Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-02-2014, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 26961/193/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31 A
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător M. A.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul M. C. și pe intimata B. E., având ca obiect ordonanță președințială împotriva sentinței civile numărul_ din 12.12.2013 a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată în apel și s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei.
Văzând că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata solicită respingerea apelului.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea introdusă la Judecătoria B. la data de 04.12.2013 reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta B. E., a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să dispună reintegrarea sa în spațiu, respectiv în apartamentul situat in B., .. 6, ., ..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta până în aprilie 2013 când s-a pronunțat divorțul prin acordul părților. Ulterior, prin sentința civilă nr. 124/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/193/2012 având ca obiect ordonanță președințială s-a dispus evacuarea sa din apartamentul mai sus menționat, sentință modificată în sensul respingerii cererii în urma admiterii recursului.
Investită cu soluționarea cauzei Judecătoria B. prin sentința civilă nr.1009 din 12.12.2013 a respins cererea de Ordonanță președințială ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că apartamentul în discuție a fost dobândit doar de către pârâtă după primul divorț al părților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1030 din 23.12.2002.
Cum, în cauză nu s-au produs dovezi din care să rezulte ce bunuri constituie obiectul acțiunii de partaj dintre părți prima instanță a constatat faptul că nu justifică nici o îndreptățire a locui în apartamentul în care dorește a fi reintegrat reținându-se faptul că apartamentul în discuție nu a fost notat în cartea funciară ca locuință a familiei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal și timbrând conform legii a declarat apel reclamantul motivat de faptul că este nemulțumit de soluția dată de prima instanță în care i-a fost respinsă cererea de reintegrare în spațiu, arătând că motivele prin care și-a formulat cererea le va depune după redactarea sentinței.
Analizând motivele de apel și probele administrate instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Procedura specială și excepțională reglementată de art.581 și art.996 Noul Cod proc.civ. oferă părților posibilități probatorii limitate de aceea instanța de judecată este chemată să ia o măsură provizorie de conservare a dreptului periclitat prin întârziere însă nu rezolvă fondul litigiului și examinează numai apartenența de drept putând înlătura actelor ce nu sunt opozabile părților.
Temeinic și legal prima instanță analizând apelul declarat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în materie a constatat că din sentințele judecătorești depuse la dosar rezultă faptul că părțile au fost căsătorite până în anul 2000 când s-a pronunțat pentru prima oară divorțul.
Pârâta, în anul 2002, a cumpărat apartamentul situat în B., .. 6, ., . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1030/23.12.2002, apartament în care au locuit părțile după ce s-au recăsătorit în anul 2003.
La data de 03.10.2012 pârâta a promovat o nouă acțiune de divorț în cadrul căreia a solicitat și evacuarea reclamantului. Acesta din urmă, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat partajul bunurilor comune, invocând un drept de retenție totodată.
Instanța, in baza acordului părților, a pronunțat divorțul, dispunând disjungerea capătului de cerere având ca obiect evacuare și a cererii reconvenționale, dispunând crearea de noi dosare.
Tot la data de 03.10.2012 pârâta a formulat și o acțiune având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat evacuarea reclamantului, pe lângă alte cereri privind minorul părților. Soluția de admitere a cererii pronunțată în această cauză a fost casată de Tribunalul B. care a decis respingerea ca nefondată a cererii.
Potrivit art. 926 C.pr.civ, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Potrivit art. 919 din noul cod de procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este aplicabilă măsurilor vremelnice dispuse de către instanță pe tot timpul procesului cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Cum, părțile au folosit apartamentul din care se solicită evacuarea reclamantului ca și locuință de familie, apreciază instanța că în cauză este îndeplinită condiția urgenței prin prisma textului legal indicat mai sus.
Referitor la caracterul temporar al măsurii, instanța a reținut faptul că această condiție nu este îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada unei acțiuni de fond.
Este adevărat că din sentința civilă nr. 4770 din 22.04.2013, pronunțată în dosarul nr._/193/2012, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect partaj și drept de retenție, însă, reclamantul nu a făcut în cauză dovada faptului că dreptul de retenție solicitat a fi analizat de instanță este asupra apartamentului în care au locuit părțile.
O altă condiție ce urmează a fi analizată în prezenta cauză o reprezintă neprejudecarea fondului, drept pentru care instanța va putea aprecia doar referitor la aparența dreptului părților.
În acest context, este de reținut că apartamentul în discuție a fost dobândit doar de către pârâtă, după primul divorț al părților, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1030/23.12.2002.
Cum, în cauză nu au fost produse dovezi din care să rezulte ce bunuri constituie obiectul acțiunii de partaj dintre părți, instanța nu poate decât să constate faptul că reclamantul nu justifică nici o îndreptățire la a locui în apartamentul în care dorește a fi reintegrat, reținându-se faptul că apartamentul în discuție nu a fost notat în cartea funciară ca locuință a familiei.
Față de aceste considerente tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. C., în contradictoriu cu intimata B. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. C., cu domiciliul ales la C..av. G. M. din B., ..U-10, ., în contradictoriu cu intimata B. E., domiciliată în B., ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 a Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014.
Președinte, G. B. | Judecător, M. A. | |
Grefier, R. P. |
Red.B.G./28.02.2014
Tehnored.P.R./28.02.2014
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
