Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 10413/193/2014
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 111 A
Ședința publică din data de 03 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – H. I.
Judecător – A. C.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea apelului civil privind pe apelantul – pârât F. Ș. C., CNP –_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de avocat A.-B. A. din municipiul B., Calea Națională nr. 72, .. B, . în contradictoriu cu F. A., CNP –_, domiciliată în municipiul B., .. 38, . împotriva sentinței civile nr. 1457/09.02.2015 a Judecătoriei B., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G. A. – A. în substituirea av. A.-B. A., pentru apelantul lipsă, lipsă și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei de către apelantul F. Ș. C..
Av. G. A. – A. în substituirea av. A.-B. A., pentru apelant, depune la dosar delegația de substituire, precum și două înscrisuri, o fișă de evaluare școlară pentru elevul F. M. A. și o copie de pe cererea reconvențională depusă la dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. G. A. – A. în substituirea av. A.-B. A., pentru apelant, solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în cererea de apel, respectiv instanța de fond a obligat pârâtul să plătească pensie de întreținere pentru minor de la data promovării acțiunii, însă a făcut dovada că de la promovarea ordonanței președințiale, a contribuit la întreținerea minorului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în sensul că a trimis sume de bani, pachete cu îmbrăcăminte, care acoperă perioada cuprinsă de la introducerea cererii de chemare în judecată și până la pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra ordonanței președințiale, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din data de 18.07.2014, reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâtul F. Ș. C., a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să dispună exercitarea autorității părintești pentru minorul F. M. A., născut la data de 13.07.2003 doar de către reclamantă, până la pronunțarea unei hotărâri de divorț irevocabile; să stabilească domiciliul minorului la domiciliul său din mun. B., .. 38, ., jud. B.; să oblige pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de ¼ din veniturile pe care le realizează acesta, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, care să fie indexată cu rata inflației trimestrial conform dispozițiilor art. 531 alin. 2 din Codul civil; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 02.03.2003, iar din căsătorie a rezultat minorul M. A., care se află în întreținerea exclusivă a sa de aproximativ un an de zile. Mai arată reclamanta că pârâtul a refuzat să contribuie la întreținerea minorului și la cheltuielile de întreținere ale familiei, toate acestea fiind suportate din veniturile sale și ale părinților săi. Totodată, arată reclamanta că de la începutul căsătoriei pârâtul a inițiat relații extraconjugale cu alte femei, consuma în mod excesiv băuturi alcoolice și îi traumatiza psihic, pe ea și pe copil, astfel că au apărut certurile care au făcut continuarea căsătoriei să fie imposibilă. Mai arată reclamanta că pârâtul nu este atașat de copil, refuză să contribuie la întreținerea lui și nici nu face un efort de a se apropia de acesta ci, dimpotrivă, refuză să-l vadă. De asemenea, arată reclamanta că minorul este bolnav, are nevoie de îngrijire de specialitate, tratamente în spital, iar pârâtul o amenință că îi va lua copilul și nu îi va permite să meargă la medic și la tratamente de specialitate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii M. T. V. și M. T. M., anchetă socială, evaluare psihologică a minorului și emiterea unei adrese către Istituto Nazionale della Previdenza Sociale (INPS) R..
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că susținerile reclamantei nu sunt adevărate, aceasta fiind cea care prin refuzul ei de a lăsa minorul să păstreze legătura cu el, provoacă acestuia o traumă emoțională, sprijinită fiind și de membrii familiei sale la care locuiește în prezent.
A mai arătat pârâtul că în cauză nu sunt întrunite niciuna din condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate disp. art. 996 Cod procedură civilă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii M. T. V., M. T. M., F. M. D. și F. M., interogatoriul reclamantei, anchetă socială la domiciliul reclamantei, raport referitor la minorul F. M. A. întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
De asemenea, instanța de fond a ascultat minorul F. M. A. în camera de consiliu în conformitate cu art. 264 cod civil (f. 84).
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 1457 din 09.02.2015 a admis în parte cererea formulată de reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâtul F. Ș. C..
A stabilit locuința minorului F. M. A., născut la data de 13.07.2003, la domiciliul reclamantei din mun. B., .. 38, ..
A obligat pârâtul să plătească minorului pensie de întreținere în cuantum de 150 euro lunar, pârâtul urmând a achita pensia începând cu data introducerii acțiunii, 18.07.2014, și până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..
A respins cererea reclamantei de exercitare a autorității părintești asupra minorului F. M. A., în mod exclusiv.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției adoptate Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta F. A. și pârâtul F. Ș. C. s-au căsătorit la data de 02.03.2003, din căsătoria părților rezultând minorul F. M. A., născut la data de 13.07.2003 (f. 5).
