Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1046/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1046/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 8262/193/2013
Dosar nr._ constatare nulitate act juridic – apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 IUNIE 2015
Președinte – Petrovici Ioana
Judecător – L. L.
Grefier – U. G. D.
DECIZIA NR. 257
La ordine pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții - pârâți L. S. D. și L. S. M. împotriva sentinței civile 1046 din 4 februarie 2014 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B. contradictoriu cu intimații - reclamanți N. E. și N. D. domiciliați în satul Podriga, ., acțiune civilă având ca obiect „ constatare nulitate act juridic ”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 25 mai 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni, la data de 20.11.2012, sub numărul_ reclamanții N. E. și N. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții L. S. D. și L. S. M. nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat în data de 30.10.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în data de 30.10.2010 reclamanții au încheiat cu pârâții un contract de împrumut, prin care reclamanții ar fi împrumutat suma de 93.000 euro de la pârâți. Arată reclamanții că acel Contract de împrumut încheiat intre ei, era de fapt un contract simulat iar banii respectivi nu le erau împrumutați . că, se încheia efectiv un contract numit de împrumut pentru ca parații sa aibă anumită siguranță asupra banilor care se foloseau în vederea cumpărării de terenuri forestiere fără ca reclamanții să beneficieze vreodată efectiv de acei bani pe care parații si-i recuperau împreuna cu parte
din profit. Arată reclamanții că astfel de acte au mai fost încheiate cu titlu de împrumut.
Reclamanții au precizat că pârâtul S.-L. D. era reprezentantul unei societăți . care avea ca obiect de activitate achiziționarea de terenuri forestiere din România, fiind însărcinat de societate sa cumpere terenuri forestiere din România. Arată reclamantul că exista o înțelegere intre el, pârâtul si numitul C. R. Eler in sensul ca toți participau cu diferite sume de bani pentru a achiziționa reclamantul terenurile forestiere de la proprietarii pădurilor.În acest sens se încheiau așa zisele contracte de împrumut fictive. Terenurile forestiere erau achiziționate pe numele său la un anumit preț cerut de vânzător apoi reclamantul vindea firmei reprezentate de pârât terenurile respective la un preț mai mare, banii obținuți din încheierea tranzacțiilor cu . erau impartiti între reclamant, pârât si domnul Eler. Au mai arătat reclamanții că în prezent sunt acționați in judecata pentru restituirea sumei de_ Euro aflându- se in judecată, in apel.
Contractul de împrumut este lovit de nulitate absoluta deoarece are la baza o cauza care nu îndeplinește condițiile de valabilitate cerute de lege având o cauza falsa deoarece nu s-a dorit încheierea unui contract de împrumut ci doar s-a contribuit cu bani pentru a efectua operațiunile de care au făcut vorbire; cauza este imorala si ilicita pentru ca ascundea acele operațiuni care asigurau parații de profit .Cauza care trebuia sa stea la baza încheierii contractului de împrumut ,adică scopul mediat si scopul imediat nu exista deoarece banii nu erau dați cu titlu de împrumut, lipsa cauzei/scopului ducând la nulitatea absoluta a actului .
Au mai precizat reclamanții că actul este nul absolut si pentru ca este lipsit de obiect deoarece banii respectivi au fost împrumutați pentru a obține parte din suma cu care se contracta si a imparti profitul si pentru ca obiectul nu îndeplinește condiția de a fi licit si moral, întrucât conduita pârtilor contractante nu este in concordanta cu legea si cu regulile de conviețuire sociala și morala, așa cum prevede art.5 din Codul civil. Că,este vorba despre un contract simulat care nu este un contract legal din punct de vedere juridic, simulația îmbrăcând forma fictivitatii in sensul ca in realitate nu exista nici un contract de imprumut fiind vorba de fapt de contribuția tuturor (sotii N., soții S. L. si Eler C. R.) la achiziționarea de terenuri. Simulația poate fi privita si in sensul unui așa zis contract deghizat anume ca reclamanții încheiau cu parații contractul de împrumut ce masca operațiunile de vânzare in care domnul S. L. nu putea sa apară ca si cumpărător deoarece era reprezentantul firmei care cumpăra terenurile achiziționate de către reclamant.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori și interogatoriul pârâților.
Prin sentința civilă nr. 165/2013, pronunțată la data de 20 martie 2013, Judecătoria Săveni a declinat judecata cauzei în favoarea Judecătoriei B., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2013, sub nr._ .
Pârâții L. S. D. și L. S. M. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererile, apărările și susținerile formulate de reclamanți față de sentința civilă nr. 636/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Săveni în ds. nr._ ,atacată cu apel, apel soluționat la data de 19.02.2013 de către Tribunalul B. în dosarul_ .
