Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6567/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6567/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 8235/193/2015
Dosar nr._ apel-ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 04.08.2015
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. C.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 337 A
La ordine judecarea apelului civil privind pe apelanta M. C. I. împotriva sentinței civile nr. 6567 din 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul M. C. L., acțiune civilă având ca obiect „apel-ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelantă avocat Saleh-A. M., iar pentru intimat avocat M. P..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat Saleh-A. M. solicită admiterea apelului potrivit motivelor dezvoltate pe larg în cererea de apel, cu modificarea în totalitate a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. M. solicită respingerea apelului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală potrivit motivelor dezvoltate pe larg în întâmpinare, consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.06.2015 reclamanta M. C.-I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. C.-L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suplinirea acordului pârâtului în vederea eliberării pașaportului pentru minora M. Alexia I., născută la data de 05.01.2010 și ieșirea minorei împreună cu reclamanta din România și deplasarea în Germania la reședința acesteia.
Prin sentința civilă nr. 6567/24.06.2015 prima instanță a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta M. C. I. în contradictoriu cu pârâtul M. C. L..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în motivare că părțile s-au căsătorit la 24.09.2009, din căsătoria lor rezultând minora Alexia I., născută la data de 5.01.2010, iar la data de 30.04.2015 a fost formulată o cerere pentru desfacerea căsătoriei dintre părți.
Prin cererea de divorț a arătat că a solicitat instanței să dispună desfacerea căsătoriei prin acord iar, în subsidiar, din culpă comună, iar autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de către reclamantă în mod exclusiv și locuința minorei să fie la mamă.
A mai arătat reclamanta că minora, în prezent, se află în îngrijirea sa la domiciliul părinților săi, iar pârâtul nu se interesează prea mult de minoră, arătând că de nenumărate ori când i s-a solicitat semnarea unei procuri pentru a putea fi luată minora în străinătate a refuzat categoric de fiecare dată și a mai subliniat că a fost nevoită să plece în străinătate pentru a putea oferi minorei un trai mai bun, o creștere și o dezvoltare armonioasă, lipsită de greutăți, pârâtul neînțelegând să colaboreze în vreun fel în luarea deciziilor în privința minorei, aceasta îngreunând practic orice demers întreprins .
A precizat că, la domiciliul său din Germania, minora M. Alexia I. are toate condițiile necesare dezvoltării atât din punct de vedere psihic, fizic cât și intelectual, aceasta având camera sa proprie complet mobilată și utilată în acord cu vârsta și necesitățile acesteia și mai mult decât atât, reclamanta a arătat că a întreprins toate demersurile necesare și a înscris-o pe minoră la grădinița Schlosskindergarten din Neustadt a.d. Aisch_ Kantstr.8, aceasta urmând ca de la data de 01.09.2015 să înceapă cursurile preșcolare cu un program zilnic de luni până vineri de la 07:15-16:15, iar sâmbăta de la 07:15-15:00.
S-a mai menționat că la această grădiniță minora urmează să aibă o învățătoare de cetățenie română care o va ajuta să învețe limba germană, să se adapteze și să se integreze în noul colectiv și să-i asigure o pregătire și o dezvoltare în acord cu cerințele actuale ale societății.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că pârâtul îi îngreunează dezvoltarea minorei și prin faptul că acesta nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea ei, deși realizează venituri, fiind angajat cu contract de muncă la ..
A apreciat, reclamanta, că această cerere întrunește toate condițiile unei ordonanțe președințiale, respectiv: urgența, întrucât suplinirea consimțământului pârâtului este necesară cât mai repede, pentru ca minora să poată pleca împreună cu bunica sa la reședința reclamantei din Germania- Neustadt a.d. Aisch; caracterul vremelnic, având în vedere că acest consimțământ este necesar doar până la rămânerea definitivă a hotărârii în dosarul de divorț nr._ al Judecătoriei B., iar acțiunea nu privește fondul cauzei, având în vedere că problema stabilirii autorității părintești face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 996 și urm. din Cod proc.civ.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord cu acțiunea promovată de reclamantă.
A menționat pârâtul, că nu a fost precizat în cerere scopul cert al călătoriei, perioada de efectuare a deplasării, posibilitățile de a comunica - prin ce mijloace - cu minora, etc., apreciind că numai în raport de îndeplinirea acestor obligații se poate stabili în ce măsură refuzul său este sau nu abuziv.