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, din cauza neînțelegerilor dintre părți, acestea s-au separat în fapt, iar în prezent minorul locuiește împreună cu reclamanta la părinții acesteia, care o ajută la creșterea și întreținerea minorului.
A reținut instanța că pârâtul a încetat să mai contribuie la creșterea și întreținerea minorului începând cu data formulării prezentei cereri, cu excepția oferirii minorului unui trening și o pereche de adidași, aspect confirmat de reclamantă cu ocazia luării interogatoriului. Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că pârâtul a trimis bani minorului doar până în luna iulie 2014.
Cu ocazia ascultării minorului F. M. A., aceasta a declarat că în prezent locuiește la bunicii materni, aceștia ocupându-se de creșterea și educarea sa, iar cu tatăl său păstrează legătura prin intermediul telefonului, însă acesta sună destul de rar. A mai precizat minorul că dorește să păstreze legătura cu tatăl său, iar acesta să contribuie la creșterea și educarea sa (f. 84).
Din raportul referitor la minorul F. M. A. întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, instanța a reținuit că minorul este atașat și de tatăl său, acesta prezentând pe de o parte dragoste față de tată, nevoia de a primi și oferi afecțiune, bucuria petrecerii timpului liber cu acesta pe perioada revenirii în țară, iar pe de altă parte trăiește cu sentimente de dezamăgire în raport cu comportamentul tatălui față de el, existând situații în care tatăl oferă copilului promisiuni pe care nu le poate respecta, având asupra acestuia efecte de îndoială. A mai reținut instanța că minorul și-a manifestat dorința ca după finalizarea situației în cauză să existe între părinții săi o relație de amiciție (menționând că „mama și tata îmi sunt egali”), însă ar dori să locuiască împreună cu mama sa pe viitor „deoarece s-a implicat mai mult decât tata…” (f. 40-45).
A mai reținut instanța că reclamanta a formulat la data de 12.03.2014 o cerere de divorț, fiind înregistrat dosarul nr._ (f. 22).
În drept, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit disp. art. 996 C.pr.civ., stabilind că în favoarea reclamantei există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit acestui articol, pentru a putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice instanța trebuie să analizeze îndeplinirea a trei condiții: urgența măsurii, caracterul vremelnic al acesteia și neprejudecarea fondului.
Așadar, ordonanța președințială reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
În ceea ce privește urgența măsurii solicitate de reclamanta, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită având în vedere neînțelegerile dintre părți, atitudinea pârâtului care a încetat să contribuie la creșterea și întreținerea minorului, precum și vârsta fragedă a copilului, care nu poate fi supus acestui conflict dintre părți și de a avea o situație incertă în ceea ce privește locuința sa. De asemenea, se prezumă că în mod urgent copilul minor are nevoie de întreținere din partea părinților.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, se reține că potrivit art. 996 alin. 5 C.p.c. pe cale de ordonanță președințială nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului dreptului litigios ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. În cadrul acestei proceduri instanța trebuie să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și care fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare. Caracterul vremelnic rezultă din dispozițiile legale incidente dar și din faptul că măsura durează până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect principal divorț și obiecte secundare exercitarea autorității părintești, stabilirea definitivă a domiciliului minorului și obligarea la plata unei pensii de întreținere.
Raportat la a treia condiție necesară pentru încuviințarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, respectiv neprejudecarea fondului, instanța constată că aceasta este îndeplinită întrucât analizarea de către instanță a cererii presupune cercetarea doar a aparenței solicitării părților.
Pe fondul ordonanței președințiale, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 503 alin 1 Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit 398 alin 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța de tutelă hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
În speță, nu au fost invocate și dovedite motive întemeiate pentru ca instanța să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Atât din raportul privind minorul efectuat în cauză de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cât și din depozițiile martorilor și a susținerilor copilului, rezultă că minorul este atașat de ambii părinți, păstrând legătura și cu tatăl său.
Sub aspectul cererii având ca obiect stabilirea locuinței minorului, instanța a reținut că potrivit art. 400 alin 1 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă această înțelegere este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește locuința minorului la părintele cu care locuiește în mod statornic, iar dacă, copilul a locuit cu ambii părinți, instanța stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul superior al copilului.
Având în vedere concluziile rapoartelor de anchetă socială efectuate în cauză, vârsta minorului F. M. A., de faptul că acesta urmează cursurile școlare în mun. B., precum și de faptul că pârâtul are domiciliul în Italia, instanța de fond a apreciat că stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei este în interesul superior al acestuia, totodată, impunându-se și menținerea constantelor care s-au cristalizat deja în viața minorului.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere, conform prevederilor art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, iar potrivit art. 499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională
De asemenea, art. 529 Cod civil prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar art. 531 Cod civil, stabilește că, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește.
