Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Comentarii

0

Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 3263/193/2008*

Dosar nr._ recurs-partaj

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOȘANI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică de la 9 februarie 2015

Completul compus din:

Președinte - H. I.

Judecător – T. N.

Judecător – A. D.

Grefier – B. C.-F.

DECIZIA NR. 56

Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentele Lață D. G. din București, ..1, ., . (B.) M. din satul M., . împotriva sentinței civile nr. 9683/20 iunie 2014 din dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata M. E., acțiune civilă având ca obiect „partaj”.

Dezbaterile cauzei asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 29 ianuarie, 6 februarie, iar ulterior pentru astăzi 9 februarie.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28 martie 2008, reclamantele Lață Agripina și Lață D. – G. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta B. (I.) M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea și ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defuncților părinți și respectiv bunici N. G. și Agripina pentru suprafețele de teren de 1 ha. pădure inclus în Titlul de proprietate nr._/25 ianuarie 1994 și suprafața de 34.750 m.p. inclus în Titlul de proprietate nr._/14 decembrie 1995.

Au mai solicitat reclamantele să se constate că, de pe urma defuncților au rămas ca moștenitori ea, reclamanta Lață Agripina – fiică, în calitate de moștenitoare legală și Lață D. – G., în calitate de moștenitoare testamentară, legal universal, și pârâta B. (I.) M., în calitate de nepoată de fiică a defuncților N. G. și Agripina, care este decedată din anul 1980.

Au solicitat, de asemenea, reclamantele obligarea pârâtei B. (I.) M. să aducă la masa de partajat înzestrarea mamei ei, I. S., respectiv suprafața de 2,34 ha. primit ca zestre de la părinți, teren inclus în Titlul de proprietate nr._ din 22 iunie 2000.

Cu privire la modalitatea de partajare, reclamantele au solicitat să li se atribuie lor întreaga suprafață din intravilan, întrucât prin hotărârea de partaj nr. 5192/28 decembrie 1978 li s-au atribuit construcțiile de pe acest teren, precum și suprafața de 1 ha. teren pădure în totalitate, iar restul suprafețelor de teren să fie partajate în natură.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în anul 1977 a decedat N. G., tatăl și, respectiv, bunicul lor, iar în anul 1960 a decedata mama și, respectiv, bunica lor.

În anul 1977, înainte de decesul lui N. G., acesta i-a trecut reclamantei Lață D., cât și fratelui ei, Lață M. – D., întreaga lui avere, fiind un testament universal, respectiv testamentul nr. 3737/27 aprilie 1977.

Având în vedere legile în vigoare la acea dată, singura avere a defunctului, care a putut fi partajată a fost imobilul situat în . 8 încăperi, amplasat pe suprafața de 64,50 m.p. și terenul în suprafață de 250 m.p., iar prin sentința civilă nr. 5192/28 decembrie 1978 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 4240/1978 li s-a atribuit lor, reclamantelor, întreaga masă succesorală, cu obligația de plată a unei sulte către I. S..

Au precizat în continuare reclamantele că, la apariția Legii nr. 18/1991, au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul deținut de părinți înainte de colectivizare, sens în care au fost emise cele două titluri de proprietate.

Au susținut reclamantele că mama pârâtei, I. S. a primit ca zestre la căsătorie de la defuncții părinți suprafața de 2,34 ha. teren amplasat în satul M., ., în amplasamente ca: în Pârloage suprafața de 72 ari ; în Cutie – 40 ari, în Stejari – 58 ari, Stegari – 14 ari, la Spini – 50 ari.

A precizat reclamanta Lață Agripina că ea nu a fost înzestrată de părinții ei, deoarece la data căsătoriei sale era începută colectivizarea și terenul era trecut în cooperativizare, solicită a fi raportate înzestrările.

Cât privește solicitarea reclamantelor de a le fi atribuit lor în totalitate terenul din intravilan inclus în Titlul de Proprietate nr._/14 decembrie 1995, aceasta este motivată de faptul că, din această suprafață de teren au deja în proprietate suprafața de 314 m.p., conform sentinței civile sus-menționate și construcțiile, fiindu-le atribuite tot lor prin aceiași sentință.

Referitor la suprafața de 1 ha. teren pădure, au solicitat reclamantele a fi atribuit lor, întrucât această suprafață de teren a fost dat de către mama sa, ei reclamantei Lață Agripina, însă nu s-a mai opera în Registrul agricol, pentru că a intervenit naționalizarea și colectivizarea.

A precizat reclamanta Lață Agripina că părinții lor au încercat să facă echitate între cele două fiice, astfel că, înzestrând-o pe mama pârâtei cu suprafața de 2,34 ha., aceasta stabilindu-se și locuind în .-o și pe ea cu suprafața de 1 ha. teren pădure, de care pârâta a avut cunoștință.

În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamantele au depus la dosar înscrisuri și au solicitat proba cu o expertiză tehnică, fiind desemnat expertul D. F..

Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță, a depus la dosar înscrisuri și a precizat că nu este de acord cu acțiunea reclamantelor și nici cu raportul de expertiză efectuat în cauză, solicitând numirea unui alt expert, însă ulterior pârâta nu a mai insistat în efectuarea unui alt raport de expertiză, ci a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expert D. F., nefiind de acord nici cu răspunsul la obiecțiunile formulate.

Prin Sentința civilă nr. 2215/06.04.2011 a admis acțiunea și a constatat că părțile sunt în indiviziune asupra suprafeței totale de 6 ha. 819 m.p. teren, din care: 2,34 ha. teren inclus în Titlul de proprietate nr._/22 iunie 2000 primit ca zestre de către mama pârâtei, I. S. de la părinții ei N. G. și N. Agripina; 3 ha. 475 m.p. înscris în Titlul de proprietate nr._/14 decembrie 1995; 1,00 ha. teren pădure inclus în Titlul de proprietate nr._/25 ianuarie 1994.

A mai constatat instanța că, reclamantei îi revine cota de 2/3, iar pârâtei cota de 1/3, că valoarea totală a suprafeței de partajat este de 47.957,80 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert D. F., iar conform cotei ce revine fiecărei părți, reclamanta va primi teren în valoare de 31.971,87 lei, iar pârâta va primi teren în valoare de 15.985,93 lei.