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și cheltuieli de judecată. Au arătat pârâții că s-a încheiat un înscris clar, cu respectarea tuturor condițiilor de validitate. Reclamanții, în calitate de persoane fizice, au primit suma înscrisă în contract asumându-și obligația de restituire după 6 luni, împrumutul fiind garantat cu imobilele aflate în proprietate. Judecătoria Săveni le-a admis acțiunea având ca obiect restituirea împrumutului prin sentința civilă nr. 636/25.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Au mai arătat pârâții că reclamanții nu au contestat conținutul contractului de împrumut și nici faptul că a fost scris de N. E., ci doar voința reală a părților la momentul întocmirii actului, formulând apărări care merg de la simulație la caracter fraudulos. Cu puțin timp înainte de data scadenței, au vândut imobilele casa și terenul aferent și 17 ha teren arabil fiicei lor, iar la data introducerii acțiunii nu mai aveau nici un bun în proprietate . De la data predării banilor, respectiv 31.10._12, între părți nu au fost încheiate niciun fel de acte juridice, iar pârâtul L. S. D. nu mai lucra la nici o societare din anul 2009 .
Pârâții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, ca nefondate.
Prin încheierea de ședință din data de 21.06.2013 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat , excepție invocată de pârâți, cauza fiind repusă pe rol.
În cauză s-a administrat proba cu inscrisuri, cu interogatoriul părților și cu martori .
Prin sentința civilă nr. 1046 din data de 04.02.2014 ,Judecătoria B. a admis cererea de chemare în judecată ,a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat la data de 30.10.2010 pentru suma de 93.000 euro și a obligat pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8301 reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță de judecată a reținut că la data de 30.10.2010 reclamanții N. E. și N. D. și pârâții L.-S. D. și L. S. M. au încheiat un înscris intitulat contract de împrumut în care se menționează că pârâții le-ar fi împrumut reclamanților suma de 93 000 lei, fără dobândă și cu restituire într-un termen de 6 luni de zile. În cuprinsul aceluiași înscris se precizează că suma este garantată cu bunuri imobile pe care reclamanții le au în proprietate.
Reclamantul N. E. se ocupa de achiziționarea de terenuri forestiere ,iar pârâtul S. L. D. era director împuternicit de societatea ., societate care avea ca principal obiect de activitate achiziționarea de terenuri forestiere din România. Între reclamantul N. E. și pârâtul S. L. D. se desfășurau relații comerciale, în cadrul cărora reclamantul achiziționa inițial terenuri din diferite comune din țară, pe care ulterior le vindea pârâtului S. L. D. care le achiziționa în numele societății . sau intermedia vânzările aceluiași pârât.
La dosar au fost depuse contracte de vânzare cumpărare și contracte de cesiune de drepturi, printre care și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 322/06.02.2008 ( fila 67 dosar), în care reclamantul N. E. cumpără suprafețe de teren din comunele Blândești și Gorbănești de la numiții M. D. M., M. A. D., B. T., suprafețe pe care ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare imobiliară ( filele 71-73) le vinde pârâtului L. D., in calitate de reprezentant al societăți . .
Martorul reclamantului, numitul R. C. a precizat că știe că între reclamant și pârât se încheiau „acte fictive care nu erau arătate și erau scrise de mână pentru ca părțile să obțină comision”. Personal a văzut că, în momentul în care se întocmea contractul de vânzare cumpărare ,reclamantul N. și pârâtul L. S. rupeau înscrisurile în fața sa. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 167/30.01.2009 ( filele 87-89 dosar) martorul R. C. l-a mandatat pe reclamantul N. E. să vândă suprafețe de teren din comuna Cristești, Societății ., prin reprezentant legal . Același martor a declarat că în . vândut mai multe hectare de pădure, pentru vânzarea cărora era mandatat reclamantul, iar vânzările toate se făceau către Scolopax.
Martorul Eler C. R. a relatat modalitatea în care a fost încheiat contractul din data de 30.10.2010 .Că, suma de 93 000 euro nu a fost împrumutată reclamanților, acest contract fiind încheiat ca o garanție că suprafața de 239 ha achiziționată la data de 4.10.2010 cu suma pe care pârâții i-au dat-o reclamanților în cuantum de 325.000 de dolari și suma de 50.000 de euro să nu fie vândută altei societăți și pentru ca pârâții să-și obțină suma de 93 .000 de euro, adică câștigul lor în cazul în care suprafața de teren va fi vândută societății .. Împrumutul din data de 4.10.2010 în sumă de 325 000 de dolari și 50.000 Euro a fost restituit la trecerea proprietății terenului în suprafață de 239 ha pe numele pârâților L. S. D. și M. în data de 11.11.2010, iar suma de 93 000 euro ce face obiectul contractului, nu a mai fost restituită pârâților deoarece suprafața nu a mai fost vândută societății Scolopax și deci nu s-a mai putut obține profitul .
Au fost audiați și martorii propuși de pârât, aceștia declarând că suma de 93.000 euro a fost împrumutată reclamanților în vederea achiziționării de către acesta a unui imobil pentru fiica lor, depoziții despre care prima instanță a arătat că nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și pe carele-a înlăturat .
