Pretenţii. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 5659/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 506
Ședința publică din 4 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. M. Cășaru
Judecător: V. R.
Judecător: C. D. T.
Grefier: L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T. V., domiciliat în B., ., ., județul B., reprezentat convențional de Cabinetul Individual de Avocatură „A. D. R.” împotriva sentinței civile nr. 1316/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc „L. P.”, cu sediul în B., . nr. 18, județul B.;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 16.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 23.09 și respectiv 30.09.2013 și apoi, pentru constituirea nelegală a completului de judecată, la data de 4.10.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin Sentința civilă nr.1316 pronunțată la data de 18.02.2013 în dosarul civil nr._ a fost admisă exceptia prescrierii dreptului material la actiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. V., in contradictoriu cu pârâtul B. L. P., ca fiind prescrisă.
Pentru a se dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.04.2012 sub nr._ reclamantul T. V. a chemat în judecată pe pârâtul B. L. P. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 29.387,5 ron la care să se adauge dobânda legală aferentă de la data de 23.05.2007 până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, creditoarea SC Viitorul_ G. care avea de recuperate o creanță de la debitoarea . B., s-a adresat B. P. L. pentru executare silit,ă formându-se dosarul execuțional nr. 252/2006.
În derularea procedurii executării silite, este scos la vânzare prin licitație imobilul situat în B., ., ., proprietatea debitorilor garanți imobiliari R. E. și R. C., iar la data de 28.05.2007 reclamantul T. V. adjudecă bunul la prețul de 145.000 ron.
Prețul a fost achitat cu recipisele CEC nr._/24.04.2007 (suma de 10.525 ron) și nr,_/23.05.2007 (suma de 134.475 ron), iar executorul judecătoresc a întocmit actul de adjudecare care constituie titlul acestuia de proprietate procedând și la distribuirea prețului către creditori.
Însă prin sentința civilă nr. 7415/8.12.2008 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 122/RCom/22.06.2009 a Tribunalului B., a fost admisă contestația la executare formulată de debitorii R. E. și R. C., împotriva actelor de executare.
Reclamantul arată că pârâtul este răspunzator de cauzarea prejudiciului în patrimoniul reclamantului, în temeiul art. 5, 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 998 Cod civil.
In dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În susținerea excepției se arată că dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data de 8.12.2008, când a fost pronunțată sentința civilă nr. 7415/8.12.2008 a Judecătoriei B. în dosarul nr._, astfel că acțiunea introdusă la data de 24.04.2012 a fost formulată cu depășirea termenului de trei ani de prescripție.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției prescrierii dreptului material la acțiune invocate de pârât, în temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu din data de 9.02.2006 emis în dosarul de executare 252/2006 al B. P. L., în baza sentinței civile nr. 3257/2006 a Judecătoriei B. prin care a fost obligată . să plăteasca suma de 33.307,24 ron către SC Viitorul_, debitul actualizat fiind de 39.283,95 ron.
Pentru neexecutarea obligatiei a fost vândut la licitație publică imobilul situat în B., ., ., . aparținând garanților ipotecari R. E. și R. C..
La data de 28.05.2007 a fost declarat adjudecatar T. V. pentru prețul de 145.000 ron, care a fost achitat cu recipisa CEC nr._/24.04.2007 pentru suma de 10.525 ron și recipisa CEC nr._/23.05.2007 pentru suma de 134.475 ron.
Prin sentința civilă nr. 7415/8.12.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii R. E. și R. C., fiind desființate toate actele de executare privind imobilul din B. ., ., ..
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia Tribunalului B. nr. 122/RCom/22.06.2009, prin respingerea recursului.
Instanța de fond a reținut că reclamantul prin prezenta acțiune nu a solicitat întoarcerea executării pentru desființarea executării, ci s-a îndreptat împotriva executorului judecătoresc cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, care este supusă prescripției extinctive în termen de 3 ani, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 6 alin. 4 NCC.
Or, sentința civilă nr. 7415/8.12.2008 pronunțată de Judecătoria B. este o hotărâre definitivă, suspensivă de apel, și executorie, astfel că termenul de 3 ani de prescripție a început să curgă odată cu pronunțarea hotărârii.
Așa fiind, prescripția s-a împlinit la data de 8.12.2011 anterior introducerii prezentei acțiuni.
Mai mult decat atât, instanța de fond a apreciat că nu poate reține nici vreo cauză de întrerupere a termenului de prescripție, având în vedere că suma de 115.612,95 ron invocată de reclamant căar fi fost recuperată din prețul de adjudecare, nu corespunde cu recipisele consemnate pentru cumpărarea imobilului situat în B. ., ., ., astfel cum sunt specificate în actul de adjudecare.
Suma de 115.612,95 ron eliberată la data de 3.09.2009 a fost consemnată cu recipisa nr._ din data de 31.05.2007, iar cele două recipise aferente imobilului adjudecat au fost consemnate la datele de 24.04.2007, respectiv 23.05.2007.
Mai mult decat atât, nu corespund nici sumele consemnate, la data adjudecării respective 10.525 ron și 134.475 ron, pe când suma recuperată este de 115.612 ron.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul de a se admite acțiunea civilă.