A mai arătat pârâtul, faptul că deplasarea minorei în afara țării oricând și oriunde, echivalează cu lipsirea părintelui nerezident de drepturile părintești prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere drepturile și îndatoririle care privesc persoana și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, în sensul art. 483 și urm., art. 503 și urm. Cod civ., măsură care contravine interesului superior al copilului, precizând și faptul că reclamanta nu i-a solicitat niciodată acordul în scris, arătând că în procesul de divorț se va stabili exercitarea autorității părintești și locuința minorei.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la faptul că aceasta se îngrijește de copil, că pârâtul nu este interesat de minoră, că nu colaborează cu aceasta în vederea adoptării celor mai bune măsuri care să privească creșterea și educarea minorei, pârâtul solicită a fi înlăturare aceste susțineri, motivat de faptul că alocă timp, resurse și multă dragoste părintească minorei.
A subliniat faptul că reclamanta nu a fost nevoită să plece în străinătate pentru a-i oferi minorei un trai mai bun, aceasta fiind o scuză pentru plecarea sa din viața pârâtului și a fiicei acestora, arătând că este un tată responsabil care se preocupă de copilul său, contribuind la creșterea, educarea și întreținerea fetiței - ocupându-se de sănătatea minorei, fiind prezent la serbările de la grădiniță și suportând cheltuieli cu materiale destinate educației sale.
A mai menționat pârâtul faptul că minora suferă de „boala OB obstrucție canal lacrimal" și a avut până în prezent 3 intervenții chirurgicale, care necesită o igienă adecvată și o preocupare continuă. Mai mult de atât, a precizat că minora necesită o operație care trebuie efectuată până la împlinirea vârstei de 5 ani, menționând că se va ocupa de remedierea grabnică a acestei afecțiuni.
De asemenea, a arătat că în ceea ce privește viitorul minorei a întreprins demersuri în țară urmând ca minora să frecventeze o școală bună din mediul urban, unde să beneficieze de o bună pregătire școlară.
Privitor la criteriile de apreciere a interesului superior al minorului, pârâtul a arătat că acestea formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, neputându-se reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective, instanța de judecată urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de reclamanta M. C. I. aceasta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului M. C. L. pentru eliberarea pașaportului minorei M. Alexia I. și încuviințarea ca minora să poată ieși din România și deplasarea în Germania, la reședința reclamantei. Această acțiune a fost formulată pe calea ordonanței președințiale.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că nu este dată nici urgența și nici vremelnicia măsurii ce se cere a fi luată. Lui nu i s-a cerut consimțământul pentru ca minora să poată părăsi țara, iar o acțiune în care să se fi solicitat, pe calea dreptului comun, suplinirea consimțământului, nu există.
În dovedirea acțiunii promovate reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada faptului că s-a adresat unei grădinițe în Germania pentru ca minora M. Alexia I. să urmeze cursurile acesteia începând cu data de 1.09.2015. De asemenea, a depus un înscris, fila 13 dosar, prin care se comunică reclamantei cardul de sănătate electronic AOK și faptul că este membru al AOK Bavaria începând cu data de 1.02.2015 și un alt înscris conform căruia venitul net al reclamantei ar fi de 436,49 euro.
La rândul său pârâtul a depus la dosarul cauzei copie după întâmpinarea pe care a formulat-o în procesul de divorț, fotografii ale minorei cu diferite ocazii, dovada veniturilor obținute la Tehnoactiv SRL Suceava.
Potrivit dispozițiilor at.997 C.proc.civ. instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Aliniatul 5 al aceluiași articol prevede că pe această cale, a ordonanței președințiale, nu se pot dispune măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar face posibilă restabilirea situației de fapt.
Așadar, pentru ca această acțiune să fie admisibilă trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: să presupună o urgență, o vremelnicie, o aparență de drept în favoarea reclamantei și, nu în ultimul rând, măsurile ce se vor lua să facă posibilă restabilirea situației de fapt.
În ceea ce privește caracterul urgent al cererii, reclamanta îl motivează prin aceea că minora ar trebui să fie prezentă în Germania în vederea unei întâlniri cu reprezentanții grădiniței la care a înscris-o mama sa și începând cu data de 1.09.2015 să înceapă să frecventeze această grădiniță. Își mai motivează caracterul urgent al cererii și prin aceea că dacă minora nu se va adapta, reclamanta ia în considerare întoarcerea sa în țară.
Față de motivele prezentate pentru urgența cererii, prima instanță a reținut că acestea nu presupun un caz grabnic, iar înscrierea la o grădiniță nu mai presupune o vremelnicie ci o hotărâre de durată. Nu s-a făcut dovada pagubei iminente ce s-ar prilejui prin nedeplasarea minorei în Germania, pagubă raportată la interesul superior al copilului.
