Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 26527/193/2013
Dosar nr._ apel - Partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M.
Judecător – A. M.
Grefier - C. R.
Decizia civilă nr. 210 A
La ordine pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta C. T., CNP :_, cu domiciliul în sat Ionășeni, ., județul B. în contradictoriu cu intimatul O. V., domiciliat în ., județul N. împotriva sentinței civile nr._/09.09.2014, pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 23 aprilie 2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 29 aprilie 2015, când,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.02.2013 sub nr._ reclamantul O. V. a chemat în judecată pe pârâta O. T., solicitând ca în baza probatoriului ce se va administra instanța să dispună partajarea activului și pasivului dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta, după cum urmează: casa cu etaj situată în Ionășeni, ., în cotă de 100 %, bunurile mobile ce urmează a le preciza ulterior în cote de 50 % și a pasivului, reprezentat de credite bancare și dobânzi în sumă de 40.000 lei pe care le achită din pensie, fiindu-i poprită pensia, cu cheltuieli de judecată.
Legal citată, pârâta O. (C.) T. a formulat întâmpinare și pe calea cererii reconvenționale a solicitat să se constate că imobilul casă situat în ., județul B. este proprietatea sa, reclamantul având doar un drept de creanță asupra sa în procent de 20 %.
Totodată a solicitat să se constatate că din masa de partajat, fac parte și următoarele bunuri mobile: un aragaz - evaluat la suma de 600 lei, un frigider în valoare de 1000 lei, un televizor cu o valoare de 500 lei, bunuri la dobândirea cărora au avut o contribuție de 50 % fiecare.
Pârâta - reclamantă a solicitat a-i fi atribuit în totalitate imobilul casă, obligându-se la plata dreptului de creanță aferent, partajarea în natură a bunurilor comune, cu obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 02.02.2007, din căsătoria lor rezultând doi copii.
Că urmare a atitudinii agresive a pârâtului a promovat acțiune de divorț, căsătoria lor a fost desfăcută la data de 21.03.2013 prin sentință irevocabilă.
Pârâta - reclamantă a susținut că înainte de căsătoria cu reclamantul pârât a deținut o suprafața de 1685 mp teren și un imobil situat în p.c. 276, sat Ionășeni, ., cu nr. cadastral provizoriu 372, terenul și imobilul fiind dobândite prin contract de vânzare cumpărare atribuite în urma partajului cu fostul său soț, renovate ulterior.
A susținut că după căsătorie, pârâtul a distrus imobilul menționat cu un excavator până la temelie, iar din anul 2009 au început să ridice o nouă casă pe vechea temelie, în toată această perioadă soții locuind la casa părinților ei din același . mai arătat că la edificarea noului imobil au contribuit atât prin mâna de lucru cât și financiar părinții săi care muncesc de mai mulți ani în străinătate, astfel încât contribuția sa este în procent de 80 %.
Deși pârâtul a plecat la muncă în străinătate acesta nu a trimis nici un ban, motivul real al plecării în străinătate fiind acela că la acel moment era cercetat penal iar ulterior a fost condamnat de Tribunalul M. Iași.
Că o perioadă însăși ea a fost plecată în străinătate împreună cu minorii și reclamantul, iar din banii câștigați părțile își achitau chiria și cele necesare traiului, iar la revenirea în țară au venit fără bani, iar lucrările la casă au fost sistate în perioada 2009 -2011 datorită lipsei de bani și reluate de pârâta reclamantă în anul 2012, prin aportul părinților și al fraților săi.
Cu referire la creditele contractate în timpul căsătoriei a arătat că nu a cunoscut despre acestea, nu s-a folosit de ele, unul din credite fiind luat de reclamantul - pârât în scopul achiziționării unui autoturism în leasing, folosit în exclusivitate doar de acesta și care pentru neachitarea ratelor de leasing i-a fost ridicat. Totodată a susținut că pensia pârâtului i-a fost diminuată datorită unor popriri reprezentate de pensia copiilor din căsătoria anterioară și despăgubirile civile la care a fost obligat prin sentințele penale.
A recunoscut că din sulta de 10.000 lei primită după partajul cu fosta soție a turnat placa casei, iar cu banii obținuți din vânzarea terenului din județul N. a achitat leasingul pentru doi ani la mașină și a modificat autoturismul, iar cu privire la suma de 5.000 lei achitată de reclamant pentru eliberarea terenului de sarcini această sumă a fost împrumutată de la mătușa sa C. E., la care este și în prezent datoare.
În susținerea afirmațiilor din întâmpinare și cererea reconvențională pârâta a depus la dosar înscrisuri (f. 11-82 ds.).
Prin Încheierea de ședință din 14 iunie 2013, prima instanță a pus în vedere reclamantului obligația de a face dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 3000 lei, sub sancțiunea anulării cererii prev. de art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997.
La termenul de judecată din 13 sept.2013, reclamantul a formulat precizări la acțiune invocând excepția netimbrării petitelor cererii reconvenționale, solicitând a se preciza cuantumul pretențiilor și timbrarea cererii la valoare, sub sancțiunea anulării.