A mai dispus instanța, ieșirea din indiviziune a părților, după cum urmează: a atribuit reclamantei Lață D. – G. suprafața de 3 ha. 4.750 m.p. din Titlul de Proprietate nr. 53.307/1995, și suprafața de 1.034 m.p. pădure p.c. 141/103, iar pârâtei B. (I.) M., a atribuit suprafața de 2,34 ha. teren primit ca zestre de mama sa I. S., teren înscris în Titlul de proprietate nr._/2000 și suprafața de 8.966 m.p. pădure situată în p.c. 141/103.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, pârâta B. (I.) M., criticând soluția primei instanței sub aspectul că, aceasta nu a cercetat fondul cauzei, pentru că, arată recurenta, simpla susținere a reclamanților că terenul ar fi aparținut defuncților N. G. și Agripina a fost suficientă pentru ca prima instanță să includă suprafața de 2,34 ha. în masa de împărțit.

Prin Decizia civilă nr. 772R/10.10.2011, Tribunalul B., admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că, instanța trebuia să verifice contradicțiile ce există între expertiza cadastrală și răspunsul expertului în ce privește tarlaua „Spini”, ca instanța să mai constate care terenuri nu se regăsesc în suprafața de 3,47 ha., să identifice în mod precis în titlul pârâtei amplasamentele ce se regăsesc în titlul comun raportat la rolul agricol al autorilor înainte și după înzestrare, verificându-se fiecare amplasament din rolul autorilor, atât din suprafața de 5,47 ha. cât și cel din 3,47 ha., precum și amplasamentele din titlul de proprietate de 2,47 ha. emis pârâtei, în raport de denumirile topometrice ale parcelelor.

În aceste condiții, Judecătoria B. a fost sesizată cu rejudecarea fondului la data de 29.12.2011, prin cererea nr._ *.

Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar precum și cu raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de către expert judiciar specializat în topografie, C. M. (fila 175 ds., filele 270-273 ds,) și suplimentul la raportul de expertiză (filele 305-314 ds.).

Prin sentința nr. 9683 din 20 iunie 2014, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Lață Agripina (decedată), moștenită de Lață D. – G., domiciliată în București, .. 1, scara B, etaj 4, . în București, Al. Arinii Dornei, nr. 16, . A, . 6, în contradictoriu cu pârâta B. (I.) M., domiciliată în satul M., ..

A constatat că părțile sunt în indiviziune asupra suprafeței totale de 4 ha. 475 m.p. teren, din care:

- 3 ha. 475 m.p. înscris în Titlul de proprietate nr._/14 decembrie 1995 ;

- 1,00 ha. teren pădure inclus în Titlul de proprietate nr._/25 ianuarie 1994;

A constatat că reclamantei îi revine cota de 1/2, iar pârâtei cota de 1/2.

Valoarea totală a suprafeței de partajat este de_ lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C. M. (fila 271 ds. rejudecare fond) din care_ lei total extravilan, 4884 lei total intravilan și 8000 lei.

A dispus ieșirea din indiviziune a părților, după cum urmează:

Lotul nr. 1: A atribuit reclamantei Lață D. – G.: suprafața de 1 ha. 8250 m.p. din Titlul de Proprietate nr. 53.307/1995, din care 1 ha. 5566 m.p. extravilan situată în p.c. nr. 3/33 ( Stejari) – 6300 m.p.; p.c. nr. 3/33 (Stejari) – 900 m.p.; p.c. nr. 98/22+p.c. nr. 98/22 (S.) – 1400 m.p. (900+400 m.p.); p.c. nr. 120/1A (Sărături ) – 5000 m.p.; p.c. nr. 122/34A (drumul Bucecii) – 1966 m.p.iar suprafața de 2684 m.p. în intravilan situată în p.c. nr. 14A – 2034 m.p.; p.c. nr. 467Cc – 650 m.p. delimitate în schițele 1, 6, 7, 8, 10 și 11 din raportul de expertiză (fila 271 ds.) și, de asemenea, suprafața de 5000 m.p. din Titlul de proprietate nr._/1994.

Lotul nr. 2: A atribuit pârâtei B. (I.) M. : suprafața de 1 ha. 6500 m.p. din Titlul de Proprietate nr. 53.307/1995, din care 1 ha. 4300 m.p. extravilan situată în p.c. nr. 1/2 A ( După deal) – 2500 m.p.; p.c. nr. 122/14A (Ugurtură) – 5400 m.p.; p.c. nr. 124/36A (Săliște) – 1400 m.p.; p.c. nr. 120/48A (La spini ) – 5000 m.p.; p.c. nr. 122/34A (drumul Bucecii) – 1966 m.p.iar suprafața de 2200 m.p. în intravilan situată în p.c. nr. 343A – 1000 m.p.; p.c. nr. 468A – 1200 m.p. delimitate în schițele 2,3,4,5, 10 și 11 din raportul de expertiză (fila 271 ds.) și, de asemenea, suprafața de 5000 m.p. din Titlul de proprietate nr._/1994.

Pentru egalizarea loturilor, s-a impus acordarea unei sulte în cuantum de 558,5 lei, de către reclamanta Lață D. G. către pârâta B. (I.) M..

A respins restul pretențiilor reclamantei ca nefondate.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa legală a acțiunii, onorar avocat, onorar expert, în urma compensării cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției adoptate Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

În fapt, reține instanța de fond că de pe urma defuncților N. G. și Agripina, care sunt părinții și, respectiv, bunicii părților a rămas ca moștenire suprafața de 1 ha. teren pădure inclusă în Titlul de proprietate nr._/25 ianuarie 1994, 3 ha. 4.750 m.p. teren înscrisă în Titlul de proprietate nr._/14 decembrie 1995, ambele titluri emise pe numele Lață Agripina și B. M..

De asemenea au mai rămas de la N. G. și N. Agripina și imobilele ce au făcut obiectul dosarului civil nr. 4240/1978,în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5192/28 decembrie 1978 (fila 12 dosar) de către Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1035/1979 a Tribunalului București, prin care imobilele situate în satul M., ., au fost atribuite reclamantei Lață D., mamei sale Lață Agripina, decedată în cursul judecății și fratelui ei, Lață D. – M., imobile compuse din casă de locuit, magazie, împrejmuiri și suprafața de 250 m.p.

