Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 10997/193/2012**
Dosar nr._ partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. C.
Judecător - A. M.
Judecător –C. M.
Grefier – C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 77 R
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de recurenta . B. prin Cabinet Individual de Insolvență N. P., cu sediul în mun. D., ., nr.4, . în contradictoriu cu intimații G. D., G. L., ambii domiciliați în mun. B., ..24, ., ., împotriva sentinței civile nr._/30.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. S. M. pentru intimata lipsă G. L., lipsă intimatul și reprezentantul recurentei.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii și arată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Av. S. M., pentru intimata G. L., solicită respingerea recursului formulat de recurentă, întrucât ambele categorii de motive sunt neîntemeiate, conform susținerilor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Arată că prezentul litigiu nu se poate modifica într-un litigiu ce tinde să conducă la obținerea unui nou titlu executoriu, astfel că suma de 6.454,89 lei solicitată cu titlu de dobândă aferentă debitului, nu poate face obiectul pretențiilor reclamantei și, întrucât, reclamanta nu deține un titlu executoriu pentru această sumă, ea nu poate fi avută în vedere în prezenta cauză. Totodată, învederează faptul că intimatul G. D. a mai făcut plăți în contul debitului, care conduc la scăderea acestuia și nu pot fi reținute cu titlu de cheltuieli de executare. Cu privire la cheltuielile de judecată apreciază că doar onorariul expertului poate fi adus în discuție, cheltuielile de deplasare a reclamantei, fiind nejustificate, lichidatorul judiciar nefiind prezent la nici un termen de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr._/30 10 2013 a judecătoriei B. se admite, în parte, acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta . B. prin reprezentant legal Cabinet Individual de Insolventa N. P., cu sediul în mun. D., ., nr.4, ., în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. L., domiciliați în mun. B., ..24, ., ..
Constată că pârâții G. D. și G. L. au dobândit în timpul căsătoriei un bun imobil situat în B., ..24, ., ., compus din două camere și dependințe cu suprafața utilă de 52,28 m.p., cu o valoare de_ lei.
Constată că la dobândirea acestui bun pârâții au avut o contribuție egală, în cotă de 50% fiecare.
Dispune încetarea stării de coproprietate devălmașă între pârâți și atribuie pârâtei G. L. în deplină proprietate și posesie imobilul situat la adresa din în B., ..24, ., ..
Obligă pârâta G. L. să plătească pârâtului G. D. suma de_ lei cu titlu de sultă.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1230 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență N. P. în calitate de lichidator judiciar al . B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. L., împărțirea bunurilor comune rezultate din căsătorie, reprezentate de apartament situat în municipiul B., .,24, ., județul B., în vederea recuperării creanței față de numitul G. D., creanță certă, lichidă și exigibilă.
Se arată că, în motivare, reclamantul a învederat, în esență, că în luna februarie 2009, cu ocazia definitivării inventarierii gestiunii salariatului . B., G. D., s-a constatat o lipsă în gestiune de_ lei, că deoarece nu s-a putut demonstra furtul din averea societății a acestei sume, gestionarul recunoscând că lipsa s-a datorat neglijenței sale, angajații societății au încheiat cu aceștia un angajament notarial, care stabilea ca suma datorată să fie restituită eșalonat după cum urmează: suma de_ lei se va achita până la data de 25.05.2009, iar diferența de_ lei se va achita în 12 rate egale până la data de 26.02.2010. Se susține că întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligația de a achita suma de_ lei, societatea nu și-a mai putut achita obligațiile scadente către ANAF, astfel încât au fost inițiate demersurile pentru începerea executării silite de către B.E.J M. V.. Întrucât executarea silită nu putea fi începută decât la scadența din 26.02.2010, societatea a fost nevoită să-și suspende activitatea pentru a nu mări valoarea datoriilor către ANAF. Se arată că prin încheierea din dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a încuviințat executarea silită a debitorului G. D. la data de 05.03.2010 pentru suma de_ lei, că în cursul fazei de executare silită nu s-a putut valorifica bunul sechestrat și ca urmare s-a promovat acțiune pentru partajarea bunurilor comune ale debitorului și soției acestuia prin care a solicitat partajarea imobilului sus-menționat, vânzarea acestuia la licitație publică, consemnarea sumelor la dispoziția instanței și împărțirea acestora creditoarei, respectiv debitorului și soției acestuia., în calitate de coproprietar.
