Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 13392/193/2014
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 februarie 2015
Președinte – A. D.
Judecător – A. M.
Grefier – A. D.
Decizia civilă nr. 58 A
La ordine judecarea apelului civil declarat de apelanta M. M. G. cu domiciliul la cab. av. G. M., B., .. 33, .. 5, J. B. în contradictoriu cu intimatul M. D. domiciliat în mun. B., Calea Națională, nr. 50, ., J. B., împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta asistată de avocat G. M. și intimatul asistat de avocat A. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Avocat A. I., pentru intimat solicit respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, iar cu privire la excepția tardivității, arată că potrivit art. 999 Cod procedură civilă calea de atac împotriva ordonanței președințiale este de 5 zile, termen care curge de la pronunțare. În speță, hotărârea a fost pronunțată la data de 11.12.2014, ultima zi de depunere a căii de atac fiind data de 17.12.2014 (miercuri), ori, pârâta apelantă a depus cererea la data de 29.12.2014. Pentru aceste considerente solicită să se constate tardivitatea depunerii căii de atac și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Avocat G. M., pentru apelantă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii principale formulată de către reclamantul M. D., motivat de faptul că nu a primit motivarea sentinței, și consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică, instanța de fond încălcând și apreciind în mod greșit probele administrate la dosar, vădit în favoarea reclamantului și în defavoarea totală a interesului copilului.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față ;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 18.09.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantul-pârât M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. M. G. ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței minorei M. D. I., născută la data de 16.06.2007, la domiciliul reclamantului-pârât.
În motivare a arătat că, pe rolul Judecătoriei B. este înregistrat dosarul având ca obiect divorț, cu nr._, că din luna aprilie 2014 părțile sunt despărțite în fapt, pârâtul fiind nevoit după nenumăratele somări ale soției, să plece de la domiciliul comun, care era de fapt la locuința socrilor (părinții pârâtei).
A mai arătat reclamantul-pârât că fără a fi înștiințat, pârâta-reclamantă a plecat în Italia, lăsând-o pe fetiță în grija bunicilor materni, în data de 28 - 29 august bunicii materni plecând în Italia, astfel că la începutul lunii septembrie a luat fetița la domiciliul său, mama fetiței printr-un mesaj scris pe telefonul mobil, în data de 3 septembrie, i-a spus că nu se mai întoarce acasă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 401, art. 494. din Codul civil, art. 15 alin din Legea 272/2004, art.996 Cod proc.civ.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta-reclamantă, legal citat a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că în ceea ce privește stabilirea locuinței minorei M. D. I. la tatăl acesteia, este de acord cu această măsură vremelnică, până la data soluționării aceluiași capăt de cerere din cadrul acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ .
Prin cererea reconvențională a solicitat ca instanța să încuviințeze să aibă legături personale cu minora, tot cu caracter vremelnic, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună de vineri de la ora 16 până duminică la ora 16; câte o săptămână de Paști și la C., precum și timp de o lună în vacanța de vară, în august, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul pârâte-reclamante.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu ancheta socială de la domiciliul reclamantului (fila 25-27 ds), respectiv proba testimonială cu martorii L. P. și Echimov D. (filele 19-20 ds.)
Judecătoria B. prin s.c. nr._ din 11.12.2011 a admis cererea formulată de reclamantul M. D. și cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. G..
A dispus stabilirea locuinței minorei M. D. I., născută la data de 16.06.2007, la locuința reclamantului până la finalizarea dosarului nr._ având ca obiect divorț.
A obligat reclamantul-pârât să permită pârâtei-reclamante să aibă legături personale cu minora, sub forma vizitelor dar și a petrecerii împreună cu aceasta în alte locații, diferite decât domiciliul tatălui, respectiv la domiciliul mamei sau locații de petrecere a timpului liber adecvat pentru vârsta și nevoile minorelor, cu posibilitatea pentru tatăl reclamant-pârât de a se interesa de starea de sănătate a minorei în permanență, inclusiv prin contact telefonic, indiferent de orice situație, astfel:
- în prima și în a treia săptămână din lună de vineri de la ora 16 până duminică la ora 16;
- în vacanța de iarnă timp de o săptămână, care va cuprinde sărbătorile Crăciunului, alternativ un an la tată și următorul an la mamă;
- în vacanța de primăvară timp de o săptămână, care va cuprinde sărbătorile Paștelui, alternativ un an la tată și următorul an la mamă;
- în perioada vacanței de vară timp de o lună, în luna august.
- în tot restul timpului, stabilește ca mama să aibă contact telefonic cu minora, indiferent de orice situație.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond că părțile sunt despărțite în fapt, minora rămânând în creșterea și educarea tatălui, întrucât soția a plecat să lucreze în străinătate, și că potrivit raportului de anchetă socială (fila 25 ds.), în prezent minora M. D. I. este elevă în clasa I la Liceul „N. I.” din B. și locuiește într-un apartament proprietate personală a părinților reclamantului, compus din două camere care oferă condiții optime de locuit, așa cum reiese din raportul de anchetă socială de la fila 26 ds.
A mai arătat instanța în considerente că minora prezintă instabilitate și agitație datorită unei insatisfacții afective, prezintă o nevoie acută de liniște și calm, de evitare a ceea ce ar putea-o stresa mai tare, precum și necesitatea satisfacerii nevoilor afectiv emoționale față de ambii părinți.
