Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 16140/193/2013
Dosar nr._ stabilire program minor - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1 A
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. I.
Judecător – Aniculăiesei C.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea apelului declarat de apelantul – pârât F. I. C., domiciliat în B., .. 23, județul B. în contradictoriu cu intimata – reclamantă F. N. C., cu sediul ales la Cabinet avocat F. I. din B., ., .. 5, județul B. împotriva sentinței civile nr._/20.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect stabilire program minor
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și av. F. I., pentru intimata lipsă.
Procedura completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiată părțile, obiectul pricinii și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare formulat de apelant.
Duplicatul răspunsului la întâmpinare se înmânează, pentru studiu, reprezentantei intimatei, av. F. I..
Apelantul depune la dosar copia Ordonanței de clasare nr. 4654/P/2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. privind pe intimată, având ca obiect infracțiunea de abandon de familie și arată că a formulat cererea de apel doar pentru că nu este mulțumit cu privire la cheltuielile de judecată. Totodată, solicită admiterea probei cu 2 martori în susținerea celor învederate în cererea de apel.
Instanța respinge proba cu martori solicitată de apelant, întrucât nu este utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apelantul solicită admiterea apelului cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât consideră că nu este corect să plătească o sumă de bani pentru faptul că este un părinte care și-a achitat obligația de a avea grijă de creșterea și educarea copilului său, pentru care îi plătește și pregătiri pentru școală.
Av. F. I., pentru intimată, solicită respingerea apelului, ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Arată faptul că intimata a participat la plata pensiei de întreținere pentru copil și că apelantul a rămas în folosința tuturor bunurilor pe care le-au dobândit în timpul căsătoriei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.07.2013, sub nr._ reclamanta F. N. C. a chemat în judecată civilă pe pârâtul F. I.-C., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună stabilirea, în favoarea sa, de legături personale cu minorul F. O., născut la data de 20.02.1997, în următoarea modalitate: să-l ia pe copil la domiciliul său o lună de zile în vacanța de vară (iulie sau august), o săptămână de zile în vacanța de iarnă și de două ori pe lună la sfârșit de săptămână, începând cu ziua de sâmbătă, ora 9,00 și până duminică, ora 20,00, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 401 cod civil și art. 451-453 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relațiile de căsătorie ale părților a rezultat minorul F. O., născut la 20.02.1997 iar, prin sentința civilă nr. 2870/2012 Judecătoria B. a declarat desfăcută căsătoria părților și a stabilit domiciliul minorului la pârât, acesta din urmă șicanând-o mereu pe reclamantă, în sensul de a nu-i permite să vadă copilul, să-l ia la domiciliul său în perioada în care vine în țară și să comunice cu minorul ori de câte ori dorește, considerente pentru care se impune ca instanța să stabilească un program de legături personale, pentru ca atât reclamanta, cât și minorul să se bucure de timpul pe care-l petrec împreună.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, înscrisuri, solicitându-se încuviințarea probei cu martori și anchetă socială.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare – f.37 ds., prin care a arătat că nu este de acord cu susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată și nici cu perioadele pentru care solicită ca minorul să locuiască la ea. Prezent în instanță la termenul din 20.08.2014, pârâtul a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei și solicită a se lua act de voința minorului.
Judecătoria B. prin sentința civilă nr._ din 20 august 2014 a admis cererea și a stabilit legăturile personale ale reclamantei cu minorul F. O., născut la data de 20.02.1997, după următorul program: în vacanța de vară, două săptămâni, în perioada în care reclamanta se află în țară și în vacanța de iarnă, o săptămână, la domiciliul reclamantei.
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției adoptate prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta F. N. C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F. I. să se stabilească programul său de legături personale cu minorul F. O.. Solicită acest lucru întrucât pârâtul nu îi permite să aibă o relație cu fiul său, o șicanează de fiecare dată când îl vizitează.
Din relațiile de căsătorie ale părților a rezultat minorul F. O., născut la data de 20.02.1997.
Prin sentința civilă nr. 2870/2012 Judecătoria B., rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1361/13.11.2013 a Curții de Apel Suceava s-a declarat desfăcută căsătoria părților și s-a stabilit, printre altele, domiciliul minorului la pârât.
Potrivit susținerilor părților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, datorită unor neînțelegeri ivite între aceștia, pârâtul o șicanează uneori pe reclamantă, în sensul de a nu-i permite să vadă copilul, să-l ia la domiciliul său în perioada în care vine în țară și să comunice cu minorul ori de câte ori dorește.