Pentru stabilirea în concret a pensiei de întreținere, instanța de fond a avut în vedere cotele reglementate de art. 529 alin. 2 Cod civil, dispoziție legală conform căreia când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil. De asemenea, potrivit art. 530 alin. 2 Cod civil, pensia de întreținere se poate stabili într-o sumă fixă sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
În ceea ce privește situația materială a pârâtului, s-a reținut, pe de altă parte, că în speță nu s-a făcut dovada deținerii unui loc de muncă stabil, ori a obținerii, de către pârât, a unor venituri constante din alte surse. Această situație de fapt nu este în măsură însă a-l exonera pe debitor de obligația de întreținere datorată în virtutea legii. În concret, atât timp cât în speță nu s-a probat incapacitatea de a munci, absența veniturilor și a unui loc de muncă pot fi interpretate ca rezultat al relei-voințe a debitorului. În aceste condiții, după cum s-a statuat în practica judiciară, debitorul întreținerii legalmente datorate va fi ținut la plata unei contribuții calculate în funcție de venitul minim net pe economie.
S-a mai reținut însă, în acest context, că potrivit probelor administrate în dosar (depoziții de martori, locul citării pârâtului), pârâtul locuiește în străinătate, respectiv în Italia. Este de admis, prin urmare, că pârâtul beneficiază, inclusiv în eventuala calitate de șomer sau de lucrător cu ziua, de posibilitățile de angajare și de remunerare pe care i le oferă această țară. Nu există, prin urmare, niciun temei pentru ca situația acestei părți să fie considerată egală cu cea a unui șomer din România, cu atât mai puțin cu cât, însăși împrejurarea nerevenirii în țară, cu toate că efectele crizei economice sunt resimțite și în Italia, conduce la concluzia că situația economică din străinătate este preferabilă celei naționale. Or, așa fiind, soluția stabilirii pensiei în funcție de venitul minim din Italia care este de 600 euro apare nu doar echitabilă, ci și rațională (în același sens și Decizia nr. 142A/29.06.2009 a Tribunalului B.).
Cu privire la nevoile minorului, instanța de fond a avut în vedere cerințele materiale determinate de vârsta și activitatea școlară, vârstă ce reclamă cheltuieli mereu sporite, precum și de contextul economic actual, astfel că instanța urmează a stabili o pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 150 euro lunar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul F. Ș. C., criticând – o pentru nelegalitatea și netemeinicie sub aspectul datei reținută de prima instanță de la care datorează pensie de întreținere, arătând în motivare că a dovedit cu probe concludente faptul că, de când intimata s –a întors în țară împreună cu minorul, a trimis bani în mod constant pentru nevoile acestuia, încărcând lunar un card bancar al intimatei, iar în luna august 2014, când a revenit în țară, i –a adus fiului său mai multe pachete cu îmbrăcăminte, în perioada cât a stat asigurându – i acestuia toate cele necesare. Mai arată apelantul că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că a trimis sume de bani pe perioada procesului și a contribuit la necesitățile de creștere și întreținere ale fiului său în mod continuu, de la separarea în fapt de soția sa, potrivit dovezilor de plată depuse la dosar din cursul anului 2013, astfel că apreciază că instanța de fond în mod netemeinic l –a obligat să plătească retroactiv pensia de întreținere.
Pentru aceste considerente apelantul solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de critica invocată, de probatoriul administrat și de dispozițiile legale aplicabile în cauză Tribunalul constată prezentul apel ca fiind nefondat urmând ca în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare pentru considerentele ce succed:
Astfel, reține Tribunalul că art. 532 Cod procedură civilă prevede ca regula generală că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, excepția fiind prevăzută de alin. 2 al art. 532 când pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară dacă introducerea cererii a fost întârziată de culpa debitorului, aceasta fiind singura excepție de la regulă, iar faptul că apelantul a înțeles să contribuie de bună voie la întreținerea fiului său prin oferirea unor sume de bani și diferite articole de îmbrăcăminte nu este de natură a schimba data la care să curgă obligația sa de întreținere, cu atât mai mult cu cât sumele de bani oferite sunt infime și au fost trimise până în luna iulie 2014 inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul F. Ș. C., CNP –_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de avocat A.-B. A. din municipiul B., Calea Națională nr. 72, .. B, . în contradictoriu cu F. A., CNP –_, domiciliată în municipiul B., .. 38, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1457/09.02.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECATORGREFIER
H. I. A. C. C. R.
Red. jud. H.I/25.03.2015
Tehnoredactat F.A-M/25.03.2015
V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