A arătat prima instanță că ,prin dispozițiile art. 967 Cod Civil, a fost instituită prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic și prezumția de existență .Acest fapt presupune că existența și valabilitatea cauzei nu trebuie dovedite, iar cel ce invocă contrariul are sarcina probei în condițiile art. 1169.Sancțiunea nulității este determinată de lipsa cauzei respectiv a scopului imediat.
În cazul contractelor de împrumut, scopul imediat, numit și scopul obligației îl constituie prefigurarea mentală de către fiecare parte a prestației efectuate. S-a reținut că în speță ambele părți aveau cunoștință despre încheierea contractului în mod fictiv .
Că, probele administrate în cauză ( declarații de martori și înscrisuri) converg către ideea că acel contract de împrumut încheiat în data de 30.10.2010, a cărui nulitate se solicită este lipsit de cauză, respectiva sumă nu a fost împrumutată niciodată reclamantului, lipsind în acest fel causa proxima .Cum lipsește un element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat se răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută.
A mai arătat prima instanță că în cauză, reclamanții au invocat si probat lipsa contraprestației din partea paraților, din cuprinsul înscrisurilor și declarațiilor martorilor audiați în cauză, rezultând ca sumele de bani nu au fost predate reclamanților. In acest sens, a reținut ca reclamanții au dat dovada de stăruința in probarea cererii lor, motiv pentru care, fata de materialul probator administrat la dosarul cauzei, rezulta ca aceștia au reușit sa facă dovada pozitiva a susținerilor lor.
Împotriva sentinței civile nr.1046 din 4 februarie 2014 a Judecătoriei B. au formulat cerere de apel pârâții L. S. D. și L. S. M..
Un prim motiv de apel a vizat faptul că, în cuprinsul dispozitivului ,nu se arată temeiul de drept și motivul pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat la data de 30 octombrie 2010 pentru suma de 93.000 euro, cu toate că în motivare se fac trimiteri la anumite texte de lege.
Un alt motiv a vizat faptul că - nici până la soluționarea pe fond a cauzei, reclamanții nu au precizat temeiul de drept al acțiunii lor, mai precis nu au ales un cadru procesual dintre cele indicate, au fost inconsecvenți în alegerea și stabilirea acestui cadru.
Au susținut că împrumutul ar fi unul simulat (fără a introduce o acțiune în declararea simulației act, instituție juridică distinctă, ca reglementare) apoi au invocat nulitatea absolută făcând trimitere la aproape toate instituțiile juridice din Codul civil.
Ulterior, au susținut că au primit banii înapoi indirect, iar în final că au restituit împrumutul.
Instanța de fond ,fără a ține cont de principiul disponibilității părților, nu le-a pus în vedere să precizeze acțiunea prin indicarea unei instituții juridice unice alegând pentru reclamanți prevederea art. 967 cod civil și art. 1169 Cod civil.
Au mai arătat apelanții că sentința este nelegală și raportat la modalitatea de administrare a probei cu martori. Au făcut trimitere la dispozițiile art. 1191 Cod civil conform căruia nu se va primi niciodată o dovada cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului. Au arătat că s-au opus la admiterea și administrarea acestei probe .
Au mai arătat apelanții că prima instanță a reținut că suma nu ar fi fost împrumutată niciodată ,în contradicție cu susținerile pe care l-au făcut chiar reclamanții care nu au contestat că au semnat contractul de împrumut, că au primit banii și că au garantat restituirea cu bunurile proprietate, dar s-au apărat invocând că suma avea altă afectațiune sau că au restituit suma .
Situația de fapt reținută de prima instanță este total diferită de situația de fapt prezentată de reclamanți în acțiune. Litigiile cu privire la contractul de împrumut au ca dată de pornire data de 30.09.2011, când au solicitat în calitate de reclamanți în ds. nr._ la Judecătoria Săveni restituirea împrumutului. De atunci au avut loc numeroase alte litigii și termene de judecată iar reclamanții nu au formulat niciodată apărări și susțineri astfel cum au fost redate în motivarea sentinței apelate. Aceștia nu au susținut niciodată că suma de 93.000 de euro ar fi fost în fapt un câștig pe care ar fi trebuit să îl primească pârâții ca urmare a încheierii contractului din data de 4.10.2010 pentru suprafața de 239 ha pădure. Au fost făcute aceste susțineri pentru prima dată la 14.01.2014, când a fost audiat în calitate de martor Eler C. R.. Au arătat pârâții că față de situația invocată - în mod logic ar fi trebuit să încheie contractul de împrumut tot în data de 4.10.2010 ,iar nu la 30.10.2010.
Au solicitat apelanții să fie înlăturată declarația martorului Eler C. R., arătând că acesta este în stare de dușmănie cu pârâții. Deși a fost adusă la cunoștința primei instanță această stare ea nu a fost reținută. Martorul a declarat în ședință publică că a formulat în urmă cu un an de zile plângere penală la DNA, starea sa fizică și emoțională fiind afectată din cauza pârâților. Acel denunț despre care a făcut vorbire a dus la condamnarea pârâților în primă instanță (ds. penal nr,_ ), cauza aflându-se în apel pe rolul Curții de Apel Suceava. Au arătat apelanții că ,în declarația dată martorul a arătat că nu i-a mai văzut pe pârâți din toamna anului 2008, depoziție în totală contradicție cu situația de fapt reținută de către instanța de fond. Așadar, acesta nu avea de unde să cunoască aspectele declarate în cauză, tot ce a declarat fiind ceea ce i s-a adus la cunoștință de către reclamant sau aprecieri personale determinate de starea de dușmănie. A susținut că în cauza penală nici acest martor și nici N. E. fiind audiați nu au susținut aceleași aspecte .