Mai mult, în ceea ce privește caracterul vremelnic, reclamanta a arătat că solicită luarea acestei măsuri până la soluționarea cererii de stabilire a autorității părintești și a locuinței minorei în favoarea sa, în cadrul procesului de divorț, plecând de la premisa că instanța îi va admite cererea așa cum a fost ea formulată și îi va acorda în mod exclusiv autoritatea părintească asupra minorei. Dar, pentru a lua o astfel de măsură, în fața instanței vor trebui aduse probe din care să reiasă dezinteresul pârâtului față de minoră și că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să se acorde în mod exclusiv mamei.
Așadar, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici caracterul urgent și nici vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luate, reclamanta nu face dovada că ar avea reședința în Germania, că intenționează să se întoarcă cu minora în țară. Inițial solicită ca ea să poată călători cu minora, pentru ca mai apoi să vorbească de călătoria bunicii materne împreună cu minora. Înscrierea la grădiniță denotă că reclamanta gândește șederea minorei în Germania ca fiind de durată și, în nici un caz vremelnică, același lucru rezultând și din faptul că solicită luarea acestei măsuri până la pronunțarea sentinței de divorț, prin care solicită autoritatea părintească exclusivă și deci, scoaterea minorei din sfera de influență a pârâtului.
Un alt aspect important ala cauzei este cel prevăzut de aliniatul 5 al art.997 C.proc.civ. și anume, că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar face posibilă restabilirea situației de fapt. Or, prin suplinirea consimțământului pârâtului și plecarea minorei în străinătate se creează premisele ca pârâtul să fie în imposibilitate de aș mai vedea copilul, prin aceea că minora nu ar mai fi readusă în țară, fără ca această măsură să fie luată de o instanță care să poată aprecia în baza unui probatoriu extins asupra implicațiilor asupra minorei și a părinților săi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta M. C.-I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând faptul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind dată o interpretare greșită normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt și de drept reținute pe baza probelor administrate.
În motivarea cererii de apel, arată că în fapt, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 24.09.2004, din căsătoria acestora rezultând un copil, născut la data de 05.10.2010, iar neînțelegerile dintre aceștia au dus la separarea în fapt și la introducerea unei cereri de divorț de către reclamantă, ce face obiectul dosarului_ .
Precizează că această cerere întrunește toate condițiile unei ordonanțe președințiale, în sensul că este urgentă, întrucât suplinirea consimțământului este necesară cât mai repede, pentru ca minora să poată pleca cu reclamanta la reședința acesteia din Germania, unde deja a fost înscrisă la grădiniță. Apreciază ca faptul înscrierii copilei la grădinița din Ungureni nu este o problemă pentru ca aceasta să locuiască cu ea în continuare Copila ar trebui prezentată conducerii grădiniței în vederea înscrierii definitive . În plus este necesară și prezentarea la un medic specialist chiar dacă pare că obstrucția canalului lacrimar pare a fi tratată în prezent.
În ceea ce privește caracterul vremelnic, consideră că acest consimțământ este necesar doar până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, precizând că nu dorește să îl îndepărteze pe pârât de fiica acestora.
Este de acord să facă un angajament scris autentic că va aduce fetita pe cheltuiala ei la o lună în vacanța de vară si cand mai dorește pârâtul în alte vacanțe.
Acțiunea nu privește fondul cauzei întrucât problema stabilirii autorității părintești va fi soluționată pe calea dreptului comun . Minora va beneficia de toate condițiile necesare la reședința sa din Germania .Prima instanță a respins proba cu martorii Prescorniță I. și M. părinții ei. Nu sunt adevărate susținerile pârâtului potrivit cărora ar fi fost plecată în Germania o periaodălungă de timp întrucât s-a întors în România în intervalul octombrie 2013 si pana in septembrie 2014 când a locuit cu pârâtul.
În continuare a prezentat istoricul relației cu pârâtul.
Prin întâmpinare, pârâtul M. C.-L. solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței civile nr. 6567, ca fiind temeinică și legală, invocând dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă.
În fapt arată că a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât din motivele dezvoltate de reclamantă nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă, respectiv nu rezultă aparența dreptului, lipsește caracterul provizoriu, minora fiind deja înscrisă la grădiniță în Germania, fără ca acesta să-și fi dat acordul în scris, apelanta neavând autoritate părintească exclusivă.
