.3 Cod proc. civ. potrivit cărora indicarea greșita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor . prevăzute de art.304, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității cererii de recurs.
Recursul este nefondat.
Verificările în calea de atac a recursului sunt circumscrise criticilor acestuia, în lipsa incidenței oricăror motive de ordine publică de reformare, astfel că sunt limitate la dispozițiile primei instanțe privitoare la modul de soluționare a pretențiilor și apărărilor deduse judecății de reclamanta- recurentă A. M., toate celelalte statuări ale primei instanțe, necontestate, nefăcând obiect de controversă. În persoana acesteia nu s-au antrenat nici efectele vreunui contract de mandat de reprezentare a altor litiganți, în numele cărora aceasta să acționeze în calea de atac, astfel că solicitarea din cererea de recurs de admitere a acestuia, casare a hotărârii atacate și rejudecare a „cererilor noastre formulate și precizate în fața judecătoriei Năsăud” nu poate fi interpretată decât ca o nemulțumire proprie, cu atât mai mult cu cât motivarea recursului face vorbire doar despre prioritatea la reconstituirea dreptului de proprietate a lui M. G. în concurs cu P. O. Română Nepos, fără nicio altă referire la celelalte îndreptățiri concurente tranșate în cauză.
Concluzia la care a ajuns prima instanță, referitoare la deținerea unui titlu de proprietate mai caracterizat de către P. O. Română Nepos în concursul cu M. G. (G.) în considerarea probațiunii administrate, unitară în acest sens, minuțios examinată și corespunzător evaluată, este împărtășită și de tribunal.
Disputa în recurs vizează imobilele terenuri înscrise în cf 820 Nepos (actualmente cf_) cu nr. top 1890 și 4749, proprietate tabulară a Parohiei O. Română Nepos dinaintea colectivizării (f.18 dos. fond), reconstituite concomitent atât fostului proprietar tabular ce reclamă apartenența în baza acestei calități, conform Titlului de proprietate nr._/2003 (f.149 dos. fond), dar și împroprietăritului M. G. ce se prevalează de actul de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii în baza Decretului nr. 444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 3522/1953 (f. 9 dos. fond), conform Titlului de proprietate nr._/1999 (f.6 dos. fond). Proprietarul tabular este deținătorul terenurilor cunoscute de toți locuitorii, inclusiv M. G. (G.,) ca și clejă bisericească, în procedura reconstituirii fiind întocmite atât procesul-verbal de punere în posesie, cât și schițele de punere în posesie (f.198, 203-225). Împroprietăritul nu este deținător și deși i s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie (f. 142) nu s-au întocmit și schițe de punere în posesie, etapa punerii în posesie nefiind una conformă. Prin contractul de întreținere viageră autentificat sub nr. 1528/1999 (f.20 dos. nr.828/C/2006 reunit la prezentul) imobilele litigioase au fost transmise de către M. G. reclamantei-pârâtă reconvențional A. M..
Suprapunerea reconstituirilor este neechivoc demonstrată de raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză de expert Ș. C. (f. 802-820), necontestat de litiganți, nemaiimpunându-se a fi reiterate, în lipsa oricărei contraziceri, identificările cu date de carte funciară, date cadastrale și nici suprafețele și vecinătățile, enumerate în considerentele sentinței.
În situația dată, conformându-se integral dezlegărilor cu caracter obligatoriu date în ciclul procesual anterior prin decizia civilă nr. 393/R/2008 pronunțată în dos. nr._ reunit la prezentul, prima instanță a întreprins toate verificările impuse de operațiunea comparării titlurilor și a stabilirii priorității unuia față de celălalt: „ cu ce titlu fiecare dintre părți au deținut aceste terenuri anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și în ce condiții fiecare dintre aceste părți a uzat de prevederile Legii nr. 18/1991”. Astfel probațiunea administrată vizează atât modalitatea de intrare a imobilelor în patrimoniul bisericesc, cât și circumstanțele emiterii actului de împroprietărire, dar și urmarea procedurilor de reconstituire cu referire la momentul dresării cererilor de retrocedare și modul de soluționare a lor în timp.