În expunerea motivelor de recurs, se invocă faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Sub acest aspect, recurentul reclamant arată că este greșită statuarea instanței cu privire la împrejurarea că plata realizată de pârât la data de 3 septembrie 2009 nu ar constitui o cauză de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune al reclamantului întrucât suma restituită de pârât acestuia nu corespunde cu cea consemnată în recipisele pe baza cărora a fost achitat prețul de către adjudecatar și că aceasta ar fi fost mai mică decât acest preț.
Se arată că recipisele de restituire nu puteau avea în mod obiectiv același număr ca și recipisa de consemnare a prețului după cum nici suma n-a fost aceeași pentru că dacă s-ar fi restituit întreaga sumă, reclamantul nu mai avea interesul promovării acțiunii de față.
După achitarea prețului de către adjudecatarul reclamant în suma totală de 145.000 lei (10.525 lei - garanția de participare consemnată cu recipisa nr._/1/24.04.2007 și diferența de 134.575 lei consemnată cu recipisa nr._/1/23.05.2007), pârâtul a procedat la distribuirea prețului la data de 28 mai 2007 către creditoarea . G., respectiv suma de 29.387,05 lei.
Recurentul arată că în această situație restituirea făcută de pârât la data de 3.09.2009 din suma totală ce trebuia restituită reclamantului, constituie o recunoaștere a dreptului reclamantului reprezentând în mod categoric cauza legală de întrerupere a prescripției și că din acest moment începe să curgă o nouă prescripție.
Se arată că acțiunea de față, întemeiată pe dispozițiile art. 5, 45 alin. 1 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 în referire la art. 998 cod civil este admisibilă.
În recurs, intimatul pârât nu a depus întâmpinare, însă prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului.
Nu au fost solicitate probe în calea de atac.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs și a celor care se iau in considerare din oficiu instanța reține ca recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul prin prezenta acțiune, nu a solicitat întoarcerea executării pentru desființarea executării, ci s-a îndreptat împotriva executorului judecătoresc cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, care este supusă prescriptiei extinctive în termen de 3 ani, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 6 alin. 4 NCC.
Tribunalul reține că sentinta civilă nr. 7415/8.12.2008 pronunțată de Judecătoria B. prin care au fost desființate actele de executare silită este o hotărâre definitivă și executorie, astfel că termenul de prescripție de 3 ani pentru promovarea prezentei acțiuni a început să curgă odată cu pronunțarea hotărârii.
În recurs, recurentul invocă împrejurarea potrivit căreia plata realizată de pârât la data de 3 septembrie 2009 constituie o cauză de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune al reclamantului întrucât suma restituită de pârât acestuia se referă la cea consemnată în recipisele pe baza cărora a fost achitat prețul de către adjudecatar și că recipisele de restituire nu puteau avea în mod obiectiv același număr ca și recipisa de consemnare a prețului după cum nici suma n-a fost aceeași pentru că dacă s-ar fi restituit întreaga sumă, reclamantul nu mai avea interesul promovării acțiunii de față.
Tribunalul reține că suma de 115.612,95 lei invocată de reclamant ca fiind o plată realizată de pârât la data de 3 septembrie 2009 are înscrisă ca recipisă nr._ din data de 31.05.2007, în timp ce sumele aferente imobilului adjudecat au fost consemnate prin două recipise la datele de 24.04.2007 și 23.05.2007.
Astfel, tribunalul nu poate primi susținerea recurentului că ar fi fost recuperată din prețul de adjudecare în condițiile în care, în cauză, recipisa prin care s-a făcut plata la data de 03.09.2009 nu corespunde cu recipisele prin care s-au consemnat sumele pentru cumpărarea imobilului situat in B. ., ., ., astfel cum sunt specificate în actul de adjudecare.
Suma de 115.612,95 ron eliberată la data de 3.09.2009, are înscrisă recipisa nr._ din data de 31.05.2007, deși sumele aferente imobilului adjudecat au fost consemnate cu două recipise emise la data de 24.04.2007, respectiv 23.05.2007.
Tribunalul constată că aceste două recipise nu apar înscrise în consemnarea sumei de 115.612,95 ron, despre care se susține că reprezintă o plată ce ar fi fost făcută de pârât la 03.09.2009.
Raportat la acestea, în mod corect instanța de fond a considerat că nu se poate reține vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției și că acesta a început să curgă de la data de 8.12.2008, când a fost pronunțată sentința civilă nr. 7415/8.12.2008, termenul fiind împlinit la data de 8.12.2011, anterior introducerii prezentei acțiuni.
În consecință, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. V., domiciliat în B., ., ., județul B., reprezentat convențional de Cabinetul Individual de Avocatură „A. D. R.” împotriva sentinței civile nr. 1316/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc „L. P.”, cu sediul în B., . nr. 18, județul B.;
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. Cășaru V. R. C. D. T.
Grefier,
L. E. P.
Red. RV/Tehnored.RV
2 ex./05.11.2013
Judecător fond – D. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Evacuare. Decizia nr. 473/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
