Revendicare imobiliară. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 149/40/2015
Dosar nr._ contestație în anulare-revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 21 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - T. N.
Judecător – A. D.
Judecător – H. I.
Grefier – B. C.-F.
Decizia nr. 185 R
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. D. și C. A. în contradictoriu cu intimații Humeucă M., Humeucă G., Humeucă G. și B. R., împotriva deciziei civile nr. 564 din 23.09.2014 a Tribunalului B., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. R. pentru contestatori și avocat S. M. pentru intimatul Humeucă M., lipsă fiind celelalte părți.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul are ca obiect contestație în anulare iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat P. R. depune la dosarul cauzei și înmânează reprezentantului intimatului Humeucă M. duplicat al raportului de expertiză tehnică extrajudiciară și învederează instanței că t.p. al intimatului Humeucă este greșit, iar cel al contestatorilor este corect și că din toate expertizele efectuate rezultă că titlul de proprietate are mai multe vicii, motiv pentru care solicită suspendarea cauzei sau acordarea unui termen mai scurt.
Avocat S. M. învederează că, așa cum a arătat și prin întâmpinare, contestația în anulare este o cale specială care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu probleme de fond, astfel ca prin exercitarea sa să nu se deschidă părților calea recursului la recurs.
Instanța deliberând, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată.
Întrucât părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat P. R. solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a dezvoltat în precizări, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat S. M. solicită respingerea contestației în anulare, arătând că primul motiv al contestației vizează fondul litigiului, fiind greșeli de judecată ce nu țin de contestația în anulare formulată, ci mai mult de calea de atac a revizuirii, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 23 ianuarie 2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația anulare formulată de contestatorii C. D. și C. A. în contradictoriu cu intimații Humeucă M., Humeucă G., Humeucă G. și B. R., împotriva deciziei civile nr. 564 din 23.09.2014 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr._ ,având ca obiect revendicare imobiliară.
În motivarea contestației în anulare, astfel cum a fost precizată în drept și în fapt la data de 19 martie 2015, arată că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în fapt, prin acțiunea înregistrată la data de 11.03.2011 pe rolul Judecătoriei D., reclamanții Humeucă M., Humeucă G., Humeucă G. și B. R. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren intravilan situată în . și să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile acestora.
Totodată, arată și că prin cererea reconvențională formulată, au revendicat de la reclamanți o suprafață de 600 mp teren intravilan, arătând că prin titlurile de proprietate nr._/28.11.2002 și nr._/28.11.2002 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4300 mp teren intravilan, dar în fapt, dețin doar 3700 mp, diferența fiind ocupată de către reclamanți.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 898/30.04.2014, Judecătoria D. a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, stabilind linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul 46-73-112, identificată prin punctele 44-70-73-46 în schița din anexa 3.1 a suplimentului la raportul de expertiză aflat la fila 164 dosar. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, ce a fost respins prin decizia nr. 564/23.09.2014 de către Tribunalul B., care a admis cererea acestora reconvențională, fără a cerceta motivele invocate și fără a lua în considerare sentința civilă nr. 1356/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria D., prin care s-a apreciat că suprafața de 300 mp a fost în mod corect înscrisă în t.p. nr._/28.11.2002.
Consideră că, în mod greșit instanța de recurs a constatat, în urma verificării celor trei titluri de proprietate că suprafața de 300 mp, care lipsește din t.p. nr. 4319/30.07.1994 emis pe numele Humeucă E. a fost înscrisă în t.p. emis pe numele C. D., fiind adevărat că p.c. nr. 79 în care se regăsește suprafața de teren în litigiu are doar o suprafață de 3460 mp, din care reclamanții ocupă în fapt suprafața de 3300 mp, iar în baza de date a OCPI această parcelă cadastrală figurează ca fiind diminuată cu suprafața de 300 mp care se regăsește în t.p. nr._/2002 emis pe numele contestatorului, dar nu se poate aprecia că această suprafață de teren nu face parte din suprafața cu care a fost înscris în registrul agricol al comunei.
Arată de asemenea, faptul că instanța de recurs nu avut în vedere faptul că, așa cum a reținut prima instanță în motivarea sentinței civile nr. 1356/05.06.2012, linia de hotar între proprietățile părților era reprezentată de o linie dreaptă, pe care erau plantate răchite, două dintre acestea existând și în prezent, fiind evidențiate în schița întocmită cu ocazia cercetării la fața locului, rezultând faptul că lini de hotar înainte de CAP era situată pe aliniamentul punctelor 46-73-114.
Este criticat și faptul că instanța de control nu a cercetat nici motivul de recurs cu privire la suprafața de 5.000 m.p construcții pe care reclamanții susține că părinții lor au primit-o zestre de la A. S. și A. M. și solicită a se observa că pe rolul agricol al numitei A. S. apare doar suprafața de 0,25 ha fânețe.
În final arată și faptul că motivarea hotărârii are la bază concluzii în vădită contradicție cu realitatea și se bazează pe ceea ce pretind reclamanții, precum și pe relații din baza de date a OCPI, iar în dispozitivul deciziei se admite recursul, se modifică în parte sentința recurată și se admite în parte cererea reconvențională formulată de aceștia, numai în ceea ce privește solicitarea de grănițuire a proprietăților, respingându-se în același timp, recursul declarat de aceștia împotriva aceleiași sentințe.