Dintre argumentele primei instanțe în justificarea concluziei că prioritate la retrocedare are proprietarul tabular, în recurs se critică doar acela referitor la succesiunea în timp a formalităților de retrocedare, susținându-se în esență contrariul: anterioritatea cererii dresate de împroprietărit impunea rezolvarea prealabilă în favoarea sa cu consecința caracteristicii terenului, odată retrocedat, de a nu mai fi liber și la dispoziția comisiei de fond funciar pentru a fi restituit fostului proprietar tabular ce l-a solicitat ulterior, în cauză negăsindu-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 1/2000.
Contrar aserțiunilor recurentei, tribunalul reține, în acord cu prima instanță, că beneficiarul retrocedării imobilelor litigioase, în circumstanțele concursului cererilor de restituire, trebuie să fie fostul lor proprietar tabular și nu persoana care a fost împroprietărită de regimul comunist după preluarea lor abuzivă.
În ceea ce privește titlul de proprietate exhibat de recurenta A. M., tribunalul observă deficiențe și neconformități majore: actul de împroprietărire emis în baza Decretului nr. 444/1953 și a HCM nr. 3522/1953 (f. 9 dos. fond) nu are . și nr. de identificare, nu are menționată data eliberării, pe lângă existența unor rubrici incomplete (numărul cărții funciare) ori eronat completate (vecinătățile terenurilor, semnalate de altfel și în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (f.804). Realitatea împroprietăririi justificată de înscrisul cu deficiențele și neconformitățile enumerate este infirmată de altfel de însuși intimatul-reclamant B. I., deținător alături de M. G. și A. Ș. a unui înscris similar (f. 7 verso, 8 verso dos. fond) care aduce la cunoștința tribunalului circumstanțele întocmirii acestor înscrisuri în cuprinsul actului atașat la f. 32 recurs: actul de proprietate tipizat pe care l-a deținut și în care au fost trecute terenurile bisericii nu i-a fost eliberat de către primarul din Feldru, ci de către A. Ș., tatăl pârâtei-reclamante T. A., care în anul 1953 fiind agent agricol în cadrul primăriei Feldru i-a mărturisit că a găsit trei tipizate cu G. A. și că el și G. M. le-au completat cu o parte din terenurile bisericii, i-au oferit și completat și lui acel titlu de proprietate cu o parte din terenurile bisericii deși știau că ele nu le aparțin de drept. Nici intimatul B. I., nici cei doi nu au lucrat aceste terenuri, ele fiind lucrate de biserică, iar apoi au fost luate în întovărășire și în CAP de regimul comunist. Apartenența terenurilor la proprietatea bisericii este confirmată și de documentele întocmite de reprezentanții acesteia cu ocazia adunărilor membrilor comunității din anul 1990 și 1991 (f.930-938) în cuprinsul cărora se consemnează refuzul lui M. G. și T. V. de a achita contravaloarea taxei pentru clejele bisericești repartizate.
În contextul arătat, al prezentării unui act de împroprietărire neconform și cunoscând apartenența imobilului la proprietatea bisericească, M. G. a dresat cererea de restituire a terenurilor înregistrată la comisia locală de fond funciar sub nr. 380/8.03.1991 (f.143) în adeverința atașată (f.144 verso) menționându-se suprafețele „clejă bisericească”. Retrocedarea solicitată a vizat aceste terenuri, dar și altele, conform propriei declarații M. G. fiind și beneficiarul împroprietăririi din anul 1945, în baza titlului de proprietate_ în . iugăre de teren (f. 143 verso). Prin urmare subzistă și un alt argument de emitere neconformă a actului de împroprietărire, acela al lipsei vocației la împroprietărire pentru considerentul deținerii de către beneficiar a altor terenuri, fapt ce îl exclude din categoria țăranilor muncitori cu pământ puțin și familii numeroase cărora le era incident actul normativ de reglementa condițiile împroprietăririi. Procesul-verbal de punere în posesie s-a întocmit la data de 26.11.1998, cu nr. 204 (f. 142) însă operațiunea punerii efective în posesie nu a avut loc, nefiind întocmite nici schițe de punere în posesie.