De asemenea, în urma analizei situației de fapt existente în relațiile dintre părți și dintre acestea și copii lor minori, instanța a dispus ca aceste relații să fie rezolvate de principiul potrivit căruia minora să păstreze contactul cu fiecare dintre părinți în permanență, arătând că la momentul de față în interesul superior al minorei, este să stabilească locuința acesteia la domiciliul tatălui, motivând această soluție pe considerentele că, minora a locuit cu acesta o lungă perioadă de timp, la locuința tatălui există condiții bune pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a minori, tatăl beneficiind constant de sprijinul bunicilor paterni ai minorei.
Pe de altă parte instanța a arătat că, mediu favorabil creșterii minorei, ar fi acela în care să fie însoțite permanent de dragostea maternă și în care copilul să regăsească mereu împlinirea nevoilor pe care numai mama le poate oferi, însă la momentul de față situația socio-profesională a mamei și a locului său de muncă, este incertă și în defavoarea sa, pentru că nu are un loc de muncă stabil și o locuință stabilă.
În aceste împrejurări, instanța a recomandat mamei reluarea legăturilor cu minorele în modul cel mai serios, pentru a-și îndeplini obligațiile față de acesta cu demnitate și responsabilitate, împreună cu acordul și cu înțelegerea tatălui.
Totodată, instanța a reținut că, în momentul de față schimbarea mediului dobândit de către minoră din România în străinătate, ar determina o adâncire mai mare a confuziei, neîncrederii în sine, timidității, temerii, receptate de minoră, în condițiile în care în țară, copilul nu trebuie să mai facă un efort deosebit să mai învețe limba română, regulile și normele de conviețuire de aici, care diferă de cele străine.
Instanța a arătat în continuare, că mama are posibilitate să-și reabiliteze statutul socio-profesional, să dobândească o locuință permanentă și personală și poate schimba acest aspect cu privire la locuința minorei. Totodată, instanța a arătat că prin admiterea cererii sale de a avea program flexibil cu minora, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre, poate avea contact permanent cu acestea, atât telefonic, cât și prin vizite la domiciliul tatălui, ori prin luarea minorei de la domiciliul tatălui în alte locații sau chiar la domiciliul său și a atras atenția reclamantului că este obligat să permită pârâtei să beneficieze de toate drepturile în relația cu fetița sa.
Astfel, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 996 raportate la dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, a admis cererea reclamantei și a dispus stabilirea locuinței minorei M. D. I., născută la data de 08.01.2010, și Chișcari D. M., născută la data de 16.06.2007 la locuința reclamantului până la finalizarea dosarului nr._ având ca obiect divorț.
Împotriva sentinței pârâta a declarat apel în termen legal criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu a ținut cont de afecțiunea și atașamentul copilului față de apelantă și bunicii materni cu care a crescut, de preocuparea permanentă de a-i asigura cele necesare traiului și o educație corespunzătoare, precum și a faptului că de circa 3 luni de zile minora s-a reîntors să locuiască cu apelanta și cu bunicii materni, nedorind să stea împreună cu pârâtul la locuința acestuia.
Totodată a arătat că împrejurarea că a lucrat în străinătate nu este de natură să determine instanța a aprecia în defavoarea minorei, câtă vreme este o situația provizorie pentru a câștiga veniturile necesare existenței lor.
Apelul declarat este tardiv pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 999 Cod procedură civilă „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”
În speță, termenul de apel a fost de 5 zile de la pronunțare, care a avut loc în data de 11 decembrie 2014, cererea de apel fiind înregistrată la data de 29 decembrie 2014 (f. 3 ds apel) cu nerespectarea prevederii legale enunțate.
Partea apelantă prin avocat a solicitat astăzi repunerea în termenul de declarare a apelului întrucât la termenul din 11 decembrie 2014 s-a dispus a se efectua o anchetă socială, moment în care partea constatând că dosarul a primit termen de judecată, nu s-a mai interesat de soluție.
Din analiza încheierii de ședință, Tribunalul B. a constatat că acest termen a fost 4 decembrie, cu ambele părți prezente și asistate de avocați, când instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtei acordând termen la 11 decembrie 2014, dată la care s-a și pronunțat dosarul, ori susținerea apelantei că nu a cunoscut acest ultim termen și că abia la acest moment s-ar fi discutat proba în cauză este contrazisă de cele evocate, astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului nu este justificată.
Trebuie reținut că procesul civil este disciplinat de termene procesuale procedura judiciară neputând fi concepută fără existența unor termene printre care și cel de declarare a căii de atac care să limiteze toate acele situații care ar putea duce la întârzierea judecății, interesul părților reclamând soluționarea cu celeritate a procesului civil și restabilirea grabnică a dreptului încălcat.
Prin urmare, întrucât termenele expres stabilire de lege au caracter fix și imperativ, fapt ce face să nu poată fi modificate nici în sensul prelungirii dar nici a scurtării duratei lor, Tribunalul B. apreciază că apelanta nu l-a respectat și nici nu a dovedit cauze obiective, neimputabile pentru care să justifice o repunere în termen, Tribunalul B. va respinge, ca tardiv, apelul pârâtei.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Admite excepția de tardivitate a apelului.
Respinge, ca tardiv apelul declarat de pârâta M. M. G. cu domiciliul la cab. av. G. M., B., .. 33, .. 5, J. B. în contradictoriu cu intimatul M. D. domiciliat în mun. B., Calea Națională, nr. 50, ., J. B., împotriva sentinței civile nr._/11 decembrie 2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.02.2015 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
A. D. A. M. A. D.
Red. A.D./03.03.2015
Jud. Fond C. L.
Tehnored. AD/05.03.2015
4 ex
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