Totodată, a formulat cerere de ajutor public judiciar (f.138 ds.), la care au fost atașate înscrisuri (f. 135-136 ds.).
Prin Încheierea de ședință din 01 octombrie 2013 prima instanță a respins, ca neîntemeiată cererea de ajutor public judiciar, iar prin Încheierea de ședință din 25 octombrie 2013, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta reclamantă, aceasta fiind scutită de plata taxei de timbru în cuantum de 2508,80 lei.
Împotriva Încheierii de ședință prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, iar prin Încheierea de ședință din 23 octombrie 2013, prima instanță a admis în parte cererea, fiind eșalonată la plată taxa de timbru în 5 rate a câte 600 lei fiecare, astfel: prima rată de 600 lei până la data de 10.11.2013, a doua rată de 600 lei până la data de 10.12.2013, a treia rată de 600 lei până la data de 10.01.2014, a patra rată până la data de 10.02.2014 și rata a cincia până la data de 10.03.2014.
În susținerea afirmațiilor din întâmpinare și cererea reconvențională pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.11-82 dosar atașat).
Prin sentința civilă nr._ din 28 nov.2013 prima instanță a anulat cererea ca netimbrată și în temeiul disp. art. 165 C.pr.civ. raportat la art.120 alin. 2 C.pr.civ., a disjuns cererea reconvențională, a dispus formarea unui nou dosar și ca urmare s-a înregistrat dosarul nr._ părțile fiind citate pentru continuarea judecății.
Reclamanta C. T. a formulat completări la acțiune (f.87 ds.) la care a atașat înscrisuri (f.88-97 ds.) prin care a solicitat aducerea la masa de împărțit a creditului bancar dobândit în baza contractului de credit nr. 988 din 15 oct.2007 înregistrat în evidențele B.C.R. cu o datorie totală de_,06 lei.
A arătat reclamanta că prezentul contract a fost întocmit de O. V. în anul 2007 pentru nevoi personale în baza unor adeverințe false și pe numele său și anume adeverință unde figura ca fiind salariată a unei unități militare din județul B., toate demersurile în acest sens fiind realizate prin intermediul pârâtului O. V., existând pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. înregistrat dosarul penal nr. 464/P/2010.
A precizat reclamanta că acest credit a fost folosit în interesul strict personal al pârâtului iar ea și copii nu au beneficiat de nici o sumă de bani și ca urmare a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata acestui credit.
Prezenta cerere și-a întemeiat-o pe disp. art. 132 alin. 2 C.pr.civ. știind că există un dosar pe rol în care O. V. este cercetat, a considerat că plata acestui credit se va pune în sarcina pârâtului însă în baza Ordonanței din 18 ian.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și aplicarea unei amenzi, sens în care a depus copie a ordonanței și notificare privind obligația de plată din contractul de credit adus la masa de partajat (f.88-97 ds.).
În dovedirea acțiunii s-a folosit de înscrisuri (f.7-54 ds.), a solicitat proba cu martorii Zavastin L. și N. F., probe încuviințate și administrate, (declarații filele 127, 139 ds.) expertiză de specialitate construcții și evaluare imobiliară, probe încuviințate și administrate în cauză fiind efectuată expertiza imobiliară de către expert P. I. și evaluarea bunurilor mobile de către expert B. Sarmiza.
Pârâtul O. V., legal citat, a depus întâmpinare (f.58-60 ds.), precizări (f.116-117ds.), note scrise (f.120-121 ds.) prin care a solicitat respingerea cererilor nejustificate ale reclamantei și dispunerea partajării activului și pasivului dobândit în interesul și în timpul căsătoriei cu pârâta astfel:
- activ al căsătoriei – casă cu etaj cota de atribuire în favoarea sa sau după caz cota majorată;
- bunuri mobile cota de atribuire de 50 %
- credite bancare, dobânzi în sumă de 40.000 lei contractate în timpul căsătoriei ce a rămas să le achite fiindu-i poprită lunar pensia – cota de atribuire 50 %;
A solicitat ca distribuirea pasivului dobândit în timpul căsătoriei să se realizeze prin compensare cu atribuirea către sine a unei cote majorate însă nu exclude și fixarea unei sulte pentru reclamantă.
Având în vedere că imobilul casă a fost edificat în timpul căsătoriei din veniturile sale pe un teren al reclamantei s-a impus acordarea unei servituți de trecere și a unui drept de superficie asupra terenului pe durata existenței construcției.
Ca probatoriu a solicitat atașarea dosarului nr._, insistând în înscrierea în fals a Certificatului de calitate nr. 1334 din 28 dec.2008 pentru tabla utilizată la acoperirea casei pe care apare corectat grosolan numele O. T. care încearcă să inducă ideea că ea a fost cea care a luat tabla.
A precizat că înscrisul sub forma copiei este un fals brut și a solicitat trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea cercetărilor pe teza uzului de fals înscris falsificat prin folosirea în copie a unei embleme.
A solicitat de asemenea a se face adresă la Ocolul Silvic Trușești pentru a comunica care a fost situația juridică a terenului de sub casă aparținând reclamantei prin partajul de fostul ei soț A. G. și la O.C.P.I. pentru a comunica dacă terenul de sub imobil este grevat de sarcini și dacă reclamanta a achitat sulta către fostul soț.