Au susținut apelanții că instanța de fond nu a dat o interpretare juridică faptului că reclamanții, cu puțin înainte de data scadenței și anterior oricărui litigiu, au vândut imobilele casa, terenul aferent și 17 ha teren arabil fiicei lor. La data introducerii acțiunii în restituirea împrumutului nu mai aveau nici un bun în proprietate, chiar și autoturismul fiind înstrăinat fiicei acestora. Ar rezulta că se așteptau la o judecată pentru restituirea banilor împrumutați și și-au creat stare de insolvabilitate pentru a nu respecta contractul.
În perioada de la data predării banilor, respectiv 30.10._12 între părți nu au fost încheiate niciun fel de acte juridice, iar pârâtul L. S. D. nu mai lucra la nicio societate din anul 2009. Au mai arătat apelanții că la data de 12.02.2013 reclamanții, prin avocat, au depus o nouă notă de probe pentru a dovedi că au restituit împrumutul.
De asemenea au invocat că reclamanții au depus înscrisuri care nu au legătură cu cererea lor . Din aceste înscrisuri rezultă că între părți s-au derulat raporturi juridice comerciale din care au avut câștig. Faptul că pârâta a primit prin donație de la martorul Eler C. R. în anul 2008 anumite sume de bani nu are influență asupra contractului din octombrie 2010, ci doar dovedește că pârâții aveau resurse financiare pentru a acorda acest împrumut.
Despre celelalte contracte au arătat că au fost încheiate cu mult înainte de data încheierii contractului de împrumut, 30.10.2010, într-o perioadă în care pârâtul L. S. D. activa în calitate de împuternicit al S.C. SCOLOPAX și privesc achiziții de terenuri forestiere pentru această societate. Pârâtul nu era cel care stabilea prețul vânzării, ci comunica reprezentanților societății terenurile scoase la vânzare. însoțite de o anume documentație. D. după ce primea acceptul societății se încheiau contractele de vânzare, prețul fiind stabilit de reprezentantul societății iar nu de către pârât.
Au mai arătat că promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare încheiată de Ciocaneli J. în calitate de mandatară a soțului său, Ciocaneli D. cu L. S. M. nu are niciun fel de legătură cu familia N..
Au mai solicitat să se rețină că între părți a mai fost încheiat un alt contract de împrumut din data de 4.10.2010 pentru suma de 350.000 de dolari și 50.000 de euro ce a fost garantat cu o suprafață de 239 ha teren forestier, împrumut care a fost stins prin încheierea contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 2221/11.11.2010 care are ca obiect tocmai suprafața de 239 ha. În același timp, contractul a cărui valabilitate s-a verificat, din data de 30.10.2010, a fost garantat cu toate bunurile din patrimoniul reclamanților și nu cu un bun anume. Suma de 93.000 de euro trebuia folosită pentru achiziții de terenuri, dar după data de 30.10.2010 nu au fost achiziționate terenuri, mai puțin cei 239 ha teren forestier pentru care s-au folosit banii împrumutați prin contractul din 4.10.2010 iar nu suma de 93.000 de euro.
Au solicitat apelanții să se observe că reclamantul a încheiat acte juridice de înstrăinare a întregului patrimoniu către fiica sa, singura explicație credibilă pentru această acțiune fiind aceea că și-a creat voit o stare de insolvabilitate în frauda pârâților.
DE asemenea au invocat răspunsurile contradictorii ale reclamanților la interogator. Deși reclamanții au răspuns la interogatoriu că nu au împrumutat suma de 93.000 euro, au susținut totodată că au restituit această sumă.
În ceea ce privește interpretarea depozițiilor martorilor audiați au arătat că martorul R. nici nu o cunoaște pe pârâtă, nu a asistat niciodată la vreo discuție între părți, nu cunoaște în ce condiții s-a încheiat contractul de împrumut, ci doar a văzut o dată un contract pe bordul mașinii, fără a preciza conținutul actului și fără a ști ce reprezintă sau a preciza o dată la care s-au întâmplat cele relatate.
În concluzie, au solicitat să se aibă în vedere că singura probă pe instanța de fond a avut-o în vedere a fost declarația martorului Eler C. R. care au solicitat să fie înlăturată luând în considerare faptul că părțile sunt în stare de dușmănie cu acest martor și că susținerile acestuia sunt total neconforme adevărului, deoarece nu a mai întâlnit pe pârâți din toamna anului 2008.