De asemenea, arată că nu a fost dovedită urgența consimțământului fondului cauzei, nefiind o acțiune introdusă pe calea dreptului comun, iar prin încuviințarea suplinirii consimțământului fondului este prejudiciat, iar deplasarea minorei în afara țării oricând și oriunde, echivalează cu lipsirea părintelui nerezident de drepturile părintești prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere că drepturile și îndatoririle care privesc persoana și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, potrivit art. 483, 503 și următ. Cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat în cauză susținerile părților si dispozițiile legale aplicabile instanța reține că prin cererea depusă la Judecătoria B. la data de 12 .06. 2011 reclamanta a solicitat pe cale de ordonanță președințială suplinirea acordului părintelui pentru eliberarea pașaportului pentru copila M. Alexia I. și respectiv acordul acestuia pentru ieșirea minorei din România și deplasarea în Germania. A adus la cunoștință că este înregistrat dosarul de divorț numărul 6201/193/ 2015 și a apreciat ca sunt date condițiile ordonanței președințiale .Prima instanță a respins solicitarea și a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 998 si următoarele din Noul Cod De Procedură Civilă in sensul ca nu este data de urgență nici vremelnicia solicitării formulate . Apelanta a criticat soluția primei instanțe apreciind în primul rând care este data urgență intrucât a formulat o cerere de înscriere a minorei la grădiniță și ca urmare este necesară prezentarea acesteia la unitatea școlară din Germania . Legiuitorul nu stabilește prin dispozițiile art 997 din Noul Cod de Procedură Civilă ce înseamnă termenul urgență însă prin interpretarea noțiunilor din articolul 997 și următoarele se ajunge la concluzia că măsura ce urmează a fi luată pe calea ordonanței președințiale trebuie să presupună un caracter grabnic și protejarea unor drepturi care altfel ar fi prejudiciate prin întârziere.
Astfel conform art. 997 din NCPC instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dar în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 2 din Legea 272/2004 care arată că prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În raport cu aceste ultime dispoziții menționate instanța trebuie să aibă în vedere că în cauza ce formează obiectul prezentului dosar masurile grabnice cerute de către reclamantă privesc situația copilului rezultat din căsătoria celor două părți . Cu alte cuvinte instanța trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul superior al copilului cât drepturile stabilite de legislația românească privind acest copil . Pentru a se constata că există această urgență ar trebui ca la soluționarea acestei cauze tribunalul să constate că este necesară luarea acestei măsuri întrucât ar fi păgubit dreptul copilului la învățătură prin întârziere . O asemenea situație nu a fost relevată nici prin acțiunea introdusă la judecătorie nici prin apelul declarat în cauză . Observă Tribunalul că M. Alexia I. este deja înscrisă la o formă de învățământ din Romania și nu se poate aprecia că dreptul acesteia la învățătură ar fi prejudiciat .
Pe de altă parte instanța observă că efectul înscrierii minorei la o grădiniță din Germania nu îl reprezintă luarea unor măsuri urgente și nici vremelnice . Astfel înscrierea unui copil la o formă de învățământ presupune o activitate de durată . Ar fi iluzoriu de consemnat că este in interesul superior al copilului deplasarea la o formă de învățământ în Germania în condițiile în care domiciliul acestuia nu a fost încă stabilit de către instanța judecatorească ca fiind în acest stat .În măsura în care ar fi admisă o asemenea măsură de deplasare a copilului în Germania si dacă în urma soluționării procesului de divorț s-ar stabilii că M. Alexia I. trebuie să stea în continuare cu tatăl, măsura luată pe calea ordonanței președințiale ar prejudicia tocmai acest interes superior al copilului respectiv acela de a urma în mod stabil o formă de învățământ pe cât posibil apropiată de domiciliul stabilit pentru copilul din cauză. Ar însemna ca instanța să aprobe deplasarea în Germania pentru o perioadă scurta de timp ,pana la solutionarea divortului, si in măsura in care domiciliul copilului ar fi stabilit în România acesta ar trebui să se întoarcă si să fie înscris într-o formă de învățământ din acest stat .
În raport cu cele consemnate tribunalul stabilește că în mod corect prima instanță a statuat că nu este dată nici urgența acestei măsuri mici vremelnicia astfel că pe calea reglementată de articolul 9977 din noul Cod De Procedură Civilă nu ar putea fi suplinit acordul părintelui pentru emiterea pașaportului și respectiv deplasarea copilei în Germania .
În raport cu motivele expuse în temeiul art. 480 alin. 1 din NCPC apelul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta M. C. I. CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatură „M. Saleh-A.” cu sediul în B., ., . în contradictoriu cu intimatul M. C. L., CNP_ cu domiciliul în B., ., ., jud. B. (la familia M. N.) împotriva sentinței civile nr. 6567 din 24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 august 2015.
Președinte, Judecător
C. M. T. C.
Plecată în C.O. semnează președintele de complet
Grefier,
B. C.-F.
Plecat în C.O. semnează locțiitor P. grefier,
Red. C.M./14.08.2015
Tehn. P.R./14.08.2015
Jud. fond T. C. N.
4 ex./.>
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 807/2015.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