A menționat că a fost cel care a plătit pentru scoaterea terenului de sub ipotecă, teren pentru care reclamanta nu a avut bani să achite măcar sulta stabilită de instanță.
Totodată a solicitat ca instanța să facă adresă la Poliția Trușești pentru a depune situația plângerilor sale repetate împotriva reclamantei și pentru a infirma susținerile reclamantei că a achitat casa din banii primiți din străinătate de la mama acesteia, și a solicitat a se face adresă la Primăria Trușești și Inspectoratul Școlar Județean B., pentru a confirma dacă familia C. a solicitat ajutoare sociale și burse școlare.
A rugat a se avea în vedere că în baza unei Autorizații de demolare s-a demolat casa veche, că a construit casa cu veniturile personale încasate ca și soldă ca maior al Armatei Române, că reclamanta nu a lucrat și nu a obținut nici un venit în timpul căsătoriei.
Astfel, veniturile realizate de pârât în exclusivitate după cum susține sunt: - solda lunară,_ lei obținuți din vânzarea unui teren în Răucești, județul N., salarii compensatorii_ lei, 13.000 lei obținuți ca sultă din căsătoria anterioară și cheltuiți la edificarea casei, 12.000 EUR obținuți din munca în Italia.
Prin precizările ulterioare, a menționat o schimbare a poziției procesuale prin care a solicitat atribuirea unei sulte corespunzătoare de la reclamantă plătită într-un termen rezonabil de 90 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj și consemnarea unui drept de retenție până la plata sultei apreciind că atribuirea casei către reclamantă ar fi în acord cu principiile accesiunii imobiliare aceasta fiind proprietara terenului iar în al doilea rând este nevoit să renunțe la ideea de a prelua o parte a construcției în natură și realizează că atitudinea reclamantei și a familiei acesteia îi va pune în permanență în pericol partea de proprietate ce-i va fi atribuită.
A menționat că reclamanta a procedat din nou la sustragerea bunurilor din casă prin distrugerea ușilor.
A reiterat că pasivul ce urmează a fi partajat reprezintă datorii făcute în timpul căsătoriei la care și reclamanta are o cotă de participare de 50 % respectiv executări silite Kruk,_,83 lei, 2375,17 lei, 2396,10 lei, 8170,78 lei, C.A.R. Municipal 685 lei, B.E.J. Ș. – titlu 150/23.03.2009 –_,81 lei și titlu nr. 440/iulie 2010 –_,48 lei, executare silită în curs dosar C. C.-M. – reținere luna august 687,23 lei, acte ce sunt depuse în dosarul nr._ .
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
Prezent în instanță la termenul de judecată 14 ian.2014 a precizat că nu înțelege să formuleze cerere reconvențională în cauză, toate pretențiile sale având caracter de apărări și nu reprezintă cereri de sine stătătoare.
În interesul soluționării cauzei prima instanță a dispus atașarea dosarului nr._, a solicitat relații de la Poliția Trușești, relații comunicate (f.102 ds.), de la Primăria Trușești relații comunicate (f.136 ds.).
Prin sentința civilă nr._/09.09.2014 Judecătoria B. a admis, în parte, acțiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta O. (C.) T., în contradictoriu cu pârâtul O. V..
A constatat că foștii soți O. T. (actualmente C.) și O. V. au dobândit în timpul căsătoriei cu cote egale de contribuție de 50 % fiecare, următoarele bunuri:
- o casă construită din BCA planșee din beton armat și acoperiș tip șarpantă cu regim de înălțime P + E situată în localitatea Ionășeni, ., cu o valoare de circulație de_ lei;
- aragaz cu 4 ochiuri și cuptor tip „Metalica” cu o valoare de 448 lei;
- frigider tip Arctic – cu o valoare de 880 lei;
- TV color „Samsung” – 330 lei;
A respins restul pretențiilor, ca nefondate.
A dispus lichidarea stării de devălmășie dintre părți în sensul că a atribuit în natură reclamantei casa P + E, situată în localitatea Ionășeni, ., cu o valoare de_ lei și bunurile mobile cu o valoare de 1658 lei, respectiv: aragaz cu 4 ochiuri, frigider Arctic și TV color Samsung și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de_,5 lei pentru egalizarea valorică a loturilor în termen de 3 luni de la comunicarea hotărârii.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut prima instanță că este învestită cu judecarea unei cereri de împărțeală judiciară întemeiată pe disp. art. 673 ind. 1 și 673 ind.14 C.pr.civ. și art. 36 din Codul familiei.
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 02.02.2007, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț din culpa exclusivă a pârâtului prin sentința civilă nr. 3495 din 28.03.2013 a Judecătoriei B. (f.87-90 ds. atașat) pronunțată în dosarul nr._, locuința celor doi copii rezultați din căsătorie fiind stabilită la mamă.