A mai reținut prima instanța că, prin sentința civilă sus-menționată au fost stabilite și cotele ce se cuvin moștenitorilor defuncților N. G. și N. Agripina, fiind de 1/3 pentru I. S. – mama pârâtei, 1/3 pentru Lață Agripina (mama reclamantei Lață D.) și câte 1/6 pentru Lață D. și Lață D. – M. -(frate - în prezent decedat), aceștia fiind moștenitori testamentari conform Testamentului autentificat sub nr. 3747 din 27 aprilie 1977 la notariatul de Stat al mun. București, jud. Ilfov (fila 18 dosar).

Referitor la suprafața de 1 ha. pădure, prima instanța a reținut că, prin H.C.J. nr. 618/17 iunie 2002 (fila 99 prim dosar fond) emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., s-a dispus la art. 2 înscrierea în anexa 15, poz. 70 și în Titlul de proprietate nr._ și a reclamantei Lață D., în calitate de moștenitoare a defunctei N. Agripina, constatându-se că aceasta a depus cerere în temeiul Legii nr. 169/1997.

Împotriva acestei Hotărâri a Comisiei Județene, reclamanta Lață D. a formulat plângere în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, însă atât plângerea, cât și recursul au fost respinse prin sentința civilă nr. 1969/7 aprilie 2003 a Judecătoriei B. (fila 100 prim dosar fond) și, respectiv, Decizia nr. 540 A/18 iunie 2003 (fila 103 prim dosar fond).

Pe de altă parte instanța, a respins solicitările reclamantei precum ca la masa de împărțit să se aducă suprafața de 2,34 ha. teren ce este înscris în Titlul de proprietate nr._ din 22 iunie 2000 pe motiv că defuncții N. G. și N. Agripina au înzestrat-o pe mama pârâtei I. S. la căsătorie cu, teren ce se regăsește în Adeverința nr. 342/27 ianuarie 1995 (fila 12 dosar prim fond) unde sunt precizate suprafețele înscrise astfel: 0,50 ha. teren situat în Tarlaua Spini, sola 16, p.c. 120/24 ; 0,72 ha. teren situat în tarlaua Pârloagele, sola 17, p.c. 122/9, 0,40 ha. teren situat în tarlaua C. Mîndrești, sola 18, p.c. 124/83 ; 0,58 ha. teren situat în tarlaua Stejari, sola 1, p.c. 3/3 și suprafața de 0,14 ha. situat în tarlaua Stejari, sola 1, p.c. 2/4.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că, din întreg probatoriu administrat în cauză cu ocazia rejudecării fondului după casare, nu s-a putut demonstra și expertul a arătat ca fiind o greșeală de interpretare precum că, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că suprafața de 2,34 ha. inclusă în Titlul de proprietate nr._/22 iunie 2000 a aparținut autorilor N. G. și N. Agripina și cu atât mai mult cu cât nici reclamanta, nici mama sa nu sunt menționate în cadrul acestui titlu de proprietate ca fiind printre titularii dreptului de proprietate.

Cu aceeași motivare, instanța a respins pe de altă parte solicitarea pârâtei de a aduce la masa de împărțit suprafața de 0,5 ha. pădure, înscrisă în titlul de proprietate nr._/1994, pârâta nefiind înscrisă nici în titlu nici nu a făcut dovada că a făcut cerere de reconstituire care să aibă consecința acestei înscrieri.

Ca urmare, suprafața totală ce urmează a fi partajată este de 4 ha. 475 m.p. teren, din care 3 ha. 475 m.p. înscris în Titlul de proprietate nr._/14 decembrie 1995 iar un ha. teren pădure inclus în Titlul de proprietate nr._/25 ianuarie 1994, valoarea totală a acestui teren fiind de_ lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

În ce privește stabilirea cotelor părți ale fiecăruia dintre coindivizarii prezentei mase succesorale ce urmează a fi împărțite, instanța a arătat că, deși prin sentința civilă nr. 5192/28 decembrie 1978 (fila 12 dosar) de către Judecătoria Sectorului 6 București, s-a stabilit cota de 3/2 pentru reclamantă, care a moștenit de la mama sa și de fratele său decedați această cotă și respectiv 1/3 pentru pârâtă, care la rândul său moștenește de la defuncta sa mamă, totuși în prezența Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, aceste cote vor avea de suferit, întrucât, în acest caz reclamanta nu moștenește decât cota parte a mamei sale, ea neputând veni în nume propriu la moștenirea bunicului.

Într-adevăr la data decesului testatorului, terenurile nu existau în proprietatea acestuia, iar Legea 18/1991 a dat dreptul moștenitorilor pentru a fi repuși în drepturi și asupra terenurilor, care au fost scoase în acea perioadă din circuitul civil, însă cu o condiție prealabilă și indispensabilă și anume aceea de a face cerere de reconstituire, or, reclamanta Lață D. nu a făcut dovada unei asemenea cereri în nume propriu, cu atât mai mult cu cât chestiunea aceasta a fost dezbătută cu caracter definitiv și irevocabil prin Sentința nr. 3552/04.07.2008 și prin Decizia nr. 1030R/27.11.2008, ci acesta vine la moștenirea bunicului prin reprezentarea mamei sale în privința terenurilor, or, nu poate moșteni mai mult decât cota acesteia de ½ așa cum rezultă din împărțirea matematică a drepturilor titularilor înscriși în cele două acte de proprietate.

Având în vedere că în cursul judecății, reclamanta Lață Agripina a decedat (certificatul de deces de la fila 162 dosar), iar fiul acesteia și respectiv fratele reclamantei Lață D., după încheierea testamentului din 27 aprilie 1977 a decedat, (acesta neavând moștenitori), rezultă că reclamantei Lață D. îi revine cota de 1/2, iar pârâtei B. (I.) M. cota de 1/2.

La formarea loturilor, instanța a avut în vedere faptul că suprafața de 250 m.p. teren intravilan împreună cu casa de locuit și anexe au fost atribuite reclamantei Lață D. și mamei sale Lață Agripina (reclamantă și ea în cauză, decedată în cursul judecății), prin sentința civilă nr. 5192/28 decembrie 1978, suprafață ce face parte din suprafața totală de 4.884 m.p. teren intravilan înscris în Titlul de proprietate nr._ din 14 decembrie 1995.

Având în vedere și dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile aferente casei de locuit rămân în proprietatea coproprietarilor sau moștenitorilor acestora, teren dobândit de autorul acestora prin Contractul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 44 din 26 ianuarie 1922 (fila 19 dosar), act ce a stat la baza întocmirii testamentului autentificat sub nr. 3747/27 aprilie 1977, prin care N. G. i-a instituit pe reclamanta Lață D. și fratele ei, Lață M. D., legatari universali, față de aceste considerente, instanța a apreciat că se impune ca această suprafață de teren să fie atribuite în totalitate reclamantei Lață D. – G..