În drept s-au invocat dispozițiile art.33 C. fam, C.proc.civ., Legea nr.85/2006.
Se arată că prin întâmpinarea depusă pârâta G. L. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că soțul său a recunoscut debitul față de reclamantă, a început să-l achite în diferite tranșe urmând să îl achite în integralitate în cel mai scurt timp iar în subsidiar a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil, acesta fiind un bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală de 50%, însă solicită ca atribuirea să se facă ei, cu obligarea pârâtului la plata unei sulte motivat de faptul că a cumpărat apartamentul în rate în modalitatea repartiției la locul de muncă la acel moment (la RAM B.), că locuiește încă din anul 1988 în acel apartament și totodată la acest moment copii locuiesc în acest imobil, astfel încât în eventualitatea unui partaj nu ar mai avea unde să locuiască în altă parte.
Se arată că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a reiterat faptul că pârâții au fost chemați în judecată pentru partajarea bunului comun în vederea recuperării creanței de la numitul G. D. în cuantum de_ lei, creanță certă lichidă și exigibilă, că aceștia încearcă să tergiverseze soluționarea cauzei, că pârâtul nu a procedat la plăți parțiale din debitul inițial, și că nu este de acord cu atribuirea apartamentului pârâtei, întrucât în realitate suma urma să fie virată de instanța de judecată către creditoare și nu soțului acesteia, problema locuinței părților nefăcând obiectul acestei acțiuni..
P. întâmpinarea depusă, pârâtul G. D. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând faptul că deși nu s-ar fi putut reține o culpă exclusivă în sarcina sa în producerea pagubei, nu a contestat în nici un fel această sumă, a fost de bună-credință și a început să plătească din această sumă mai multe tranșe, rămânând un rest de 28.000 lei pe care reclamanta l-a pus să o recunoască în fața notarului public, unde a încheiat angajamentul de plată, că deși a făcut toate eforturile de a achita acest debit nu a reușit până la acest moment, rămânând fără loc de muncă și că pe parcursul executării silite a plătit o parte a debitului.
Se arată că prin cererea de la fila 44 dosar fond, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând dobânzile aferente perioadei de întârziere a plății debitului datorat, potrivit dispozițiilor legale, care se ridică la valoarea de 6.454,89 lei, solicitând, totodată, a se acorda și dobânzile aferente până la data plății integrale a debitului de_ lei, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Față de această completare, pârâta G. L. a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă partajul bunurilor comune ale pârâților, litigiu ce presupune existența unui titlu executoriu reprezentat de Angajamentul de plată autentificat la BNP E. R. sub nr.400/26.02.2009 pentru debitul de 28.000 lei și că litigiul nu se poate modifica într-unul ce tinde să la obținerea unui nou titlu executoriu. În cauză prima instanță a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza tehnică de specialitate în construcții.
Din probele administrate prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei de către pârâți, reprezentat de apartamentul compus din două camere situat în B., ..30, . sa de creditoare personală a pârâtului G. D. rezultată din titlul executoriu reprezentat de Angajamentul de plată autentificat sub nr.400/26.02.2009 de Biroul Notarului Public E. R. B., în baza căruia a fost inițiată executarea silită prin Încheierea din 05.03.2010 pronunțată de Judecătoria B..
A reținut prima instanță că din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc M. V. în dosarul de executare nr.65/2010 s-a constatat existența impedimentului la executare reprezentat de starea de coproprietate și faptul că nu poate fi continuată executarea silită împotriva debitorului G. D. dat fiind faptul că imobilul asupra căruia s-a început executarea a fost dobândit de debitor împreună cu soția sa în timpul căsătoriei sens în care devin incidente dispozițiile art. 493 C.proc.civilă.
Prima instanță reținând caracterul de datorie personală a obligației asumate, a apreciat dreptul creditorului de a urmări doar cota de proprietate ce-i revine debitorului, în urma sistării stării de devălmășie, urmărirea silită urmând a se face în această limită, în vederea satisfacerii creanței creditorului, astfel că a analizat cererea de partaj, la inițiativa creditorului.
Se reține că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/13.03.1997 pârâții G. L. și G. D. au dobândit în timpul căsătoriei imobilul apartament situat în B., ..30, ., . 2 camere în suprafață de 51,72 mp.