Reclamanta C. T. a intrat în căsătorie cu o casă cu două camere și anexe construită din chirpici și acoperită cu tablă nefinalizată și suprafața de 1685 mp teren aferent, imobile situate în localitatea Ionășeni, . și dobândite prin sentința civilă nr. 5221 din 17 nov.2006 (f.37-38 ds. atașat) pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ce a avut ca obiect partaj bunuri comune în contradictoriu cu fostul soț A. G..
Totodată C. T. a fost obligată să plătească fostului soț o sultă în cuantum de 2709,5 lei.
La data de 08.06.2007 în baza autorizației de desființare nr. 9 emisă de Primăria Comunei Trușești, locuința a fost demolată.
Ulterior la data de 19.07.2007 soții O. au obținut Autorizația de construire nr. 14 pentru executarea lucrărilor de construcție locuință P + M, cu fundație de beton, zidărie BCA cu învelitoare din tablă.
Astfel, soții O. au construit în locul casei vechi în anul 2008 casa cu regim de înălțime parter și etaj.
Potrivit mențiunilor din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert P. I., casa are în componența sa patru încăperi iar etajul este o construcție neterminată având executate închiderile exterioare și compartimentările interioare, tâmplăria este din PVC cu geam termopan, ușile interioare nu sunt montate, fiind tencuiți cu mortar de var doar pereții pe interior de la parter în restul casei nefiind realizate finisaje interioare și exterioare.
Valoarea de circulație a imobilului este de_ lei valoare ce cuprinde și valoarea bazinului vidanjabil, a fântânii și împrejmuirii.
Valoarea imobilului nu a fost contestată de părți iar cât privește bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei de părți nu au fost contestate fiind evaluate de expert B. Sarmisa, astfel: frigider Arctic – în valoare de 880 lei, TV color Samsung – 330 lei, aragaz cu 4 ochiuri și cuptor tip Metalica – în valoare de 448 lei.
Singurul aspect disputat de părți este cota de contribuție a fiecărui soț la dobândirea bunurilor.
În baza probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile martorilor audiați (Zavastin L. și N. F.) coroborate cu susținerile părților prima instanță a stabilit că foștii soți O. au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor identificate și recunoscute de părți, respectiv cu cote de ½ fiecare.
Chiar dacă pârâtul în timpul căsătoriei a fost cel care a obținut venituri reclamanta este cea care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea celor doi copii rezultați din căsătorie, a desfășurat munci în gospodărie ceea ce echivalează cu desfășurarea oricărei munci producătoare de venituri și trebuie avută în vedere la dobândirea bunurilor comune.
Totodată probele au confirmat că părțile au fost ajutate de părinții reclamantei cu diferite sume de bani pentru construirea casei, cu alimente și un ajutor deosebit de important a fost acela că în timpul căsătoriei părțile au locuit în casa părinților reclamantei cu excepția a trei săptămâni cât au locuit în casa pe care și-au construit-o.
A mai reținut prima instanță că deși pârâtul a obținut venituri în timpul căsătoriei a plătit pensia de întreținere în favoarea altui copil dintr-o altă căsătorie, a fost urmărit penal pentru diferite infracțiuni fiind condamnat cu amendă penală, cu închisoare cu suspendare, fiind nevoit să facă diferite cheltuieli cu deplasările la instanță, cu plata onorariilor de avocați, de asemenea pentru plata despăgubirilor stabilite,
În aceste condiții prima instanță a constatat că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor.
Cât privește împărțeala bunurilor prima instanță a avut în vedere la formarea loturilor disp. art. 673 ind. 9 C.pr.civ. cât și ale disp. art. 673 ind. 5, sens în care împărțeala s-a făcut în natură în raport de solicitările, posibilitățile și perspectivele părților, după cum urmează:
În lotul reclamantei C. T., a fost inclus imobilul casă de locuit P + M situat în satul Ionășeni, ., cu o valoare de circulație de 102.375 lei și bunurile mobile cu o valoare totală de 1658 lei respectiv: aragaz cu 4 ochiuri, frigider Arctic, TV color Samsung.
La atribuirea bunurilor prima instanță a avut în vedere poziția procesuală a părților, exprimată în acest sens, faptul că pârâtul și-a schimbat reședința nefiind interesat de atribuirea în natură și faptul că reclamanta locuiește împreună cu copii în aceeași localitate.
Pentru egalizarea valorică a loturilor s-a constatat necesar achitarea de către reclamantă a unei sulte în cuantum de_,5 lei către pârâtă în termen de 3 luni de la comunicarea hotărârii.
Deși părțile în timpul căsătoriei au contractat mai multe împrumuturi bancare care potrivit disp. art. 33 lit. a și c din Codul Familiei se încadrează în datoriile comune ale soților acestea reprezentând un interes al căsătoriei prima instanță nu a reținut comunitatea de bunuri ca fiind grevată de vreun pasiv pentru că reclamanta C. T. nu a depus documente justificative din care să rezulte datoriile la zi aferente contractului de credit încheiat cu B.C.R. – ulterior cesionat către Kruk România Internațional, iar pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens.
