Cereri. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 526/40/2015
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 21 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - T. N.
Judecător – A. D.
Judecător – H. I.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 177 R
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. C. M. în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Sulița, G. M., V. F., M. G., M. D., B. E., M. P., B. F., B. M., B. I., M. V., B. G. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B.-prin prefect, împotriva deciziei nr. 215/06.03.2014 pronunțată în dosarul_ * a Tribunalului B., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul-reclamant D. M., asistat de avocat C. D., și intimatul B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită; totodată, se constată că D. M. a depus la dosarul cauzei dovada citării prin publicitate a numitului B. I., iar primăria comunei Sulița a depus la dosar un înscris reprezentând concluzii.
Avocat C. D. depune la dosar delegația de reprezentare.
Întrucât părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului pricinii.
Avocat C. D. solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 215 din 06.03.2014, cu rejudecarea recursului. Arată că exista la dosar o cerere de repunere pe rol depusă la data de 04.04.2013, fiind îndeplinită obligația stabilită de instanță cu 15 zile înaintea împlinirii termenului perimării care expira la 19.04.2013, aspect neobservat de nici o instanță; în plus s-a reținut în mod eronat neexercitarea unui recurs,cel împotriva încheierii din 23.04.2013, cu cheltuieli de judecată, în acest sens depunând chitanța reprezentând onorariu avocat.
Intimatul B. M. solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul D. C. M..
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr. 6164 din 24 mai 2013 a Judecătoriei B. s-a admis excepția perimării cererii, invocată din oficiu de instanță, și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de petentul D. C. M. în contradictoriu cu intimații B. I., M. V., B. G., C. L. de Aplicare A Legii Fondului Funciar a . - prin primar, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. - prin prefect, G. M., V. F. și M. G., M. D., B. E., M. P., B. F., B. M., având ca obiect fond funciar, în temeiul art. 248 și art. 252 V. C.proc.civ.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că din verificarea actelor depuse la dosar, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 19.04.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul art.155 ind.1 V.C.proc.civ., prin încheiere nerecurată, și că s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol la data de 23.04.2013 fiind menținută măsura suspendării, motivat de faptul că petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la dosar relații cu privire la toți moștenitorii, încheierea din data de 23.04.2013 fiind de asemenea nerecurată.
Văzând și precizările petentului la termenul de judecată în sensul că a mai descoperit alți moștenitori pe care nu i-a indicat inițial și că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art. 252 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu, instanța de fond a constatat intervenită perimarea judecății cauzei.
Prin decizia civilă nr. 215 din dosarul_ *, Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat de petentul D. C. M. în contradictoriu cu intimații– pârâți: B. I., M. V., B. G., C. L. de Aplicare a Fondului funciar Sulița – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., G. M., V. F., M. G., M. D., B. E., M. P., B. F., B. M., împotriva sentinței civile nr. 6164/24.05.2013 a Judecătoriei B., pe care a menținut-o.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că :,, … din cuprinsul sentinței contestate, a rezultat faptul că suspendarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. s-a făcut în considerarea dispozițiilor art.155 indice 1 Cod procedură civilă instanța respingând cererea de repunere pe rol a cauzei prin încheierea din 23.04.2013, menținându-se măsura suspendării pe motiv că petentul nu s-a conformat dispozițiilor trasate de instanță, încheierea astfel pronunțată fiind definitivă. În atare context nu se poate susține faptul că petentul recurent s-ar fi conformat obligațiilor impuse de prima instanță cu privire la indicarea domiciliilor tuturor moștenitorilor din moment ce cererea acestuia de repunere pe rol a cauzei a fost respinsă, iar măsura dispusă a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac ceea ce înseamnă faptul că judecata a rămas în continuare suspendată din vina părții care nu s-a conformat dispozițiilor instanței și odată termenul de perimare împlinit, în mod corect partea a fost sancționată pentru lipsa de diligență în continuarea judecății, recursul fiind respins pentru aceste considerente.’’
Împotriva acestei decizii recurentul D. M. a formulat contestație în anulare,solicitând anularea deciziei nr.215/2014 și rejudecarea recursului împotriva sentinței civile nr.6164/24.05.2013 și a încheierii din 23.04.2013 din dosarul nr._ *.
I. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că decizia nr. 215/2014 a Tribunalului B. nu conține rezolvarea tuturor motivelor de recurs, respectiv a celor privitoare la încheierea de suspendare din 23.04.2013, astfel încât ar fi incidente disp. art.318 alin.1 teza aIIa C..
Aceasta întrucât recursul era îndreptat și împotriva încheierii de suspendare din 23.04.2013 dată de Judecătoria B., pentru nelegalitatea de a nu fi constatat la data pronunțării sale că, înaintea împlinirii termenului de perimare, erau înregistrate acte de procedură care dovedeau îndeplinirea absolut completă a tuturor obligațiilor dispuse de instanță prin încheierea din 19.04.2012- fila 152 din același dosar de fond.