Având în vedere cota ce revine fiecărei părți, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 673⁵ și urm. Cod procedură civilă, a dispus ieșirea din indiviziune a părților privind suprafața totală de 4 ha. 475 m.p. teren inclusă în cele 2 titluri de proprietate sus-menționate, după cum urmează:

Lotul nr. 1: A atribuit reclamantei Lață D. – G.

I) suprafața de 1 ha. 8250 m.p. din Titlul de Proprietate nr. 53.307/1995, din care 1 ha. 5566 m.p. extravilan situată în p.c. nr. 3/33 ( Stejari) – 6300 m.p.; p.c. nr. 3/33 (Stejari) – 900 m.p.; p.c. nr. 98/22+p.c. nr. 98/22 (S.) – 1400 m.p. (900+400 m.p.); p.c. nr. 120/1A (Sărături ) – 5000 m.p.; p.c. nr. 122/34A (drumul Bucecii) – 1966 m.p.iar suprafața de 2684 m.p. în intravilan situată în p.c. nr. 14A – 2034 m.p.; p.c. nr. 467Cc – 650 m.p. delimitate în schițele 1, 6, 7, 8, 10 și 11 din raportul de expertiză (fila 271 ds.).

II) suprafața de 5000 m.p. din Titlul de proprietate nr._/1994 ;

Lotul nr. 2: A atribuit pârâtei B. (I.) M.

I) suprafața de 1 ha. 6500 m.p. din Titlul de Proprietate nr. 53.307/1995, din care 1 ha. 4300 m.p. extravilan situată în p.c. nr. 1/2 A ( După deal) – 2500 m.p.; p.c. nr. 122/14A (Ugurtură) – 5400 m.p.; p.c. nr. 124/36A (Săliște) – 1400 m.p.; p.c. nr. 120/48A (La spini ) – 5000 m.p.; p.c. nr. 122/34A (drumul Bucecii) – 1966 m.p.iar suprafața de 2200 m.p. în intravilan situată în p.c. nr. 343A – 1000 m.p.; p.c. nr. 468A – 1200 m.p. delimitate în schițele 2,3,4,5, 10 și 11 din raportul de expertiză (fila 271 ds.).

II) suprafața de 5000 m.p. din Titlul de proprietate nr._/1994 ;

Reține instanța de fond că a optat pentru această variantă de partajare, având în vedere atât partajarea realizată prin sentința civilă nr. 5192/28 decembrie 1978 (fila 12 dosar) de către Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1035/1979 a Tribunalului București, în privința suprafeței de 250 m.p. aferenți construcțiilor, cât și de dispozițiile art. 673⁹ Cod procedură civilă, privind fiecare categorie de folosință, arabil sau destinat fânețelor sau pentru plantarea viilor, intravilan, extravilan, pădure, modalitatea în care părțile au avut posesia până la partaj, voința testatorului.

Instanța a arătat că, raportul de expertiză în varianta propusă de expert de la fila 271 ds., a fost admisă sub rezerva unor modificări ale loturilor propuse de către expert, doar în privința terenurilor situate în intravilan aferentă construcțiilor înscrise în masa de împărțit, în suprafață de 1850 m.p. expertul nerespectând dispozițiile instanței de a împărți în mod egal, aceste suprafețe de teren, acestea formând un trup comun așa cum reiese din schița nr. 11 (fila 314 ds.), dar fiind în parcele diferite conform schiței de la fila 148 dosar din prim fond, respectiv nr. 467 și nr. 468., atribuind toată această suprafață de teren pârâtei, lucru pe care instanța nu îl consideră echitabila, față de necesitatea respectării egalității juridice, economice și chiar de valoarea sentimentală ale părților față de casa părintească și împrejurimile sale, ale loturilor, astfel încât v a modificat modalitatea de împărțire a expertului, în sensul că a atribuit reclamantei, suprafața de 650 m.p. pe care se află construcțiile în p.c. nr. 467Cc – 650 m.p. delimitată în schița nr. 11 din raportul de expertiză întocmit de expert C. (fila 313 ds.) cât și prin punctele 1,2,6,7 din schita intocmită de expert D. F. (fila 148 ds.prim fond), întrucât pe acest teren se află și construcțiile care au revenit reclamantei și în mod firesc nu pot fi atribuite pârâtei.

Din suprafața de 1850 m.p., atribuind reclamantei terenul de sub casă, va rămâne, în proprietatea pârâtei restul suprafeței de 1200 m.p. situată în p.c. nr. 468 fila 314 ds. schita 11, respectiv fila 148 ds. prim fond delimitată prin punctele 2,3,4,5,6 tot în virtutea ideii de necesitate a respectării egalității juridice, economice și chiar de valoarea sentimentală ale părților față de casa părintească și împrejurimile sale, ale loturilor.

În schimb, a dispus atribuirea suprafeței de 1000 m.p. situată în p.c. nr. 343A, în varianta propusă de expert din lotul reclamantei în cel al pârâtei așa cum a fost identificată în schița 10 de la fila 314 ds.

Aceste modificări de variantă de lotizare, a atras după sine și modificarea plății sultelor de către o parte către cealaltă, astfel încât după evaluarea și calculul realizat de către expert, (fila 271 ds.) instanța reține că pentru egalizarea loturilor, se impune acordarea unei sulte în cuantum de 558,5 lei, de către reclamanta Lață D. G. către pârâta B. (I.) M., datorită unei suprafețe mai mari în intravilan, cu 484 m.p.