Martora C. E., audiată în cauză – f.43 ds., a arătat că este nașa părților și, în această calitate, cunoaște faptul că între reclamantă și fiul său există o relație foarte strânsă, mama interesându-se de tot ceea ce îl privește pe copil, ține permanent legătura cu diriginta acestuia, este sunată de băiat de foarte multe ori. Cât privește pe minor, arată că este ușor influențabil, îi este uneori frică de tatăl său. Ultimul pachet primit de la mama sa, i-a fost adus martorei de către minor, spunându-i că tatăl său nu vrea să îl primească.
Reclamanta l-a ajutat pe minor ori de câte ori a fost nevoie, i-a plătit profesor pentru a remedia corijența la matematică, i-a organizat acestuia petrecere de ziua lui, îi trimite bani. Când reclamanta a venit anul trecut în țară a avut posibilitatea să stea cu copilul său doar câteva ore, apoi băiatul a fost sunat să vină acasă, iar acesta s-a conformat. Ulterior a mai fost cu fiul său două zile la Câmpulung. I s-a solicitat pârâtului să-l lase pe băiat să stea cât mai mult cu mama sa, dar reclamanta a fost refuzată.
Prin declarația f. 44 ds., martora A. Statica-F. a arătat că până în urmă cu aprox. 1 an și jumătate a locuit în casa părților, unde a avut grijă de un unchi al reclamantei, putând observa că băiatul părților se simțea mai bine în prezența mamei, crede că de tată îi era chiar frică pentru că, dacă acesta spunea ceva, băiatul începea să tremure. Cunoaște de la alte rude faptul că, după ce au divorțat, tatăl nu i-a mai dat voie băiatului să țină legătura cu mama sa și că, ultima oară când reclamanta i-a trimis pachet băiatului, pârâtul l-a dat afară pe acesta din casă, cu tot cu pachetul trimis.
Reține prima instanță că potrivit art. 401 alin.(1) Cod civil: „În cazurile prevăzute la art.400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta” ,iar conform art.496 alin.(5) C.civil:” Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”
În cauză, instanța dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei din țară.
Totodată s-a procedat la audierea minorului, în cameră de consiliu, fără ca la această audiere să fie prezent tatăl sau apărătorul reclamantei reținându-se că minorul este conștient de situația conflictuală dintre părinții săi. O tratează cu o anumită doză de superficialitate, specifică vârstei. Declară că își dorește să stea împreună cu mama sa, dar își dorește ca aceasta să-i respecte și propriile-i dorințe. Are o legătură telefonică constantă cu mama sa, putând discuta cu aceasta diverse lucruri. Se comportă față de el ca o mamă, își dorește să locuiască cu ea ori de câte ori vrea el și se poate acest lucru.
Prin urmare, față de dispozițiile legale arătate, de voința minorului și nu în ultimul rând față de depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că este în interesul minorului ca reclamanta să aibă legături personale cu acesta. Pe de altă parte, s-a subliniat și că părțile, părinții minorului, au o relație tensionată și stabilirea unui program de către instanță ar fi benefic pentru toate părțile implicate. și acest drept al părintelui poate fi exercitat cu respectarea interesului superior al minorului.
Față de considerentele expuse, văzând și prevederile art.401 alin.1 Cod civil, precum și probatoriul administrat, din care reiese dorința reclamantei de a avea legături personale cu minorul, legături care sunt de esența relației părinte – copil, dorința copilului de a se afla în preajma mamei și disponibilitatea pârâtului de a facilita continuarea relației mamă –fiu, instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a încuviințat, pentru aceasta, stabilirea de legături personale cu minorul F. O., născut la data de 20.02.1997, după următorul program: în vacanța de vară, două săptămâni, în perioada în care reclamanta se află în țară și în vacanța de iarnă, o săptămână, la domiciliul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul F. I. C. criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie privind modalitatea de stabilire a legăturilor personale cu minorul și a obligației impuse de a suporta cheltuieli de judecată
În motivare apelantul învederează că prima instanță a stabilit programul de vizitare (2 săptămâni în vacanța de vară) pentru o perioadă de timp astronomic care deja a trecut, iar în vacanța de vară 2015 fiul lor va fi major și va decide singur. Că, reclamanta nu a venit în țară în vacanța de vară din 2014, rezultând că cererea sa nu a fost una serioasă.