Prin întâmpinare, intimatul Humeucă M. arată că prin acțiunea introdusă,a revendicat de la contestatori o suprafață de 300 mp teren intravilan și a solicitat instanței să stabilească linia de hotar dintre proprietatea acestuia, potrivit tp nr._/30.07.1994 emis pe numele defunctei Humeucă E., mama acestuia și cea a contestatorilor, potrivit t.p. nr._/28.11.2002 emis pe numele C. D. D..
Prin sentința nr. 898/30.04.2014, Judecătoria D. a respins capătul său de cerere privind revendicarea, a admis cererea reconvențională formulată de contestatori privind revendicarea unei suprafețe de 105 m.p. și a stabilit linia de hotar între proprietățile acestora pe aliniamentul indicat în Anexa 3.1 a suplimentului la raportul de expertiză (fila 164 dosar).
Prin Decizia nr. 564/23.09.2014, Tribunalul B. a admis recursul formulat de acesta, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 44,56,70,112 în schița suplimentului raportului de expertiză f.165 ds fond și a obligat contestatorii să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 95 m.p. aflată în p.c. 79/1 și identificată în schița raportului de expertiză f.183 ds. de punctele 70,73,112. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții C. D. și C. A. numai în ceea ce privește solicitarea de grănițuire a proprietăților.
Instanța de recurs a reținut că trebuie avut în vedere suplimentul raportului de expertiză de la fila 133, varianta 2 ce se coroborează cu schița din Anexa 3.2 a suplimentului la expertiză (fila 165 ds.), cu mențiunile din titlurile de proprietate și cu declarațiile martorilor, motiv pentru care a stabilit linia de hotar între proprietățile părților și a obligat contestatorii să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 95 m.p. în p.c. 79/1.
Intimatul Humeucă M. prin întâmpinarea depusă a apreciat contestația în anulare formulată ca fiind nefondată, nefiind încadrată în motivele limitativ enumerate de disp. art. 317-318 Cod procedură civilă.
Arată că potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-1 numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318 invocat în speță). Pentru contestația în anulare specială art.318 prevede doua motive: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și când instanța respingând recursul s-au admițându-1 numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident procedural. în doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat legea, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs care cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă, așadar, prin prisma acestui motivului, contestația nu este admisibilă.
Cel de al doilea motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civila și anume omisiunea cercetării unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte. Se are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare care îl sprijină, în speță nici teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă nu se verifică, instanța de recurs analizând toate motivele de recurs invocate de către intimat.
Contestatorii invocă din nou prin contestația în anulare o parte din motivele care au fost examinate atât de instanța de fond, cât și de cea de recurs, contestația în anulare nefiind o cale extraordinară de atac menită să repună în discuție argumentele de fapt și de drept arătate de părți.
Așadar, în mod corect instanța de recurs a stabilit linia de hotar între proprietățile părților soluționând totodată și capătul de cerere privind revendicarea.
Prin decizia civilă nr. 564 Tribunalul B. a admis recursul declarat de recurenții Humeucă M., Humeucă G., Humeucă G., B. R. în contradictoriu cu intimații -pârâți C. D., C. A. împotriva sentinței civile nr.898/30.04.2014 a Judecătoriei D..
A modificat, în parte, sentința recurată în sensul că stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 44,56,70,112 în schița suplimentului raportului de expertiză f.165 ds. fond și a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 95 m.p. aflată în P.C. 79/1 și identificată în schița raportului de expertiză f.183 ds. de punctele 70,73,112.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții C. D. și C. A. numai în ceea ce privește solicitarea de grănițuire a proprietăților.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți împotriva aceleiași sentințe.
A menținut restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.
A compensat cheltuielile de judecată din recurs
Pentru a se pronunța astfel, analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale în vigoare aplicabile în materie, Tribunalul a constatat următoarele:
În anul 1994 s-a emis titlul de proprietate nr._ din 30.07.1994 pe numele de Humeucă E., mama reclamanților Humeucă M., Humeucă G., Humeucă G. și B. R. în care este înscrisă suprafața de 2,972 ha din care 3460 m.p. în P.C. 79 ..
În anul 2002 a fost emis titlul de proprietate nr._ din 28.11.2002 pe numele de C. D.D. pârât în dosarul cauzei în care este înscrisă suprafața de 157 ha din care 2300 m.p. teren intravilan cu parcele 78/1, 79/1 și 28/1.
În anul 2002 a fost emis titlul de proprietate nr._ din 28.11.2002 pe numele de C. D., Precupeț M. în care este înscrisă suprafața de 1,05 ha din care 2000 m.p. teren intravilan cu P.C. a78/2 și F 78/2.
În urma verificării celor trei titluri de proprietate susmenționate la OCPI B. s-a constatat că T.P. nr._/194 a numitei Humeucă E. este greșit întocmit. Din suprafața de 3460 m.p. s-a diminuat cu 300 m.p. acest teren fiind trecut în T.P. nr._/2002 respectiv în P.C. 79/1.