Împotriva sentinței civile nr. 9683 din 20 iunie 2014 au formulat, în termen legal, recurs reclamanta Lață D. G. și pârâta I. B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta Lață D. arată că, în fapt, prin acțiune a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de 1 ha pădure (înscrisă în T.P. nr._/25.01.1994) și 3,475 ha teren (înscrisă în T.P._/1412.1995), titluri emise pe numele Lață Agripina și B. M., acestea făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților N. G. și Agripina. De asemenea a solicitat ca instanța să constate că din masa de partaj face parte suprafața de 2,34 ha teren înscrisă în T.P. nr._/22.06.2000, primită ca înzestrare de către mama pârâtei- I. S., de la părinții N. G. și N. Agripina, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2215/06.04.2011 instanța a admis acțiunea și a constatat că părțile se află în indiviziune asupra suprafeței totale de 6,819 ha teren înscris în titlurile susmenționate, a constatat că reclamantei, îi revine cota de 2/3, iar pârâtei cota de 1/3 și a stabilit loturile și sultele în funcție de valoarea terenurilor primite de părți, atribuindu-i suprafața totală de teren înscrisă în titlul comun al părților și a constatat că pârâtei îi revine terenul primit ca înzestrare de mama sa; pe lângă aceste suprafețe, instanța a atribuit fiecărei părți, în funcție de cotele cuvenite, câte o suprafață de pădure.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 772/10.10.2011, Tribunalul B. a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că instanța trebuia să verifice contradicția care există între expertiza cadastrală și răspunsul expertului privind tarlaua „Spini", ce terenuri nu se regăsesc în suprafața de 3,47 ha și să se verifice amplasamentele care ar reprezenta înzestrări făcute de bunicii părților către mama pârâtei.

Prin hotărârea atacată, instanța a admis în parte acțiunea, a constatat că părților li se cuvin cote egale de 1/2 din masa succesorală, a constatat că părțile sunt în indiviziune cu privire la suprafețele de 3,47 ha teren înscris în T.P. nr._/1995 și 1 ha teren forestier inclus în T.P. nr._/1994 și a stabilit loturile părților în funcție de destinația terenurilor, considerând că pentru ambele părți terenul intravilan are o valoare sentimentală.

Consideră că hotărârea este parțial nelegală, iar în fapt arată că, de pe urma defuncților N. G. și N. Agripina au rămas suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate susmenționate, precum și imobilele ce au făcut obiectul dosarului civil nr. 4240/1978, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 5192/28.12.1978 de către Judecătoria Sectorului 6 București (definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1035/1979 a Tribunalului București).

Prin această hotărâre instanța a atribuit imobilele situate în ., Jud. B., recurentei, mamei sale - defuncta Lață Agripina și fratelui său, defunctul Lață D.-M. (o casa de locuit, magazie, împrejmuire și o suprafață de 250 m.p. teren).

1. Cotele cuvenite moștenitorilor defuncților bunici au fost stabilite de către instanță în 1978, astfel: 1/3 pentru I. S. (mama pârâtei), 1/3 pentru Lață Agripina (mama mea), 1/6 pentru mine și 1/6 pentru Lață D.-M. (fratele meu, decedat, fără moștenitori) - atât eu cât și fratele meu fiind moștenitori testamentari, conform testamentului autentificat sub nr. 3747/27.04.1977 la Notariatul de Stat al Mun, București și Județului Ilfov.

La apariția Legii nr. 18/1991, recurenta, mama sa și pârâta B. M. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând autorilor N. G. și N. Agripina; cererea acesteia a rămas nesoluționată (cererea nr. 2228/20.03.1991 - este menționată de recurentă în cererea înregistrată la C.L. Vlădeni sub nr. 07.03.2000 - fila 9 voi. II ds. rejud.) și a reiterat-o în momentul apariției Legilor nr. 169/1997, nr. 1/2000 și nr. 247/2005, formulând separat câte o altă cerere întrucât nu a fost inclusă în titlurile de proprietate emise deja, astfel:

- cererile nr. 1390/1998 și nr. 2887/29.12.1998 - menționate în adresa Primăriei Vlădeni nr. 674/17.05.1999 către Prefectura Județului B. - fila 6 voi. II ds. rejud.;

- cererea nr. 833/07.03.2000 - fila 9 voi. II rejud.;

- cererea nr. 1779/24._ - fila 22 voi. II rejud.).

Din lecturarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțe de-a lungul timpului în care s-a judecat cu pârâta, se poate observa că niciodată nu au fost solicitate de la Comisia Locală Vlădeni cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamantă la apariția Legii nr. 18/1991 și niciodată nu s-au depus înscrisurile aflate în prezent la dosarul cauzei, la care a făcut referire mai sus.

Dintre toate hotărârile existente la dosarul cauzei, Sentința civilă nr. 3552/04.07.2008 analizează cel mai bine situația cererilor depuse de reclamantă la Comisia Locală Vlădeni, însă nu se face referire deloc la cererea nr. 2228/20.03.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicilor, inclusiv terenul forestier cuvenit, ba din contră, instanța apreciază în mod greșit că nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991.

După toate cererile înregistrate la Comisia Locală Vlădeni, pentru terenurile rămase de pe urma defuncților N. G. și Agripina s-au emis următoarele titluri de proprietate:

- T.P. nr._/14.12.1995 pe numele Lață Agripina și B. M. - 3,475 ha teren;

- T.P. nr._/25.01.1994 pe numele Lață Agripina și B. M. - 1 ha pădure;

-T.P. nr._/22.06.2000 pe numele moștenitorilor defuncților I. G. și I. S. - din care 2,34 ha reprezintă terenul primit ca înzestrare de către mama pârâtei de la bunicul nostru, N. G..

Cel puțin în ceea ce privește dreptul reclamantei în nume propriu la suprafața de 1 ha pădure, solicită să se observe că există H.C.J. nr. 618/17.06.2002, care, deși a fost contestată în instanță de către aceasta (pentru excluderea pârâtei din T.P. nr._/25.01.1994), ea a rămas valabilă din punct de vedere juridic, iar aceasta stabilește la art. 2 înscrierea sa în calitate de moștenitoare a defunctei N. Agripina în anexa 15 poziția 70 și în T.P. nr._/25.01.1994.

De asemenea, având în vedere că aceasta a formulat cerere în temeiul Legii nr. 169/1997 (cererile înregistrate sub nr. 1390/01.04.1998 și nr. 2887/29.12.1998 la Comisia Locală Vlădeni - a se vedea adresa Primăriei Vlădeni nr. 674/17.05.1999 către Prefectura Județului B.), iar T.P. nr._ a fost emis pe numele moștenitorilor defuncților I. G. și I. S. la data de 22.06.2000, consideră că este îndreptățită și la suprafața de 2,34 ha care reprezintă terenul primit ca înzestrare de către mama pârâtei de la bunicul acestora, N. G..