Față de considerentele expuse, prima instanță a admis în parte acțiunea și a dispus lichidarea comunității de bunuri a foștilor soți O., iar în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ. prin raportare la cota de contribuție și la specificul acțiunii, prima instanță a obligat pârâtul să contribuie cu o cotă de ½ la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă, sens în care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 750 lei, reprezentând c/v onorariu experți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta C. (O.) T. . A menționat că deși O. V. a formulat acțiune împotriva sa aceasta a fost anulată ca netimbrată . Totuși în mod superficial prima instanță a soluționat cererea ei reconvențională stabilind în favoarea intimatului o cotă de contribuție de 50 % pentru edificarea construcției și a obligat-o la plata sumei de_,5 lei cu titlu de sultă. A mai menționat că anterior căsătoriei a achiziționat o suprafață de teren de 2685 metri patrati și o casă situate în Satul Ionaseni ,. . După căsătoria cu pârâtul din anul 2008, acesta a distrus imobilul în totalitate cu un excavator în anul 2009. Au ridicat o nouă casă pe vechea temelie dar la construcția acesteia pârâtul nu a contribuit în nici un fel . Contribuția în procent de sută la sută din punct de vedere financiar a aparținut părinților ei si ei . Mama sa lucrează în străinătate în Italia iar din bani câștigați acolo s-a ridicat această casă. A depus înscrisuri doveditoare de unde ar rezulta că mama ei trimitea sume considerabile de bani prin CEC Bank . În toamna anului 2009 aceasta a venit acasă a plătit datoriile reprezentând contravaloarea activității prestate de doi muncitori din Albești . Ulterior au sacrificat doi porci și păsări pentru a putea oferi de mâncare zilnic muncitorilor timp de 2 luni două luni .
Pârâtul era acasă dar nu a făcut nimic doar păzea muncitorii. La sfârșitul celor două luni O. V. a plecat pentru 2 ani în Italia și timp de un an și 4 luni nu a lucrat nicăieri și nu a trimis nici un ban acasă, mama ei fiind tot cea care a trimis bani pentru a achita datoria muncitorilor. O. V. a plecat în străinătate întrucât a fost cercetat penal fiind condamnat inițial la 5 ani de închisoare și apoi la 3 ani cu suspendare . Ea fost săptămânal la Iași pentru a lua legătura cu avocatul ,achitând din banii trimiși de mama ei suma de 4.000 de lei avocatului desemnat în cauză. Ulterior a plecat și ea în Italia cu copii și a observat că pârâtul lucra la grădinărit și câștiga lunar suma de 700 de euro . Din acești bani s-au plătit cheltuielile curente ale căsniciei inclusiv chiria iar când s-au întors acasă au venit fără bani.
În anul 2012 din banii trimiși de mama ei au pus geamuri și acoperiș la casă iar frații C. C. și C. P. și tatăl ei au construit în totalitate acoperișul. Singur aport adus de către pârât este contravaloarea gardului și împrejmuirii proprietății.
Din sumele primite de pârât au fost efectuate popriri astfel că veniturile acestuia le permiteau doar un trai strict necesar .Pârâtul a contractat datorii dar nu în favoarea familiei ,încheind un contract de leasing pentru autoturism Tucson.
În ceea ce privește creditele din timpul căsătoriei ea nu cunoaște nimic despre împrumut si nu a folosit nici un ban din credite . Pârâtul a primit o sumă de bani după divorțul cu fosta soție și anume suma de 10.000 de lei cu care a contribuit la turnat placa casei. În timpul căsătoriei acesta a înstrăinat și un teren din Judetul N. ,primit de la mama sa, însă cu banii obținuți a achitat leasing-ul pe 2 ani la autoturism respectiv a adus îmbunătățiri acesteia .
Pârâtul pe parcursul procesului a făcut numeroase afirmații dar nu a dovedit prin nici un mijloc de probă . Ea și-a probat în totalitate susținerile prin înscrisurile depuse la dosar cât si prin declarațiile martorilor .
A mai susținut că ridicarea construcției în cauză a fost facută prin folosirea materialelor ,piatră și cărămidă, dobândite din demolarea vechiului mobil ce a fost proprietatea ei personală iar în hotărârea primei instanțe există doar o frază în ceea ce privește necesitatea reținerii contribuției egale a soților . A recunoscut doar contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor mobile și nici într-un caz la construcția în cauză . În plus instanța și întemeiat hotărârea de dispoziții ale Codului Familiei abrogate potrivit Legii 71 din 2011 .
În drept a invocat prevederile art. 304 punctul 9 Cod Procedură Civil .
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului . A apreciat că singura greșeală a instanței a fost aceea ca nu a avut în vedere pasivul masei partajabile . În ceea ce privește dispozițiile aplicabile a arătat că bunurile din căsătorie au fost obținute sub imperiul vechiului Cod al Familiei, in acest sens fiind aplicabile prevederile art 6 alineatul 1 și 2 din noul cod civil .
Motivele invocate de recurentă sunt aberante ,aceasta refuzând să înțeleagă că dispozițiile art 30 din Codul Familiei sunt categorice, în dosar nefiind soluționată o cerere privind partajul succesoral . Conform art 29 si 30 din Codul Familiei fiecare soț a contribuit la cheltuielile căsniciei cu mijloacele fiecăruia din acest punct de vedere prima instanță reținând că acestea sunt bunuri comune . Judecătoria a mai constatat că niciuna dintre părți nu a solicitat excluderea vreunor bunuri în sensul articolului 31 litere f din Codul Familiei din masa de partajat . Chiar și în situația in care părinții ar fi contribuit ipotetic la acestea ele tot fac parte din categoria bunurilor comune întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor donații cu privire la eventualele sume încredințate de părinți .