În susținerea apelului au solicitat administrarea probei cu martori și înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată (filele 51 – 55 dosar), reclamanții N. E. și N. D. au solicitat respingerea cererii de apel și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că au motivat de larg acțiunea și în fapt ,iar - mai mult decât atât -legea nu impune ca în dispozitiv să se menționeze temeiul de drept.
Au arătat că susținerile că nu și-au ales cadrul procesual sunt neintemeiate deoarece au precizat mai multe instituții de drept ce vizau valabilitatea contractului de împrumut printre care și motivele reținute de prima instanță de fond anume lipsa cauzei și lipsa contraprestatiei din partea paratilor-apelanti. Au făcut referire și la alte instituții de drept care au legătura cu lipsa cauzei și la faptul că actul de împrumut era unul "fictiv" sau "simulat” deoarece suma de bani nu a fost vreodată împrumutată lor. Au depus toate diligentele în a susține și dovedi cererea .
În legătură cu administrarea probei cu martori au arătat că art.1191 Cod civil nu poate fi avut în vedere deoarece prin martori nu s-a dovedit suma de bani sau cuprinsul înscrisului, ci s-a dovedit ca părțile nu au avut niciodată prefigurarea mentala și intenția de a încheia un act de împrumut. Și ca acest act reprezenta de fapt o siguranța pentru apelanții-pârâți că-și vor primi comisionul după ce societatea administrată de paratul L. S. D., cumpăra de la reclamanți terenuri forestiere la prețul stabilit de către acesta.
Au arătat că prima instanță a reținut corect ,așa cum rezulta din probatoriu că suma nu a fost niciodată împrumutată reclamantului. Susținerile că reclamanții au recunoscut că au primit banii sunt de natura a induce in eroare instanța deoarece ei nu au recunoscut niciodată că au primit suma de_ de euro cu titlu de împrumut.
Motivul că nu au susținut aspectele reținute de instanța de fond anume că suma era un câștig pe care pârâții ar fi trebuit să-1 primească sunt nefondate. Nu interesează dacă au fost susținute în alte cauze deoarece în respectivele dosare nu se judecă aspecte cu privire la cererea ce formează obiectul judecății. În celelalte dosare a fost respinsă proba cu martori precizându-se că nu se pot dovedi susținerile cu privire la nulitatea actului de împrumut. Aprecierile că actul de împrumut că ar fi trebuit încheiat odată cu încheierea unui alt contract din 4.10.2010 sunt nefondate, pentru că la acea vreme existau relații de prietenie, părțile făceau afaceri din care toată lumea avea de câștigat și exista o anumită încredere între ele . Tocmai din acest motiv se încheiau doar acte de mână pentru sume mari de bani ,iar nu la notariat.
Cu privire la solicitarea de înlăturare a declarației martorului Eler C. R. au arătat că este total neîntemeiată deoarece între martori si apelanți nu exista stare de dușmănie, aspect ce rezultă din declarația martorului.
Au susținut intimații că apelanții au solicitat înlăturarea depoziției martorului deoarece prin dosarul penal_ le-a fost impusă obligația de a nu lua legătura cu acest martori. Cu celălalt martor R. C. au luat legătura în luna decembrie 2014 când s-au deplasat la domiciliul martorului și i-au cerut să-și retragă declarația. De aceea, au solicitat reaudierea acestui martor în instanța de apel. Au arătat că deși sunt condamnați deja pentru luare de mită în dosarul_ denunțătorul fiind Eler C. R. au avut intenția să dea mită și martorului R. C. în prezenta cauză pentru a-și retrage declarația.
Au mai susținut intimații în apărare că înscrisurile pe care le-au depus au relevanță în cauză deoarece întăresc cele declarate de martor în detaliu cu privire la vânzările comerciale care aveau loc între părți dar și între acestea și martor. Susținerile apelanților că pârâtul nu era cel care stabilea prețul de cumpărare nu sunt dovedite în niciun fel. Mai mult, acest aspect este susținut și de înscrisurile din dosarul penal.
Că, nu s-au așteptat ca după ce toți au avut de câștigat din astfel operațiuni comerciale - pârâții să solicite suma de 93.00 euro,sumă care nu a fost efectiv împrumutată astfel că susținerile înstrăinării bunurilor din patrimoniu pentru a crea stare de insolvabilitate sunt nefondate. Faptul că, la răspunsul la interogatoriu N. D. a arătat că nu știe de aspectele semnalate de soțul ei N. E., anume că a vândut bunurile deoarece primise o ofertă de lucru în străinătate nu pot fi considerate răspunsuri contradictorii. Reclamanții au susținut că au restituit suma de 93.000 euro referindu-se la aspectul moral și anume dacă această sumă nu a fost împrumutată vreodată .Cum nu s-au efectuat vânzări de terenuri care să justifice comisionul nu se mai justificau a fi predate sumele de bani promise prin așa zisul contract de împrumut.
Au mai solicitat a se avea în vedere că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică pe baza probele administrate în dosar, înscrisuri și martori. Au făcut trimitere la depoziția martorului R. C. și Eler C. R..