De aceea, apreciază că prin sentința civilă nr. 5192/28.12.1978 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul civil nr. 4240/1978 (definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1035/1979 a Tribunalului București) s-au stabilit definitiv cotele ce trebuie avute în vedere la partajarea suprafețelor de teren solicitate, iar în prezenta cauză Judecătoria B. nu a apreciat corect probatoriul administrat stabilind cote de ½ pentru fiecare dintre părți.

2. Suprafețele de teren supuse partajului

Prin acțiune a solicitat împărțirea următoarelor suprafețe de teren:

-3,475 ha teren din T.P. nr._/14.12.1995 pe numele Lață Agripina și B. M.

- 1 ha pădure din T.P. nr._/25.01.1994 pe numele Lată Agripina și Băîțoi M.;

- 2,34 ha teren din T.P. nr._/22.06.2000 emis pe numele moștenitorilor defuncților I. G. și I. S. care reprezintă terenul primit ca înzestrare de către mama pârâtei de la bunicul nostru, N. G..

Cu ocazia căsătoriei, mama pârâtei, respectiv I. S., a fost înzestrată de către părinții săi (bunicii mei) cu o suprafață de 2,34 ha teren înscrisă în T.P. nr._/22.06.2000, care trebuie adusă la masa de partaj (în acest sens, a depus copie de pe Adeverința nr. 342/27.01.1995, în care se arată suprafețele înscrise în R.A. al părinților ^pârâtei, din care menționează suprafața de 2,34 ha teren provenită de la înzestrarea făcută de către bunici, astfel: 0,50 ha în tarlaua „La Spini"; 0,72 ha arabil în tarlaua, jn Pârloage"; 0,40 ha în tarlaua „ în cutie"; 0,58 ha și 0,14 ha în tarlaua „Stejari" - total 2,34 ha teren arabil).

Arată recurenta că această înzestrare este dovedită cu declarațiile martorilor B. G. și I. P. din ., care au fost audiați în fața instanței de judecată în dosarul civil nr. 4118/1995 al Judecătoriei B., cu ocazia soluționării litigiului privind plângerea formulată de pârâtă împotriva hotărârii Comisiei Locale Vlădeni cu ocazia validării suprafeței de teren al cărei drept de proprietate a fost reconstituit pe numele mamei sale în mod exclusiv în anul 1991.

A propus audierea acestor martori în prezenta cauză, însă până la aducerea lor în fața instanței, aceștia au decedat, fiind persoane foarte înaintate în vârstă (a se vedea procedura de citare).

Aceste persoane făceau parte din generația mamei sale, defuncta Lață Agripina și cunoșteau cu exactitate modalitatea în care bunicii săi și ai pârâtei au înzestrat copiii rezultați din căsătorie; aceștia au dat detalii importante cu privire la suprafețele de teren deținute de aceștia în proprietate.

În Sentința civilă nr. 5399/14.08.1995 pronunțată în dosarul civil nr. 4118/1995 al Judecătoriei B., având ca obiect plângerea formulată de pârâtă împotriva hotărârii Comisiei Locale Vlădeni s-au tranșat aspecte cu privire la înzestrările făcute de defuncții N. G. și Agripina către mama pârâtei -I. S., care intră în puterea lucrului judecat.

Conform adresei nr. 933/16.06.1995 emisă de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Vlădeni, instituția abilitată - în speță Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Vlădeni - are cunoștință din evidențele sale despre suprafețe de teren ce au făcut obiectul înzestrării de către N. G. către fiica I. S. - mama pârâtei, însă în prezentul litigiu nu mai recunoaște acest aspect; în același mod, Comisia Locală Vlădeni a menționat că nu mai deține nici un R.A. pe numele I. G. înainte de anii 1959-1963, iar la un termen anterior, după insistențele instanței, au depus R.A. pe anii 1951-1955 lipsind însă R.A. pe anii 1955-1959.

Că se poate observa mișcarea terenurilor de la defunctul N. G. la mama pârâtei I. S. analizând actele autentice vechi de cumpărare a terenurilor proprietatea bunicului lor, astfel: actul de vânzare înregistrat sub nr._/1931 la Judecătoria rurală ocolul B., prin care defuncții N. G. și Agripina cumpără suprafața de 36 prăjini - suprafață identificată în rolul agricol al defuncților loniță G. și S. după înzestrare și înscrisă în T.P. nr._/2000 emis pe numele moștenitorilor defunctei loniță S. - 0,72 ha în tarlaua „La pârloage" (conform adeverințelor nr. 341/27.01.1995 emise de Consiliul local Vlădeni), iar actul de veșnică vânzare nr. 1488/10.06.1919 - extras din Arhivele Statului, prin care defuncta N. Agripina (fostă A. înainte de căsătorie - bunica sa și a pârâtei) cumpără suprafața de 1,43 ha teren din care suprafața de 0,72 ha teren (formată din două loturi de 0,58 ha și 0,14 ha) este identificată în tarlaua „Stejari" în rolul agricol al defuncților loniță G. și S. după înzestrare și înscrisă în T.P. nr._/2000 (conform adeverințelor nr. 341/27.01.1995 emise de Consiliul Local Vlădeni).

În adeverințele de proprietate nr. 341/27.01.1995 emise de Consiliul Local Vlădeni la data de 27.01.1995 pentru rolurile agricole ale defuncților loniță Gh./S. și N. Gh./Agripina, se observă cu claritate care sunt suprafețele de teren pe care bunicul său le-a dat zestre mamei pârâtei (a se vedea adnotările efectuate de defuncta Lață Agripina - reclamantă decedată în timpul procesului).

Că, în urma înzestrării defunctei loniță S. de către părinții săi - N. G. și Agripina, în rolul agricol al acesteia împreună cu soțul său - loniță G., au fost înscrise următoarele suprafețe de teren care însumează 2,34 ha:

- 0,72 ha în tarlaua „La pârloage" (provenind din actul de vânzare înregistrat sub nr._/1931 la Judecătoria rurală ocolul B., prin care defuncții N. G. și Agripina cumpără suprafața de 36 prăjini);

- 0,72 ha în tarlaua „Stejari" (provenind din actul de veșnică vânzare nr. 1488/10.06.1919 - extras din Arhivele Statului, prin care defuncta N. Agripina - fostă A. înainte de căsătorie, bunica mea și a pârâtei -cumpără suprafața de 1,43 ha teren), diferența de 0,72 ha (adică două loturi de 0,63 ha și 0,09 ha) rămânând în rolul agricol al defuncților N. G. și Agripina;

-0,50 ha în tarlaua „La spini" (provenind din împroprietărirea părinților îui N. G. - bunicul acesteia Ia Reforma agrară din 1864 în timpul domniei lui A. I. C.