În ceea ce privește dărâmarea casei, această hotărâre a fost luată de comun acord de soți. Recurenta se contrazice arătând ca pe terenul menționat exista un imobil din paianță pe care l-a renovat iar in finalul cererii susține că s-au folosit materiale reprezentând piatra si cărămidă . Or dacă au dărâmat o casă construită din chirpici, în urma demolării nu putea să rezulte piatră si cărămidă .
Recurenta a falsificat o chitanță prin care a fost achiziționată tabla pentru acoperișul casei, din consemnând în loc de O. V., O. T.. A apreciat că recurenta trebuia să depună chitanța și factura în original privind respectiva tablă . Consideră că recurenta în legătură cu aceste aspecte comite infracțiunea de audiență de fals în declarații .
Din probatoriul administrat rezulta fără putință de tăgadă că reclamanta nu a avut niciodată nici un venit. Este evident că acest imobil a fost construit din veniturile lui . El a fost căsătorit cu reclamanta și nu cu mama sau tatăl acesteia iar chitanța de transfer bancar nu demonstrează că reclamanta ar fi construit casa din banii părinților . Sumele de bani primite ocazional de O. T. au fost destinate exclusiv întreținerii familiei acesteia .
A mai adus la cunoștință că reclamanta nu a avut bani să achite timp de peste 8 ani suma de 2000 de lei către fostul soț și ca urmare nu se poate reține că aceasta ar fi contribuit majoritar la cheltuieli de întreținere . În fapt recurenta s-a căsătorit cu el din interes, urmărind premeditat să construiască imobilul pentru ca apoi aceasta să îl părăsească si să încerce să obțină bunuri nemeritate .
În privința procesului de la Iași deși a avut încredere că aceasta îi va susține interesele în fapt fosta soție nu s-a prezentat la instanță motiv pentru care a fost condamnat inițial la cinci ani de închisoare cu executare .
El a obținut venituri consistente ca angajat în cadrul forțelor armate române pe funcția de maior . A apreciat ca sunt necesare probă respectiv emiterea unor adrese către Primăria Trușești pentru a se pune la dispoziție situația veniturilor familiei C. și respectiv să se ceară de la DGFP B. situația veniturilor impozabile declarate de mama recurentei ulterior anului 2009 .
El a plecat în străinătate și a obținut noi venituri în afară de pensie pentru a se putea întreține familia . În legătură cu pasivul a menționat că acesta trebuie scăzut integral din cota finală de atribuire către reclamantă iar corelativ vrea să primească o cotă majorată cu valoarea acestui pasiv .
În final a cerut ca instanța să solicite relații și la o societate comercială în legătură cu persoana care a cumpărat tabla folosită la acoperirea casei.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta a menționat că sunt aplicabile prevederile art 5 alineatul 2 din Legea 71 din 2011 si nu cele ale articolului 6 alineatul 1 și 2 din noul Cod Civil . În ceea ce privește falsificarea unor înscrisuri pârâtul nu a uzat de dispozițiile art .301-308 din noul cod de procedură civilă . A apreciat că nu se impune emiterea unor adrese întrucât au fost administrate suficiente probe din care rezultă contribuția ei majoritară la edificare imobilului .
Împrumutul a fost luat de către intimat și în prezent este agasată de o societate de recuperare credite .
Învestit cu soluționarea căii de atac tribunalul a stabilit ,prin încheierea din 23 aprilie 2011, că împotriva sentinței civile_ din 9 septembrie 2014 putea fi formulată calea de atac a apelului și nu a recursului .În consecință a dispus recalificarea acesteia întrucât potrivit art. 282 ind. din vechiul Cod De Procedură Civilă nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în cauze care privesc drepturi patrimoniale in valoare de pana la 100.000 lei inclusiv. Din sentinta civilă atacată rezultă că bunurile pentru care s-a dispus partajul au o valoare mai mare de_ de lei si in consecință calea de atac ce trebuia formulată împotriva hotărârii era apelul și nu recursul .
În analiza pe fond a apelului declarat în cauză tribunalul reține că numiții C. T. și O. V. s-au căsătorit la data de 2 februarie 2007 . Prin sentința civilă nr 3425 din 28 martie 2013 Judecătoria B. a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soți din culpa exclusivă a numitului O. V. acesta fiind obligat să plătească o pensie de întreținere totală de 500 de lei lunar începând cu data de 6 februarie 2012 . Conform mențiunii de pe hotărâre ,depusă în copie la filele 140-143 dosar 3376, aceasta a rămas definitivă prin neapelare cel mai târziu la data de 18 septembrie 2013.