Au solicitat reaudierea martorului R. C. pentru a dovedi că apelanții au încercat să-l determine să-și retragă declarația.
De asemenea, au solicitat respingerea probei cu martori solicitată de apelanți deoarece prin cererea de apel nu se solicită a fi dovedite aspecte noi față de cele de la instanța de fond.
Au depus la dosar înscrisuri .
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cum la prima instanță de judecată au fost audiați martorii propuși de părți iar în apel au fost depuse în copie declarațiile luate în dosarul_ instanța de apel nu a încuviințat administrarea probei cu martori . De asemenea, cererea intimaților de reaudiere a martorului R. nu a fost încuviințată în condițiile în care conform chiar susținerilor intimaților declarația dată de acest martor în fața primei instanțe este conformă adevărului.
În cauză s-a solicitat completarea probatoriului în legătură cu data la care a încetat calitatea pârâtului de împuternicit al . privire la momentele la care s-a făcut înstrăinarea de bunuri de către reclamanți .
La termenul din 21 aprilie 2015, apelantul L. S. D. a arătat că a avut calitatea de împuternicit al . anul 2011 sau 2012, în baza procurilor de achiziționare a terenurilor forestiere. La următorul termen de judecată apelantul a depus copia carnetului său de muncă din care rezultă că acesta a fost angajat al ., respectiv . la 1 ianuarie 2011.
Conform susținerilor intimaților, apelantul primea procuri speciale în baza cărora ar fi putut să achiziționeze terenuri cu o valoare mai mare de 500.000 dolari, iar apelanții prin apărător au arătat că procura generală își producea efectele doar pentru achiziționarea unor suprafețe mai mici de 500 de hectare sau cu o valoare mai mică de 500.000 dolari. Față de aceste precizări coroborate cu înscrisul reprezentat de carnetul de muncă instanța de judecată a constatat că nu este util a se reveni cu adresă către ..
Analizând actele și lucrările dosarului pe baza înscrisurilor depuse în cursul judecății apelantului cât și pe baza probelor administrate la prima instanță de judecată instanța va admite cererea de apel pentru motivele redate mai jos.
Un motiv de apel vizează faptul că în sentință nu a fost trecută în dispozitivul hotărârii mențiunea cu privire la temeiul de drept. Acest motiv urmează a fi respins deoarece nu există nici o dispoziție legală care să stabilească că în dispozitivul sentinței ar trebui să figureze temeiul de drept și motivul pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului. Cum nu este dată sancțiunea nulității pentru neindicarea temeiului de drept în dispozitivul hotărârii ,văzând și faptul că sentința a fost motivată în drept, temeiul fiind indicat în cuprinsul considerentelor acest motiv apare ca neîntemeiat.
Din analizarea considerentelor sentinței, instanța de apel va reține că prima instanță de judecată a stabilit cadrul procesual pornind de la motivele indicate de către reclamanți. Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 20.11.2012 reclamanții au indicat că solicită nulitatea absolută a contractului de împrumut acest aspect fiind consemnat în petitul cererii de chemare în judecată fără echivoc.
Prima instanță de judecată în mod corect a respectat cadrul procesual astfel cum a fost determinat de către reclamanți în respectarea principiului disponibilității.
Instanța a analizat cauza în mod consecvent motivul de nulitate invocat de către reclamanți, anume lipsa unui element esențial al actului juridic ,lipsa cauzei. A arătat astfel prima instanță că respectiva sumă nu a fost împrumutată niciodată reclamantului lipsind în acest fel causa proxima. S-a arătat că deoarece „lipsește un element esențial al actului juridic iar lipsa scopului imediat să răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută”.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.1191 Cod civil conform căruia nu se va primi dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei. Instanța va respinge acest motiv având în vedere faptul că prin administrarea probei cu martori s-au analizat aspectele legate de motivele de fapt invocate de către reclamanți legat de cauza actului juridic. Aspectele de fapt în legătură cu scopul încheierii actului juridic, respectiv cauza acestui act reprezintă situații de fapt care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. Dezlegarea problemei în legătură cu existența cauzei nu se poate face în limitele prev. de art. 1191 alin. 2 în condițiile în care scopul urmărit de părți la încheierea actului nu ar putea fi analizat și cercetat decât prin analizarea situației de fapt de la momentul încheierii acestuia prin orice mijloace de probă.
În schimb, proba cu martori nu putea fi primită contra a ceea ce s-a consemnat în act în legătură cu predarea sumei de bani. Acest motiv va fi primit și analizat alături de celălalt motiv potrivit căruia instanța de fond ar fi reținut că suma nu ar fi fost împrumutată în contradicție cu susținerile pe care le-au făcut chiar reclamanții care nu au contestat că ar fi semnat contractul de împrumut ,au primit banii și ar fi garantat cu bunurile proprietate, dar susțin că suma ar fi avut altă afectațiune sau că a fost restituită.