Concomitent, în temeiul aceleiași legi a fondului funciar nr. 18/1991, proprietarul tabular Biserica O. Română Nepos, care conform procesului-verbal întocmit la data de 1.04.1953 a predat terenurile deținute ca proprietar statului român în acord cu legislația în vigoare la acel moment, a solicitat retrocedarea averii bisericești, abuziv preluată de statul român conform înscrisurilor atașate la dosar f. 852-968. Într-o primă etapă, în baza Deciziei nr. 286/27.09.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita maximă a 5 ha din fosta proprietate, ulterior conform Titlului de proprietate emis „în baza legii nr. 18/1991, ale legii nr. 169/1997 și ale Legii nr. 1/2000” nr._/2003 și asupra suprafeței de 10 ha 0070 mp ce includ și terenul litigios (f. 149), deținut în posesie, operațiunea punerii în posesie fiind conformă, prin emiterea procesului verbal de punere în posesie și a schițelor de punere în posesie(f.198, 203-225). Proprietarul tabular a fost dealtfel și este în continuare deținătorul terenurilor. Examinarea actelor conduce cu evidență și cu certitudine la concluzia prezentată anterior, că pretenția de retrocedare a fostei proprietăți a vizat-o integral și a fost formulată încă din anul 1991, satisfacerea parțială și în etape fiind impusă de legile reparatorii în materia fondului funciar. Limitările în restituire stabilite prin voința legislativă nu pot fi însă nici imputabile fostului proprietar care, cu diligență și consecvență, a pretins retrocedarea integrală revendicând întreaga avere bisericească, cum este cazul dat, și nici nu-l pot sancționa pentru acest considerent.
Contrar tezei recurentei, nu se poate da prioritate în aceste circumstanțe împroprietăritului ce reclamă restituirea bunului primit cu titlu gratuit printr-un act neconform când de la bun început cunoștea atât apartenența acestuia la proprietatea bisericească, dar și modalitatea neconformă în care a obținut împroprietărirea, respectiv încă din anul 1990 a asistat la comportamentul asumat public de fostul proprietar de retrocedare a fostului patrimoniu, căci o atare dispoziție ar avea semnificația sancționării, nejustificate, a fostului proprietar care încă o dată ar fi lipsit de bunul proprietate tabulară.
Prin urmare, în cazul dat, nefiind permisă ruperea echilibrului echității, concursul cererilor de restituire este reglementat de aceleași prevederi legale, verificându-se circumstanța rezolvării lui în favoarea fostului proprietar. Chiar dacă din punct de vedere administrativ solicitarea de restituire a împroprietăritului a fost rezolvată formal anterior celei aparținând fostului proprietarului, această împrejurare nu are semnificația excluderii terenului din categoria celor libere și la dispoziția comisiei de fond funciar: pe de o parte procedura reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanei împroprietărite nu era finalizată, lipsind operațiunea punerii în posesie, iar pe de altă parte nu era valabil făcută. Astfel terenul în discuție trebuia retrocedat fostului proprietar tabular de la care a fost abuziv preluat și care l-a revendicat încă din anul 1991, manifestare de voință cunoscută de împroprietărit. În acest sens sunt de altfel și prevederile legislative ulterioare adoptării legii nr. 18/1991 incidente speței, ale articolului 2 și art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, enunțate de prima instanță. Trimiterea la acest din urmă text legal nu are însă nicidecum semnificația retroactivării lui, ci explicitează modul de rezolvare legiferat ulterior pentru asemenea situații, așa cum înainte s-a reținut.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 din același cod recurenta obligată să plătească intimatei P. O. Română Nepos cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele atașate la dosar f.82-83.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului invocată de intimata P. O. Română Nepos.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta – pârâtă reconvențional A. M., cu domiciliul în loc.Nepos, nr.160, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.732/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Obligă recurenta A. M. să plătească intimatei P. O. Română Nepos, cu sediul în ., județul Bistrița-Năsăud, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs suma de 2.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. N. I. S. – I. S. B. V. V.
Red.dact. N.C. 19.03.2015
Jud fond GCM
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
