Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 20578/193/2012
Dosar nr._ ordonanță președințială
perimare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - T. N.
JUDECĂTOR - A. D.
JUDECĂTOR - H. I.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 679 R
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamanta recurentă L. G., în contradictoriu cu pârâtul intimat P. A., împotriva sentinței civile nr. 7507 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Instanța invocă din oficiu excepția de perimare a cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare ;
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7507/20.06.2013, Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect “ordonanță președințială”, formulată de reclamanta L. G. în contradictoriu cu pârâtul P. A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată reclamanta solicită ca, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/193/2012, dosar ce are ca obiect soluționarea aceleiași cereri, dar pe fondul cauzei, să se dispună în contradictoriu cu pârâtul ca exercitarea autorității părintești față de minora P. M. Giulia, născută la data de 25.08.2005 să se facă în exclusivitate de către ea, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de fond, să se stabilească locuința minorei la reclamantă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minoră, în raport de salariul minim pe economia Italiei și la cheltuieli de judecată.
La fond apărătorul reclamantei a solicitat ca pensia de întreținere să fie calculată în funcție de venitul minim pe economie, dar din România.
În susținerea acțiunii, s-a solicitat audierea a doi martori, C. L. și L. Anișoara, martori ce au declarat că, au cunoștință de relația pe care reclamanta a avut-o cu pârâtul, acesta a venit în România, și-a recunoscut copilul, a început formalitățile pentru încheierea căsătoriei. Pentru familie și cunoscuți a fost o surpriză faptul că, după ce a venit în țară de aproximativ patru ori, a încetat să mai vină și să mai ia legătura cu reclamanta. Dacă pe perioada cât a venit în România se comporta ca un tată cu copilul, după ce a încetat să mai vină în România, a încetat și interesul pentru minoră.
F. pârâtului a mai luat legătura telefonic cu reclamanta, în special de ziua fetiței sau de sărbători, au trimis un pachet. De la aceștia au aflat că pârâtul s-a căsătorit în Italia, are un alt copil, iar în prezent este arestat pentru trafic de droguri.
De minoră se ocupă în exclusivitate reclamanta, fiind ajutată de familia sa, minorei i se oferă tot ceea ce are nevoie.
În cauză s-a dispus și efectuat o anchetă socială la domiciliul reclamantei, din care rezultă condițiile de creștere și educare ale minorei, aceasta locuind împreună cu mama sa în apartamentul bunicilor, este elevă în clasa I-a, este bine îngrijită.
Potrivit dispozițiilor art.581 C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este vremelnică și executorie.
Ca urmare, cerințele de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale sunt acelea de urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește urgența acestei cereri, la momentul ei era dată de interesul superior al minorului, interes care presupune ca la orice moment să poată fi luate pentru el decizii, decizii care în cazul exercitării în comun a autorității părintești trebuie să fie aprobate de ambii părinți. La data de 20.03.2013 cererea formulată pe fondul cauzei, de stabilire exercitarea autoritate părintească a fost anulată ca insuficient timbrată, deci s-a reținut că nu mai există o urgență și mai ales interes în stabilirea acestui aspect referitor la minoră.
Vremelnicia presupune ca măsurile luate prin intermediul ordonanței președințiale să fie luate pentru o anumită perioadă de timp determinată, măsuri care să nu rezolve litigiul în fond. Or, dosarul prin care s-a solicitat, pe calea dreptului comun, stabilirea autorității părintești, locuința minorei, obligația de întreținere a fost anulat ca insuficient timbrat, deci nu mai există un reper până la care să dureze eventualele măsuri luate pe calea ordonanței președințiale.
Nici ultima cerință, cea a neprejudecării fondului nu este îndeplinită, instanța de fond reținând că nu poate să analizeze fondul raportului juridic dedus judecății, ea fiind datoare să analizeze doar aparența dreptului. Or, prin anularea cererii formulată pe dreptul comun, prezenta cerere s-ar transforma și instanța s-ar pronunța asupra fondului raportului juridic dedus judecății.
Împotriva sentinței civile nr. 7507/2013, reclamanta L. G. a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, recurenta a menționat că, deși instanța de fond a administrat probe concludente cu privire la cererea sa, a respins acțiunea. A făcut dovada că pe rolul Judecătoriei B. există aceeași cerere pe fond, având număr de înregistrare_/193/2012, deci cererea sa din dosarul de ordonanță președințială nu rezolvă fondul cauzei, urgența este dată de faptul că fetița nu are un statut social bine determinat, ar dori să meargă în străinătate cu ea dar nu o poate scoate din țară fără acordul tatălui ei.
Prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2013, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă 1865:
„Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.’’
Iar conform art. 252 alin. 1 din același cod, perimarea se constată și din oficiu.
Prin urmare, întrucât de la data de 4 octombrie 2013, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an de zile și nu s –a probat intervenirea oricărei cauze de suspendare a cursului perimării, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a constata perimarea de fapt a cererii de recurs de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanta L. G.,domiciliată în municipiul B., ., scara C, etaj 2, ., în contradictoriu cu intimatul – pârât P. A. – la familia P. Giovanni – Italia, Via Magenta, nr. 1, Vittoria, Ragusa, împotriva sentinței civile nr. 7507 din 20.06.2013 a Judecătoriei B., Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. N. A. D., H. I. B. C.
Red. jud. T.N/24.11.2014 v
Jud. T. C. – N.
Tehnoredactor F.A-M/24.11.2014
2 EXP.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-02-2014,... → |
|---|