Prin urmare, soluția recursului împotriva sentinței 6164 din 24.05.2013 a Judecătoriei B. atârnă determinant/hotărâtor de soluționarea recursului împotriva încheierii de suspendare din 23.04.2013. Recursul împotriva acestei încheieri din 23.04.2013 nu a fost reținut deloc, și prin urmare și omis de la pronunțare prin decizia 215/2014 contestată. Astfel, pentru că s-a omis total soluționarea acestui recurs împotriva încheierii de suspendare din 23.04.2013, în cuprinsul deciziei 215/2014 nu se găsesc examinate actele de procedură urmate de recurent pentru continuarea judecății anterioare acestei încheieri.
Culpa recurentului în raport de tipul instituției vizate-perimarea depinde de verificarea/ identificarea dacă a făcut sau nu un act de procedura recunoscut de lege cu efect de a întrerupe perimarea la un moment anterior împlinirii termenului de perimare. Decizia nu reține nici măcar data intervenirii perimării conform art. 248 alin 1 din C., contestatorul solicitând a se constata - și acesta trebuia să se găsească în decizia recursului - ca termenul de perimare începea la data de 19.04.2012 (fila 152 dosar )- și expiră la 19.04.2013.
De asemenea, pentru acest interval de timp nu s-a examinat deloc dacă există vreun act de procedură recunoscut de lege care să întrerupă perimarea- conform art. 249 C. anterior. Aceste examinări trebuiau obligatoriu făcute în judecata recursului la încheierea de suspendare din 23.04.2013 pronunțată în dosarul de fond. Astfel recurentul invoca că existau toate actele de procedură rezolvate, toate obligațiile îndeplinite așa cum au fost cerute prin încheierea din 19.04.2012 (fila 152 dosar) - pentru a justifica încetarea aplicării art. 155 indice 1 C. alin 1 și că instanța trebuia să repună pe rol cauza pentru a continua judecata. Instanța nu a observat că la fond niciodată nu s-a analizat concret, prin verificarea cererilor și actelor, că reclamantul ceruse continuarea judecății în condițiile în care indicase toți moștenitorii și adresele lor de citare.
Astfel, dacă în recurs ar fi judecat motivul de recurs îndreptat împotriva încheierii de suspendare din 23.04.2013 de la fond,s-ar fi constatat următoarele:
a) Că, înainte de data expirării termenului de perimare din 19.04.2013, existau în dosar următoarele acte de procedură (cu legătura) în judecata motivului de suspendare prevăzut de art. 115 indice 1 C. pentru a stabili concret dacă mai subzistă sau nu: la 27.03.2013, exista prima cerere de repunere pe rol cu lista moștenitorilor emisa de Primăria loc Sulița ( cu adresa incomplete a moștenitorului B. I.) ulterior s-a corectat datele completându-se cu toți moștenitorii și toate adresele de citare - în baza cărora s-a formulat o a doua cerere de repunere pe rol la 4.04.2013. La data de 4.04.2013 recurentul avea îndeplinite toate condițiile de repunere pe rol a cauzei și de continuare a judecății suspendată la data de 19.04.2012, prin urmare recurentul avea dovada ca nu mai subzista suspendarea bazată pe temeiul art. 155 indice 1 încă de la 4.04.2013, deci cu 15 zile mai înainte de data de 19.04.2013, când se împlinea termenul perimării.
Termenul perimării nu este influențat de data când instanțele fixează termenele pentru cererile de repunere pe rol. Cererea din 4.04.2013- putea sa primească termen de judecata oricând după data de 19.04.2013 – fără a avea vreo culpă reclamantul. Culpa aparține instanței care a judecat cererea de repunere pe rol din 4.04.2013, care nu a judecat cererea prin verificarea actelor depuse de către reclamantul de la fond, probabil nu a observat că este o cerere nouă cu numele și adresele complete ale moștenitorilor- și s-a bazat pe prima cerere cu adresa incompletă menționată- condiții în care nelegal la data de 23.04.2013, pronunță încheierea de suspendare din dosar_ * a judecătoriei B.- recurată.
Încheierea din 23.04.2013 putea fi atacată cu recurs pe toată perioada suspendării. Nejudecarea motivului de recurs față de această încheiere îndeplinește condițiile art. 318 menționat iar soluția acestui motiv de recurs determina judecata recursului privind sentința 6164 din 24.05.2013 - care trebuia sa admită recursul sa caseze încheierea de suspendare din 23.04.2013 de la fond, să caseze sentința 6164 din 24.05.2013, să alăture perimarea reținută greșit de instanța fondului și să trimită cauza pentru continuarea judecații cu introducerea în cauza și citarea moștenitorilor așa cum erau ei nominalizați complet prin cererea de repunere pe rol și introducere în cauză, cu adresele existente la data de 4.04.2013.