O altă critică invocată de apelant se referă la faptul că instanța nu i –a permis să se apere intrucât nu a depus întâmpinarea la termen ținând cont doar de înscrisuri și declarațiile martorilor propuși de reclamantă care – i sunt rude și au depus mărturii mincinoase, probe care au fost interpretate eronat.
În ce privește cheltuielile de judecată puse în sarcina sa, apelantul a învederat că instanța de fond greșit a stabilit că a pierdut procesul, că de fapt reclamantei i s –a admis în parte cererea și în plus greșit s –a stabilit un program de vizitare pentru – vacanța de vară 2014 care deja a trecut, reclamanta nefiind în țară.
Față de aceste motive apelantul a solicitat admiterea apelului și rejudecarea cauzei pentru stabilirea unui program de vizitare încadrat în timp real în raport cu dorința fiului lor și înlăturarea obligației de a plăti cheltuieli de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 2 din N.C.P.C.
Intimata – reclamantă F. N. – C. prin întâmpinarea depusă la data de 24.11.2014 (fila 15 dosar apel) a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
În motivare intimata a arătat că instanța de fond a analizat, cu obiectivitate, probatoriul administrat și a stabilit un program de legături personale cu minorul, ținând cont de interesul copilului și de faptul că ea lucrează în străinătate, că a formulat prezenta acțiune întrucât apelantul în mod șicanator, i –a limitat timpul pe care l –a petrecut cu minorul, după bunul său plac. Că și prezentul apel, a fost formulat doar în scopul de a tergiversa soluționarea cauzei, având în vedere că în luna februarie 2015 copilul va împlini 18 ani.
Examinând apelul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate tribunalul constată ca fiind nefondat, urmând ca în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare pentru considerentele ce succed.
Astfel, reține Tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 401 Cod civil „… părintele sau după caz părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Totodată, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament”.
Deopotrivă jurisprudența europeană consideră că legăturile personale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, în măsurile interne, inclusiv hotărârile, instanța care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, protejată de art. 8 din C.E.D.O, astfel încât autoritățile naționale au îndatorirea, atunci când părțile nu se înțeleg, de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților și de a decide în baza probatoriului administrat cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept, ținându –se seama bineînțeles și de interesul copilului.
În speță, reține Tribunalul, că între părinții minorului există o relație tensionată, cu manifestări șicanatoare din partea ambelor părți și de aceea corect prima instanță a reținut că stabilirea unui program este unul benefic pentru toate părțile implicate, tocmai pentru ca acest drept al părintelui să poată fi exercitat cu respectarea interesului copilului, cu atât mai mult cu cât reclamanta mama copilului, nu se află în țară. Referitor la cea de –a doua critică, privind interzicerea din partea instanței de fond de a se apăra, Tribunalul o constată ca fiind nefondată. Aceasta întrucât, astfel cum rezultă din actele dosarului apelantul – pârât nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv în termenul de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată în procedura de verificare și regularizare prevăzută de art. 201 Cod procedură civilă.
Art. 208 alin. 2 Cod procedură civil prevede expres că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, această sancțiune fiindu- i aplicabilă în mod legal de prima instanță pârâtului.
În ceea ce privește cea de –a treia critică, referitor la punerea în sarcina sa a plății cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să- i plătească acesteia cheltuieli de judecată, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată constituindu- l culpa procesuală. În speță se constată că prima instanță a admis acțiunea reclamantei, astfel că pârâtul a căzut în pretenții. Faptul că instanța la stabilirea modalității de exercitare a dreptului reclamantei de a avea legături personale cu minorul nu a reținut toate solicitările acesteia, nu înseamnă că s –a admis acțiunea doar în parte, aceasta întrucât instanța este cea care cu respectarea dispozițiilor legale enunțate în precedent și în raport de interesul copilului și împrejurările concrete în cauză, stabilește programul privind legăturile personale cu minorul.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul F. I. C., domiciliat în B., .. 23, județul B. în contradictoriu cu intimata – reclamantă F. N. C., cu sediul ales la Cabinet avocat F. I. din B., ., .. 5, județul B. împotriva sentinței civile nr._/20.08.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
Hurșcă IrinaAniculăesei C. C. R.
Red. jud. H.I/04.03.2015
Tehnoredactat F.A-M/11.03..2015
Jud. T. C. N.
V.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 807/2015.... → |
|---|