Instanța de apel are în vedere faptul că prin acțiunea lor reclamanții au invocat faptul că deși a fost încheiat actul ,în realitate banii nu au fost predați în scopul de a fi împrumutați ci, astfel cum au susținut aceștia ,actul s-a întocmit în vederea achiziționării unor imobile pentru societatea . garanție a beneficiului pe care pârâții urmau să îl obțină în urma încheierii contractului cu această societate.
Astfel, reclamanții au invocat că achiziționau pe numele lor terenurile forestiere la un preț la mic ,cerut de vânzător iar - ulterior - vindeau aceleași terenuri către societatea . preț la mare.
Esențial de observat în cauza de față este aspectul că instanța nu a fost chemată să analizeze modalitatea de a opera în legătură cu aceste tranzacții, acest aspect făcând obiectul dosarului penal despre care părțile au făcut referire prin susținerile lor, ci a fost chemată a analiza aceste susțineri raportat la actul de împrumut pentru suma de 93.000 euro încheiat între părți, la data de 30.10.2010.
În această analiză, instanța de apel are în vedere că în contractul de împrumut încheiat la 30 octombrie 2010 (fila 114 dosar) s-a consemnat că: „ Subsemnatul N. E. din loc. Podriga, . (…) și N. D. cu același domiciliu (…) am împrumutat astăzi data de mai suma de 93.000 (nouăzecișitrei mii euro) de la L. -S. D. (…) și L. - S. M.(…) sumă împrumutată fără dobândă cu restituire în 6 ( șase ) luni. D. pentru care am încheiat prezentul contract de împrumut”.
În continuare sunt indicați împrumutanții și împrumutații, este aplicată semnătura acestora și mențiunile urmate de asemenea de semnături: „Garanția asupra acestei sume este garantată cu bunuri imobile pe care le aveam în proprietate”; „Am primit suma de 93.000 euro (nouăzecișitrei mii euro)” ;„Am predat suma de 93.000 euro”.
Față de mențiunile acestui act scris instanța de apel constată că nu ar fi putut fi încuviințată proba cu martori potrivit art. 1191 Cod civil în ceea ce privește primirea și predarea banilor . Față de mențiunea din cuprinsul actului sub semnătură privată scris și semnat de către părți cu privire la primirea și predarea sumei de bani instanța va reține că apare ca neîntemeiată motivarea reclamanților potrivit cărora această sumă de bani nu ar fi fost predată în mod efectiv .
În legătură cu scopul pentru care a fost încheiat actul reclamanții au invocat că a vizat achiziționarea unor bunuri imobile.
Verificând celelalte înscrisuri și declarațiile martorilor audiați în cauză instanța constată că nu rezultă situația de fapt invocată de reclamanți față de împrejurările concrete și speciale de la momentul acordului din 30.10.2010 .
Deși, au fost depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri acestea nu au legătură cu înscrisul reprezentând contract de împrumut încheiat la data de 30 octombrie 2010. Este de observat că între părți a mai existat încheiat un contract, la data de 4.10.2010 (fila 115 dosar). Prin acesta, reclamanții împrumutau sumele de 350.000 dolari și 50.000 euro de la pârâți pentru perioada de un an de zile începând cu 4 octombrie 2010, fără dobândă. Se arată în cuprinsul acest act că a fost oferită drept garanție suprafața de 239 ha teren forestier din ., teren ce fusese achiziționat la aceeași dată ,4 octombrie 2010 de la numiții Cohen D. și M.. Și în cuprinsul acest act s-au făcut mențiuni sub semnătură că s-au primit sumele de bani înscrise în cuprinsul său.
La interogatoriul civil dat în fața primei instanțe de judecată ,reclamantul N. E. a arătat că a semnat contractul de împrumut care a fost scris de mâna sa, însă nu a recunoscut că ar fi primit suma menționată în act . Aceasta a recunoscut că a transferat bunurile imobile și mobile în patrimoniul fiicei sale cu o lună înainte de scadența împrumutului. A mai arătat că ar fi restituit suma de 93.000 euro în termenul stipulat în contract din tranzacțiile imobiliare pe care le-a încheiat. De asemenea, că în dosarul nr._ a solicitat proba cu martori pentru a dovedi că a restituit împrumutul de 93.ooo euro.
Aceeași situație de fapt rezultă și din interogatoriul civil luat reclamantei N. D.. Și aceasta a recunoscut că actul sub semnătură privată a fost redactat de reclamantul N. E. și a fost semnat de către reclamanți. De asemenea, a arătat că ar fi restituit suma de 93.ooo euro. În legătură cu întrebarea privind bunurile imobile sau mobile, a arătat că nu cunoaște că s-ar fi vândut cu o lună înainte de scadența împrumutului. Și aceasta a arătat că a solicitat Tribunalului B. încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi că a restituit împrumutul de 93.000 euro.
Aceste mențiuni din cuprinsul interogatoriului se coroborează cu înscrisul de mână, respectiv contractul de împrumut ce face obiectul prezentei cauze.
Declarațiile martorilor audiați vizează aspecte generale iar nu aspecte concrete în legătură cu împrejurările în care s-a încheiat actul din 30 octombrie 2010. A arătat martorul R. C. aspecte în legătură cu vânzarea unei suprafațe de teren. A declarat că a văzut bani în momentul în care N. a cumpărat de la el .