La data de 19.04.2012, începe cursul perimării - ultimul act de procedura în sensul legii (art. 294 C. - trebuie să aparțină părții - și care este de regulă / inevitabil cererea de repunere pe rol cu actele pentru continuarea judecății - acte care să dovedească posibilitatea continuării judecații: ori D. M la data de 4.04.2013 avea cereri si acte care dovedeau continuarea judecații - anterior datei de 19.04.2013, când se sfârșește termenul de perimare.
II. Un al doilea motiv de contestație este cel reglementat de art 318 alin 1 C. -privind eroarea materială in sensul ce urmează.
Astfel, s-a reținut din eroare data de 19.04.2012 ca ultim act de procedură - data fiind de început a duratei perimării de un an care se încheia la 19.04.2013. S-au confundat actele de procedură care privesc continuarea judecății și care sunt formate din cererile și actele părții confundate cu încheierile- care sunt acte de judecată (aceasta confuzie s-a datorat neidentificării la fond si in recurs a actelor de procedura - privind continuarea judecații făcuta de reclamant - înainte de termenul de expirare a perimării din 19.04.2013)- considerându-se, din eroare, că după încheierea din 19.04.2012 nu s-a mai făcut nimic în dosar, nici un demers de continuare a judecații de către reclamant, lăsându-se impresia unei culpe totale - și a lipsei oricărui act de procedură de continuare a judecații deși, la 04.04.2013, erau cererile și actele reclamantului care dovedeau îndeplinirea obligațiilor de a aduce lista moștenitorilor și adresele în totalitate - omise din eroarea instanței.
Omisiunea de a observa existența materială a unor acte de care atârna judecata- și reținerea din eroare a lipsei lor coroborată cu reținerea din eroare că ultimul act de procedura s-a făcut la 19.04.2012- a condus la înființarea nelegală a sentinței atacate din 24.05.2013 a Judecătoriei B..
O alta eroare materială este reținerea că data de 24.05.2013 era data când era îndeplinite condițiile repunerii pe rol - fără a observa că acesta a susținut că aceste condițiile existau anterior termenului de 19.04.2013 - respectiv la 4.04.2013.
Prin urmare, din cauza acestei erori nu s-a observat că nici un act și nici o cerere ca acte de procedura în sensul art. 249 C. - nu s-au făcut după data de 19.04.2013. Nu s-au depus liste cu moștenitori după această dată sau cereri nelegale (ineficiente), în realitate termenul de perimare împlinit s-a raportat la data judecății din 24.05.2013, pentru caracterul ulterior acesteia față de ultimul act de procedură eronat obținut ca fiind de19.04.2012, (prin această eroare de comparare a datelor, reținute și acestea eronat în individualizarea lor - fără abordarea identificării datei când reclamantul a făcut actele proprii de procedură care dovedeau că nu mai subzistă suspendarea ( ori acele acte existau anterior datei de 19.04.2013).
Contestația în anulare formulată de contestatorul D. M. este întemeiată în limitele și din considerentele ce urmează.
Potrivit art.318 C. 1865:
,, Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, în cauză, din considerentele deciziei nr.215/06.03.2014, rezultă că nu a fost cercetat recursul declarat de recurentul D. M. împotriva încheierii din 23.04.2013 a Judecătoriei B. – de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei de fond funciar – deși analiza cererii de recurs arată că această încheiere fusese indicată în mod expres ca act de procedură împotriva căruia fusese declarată calea de atac a recursului.
Prin urmare, astfel cum a susținut și recurentul, sunt îndeplinite condițiile de anulare a deciziei atacate în conformitate cu disp. art. 318 teza a IIa C. 1865, întrucât recursul declarat de D. M. a fost respins,omițându-se din greșeală cercetarea recursului declarat de acesta împotriva încheierii din 23.04.2013.
În privința, însă, a motivului de contestație reprezentat de greșeala materială în stabilirea termenului de perimare, tribunalul apreciază că este prematur formulat în condițiile în care nu a fost soluționat recursul împotriva încheierii din 23.04.2013, care este determinant în soluționarea recursului împotriva sentinței de perimare, așa încât urmează, eventual, a fi reiterat după soluționarea recursurilor dacă partea va avea interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de D. M. împotriva deciziei civile nr. 215/6 martie 2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Sulița, G. M., V. F., M. G., M. D., B. E., M. P., B. F., B. M., B. I., M. V., B. G. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B.-prin prefect.
Anulează decizia atacată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 18 iunie 2015, când se vor cita părțile.
Dispune versionarea dosarului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.05. 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. N. A. D., H. I. B. C.-F.
Red. TN 16.06.2015 v
Tehn. BCF/11.06.2015
Jud. AC/ 2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Inadmisibilitate cerere introducere în cauza a altor persoane.... → |
|---|