Suprafața totală de teren înscrisă în T.P. nr._/94 și T.P. nr._/2002 din P.C. 79 este de 3760 m.p. ( 3460 + 300) ori în registrul cadastral P.C.79 are doar 3460 m.p. OCPI B. confirmând că T.P. nr._/1994 este greșit.
În T.P._/2002 sunt înscrise P.C.78/1, 79/1, 28/1 cu suprafața totală de 2300 m.p. Această suprafață nu reprezintă un întreg deoarece parcelele susmenționate sunt despărțite de P.C. F 78/2 care se regăsește în T.P._/2002.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză reclamanții ar trebui să stăpânească în amplasamentul în litigiu suprafața de 3460 m.p. suprafață care este înscrisă în T.P. emis autoarei lor Humeucă E. însă stăpânesc doar 3300 m.p. cu 160 m.p. mai puțin. În același amplasament pârâții C. stăpânesc terenurile intravilane din cele două titluri de proprietate însă mai puțin cu 110 m.p. respectiv suprafața de 4190 m.p. în loc de 4300 m.p.
Pârâta C. A. a arătat că înainte de CAP linia de hotar dintre cele două gospodării a fost dreaptă însă hotarul nu era pe aliniamentul indicat de către reclamantul Humeucă M..
Astfel părțile au proprietăți învecinate și litigiul dintre aceștia a fost determinat de trasarea liniei de hotar reclamanții- recurenți pretinzând că pârâtul le ocupă fără drept suprafața de 300 m.p. teren.
Această suprafață de 300 m.p. este înscrisă în tarlaua 67 P.C. 79/1 în T.P._ din 2002 emis pe numele pârâtului C. D. dar cu privire la această suprafață reclamanții au pretins că în mod greșit a fost înscrisă în titlul pârâtului când în fapt această suprafață ar trebui să se regăsească în totalitate pe titlul lor de proprietate pentru ca linia de hotar să corespundă cu cea existentă pe timpul CAP-ului.
Este adevărat că P.C. în care se regăsește suprafața de teren în litigiu respectiv nr.79 are doar o suprafață de 3460 m.p. din care reclamanții ocupă în fapt suprafața de 3300 m.p. iar în baza de date a OCPI această P.C. figurează ca fiind diminuată cu suprafața de 300 m.p. care se găsește în T.P._/2002 emis pe numele pârâtului.
Potrivit art.584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile se vor face pe jumătate. Grănițuirea constituie o operațiune de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință a proprietarilor celor două fonduri.
Având în vedere suplimentul raportului de expertiză f.133 ds. varianta 2 coroborată cu schița din Anexa 3.2 supliment la expertiză f.165 ds. fond în funcție de cele trei titluri de proprietate de modalitatea în care părțile au posesia terenului menționate în cele două titluri de proprietate instanța de control judiciar va stabili linia de hotar prin punctele 44,56,70 și 112 în schița suplimentului raportului de expertiză f.165 ds. fond și pe cale de consecință va obliga pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața calculată conform acestei linii de hotar de 95 m.p. aflată în P.C. 79/1 și identificată cu schița raportului de expertiză f.183 ds. de punctele 70,73 și 112.
Contestația în anulare formulată de contestatorii C. D. și C. A. este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, care constituie temeiul primului motiv al contestației în anulare, prevede că „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale „.
Acest text are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință darea nuor soluții greșite.
Rezultă așadar că textul vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale.
Or, astfel cum rezultă din motivarea în fapt a contestației în anulare, în cauză nu se invocă erori materiale în sensul textului arătat, ci greșeli de judecată cu privire la aprecierea probelor de către instanța de recurs .
Nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.318 alin.1 teza a II a din codul de procedură civilă – când instanța respingând recursul s-au admițându-1 numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare - nu poate fi primit întrucât acest text de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare care îl sprijină, Astfel că în speță nici teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă nu se verifică, instanța de recurs analizând toate motivele de recurs invocate de către intimat.
Contestatorii punând în discuție modalitate de apreciere a probatoriului se constată că aceștia tind de fapt la a obține o nouă judecată asupra recursului și a supune cenzurii hotărârea instanței de recurs pentru alte motive decât cele expres și limitativ reglementate de lege.
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură civilă în finalul precizărilor la contestația în anulare, se constată că aceasta s-a invocat formal, în condițiile în care contestatorii nu au prezentat nicio critică încadrabilă în ipotezel textului de lege menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C. D. și C. A. ambii cu domiciliul în . împotriva deciziei civile nr. 564/23 septembrie 2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimații Humeucă M. cu domiciliul în ., Humeucă G., cu domiciliul în . Câmpului, jud. B., Humeucă G., cu domiciliul în Suceava, ., ., ., B. R., cu domiciliul în Timișoara, ., nr. 19, ., jud. T..
Obligă contestatorii să achite intimatului Humeucă M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din contestație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. N. A. D., H. I. B. C.-F.
Red. H.I./25.06.2015
Tehn.BCF/25.06.2015
Jud. B.G./2 ex. V
| ← Anulare act. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Cereri. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