- cu suprafața totală de 1 ha, transmisă ulterior la moștenitori), diferența de 0,50 ha rămânând în rolul agricol al defuncților N. G. și Agripina;

- 0,40 ha în tarlaua „în cutie" (provenind din înzestrarea părinților defunctului N. G. de la părinții săi).

Toate aceste suprafețe de teren însumează 2,34 ha, adică suprafața totală cu care mama pârâtei, defuncta loniță S., a fost înzestrată la căsătorie de către părinții acesteia (bunicii reclamantei) și care este înscrisă în T.P. nr._/2000 emis pe numele moștenitorilor acesteia și al tatălui pârâtei.

Mișcările parcelare au fost explicate de defuncta Lață Agripina, reclamantă decedată în timpul prezentului litigiu, iar în acest sens a anexat în copie adeverințele nr. 341/27.01.1995 emise de Consiliul Local Vlădeni adnotate și un tabel întocmit de aceasta în care sunt arătate suprafețele de teren care fac parte din fiecare rol agricol susmenționat.

Că și expertul cadastral D. F., a identificat pe baza actelor existente Ia dosarul cauzei (adeverințe de proprietate, titluri de proprietate, acte autentice de vânzare etc.) și a documentației de la Comisia Locală Vlădeni (registre agricole ale autorilor părților, atât pentru titlul comun cât și pentru titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor defunctei I. S. - T.P. nr._/2000), suprafețele de teren care au constituit înzestrarea defunctei I. S. de la părinții săi (2,34 ha).

Surprinzător, expertul C. M., după ce în raportul de expertiză a apreciat că suprafața de 2,34 ha teren a reprezentat înzestrarea mamei pârâtei la căsătorie, indicând parcelele cuprinse în titlul comun al moștenitorilor defunctei I. S., ulterior, în suplimentul la raport, acesta apreciază drept o eroare de interpretare această situație și formulează concluzii opuse celor dintâi.

Instanța a luat în considerare concluziile suplimentului la expertiză, fără a avea explicații din partea expertului și fără a verifica înscrisurile la care aceasta a făcut referire de-a lungul procesului.

Astfel, se poate observa că, pe lângă faptul că nu a considerat suprafața de 2,34 ha teren drept înzestrarea mamei pârâtei, instanța a atribuit părților loturi din schițe în care nu se regăsesc terenurile la care face referire și a formulat variante proprii considerând că nici una dintre cele solicitate de părți sau formulate de expert nu sunt echitabile.

În acest sens, consideră recurenta că modalitatea de partajare făcută de instanță nu este corectă excluzând din principiu posibilitatea de a analiza cu atenție motivele de casare și obligațiile trasate de Tribunalul B. în decizia anterioară.

Pentru toate motivele expuse mai sus, a solicitat reclamanta ca la formarea loturilor pentru fiecare dintre părți, instanța să ia în considerare faptul că suprafața totală de 4.884 m.p. intravilan (înscrisă în p.c. 468 - 1.200 m.p.; p.c. 343 - 1.000 m.p.; p.c. 14 - 2.034 m.p.; p.c. 467 - 650 m.p.) cuprinde și suprafața de 250 m.p., împreună cu casa de locuit și anexele, atribuite acesteia și mamei sale prin Sentința civilă nr. 5192/28.12.1978; în aceste condiții, se justifică solicitarea sa de a-i fi atribuită în totalitate această suprafață de teren, pentru a respecta dorința bunicului său; de asemenea, invocă în favoarea sa și disp. art. 23 al. (1) din Legea nr. 18/1991, conform căruia terenurile aferente casei de locuit rămân în proprietatea cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora (a se vedea în acest sens, contractul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 44/26.01.1922 în localitatea B., acesta fiind actul avut în vedere de bunicul acesteia la întocmirea testamentului prin care i-a instituit legatari universali pe reclamantă și pe fratele acesteia).

Atribuirea întregii suprafețe de teren din intravilan se justifică și prin faptul că pârâta este o fire foarte violentă, între părți existând neînțelegeri majore, motiv pentru care relațiile de vecinătate ar fi, practic, imposibile.

Consideră recurenta că cea mai echitabilă variantă de partajare a suprafețelor de teren susmenționate este cea indicată de expertul D. F. în ultimul supliment efectuat la raportul de expertiză cadastrală, depus la termenul din 19.10.2010.

În drept recurenta reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă vechi.

Pârâta I. B. M. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 9683/20 iunie 2014 deoarece prin acțiunea pe fond, s-a stabilit ca masă de partajat: 3,47 ha teren arabil și 1, 00 ha teren forestier. Din totalul de 3,47 ha teren arabil, 4884 mp este teren intravilan. Din acest teren a solicitat ca suprafața de 1850 mp să îi revină, iar în compensare, 3034 mp să revină reclamantei. Precizează faptul că a solicitat suprafața în totalitate deoarece o deține din 1978 când a primit-o ca lot în folosință de la C.A.P. M., a investit în potențialul productiv al terenului prin administrarea de îngrășăminte naturale, se învecinează cu p.c. 460, teren aferent locuinței sale. În susținere mai arată că ea are domiciliul în localitatea M., în timp ce reclamanta locuiește la București, ea se ocupă de rânduielile de pomenire a defuncților, îi folosește drept cale de acces de pe domeniul public către locuința sa, vechiul drum fiind impracticabil și din anul 1978 de când reclamanta a câștigat imobilul de pe respectivul teren, nu a îngrijit sau locuit nici o zi în acel imobil, acesta aflându-se în stare de autodemolare.

În această ordine de idei, solicită pârâta, ca în situația în care nu i se va atribui întreaga suprafață de 1850 mp, să i se mărească suprafața de 1200 mp, din cei 1850 mp, cu 150-200 mp, întrucât pe p.c. 467, atribuită reclamantei, are deja construită anexa centralei termice și fosa septică, iar în momentul construcției, reclamanta nu s-a opus. Consideră că această mărire este posibilă deoarece reclamanta, conform loturilor după partajare, deține mai mult teren decât pârâta cu 1750 mp.