Martorul Eler C. R. (fila 153 dosar fond) a arătat în cuprinsul declarației că are cunoștință despre încheierea contractului de împrumut pentru suma de 93.ooo și achiziționarea terenului de 239 ha teren de la reclamantul N. E.. Cunoaște despre achiziționarea terenului de 239 ha încă din 4 octombrie 2010.
A mai arătat că din anul 2008 nu a mai avut vreo legătură cu pârâtul L.. A încercat să ia legătura cu acesta doar prin avocat, însă nu a reușit. A urmărit mișcările pârâtului prin intermediul reclamantului deoarece acesta, după ultima tranșă de 12 miliarde pe care i-a dat-o nu a mai cumpărat teren de la el și că, astfel încerca să-și recupereze banii.
Va reține așadar, instanța de apel că nici acest martor nu a fost prezent la discuțiile purtate între părțile din prezenta cauză în legătură cu încheierea contractului de împrumut sau cu folosirea banilor .
Cum situațiile de fapt relatate de acest martor vizează în principal aspecte despre care nu a putut avea cunoștință în mod direct instanța de apel nu va lua în considerare afirmațiile în legătură cu ceea ce s-a petrecut în luna octombrie 2010.
La stabilirea situației de fapt are în vedere că martorii audiați la propunerea pârâților au arătat că aceștia aveau cunoștință despre încheierea unui contract dintre părți, încă din octombrie 2010 și că suma a fost împrumutată pentru ca reclamanții să achiziționeze o casă pentru fiica lor.
Martorul B. Analisa M. a relatat că, ulterior încheierii actului i-a văzut pe pârâții agitați deoarece reclamanții nu le mai restituiau banii. A mai arătat martora că a discutat cu soții N. care i-au spus că doresc să achiziționeze un apartament pentru fata lor (fila 145 dosar).
În ceea ce privește suprafața de 239 ha teren instanța constată că în legătură cu acest teren a existat încheiat un alt contract, respectiv contractul din 4 octombrie 2010 iar reclamanții erau la acel moment chiar proprietarii terenului pe care l-au oferit drept garanție.
Cum la data de 4 octombrie 2010 fusese deja încheiată o înțelegere nu există vreun suport logic invocat de reclamanți cu încheierea unui nou act la data de 31 octombrie 2010. De altfel ,modalitatea generală de a se întocmi aceste înscrisuri astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamanților era în sensul că actul sub semnătură privată întocmit pentru garantarea obținerii unui beneficiu de către pârâți se încheia anterior efectuării tranzacției prin care se transfera dreptul de proprietate cu privire la teren.
Or, actul din 4 octombrie 2010 are aceeași dată cu cel autentic nr. 1895 încheiat între Cohen D. și reclamanți având ca obiect suprafața de 239 ha teren și 2760 mp teren pădure situate în raza comunei Zvorîștea (filele 128 – 129 ds. fond) . Ulterior, prin actul autentic din 11 noiembrie 2010 s-au cesionat aceste drepturi pârâților (f. 130 – 131 ds) conform înscrisului autentificat sub nr. 2221, neexistând vreo înstrăinare către S.C. SCOLOPAX sau către altă persoană astfel cum susțin reclamanții.
Față de cele menționate mai sus, instanța de apel va reține că aplicând în mod greșit prevederile art. 1191C. Civ dar și interpretând în mod greșit probele administrate în legătură cu scopul încheierii actului, prima instanță de judecată a reținut o situație de fapt greșită. Prin urmare ,pentru motivele redate mai sus, urmează să admită apelul și în conformitate cu prev. art. 480 Cod procedură civilă să schimbe în tot sentința civilă atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanți împotriva pârâților având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de împrumut din 30 octombrie 2010.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimații N. E. și N. D., să achite în solidar apelanților L. S. D. și L. S. M. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei (fila 153 ds. fond, respectiv filele 105 – 107 apel).
Totodată, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008 îi va obliga pe intimați să achite în solidar statului suma de 4150 lei care a fost acordată apelanților cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru aferente cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții L. S. D. și L. S. M. împotriva sentinței civile nr. 1046 din 04.02.2014 a Judecătoriei B. .
Schimbă ,în tot, sentința civilă nr. 1046 din 04.02.2014 a Judecătoriei B. în sensul că respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată la data de 30.10.2010 cu privire la suma de 93 000 Eur.
Obligă intimații N. E. și N. D. să achite în solidar apelanților L. S. D. și L. S. M. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la judecata în primă instanță și din apel .
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 obligă intimații N. E. și N. D. să achite în solidar Statului suma de 4150 lei ce a fost acordată apelanților cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel .
Prezenta hotărâre se va comunica Administrației Județene a Finanțelor Publice B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică din 2 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. I. L. L. U. D.
Red. PI/17.09.2015
Jud.- P. A.
Dact. D.U.
Ex, 5/21.09.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