În ceea ce privește cererea de partaj cu privire la bunul imobil reprezentat de acest imobil, prima instanță a reținut că, deși sistarea stării de devălmășie și partajul este solicitat de către creditorul personal al unuia dintre soți, sunt aplicabile dispozițiile art. 673 indice 1 și urm. C.proc.civ ce reglementează procedura de urmat în cazul împărțelii judiciare cum este cazul în speță.
Prima instanță a reținut, totodată, că nici prezumția contribuției egale la dobândirea bunurilor comune, nu a fost răsturnată prin dovada contrară și că manifestarea de voință a pârâtei G. L. de a i se atribui apartamentul bun comun, cu obligarea de a plăti sultă soțului său, manifestare de voință acceptată în mod tacit de către acesta, ca fiind unul dintre criteriile de atribuire prevăzute de art.673 indice 9 C.proc.civ., respectiv acordul părților, apreciindu-se că sistarea stării de devălmășie dintre soții pârâți și atribuirea imobilului bun comun dobândit în timpul căsătoriei pârâtei nedebitoare, este soluția justă și echitabilă și nu aduce atingere drepturilor nici uneia dintre părți, la adoptarea ei avându-se în vedere acordul coproprietarilor privind modalitatea concretă de ieșire din indiviziune, fără a putea reține fraudarea intereselor creditorului în satisfacerea creanței.
Față de susținerile reclamantului, în sensul că prin atribuirea apartamentului către pârâtă ar fi afectat dreptul său de a-și recupera creanța deoarece nu există nici o garanție că va fi plătită sulta, prima instanță a apreciat că sunt neîntemeiate atâta vreme cât, există modalitatea legală ca, în caz de neexecutare benevolă a acestei obligații de către pârâtă, creditorul să obțină executarea sa silită, realizându-și creanța, desigur, în măsura corespunzătoare contravalorii cotei de drept pe care debitorul său o are asupra apartamentului, pe calea unei acțiuni subrogatorii, calitatea de debitor a pârâtului nefiind suficientă pentru a determina efectuarea partajului în modalitatea vânzării la licitație publică, consemnarea sumelor la dispoziția instanței și împărțirea acesteia între reclamanta creditoare și pârâți, această modalitate de realizare a partajului fiind apreciată de instanța de fond ca fiind una subsidiară celorlalte căi prevăzute de lege (în natură, prin atribuire), numai în măsura în care nu este posibilă niciuna dintre aceste variante de partaj.
Pe cale de consecință prima instanță a constatat că pârâții G. D. și G. L. au dobândit în timpul căsătoriei un bun imobil situat în B., ..24, ., ., compus din două camere și dependințe cu suprafața utilă de 52, 28 m.p., cu o valoare de_ lei, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză de specialitate efectuat în cauză-filele 55-65 dosar fond și a constatat că la dobândirea acestui bun pârâții au avut o contribuție egală, în cotă de 50% fiecare, drept pentru care a dispus încetarea stării de coproprietate devălmașă între pârâți și a atribuit pârâtei G. L. în deplină proprietate și posesie imobilul situat la adresa din în B., ..24, ., . și a obliga pârâta G. L. să plătească pârâtului G. D. suma de_ lei cu titlu de sultă.
În baza art.274 C.proc.civ. prima instanță a apreciat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, întemeiat, în parte, și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.230 lei reprezentând onorariu expert (1200 lei) și contravaloarea deplasării din 29.04.2013. Cu privire la plata onorariul consilierului juridic în cuantum de 1900 lei prima instanță a reținut că această pretenție nu poate fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Făcând trimitere la considerentele deciziei amintite, pentru identitate de rațiune, prima instanță a apreciat că activitatea de asistență juridică prestată de P.F.A. N. D.-M. (în baza contractului de asistență juridică din 01.07.2012) se află în afara cadrului legal în materie, orice activitate prestată de o astfel de entitate juridică având ca obiect de activitate consultanța, asistența și reprezentarea juridică fiind ilegală, și pe cale de consecință nu a inclus în cheltuielile de judecată onorariul consilierului juridic.
Împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în Dosarul nr._ declară recurs reclamanta . B. prin cabinet individual de insolvență N. P. prin care se solicită casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Susține recurenta faptul că în mod nejustificat, prima instanță a acordat un număr de 13 termene de judecată, pârâții încercând și reușind tergiversarea judecății cauzei, deși s-a cerut în mai multe rânduri ca aceasta să se facă cu celeritate în baza dispozițiilor Legii 85/2006 privind procedura insolvenței. Mai mult, se arată că instanța de fond nu a acceptat cererea recurentei dispunând atribuirea imobilului pârâtei G. L. și obligând-o pe aceasta să achite soțului jumătate din valoarea acestuia, adică_ lei cu titlu de sultă, fără a face nici o referire la suma cuvenită creditoarei.
Recurenta arată că din moment ce G. D. nu a achitat debitul timp de peste patru ani, dovedindu-se de rea credință, nu o va face nici de acum înainte, în condițiile în care suma ce i se cuvine nu va fi consemnată la dispoziția instanței și că de rea credință s-a dovedit a fi și soția acestuia, care a refuzat să achite datoria soțul său, evitând astfel, partajarea imobilului. Se arată că nici instanța de judecată nu i-a sfătuit pe aceștia să-și achite debitul pentru a evita partajarea, soluție care era simplă și evita cheltuieli inutile.
Cu privire la cheltuielile de judecată se arată că acestea au fost admise în parte, și anume: 1230 lei, reprezentând onorariul expert și contravaloare deplasare 29.04.2013 iar celelalte cheltuieli și anume: onorariul consilier juridic și alte deplasări au fost respinse, instanța de judecată făcând o amplă prezentare a condițiilor în care se poate accepta onorariul consilierului juridic, față de care se susține că, consilierul juridic și-a desfășurat activitatea în baza Contractului încheiat cu Cil N. P., în baza dispozițiilor art.23 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, acesta desfășurându-și activitatea în mod legal, în baza Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și a statutului profesiei de consilier juridic, fiind membru al Colegiului Consilierilor Juridici B., înregistrat pe tablou sub nr.65 din 24.06.2004 și având înregistrare fiscală SeriaA, nr._, C._ din 17.08.2012.
Că, întrucât un asemenea proces impune cunoștințe juridice temeinice pe care recurentul, ca economist, nu le deține, s-a apelat la o persoană de specialitate și autorizată în acest sens, motivarea instanței de fond, potrivit căreia onorariul consilierului juridic nu se justifică, întrucât acesta a participat doar la un termen de judecată, nu este întemeiată întrucât activitatea acestuia a constat în întocmirea și redactarea cererii de chemare în judecată precum și a nenumăratelor înscrisuri care au fost cerute și depuse la dosar la cele 13 termene, documente semnate și ștampilate de către acesta.
In concluzie, se solicită admiterea recursului, vânzarea imobilului prin licitație publică sau atribuirea imobilului uneia dintre părți cu obligarea consemnării sumei de bani la dispoziția instanței și achițarea debitului către creditoare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului consilierului juridic și a cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
In drept, recurentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.483-502 Cod Procedură Civilă și pe disp. art.23 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În dovedirea motivelor de recurs recurenta înțelege să se folosească de înscrisurile existente la dosar, precum și de înscrisurile care fac dovada desfășurării activității legale a consilierului juridic N. D. M..
Pârâta G. L. depune întâmpinare față de recursul declarat solicitând respingerea acestuia ca nefundat.
Arată intimata, în esență, faptul că prezentul litigiu nu se poate modifica într-un litigiu ce tinde să conducă la obținerea unui nou titlu executoriu, astfel că, asa cum am arătat si la prima instanță, suma de 6.454,89 lei solicitată cu titlu de dobândă aferentă debitului nu poate face obiectul pretențiilor reclamantei și apreciază că atâta timp cât reclamanta nu deține un titlu executoriu pentru această sumă, ea nu poate fi avută în vedere în prezenta cauză invocându-se, totodată, faptul că soțul debitor a mai făcut plăți în contul acestei datorii, după cum urmează: 2.500 lei - chit. nr. 16/09.09.2009; 450 lei - chit. din 19.03.2010; 500 lei - chit din 26.04.2010; 300 lei - chit. din 28.06.2010; 300 lei - chit. din 20.10.2010, în prezent acesta fiind de 23.950 lei.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, intimata apreciază corectă soluția instanței de a i se atribui bunul comun, cu obligația corelativă de plată a unei sulte către soțul său, pârâtul Gangă D..