De asemenea, solicită îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 9683/20.06.2014 în sensul radierii suprafeței de 1966 m.p. din p.c. 122/34 A (drumul Bucecii) de la rubrica „Lotul nr. 2- atribuie pârâtei B. I. M., pct. 1”, teren ce a fost atribuit reclamantei Lață D. G., fiind menționat la rubrica „Lotul nr. 1”.

Totodată, solicită ca instanța să precizeze ce reprezintă suma de 8000 lei menționată la „valoarea totală a suprafeței de partajat”.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că cererea de recurs declarată de reclamanta Lață D. G. este nefondată și o va respinge ca atare, iar cererea de recurs formulată de pârâta I. B. M. este întemeiată în limitele și pentru considerentele ce succed:

Astfel în ceea ce privește reclamanta Lață D. G. tribunalul la soluția de respingere a acestui recurs a avut în vedere următoarele:

1.Referitor la greșita stabilire de către prima instanță a cotelor ce revin părților după defuncții N. G. și Agripina, Tribunalul reține că hotărârea pronunțată din acest punct de vedere este legală, aceasta întrucât Legea nr. 18/1991 operează o repunere în drepturile succesorale, iar persoanele îndreptățite au avut posibilitatea să formuleze cerere de reconstituire în termenul prevăzut de lege. O asemenea cerere a fost făcută de Lață Agripina (mama recurentei reclamante) la 20.03.1991, prin această cerere, astfel cum rezultă de pe verso-ul acesteia, aceasta recunoscând că vine la moștenirea părinților săi împreună cu nepoții de soră predecedată.

Susținerea recurentei – reclamante că prin sentința civilă nr. 5192 din 28 decembrie 1978 s-au stabilit cotele cuvenite moștenitorilor defuncților bunici, respectiv cota de 1/3 pentru I. S. (mama pârâtei), 1/3 pentru Lață Agripina (mama sa), 1/6 pentru ea și 1/6 pentru Lață D. – M. (aceștia din urmă în calitate de moștenitori testamentari conform testamentului autentificat sub nr. 3747/27.04.1977) și că acestea ar trebui să fie cotele și pentru suprafețele de teren supuse împărțelii, nu poate fi primită, aceasta întrucât la data când s-a pronunțat respectiva sentință s-a avut în vedere doar averea succesorală pe care autorul părților o avea în patrimoniu la acea dată, iar pe de altă parte recurenta nu a solicitat terenul în litigiu la apariția Legii nr. 18/1991 pentru a fi repusă în drepturi.

În plus, într-adevăr Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005 prin art. 33 repune în termen de reconstituire persoanele care nu au făcut cerere în termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991 însă în situația în care dreptul de proprietate a fost deja reconstituit pe numele altei persoane cu calitate de moștenitor, aceste dispoziții rămân fără efect, întrucât nu se poate aduce atingere titlurilor deja emise și a drepturilor care emană din acestea, celor care au înțeles să-și exercite dreptul prevăzut de Legea nr. 18/1991, lege, care în ce privește terenurile reconstituite în baza acesteia, terenuri care la data decesului defunctului N. G. nu se aflau în patrimoniul acestuia ca urmare a scoaterii din circuitul civil și a colectivizării, a adus modificări în ce privește cotele, întrucât reclamanta – recurentă nu moștenește decât cota parte a mamei sale, ea neputând veni în nume propriu la moștenirea bunicului, întrucât la data apariției Legii nr. 18/1991 era în viață mama sa, aceasta pe linie succesorală, fiind îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate după tatăl său, iar pârâta în calitate de nepoată de fiică predecedată.

1. În ce privește suprafața de 2,34 ha teren pe care recurenta – reclamantă o solicită a fi adusă la masa de împărțit întrucât reprezintă înzestrarea mamei pârâtei, I. S., de la defuncții N. G. și Agripina, Tribunalul constată că într-adevăr din probele administrate nu rezultă existența acestei înzestrări, în registrul agricol din 1951 – 1955, I. G. figurând cu suprafața de 5,54 ha, iar N. G. cu suprafața de 3,46 ha, suprafețe de teren care sunt înscrise și în registrul agricol din 1956-1959. Nici actele de vânzare – cumpărare invocate de recurentă, respectiv actul de veșnică vânzare nr. 1488 din 1919 și actul din 25 noiembrie 1931, nu pot face dovada existenței acestei înzestrări întrucât nu s-a dovedit circuitul juridic al acestor suprafețe de teren de la data dobândirii lor în proprietate și până la momentul înscrierii în registrele agricole.
2. Nici critica privind modalitatea de formare și atribuire a loturilor nu este întemeiată întrucât suprafața de teren din intravilan fiind de 4.884 m.p. este comod partajabilă în natură, suprafața de 2.684 m.p. atribuită recurentei fiind suficientă pentru administrarea gospodăriei, susținerile acesteia privind relațiile tensionate cu pârâta nefiind dovedite.

IIRecursul pârâtei B. (I.) M. urmează a fi admis doar în legătură cu greșita includere de prima instanță în ambele loturi a suprafeței de 1966 m.p. din p.c 122/34 A, (drumul bunicii), urmând ca această suprafață să fie înlăturată din lotul pârâtei – recurente .

Referitor la suprafața din intravilan solicitată de pârâtă, Tribunalul constată că prima instanță a atribuit pârâtei suprafața de 1200 m.p. situată în p.c 468 A, iar reclamantei suprafața de 650 m.p. în p.c 467 Cc+ . dovada existenței construcțiilor invocate, această modalitate de împărțire a terenului fiind una echitabilă în conformitate cu disp. art. 673¹⁰ Cod procedură civilă.

În ce privește suma de 8.000 lei reținută de prima instanță ca fiind „valoarea totală a suprafeței de partajat” pârâta – recurentă are la îndemână căi procedurale pentru a lămuri acest aspect, urmând a se adresa instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Lață D.-G. din București, ..1, ., . civile nr. 9683/20 iunie 2014 a Judecătoriei B..

Admite recursul declarat de pârâta I. B. M. din satul M., . împotriva aceleiași sentințe.

Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că înlătură din lotul pârâtei recurente terenul în suprafață de 1966 mp din p.c. 122/34A (drumul Bucecii).

Păstrează restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

H. I. T. N., A. D. B. C.

Red.H.I/18.08.2015

Tehred.FAM/25.08.2015

← Fond funciar. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul BOTOŞANI		Partaj judiciar. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul BOTOŞANI Fond funciar. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul BOTOŞANI