Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 1100/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1100/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 3658/40/2013
Dosar nr._ exequator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 iulie 2013
Președinte – N. T.
Grefier – C. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1100
La ordine judecarea acțiunii civile având ca obiect exequator privind pe reclamantul C. D. C., prin reprezentant C. A. M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B. prin Biroul S. Civilă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă C. A. M., reprezentantul reclamantului și consilier juridic G. C. pentru pârâtul Consiliul Local B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă.
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 și art.1098 NCPC.
Consilier juridic G. C. depune delegație de reprezentare.
Reprezentantul reclamantului depune chitanța nr._/2013 în cuantum de 20 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar de 0,50 lei. Totodată, prezintă instanței actele în original pentru verificare.
Instanța constată conformitatea copiilor înscrisurilor depuse la dosar cu originalele prezentate de reprezentantul reclamantului.
Instanța admite probele cu înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea acțiunii și neformulându-se alte cereri, declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Consilier juridic G. C. arată că nu se opune admiterii acțiunii reclamantului.
Președintele închide dezbaterile și instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /10.07.2013, reclamantul C. D. C., prin reprezentant C. A. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B. prin Biroul S. Civilă, recunoașterea pe teritoriul României a desfacerii căsătoriei pronunțată de autoritățile japoneze, prin certificatul de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 dat de Primăria Tokyo, Districtul Meguro, Japonia.
În fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu M. Hiroko la data de 28.04.2010 în Tokyo,Japonia și că actul de căsătorie nu a fost înscris în registrele române.
Ulterior, ca urmare a neînțelegerilor apărute, de comun acord cu soția sa, a hotărât desfacerea căsătoriei pe cale administrativă, prin certificatul de declarare și înregistrare a divorțului dat de aceeași primărie la 21.12.2012.
Întrucât pentru înregistrarea mențiunii căsătoriei și a divorțului pe marginea actului de naștere întocmit de Primăria municipiului B.,este necesară recunoașterea certificatului care atestă desfacerea căsătoriei de către instanța română,reclamantul a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii 105/1992, Legii 119/1996 și Metodologiei de aplicare a Legii 119/1996,aprobată prin OG 64/2011.
În dovedire, reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: copia certificatului de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 de Primăria Tokyo, traducerea autentificată a certificatului, registrul de familie privind pe C. Hiroko și traducerea acestui înscris, certificatul de căsătorie japonez și traducerea acestuia, actul de identitate al reclamantului și al reprezentantului precum și originalul procurii de reprezentare în instanță.
Pârâtul Consiliul Local B. – prin S. Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor B. a depus întâmpinare,prin care a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată,fiind necesară recunoașterea pe teritoriul statului român a certificatului de divorț în vederea în vederea înscrierii divorțului pe marginea actului de naștere al reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul C. D. C. s-a căsătorit cu M. Hiroko la data de 28.04.2010 în Tokio,Japonia.
Prin certificatul de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 dat de Primăria Tokyo, Districtul Meguro, Japonia,s-a finalizat și înregistrat procedura administrativă de divorț de comun acord dintre C. D. C. și C. Hiroko.
Acest certificat poartă apostila Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, atât România cât și Japonia fiind state semnatare ale acestei Convenții.
Deși reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii sale și dispozițiile Legii 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, tribunalul constată că la data formulării prezentei acțiuni – 10 iulie 2013 – acest act normativ a fost abrogat prin art.83 lit.e din Legea 76/2012 începând cu data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, respectiv 15 februarie 2013.
Prin urmare, cererea reclamantului urmează a fi analizată în raport cu dispozițiile incidente din NCPC,după cum urmează:
- art.1093: ,,În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.’’;
- art. 1095:
,,Condițiile recunoașterii
(1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
(3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.’’;
- art. 1096:
,,Motivele de refuz al recunoașterii
(1) Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.’’.
Prin urmare, având în vedere situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză precum și împrejurările că prezentul certificat de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 este asimilat unei hotărâri străine, divorțul a fost pronunțat ca urmare a acordului soților, iar reprezentantul Biroului de S. Civilă nu s-a opus acțiunii reclamantului, în baza dispozițiilor legale anterior citate, tribunalul urmează a admite acțiunea reclamantului, constatând că certificatul de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 dat de Primăria Tokyo, Districtul Meguro, Japonia îndeplinește condițiile prevăzute de art.1095 alin.1 din NCPC și nu sunt date nici unul dintre impedimentele la care se referă art.1096 alin.1 din același act normativ.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. D. C. domiciliat în B., Șoseaua Iașului nr. 12 G, Curtești, jud. B., prin reprezentant C. A. M. – cu domiciliul în B., ., .. D, ., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B., prin Biroul S. Civilă .
Recunoaște pe teritoriul României efectele certificatului de declarare și înregistrare a divorțului nr._ din 21.12.2012 dat de Primăria Tokyo, Districtul Meguro, Japonia,cu privire la divorțul de comun acord dintre C. D. C. și C. Hiroko.
Dispune efectuarea mențiunilor necesare pe marginea actelor de stare civilă.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
N. T. C. B.
Redt.TN v
Tehnored.BC
5 ex/31.07.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 962/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 1110/2013.... → |
|---|