Referitor la cheltuielile de judecată, apreciază că doar onorariul expertului poate fi adus în discuție, cheltuielile de deplasare nefiind justificate, lichidatorul nefiind prezent la nici un termen de judecată și că onorariul consilierului nu se justifică atâta timp cât acesta a fost la un singur termen de judecată, unde i-a fost înmânat răspunsul la obiectiuni, cauza fiind amânată. De asemenea, se arată că, redactarea acțiunii si a tuturor cererilor în cauză (cu excepția unor note de la penultimul termen, care sunt o reluare a răspunsului la întâmpinare) au fost întocmite de către lichidator și nu de către jurist, astfel că, onorariul de 1.900 lei este totalmente nejustificat și că așa cum reține și prima instanță, activitatea consilierului juridic este circumscrisă unui contract de muncă pentru o societate (care, așa cum a reținut practica, nu poate fi avut în vedere ca și cheltuieli de judecată într-un dosar în care societatea este parte), motive pentru care se solicită respingerea recursului.
P. Încheierea de ședință pronunțată în data de 06.05.2014, Secția I Civilă a Tribunalului B. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului B., în motivarea acesteia reținându-se că este dată excepția necompetenței materiale a Secției I Civilă, în cauză fiind vorba despre un litigiu cu profesioniști – potrivit Noului Cod civil.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului B., a apreciat că motivele invocate prin încheierea de scoatere de pe rol nu pot fi reținute, având în vedere obiectul cauzei – partaj bunuri comune soți, raportat la principiul specializării judecătorilor și a obiectului litigiilor care s-au judecat la Secția a II –a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. (fostă Secția Comercială) înainte de reorganizarea aprobată prin HCSM nr. 750/2011, iar cum prin Hotărârea de Colegiu nr. 1/2013 nu s-a extins competența Secției a II-a, ci a revenit secției competența avută anterior reorganizării instanței, a constatat că litigiul de față este în competența de soluționare a Secției I Civilă, sens în care a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată Secției I Civile din cadrul Tribunalului B. (complet Civ RN2), pentru continuarea judecății în completul competent căruia i s-a repartizat inițial aleatoriu dosarul.
Examinând recursul, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, motivat de următoarele:
Tribunalul reține astfel că prin modalitatea de lichidare a stării de indiviziune adoptată de prima instanță, dreptul urmărit de creditor prin promovarea prezentei acțiuni nu a fost satisfăcut, nefiind obținută finalitatea urmărită de creditorul reclamant prin promovarea acestei acțiuni.
Se observă, lesne, faptul că prima instanță a procedat la lichidarea stării de coproprietate exceptându-l, practic, pe creditor din acest raport juridic, deși prin promovarea prezentei cereri, nu s-a urmărit altceva decât subrogarea în drepturile unuia dintre coindivizari și obținerea partajului având ca finalitate satisfacerea creanței. Cu toate acestea scopul urmărit de creditor nu a fost realizat în condițiile în care acesta nu a obținut efectiv satisfacerea interesului juridic urmărit, debitorul nefiind, în final, în nici un fel constrâns a-și onora obligația rezultată din titlu.
De aceea, pentru ca reclamantul – creditor să obțină un drept concret asupra creanței rezultată din starea de coproprietate se impune ca instanța să reaprecieze modalitatea de sistare a indiviziunii inclusiv cu luarea în considerare a posibilității de vânzare a bunului la licitație publică în măsura în care nu se vor putea identifica alte modalități mai avantajoase atât pentru debitor cât și pentru celălalt coindivizar și în măsura în care acestea vor fi agreate de părți.
Cum tribunalul nu poate să parcurgă astfel de proceduri executorii, direct în faza procesuală a recursului, se impune admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță, urmând a se avea în vedere aspectele mai sus arătate prin reaprecierea contextuală a situației debitului și găsirea celei mai eficiente modalități de sistare a indiviziunii care să-l aibă în vedere și pe creditorul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă .., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N. P., cu sediul în mun. D., ., nr.4, . în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. L., ambii domiciliați în mun. B., ..24, ., . împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Casează sentința civilă nr._/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
A. CristinaAroșculesei M., C. M. C. R.
Red. jud. A.C – 19.05.2015v
Jud. fond C. A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 124/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul... → |
|---|