În intervalul 2 februarie 2007 -18 septembrie 2013 părțile au dobândit unele bunuri mobile și respectiv un imobil în legătură cu acestea fiind introduse cereri de către ambele părți la Judecătoria B., prin care au solicitat stabilirea unei cote majoritare . Prin sentința civilă apelată a fost soluționată doar cererea formulată de catre numita C. T. intrucât acțiunea principală formulată de reclamantul O. V. a fost anulată ca netimbrată .
La data de 26 ianuarie 2015 apelanta C. T. a înțeles investeasca tribunalul cu soluționarea caii de atac formulate împotriva sentinței civile_ prin care a solicitat modificarea în partea a sentinței în sensul trecerii unei contribuții majoritare de 80 la sută pentru ea în ceea ce privește construcția imobilului aflat în masa de partajat și respectiv stabilirea unui drept de creanță în procente de 20 la sută pentru pârât asupra construcției în cauză . Apelanta nu a înțeles să formuleze alte critici în ceea ce privește sentința_.
Prin întâmpinarea formulată O. V. a arătat că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu partajul datoriilor comune dar acesta nu a înțeles să formuleze o cale de atac separată împotriva hotărârii sus menționate . Rezultă așadar că tribunalul trebuie să verifice dacă . acordarea cotei majorate de 80 la sută în ceea ce o privește pe apelanta C. T..
Înainte de a soluționa insă calea de atac instanța de apel stabilește că atât prevederile art . 30 urmatoarele din vechiul Cod al familiei raportat la articolul 5 din noul Cod Civil cât și cele ale articolului 6 din Legea 71/2011 sunt aplicabile în cauză . Astfel acțiunea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. la data de 14 februarie 2013 fiind în vigoare noul Cod Civil. Potrivit articolului 6 din Legea 71 din 2011 dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Pe de altă parte conform art. 6 din Noul Civil legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Aceasta înseamnă în ceea ce privește dobândirea bunurilor comune, că actele juridice ca atare au fost încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil și în consecință în legătură cu acestea sunt aplicabile prevederile art . 31 și următoarele din vechiul Cod al Familiei care arată care sunt bunurile comune, bunurile proprii ce înseamnă noțiunea de datorii comune ale căsătoriei . Dar în ceea ce privește atât cererea de divorț cât si prezenta cauza privind partajul bunurilor mobile instanța arată ca relațiile de căsătorie au durat în timp inclusiv după . noului Cod Civil, iar cererea de divorț cât și prezenta cauză privind partajul bunurilor comune nu pot fi soluționate decât prin raportare la noul Cod Civil, în acord cu prevederile art 6 din Legea 71 din 2011 privind aplicarea noii legi la situațiile care durează inclusiv după . noului Cod Civil . Cu alte cuvinte în ceea ce privește modalitatea de dobândire a bunurilor sunt aplicabile prevederile din vechiul cod al familiei iar in ceea ce privește operațiunile efective de partaj sau de stabilire a relațiilor patrimoniale dintre soți sunt aplicabile prevederile din noul cod civil.
Conform art. 357 din Noul Cod Civil cu denumirea marginală „ Lichidarea comunității. Partajul” în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
(3) Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
În consecință legiuitorul a stabilit o prezumție simplă, legală care poate fi răsturnată pe bază de probe în ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune .
În privința situației financiare a celor două părți instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar în perioada 2 februarie 2007, când a fost incheiată căsătoria soților, 3.06. 2009 O. V. a fost salariat ,în calitate de militar, și a obținut venituri lunare de aproximativ 4.000 de lei în medie. Ulterior după încetarea raporturilor de serviciu acesta a beneficiat de pensie incepând cu 1 septembrie 2009 din adresa anexată la filele 118-119 dosar rezultând că suma neta de plată de care ar fi trebuit să beneficiez acesta după aplicarea tuturor reținerilor era cuprinsă între 1.000 și 1.600 de lei .Din adeverința nr 270 din 6 iunie 2011 rezultă că acesta a mai beneficiat, cu titlu de ajutoare de trecere în rezervă, de suma de 25.664 lei. Din contractul de vânzare cumpărare nr 1099 din 22 aprilie 2009 rezultă că acesta a înstrăinat un imobil aflat pe raza Judetului N. obținând suma de 6.000 de lei.
În ceea ce o privește pe apelantă aceasta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că ar fi obținut vreodată venituri pe parcursul derulării relațiilor de căsătorie. Cei doi martori audiați în cauză au confirmat că aceasta nu a lucrat niciodată și nu a obținut venituri .
Apelanta prin calea de atac a arătat că i se cuvine o contribuție majoritatea de 80 la sută în ceea ce privește dobândirea bunului imobil întrucât a fost ajutată de către părinți cu sume de bani iar aceștia au fost cei care au construit inclusiv acoperișul la casă .Într-adevăr martorii audiați în cauză au confirmat ca părinții reclamantei au încredințat acesteia sume importante de bani în legătură cu desfășurarea relațiilor de căsătorie dar acestea nu au fost atât de însemnate încât să presupună că reclamanta a avut o contribuție de 80 la sută la edificarea imobilului . Dovadă în acest sens este faptul că aceasta a recunoscut că reclamantul a fost cel care a pus la dispoziție suma de 10.000 de lei pentru turnarea plăcii la imobilul respectiv . Pe de altă parte și în calea de atac formulată și în precizări la acțiune apelanta a mai adus la cunoștință că O. V. avut o contribuție exclusiv în ceea ce privește edificarea gardului împrejmuitor al proprietății .
Instanța nu va reține punctul de vedere al apelantei că o parte din materialele obținute din dărâmarea imobilului anterior ar fi fost folosite la edificarea noii case întrucât așa cum a arătat aceasta imobilul anterior era construit din paianță respectiv chirpici de pământ iar noul imobil evaluat de către expertul desemnat în cauză a fost construit din BCA și nu din chirpici. În ceea ce privește tâmplăria este de reținut că aceasta a fost nouă astfel că sunt eronate susținerile cum că vechile materiale au fost folosite la edificarea unui imobil.
Tribunalul are în vedere și declarațiile martorului Zavastin L., aceasta arătând că o parte dintre lucrări au fost efectuate cu ajutorul militarilor ,colegi ai numitului O. V.. Deși martorii au susținut că părinții apelantei au plătit muncitorii nu a rezultate că și acei militari au fost plătiți de către părintii apelantei, în condițiile în care au fost aduși la imobilul respectiv de către intimat.
Asa cum s-a precizat mai sus contribuția apelantei la dobândirea bunurilor este certificată de legiuitor prin aceea că s-a ocupat de creșterea si educarea copiilor și întreținerea gospodăriei. Dar în lipsa unor venituri nu rezultă ca aceasta ar fi avut o contribuție egală cu a soțului în lipsa unor venituri pe care să le obțină . În mod evident aceasta a fost ajutată de părinți așa că în raport cu veniturile obținute de către O. V., și pentru care s-au făcut dovezi, sumele avansate de către părinții apelantei nu au făcut decât sa conducă la o egalizare a contribuției celor doi soți la dobândirea nu numai bunurilor mobile cât si a bunurilor imobile . Intimatul a contestat ar fi existat asemenea sume avansate de către părinții apelantei dar la dosar au fost depuse suficiente dovezi din care să rezulte că o parte din sumele avansate de către părinți au fost trimise chiar pe numele intimatului. Conform înscrisurilor aflate la filele 78 ,81 și 82 dosar 3376 intimatul a primit de la numita C. A., mama apelantei sumele de 400 de euro, 400 de euro și respectiv 800 de euro în cursul anului 2007 . În consecință părinții apelantei au fost cei care au contribuit cu anumite sume de bani în ceea ce privește edificarea imobilului totuși aceste sume nu permit instanței să stabilească o contribuție majoritară întrucât așa cum s-a arătat mai sus intimatul a beneficiat si el de plata unor sume consistente fie în calitate de salariat fie ulterior în calitate de beneficiar al drepturilor de asigurări sociale .
Nu în ultimul rând se observă că apelanta a recunoscut că în intervalul 2011- 2012 O. V. a fost plecat în Italia și a obținut venituri de cel puțin 700 euro lunar cu care a întreținut familia, venituri care intră, în ceea ce privește categoria, in sumele achitate pentru cheltuielile curente ale căsniciei .
Intimatul a solicitat a se trimite adresă la Directia Generală a Finanțelor Publice în vederea identificării veniturilor totale realizate de C. A. dar acest înscris nu este relevant în soluționarea cauzei intrucât tribunalul nu a fost învestit cu cercetarea modalității de obținere a venitului de că aceasta ci ceea ce contează este împrejurarea dacă . încredințat fiicei sale anumite sume de bani în vederea edificării imobilului sau respectiv pentru susținerea cheltuielilor căsniciei . Nici adresa către firma care a comercializat acoperișul ce a fost folosit la edificarea imobilului nu este relevantă în cauză intrucât aceste bunuri au fost dobândite de părți pe parcursul căsătoriei și indiferent de numele trecut la beneficiar se consideră că acestea sunt bunuri comune . Ceea ce este relevant în prezenta cauză este nivelul veniturilor obținute de către părți, contribuțiile pentru creșterea și educarea copiilor respectiv eventuale sume primite de la părinți în vederea susținerii cheltuielilor căsniciei .
În consecință în mod corect prima instanță a stabilit că părțile au avut o contribuție egală în ceea ce privește atât dobândirea bunurilor mobile cât și dobândirea de bunuri imobile astfel că nu este necesară schimbarea soluției adoptată prin sentința civilă_ din 9 septembrie 2014 .
În legătură cu pasivul instanța stabilește nu a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care să privească modalitatea de partajare a datoriilor comune ale soților .
Pe parcursul soluționării prezentului apel conform încheierii din 8 aprilie 2015 C. T. a beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 756 de lei aferentă cererii de apel . Întrucât calea de atac formulată de aceasta a fost respinsă în temeiul articolului 19 din Oug 51 / 2008 această sumă rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat, declarat de apelanta C. T., CNP :_, cu domiciliul în sat Ionășeni, ., județul B. în contradictoriu cu intimatul O. V., domiciliat în ., județul N. împotriva sentinței civile nr._ din 09.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. M. A. M. C. R.
Red. jud CM/28.05.2015/4 ex
Jud. fond I. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 124/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
