Validare poprire. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 13841/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B. - Secția I Civilă
decizia civilă nr. 84
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Președinte – P. B.
Judecător – V. V.
Grefier – M. C.
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de creditorul A. M. cu domiciliul în B., . nr. 51, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 547 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu debitorul Inspectoratul de Poliție al Județului B. cu sediul în B., ..10.12, jud. B., și terțul poprit T. M. B. cu sediul în B., ., jud. B., având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr._, constată:
Prin sentința civilă nr. 547 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a respins a neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect validare poprire formulată de creditorul A. M., în contradictoriu cu debitorul Inspectoratul de Poliție Județean B. și terțul poprit T. M. B..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de creditorul A. M. a solicitat în contradictoriu cu debitorul Inspectoratul de Poliție al jud. B. și terțul poprit T. Mun. B., validarea popririi prin care terțul poprit să fie obligat să îi plătească creditorului suma datorată.
Creditorul, a motivat că prin decizia nr.2097/07.10.2010 a Curții de Apel G. s-a hotărât obligarea debitorului la calcularea și achitarea drepturilor salariale cuvenite ca urmare a majorării cu 100% a coeficienților de ierarhizare ai salariului de funcție, având în vedere prevederile OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, pentru perioada 01.04._09, suma datorată urmând a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Având în vedere că debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată conform hotărârii învestite cu titlu executoriu, prin B. „P. L.”, creditorul a solicitat și obținut încuviințarea executării silite prin încheierea nr.845/2012 a Judecătoriei B., debitorul fiind somat în acest sens la data de 15.03.2012, somație depusă în copie f. 14 din dosar.
La data de 17.09.2012, după 6 luni de la somare, B. „P. L.” a solicitat terțului poprit înființarea popririi asupra conturilor debitorului prin adresa comunicată la data de 17.09.2012, cu respectarea prevederilor legale.
Terțul poprit a comunicat B. că nu se poate înființa poprirea asupra conturilor debitorului, cu adresa nr._ din 21.09.2012, invocând prevederile OG nr.22/2002, ale Legii nr.92/2011, precum și prevederile Ordinului MFP nr.2336/2011.
Arată creditorul că executorul judecătoresc a respectat întocmai prevederile legale in vigoare, că Ordinul MFP nr. 2336/2011 a fost anulat prin sentința civilă nr.6965/22.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București fiind considerat ca având un caracter vădit abuziv.
În drept creditorul a invocat prevederile art.460 și urm. C.proc.civ.
Debitorul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată. Mai susține debitorul că potrivit art.1 alin.2 din OG nr.22/2002, astfel de creanțe reprezentând drepturi salariale, nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Debitorul a motivat că, prin decizia civilă irevocabilă nr. 2097/2010 a Curții de Apel G., s-au acordat o . drepturi de natură salarială constând în majorarea unor sporuri unui grup de polițiști din cadrul IPJ B., printre care și creditorului.
S-a încercat punerea în executare de bunăvoie a hotărârii instanței, conform art.3711 C.proc.civ. însă, din cauza constrângerilor de natură bugetară, aceasta nu a putut fi pusă în executare.
Oricum, IPJ prestează un serviciu de utilitate publică și face parte din sectorul bugetar în sensul art. 1 alin.4 din OUG nr. 71 din 2009, caz în care, în baza art.1 din ordonanță plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la 31.12.2011 trebuie să se realizeze după o procedură de executare specială: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plătește 10%, 2014-25%, 2016-35%. Până la finalizarea acestor termene de plată executarea silită se suspendă de drept.
Până la data formulării cererii creditorul a și primit 5% din valoarea titlului executoriu; dispozițiile OUG nr.71/2009 nu pot fi ocolite, reprezentând o lege specială care derogă de la dreptul comun reprezentat de prevederile Codului de procedură civilă, și se completează cu dispozițiile acestui cod. Faptul că terțul poprit a refuzat expres înființarea popririi asupra conturilor debitorului nu justifică cererea de validare a popririi asupra întregii sume datorate creditorului.
În drept au fost invocate prevederile OUG nr.71/2009 actualizată, OG nr.22/2002 și ale OMFP nr.2336/2011.
La termenul de judecată din data de 21.11.2012, terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a M. B. – T. M. B. a solicitat termen pentru formulare întâmpinare.
Prin întâmpinare terțul poprit invocă de asemenea prevederile OUG nr.71/2009 actualizată,prin care executarea silită a titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar a fost suspendată, și eșalonată.
Arată că prin decizia 1533/2011 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt constituționale, și în același sens este și practica recentă a CEDO.
Arată că până la data formulării cererii creditorul a și primit 5% din valoarea titlului executoriu.
În motivare a arătat că executarea silită a sumelor reprezentând drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar este suspendată de drept, plata acestora se face eșalonat conform OUG 71/2009. A arătat că a comunicat executorului că nu se poate înființa poprirea asupra conturilor debitorului deoarece acesta deține numai sume necesare cheltuielilor de organizare și funcționare, sume ce nu pot fi poprite conform dispozițiile OG 22/2002, Legii 92/2011 și Ordinului MFP 2336/2011. Prin decizia Curții Constituționale nr. 1533/28.11.2011 s-a constatat că dispozițiile Legii pentru aprobarea OUG 71/2009 sunt constituționale, în același sens fiind și practica recenta CEDO.
La dosarul cauzei au fost depuse actele întocmite în dosar de executare nr. 77/2012 al B. L. P., necesare soluționării cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Creditorul a solicitat B. „P. Luciam” începerea executării silite contra debitorului IPJ- B. în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2097/07.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel G. – Secția contencios administrativ și fiscal, prin care debitorul din prezenta cauză a fost obligat să plătească creditorului suma de 63.847 lei, la care să se adauge rata inflației actualizată la data plății efective, fiind format dosarul de executare nr.77/2012.
Prin încheierea nr.850/07.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a încuviințat executarea silită cu privire la titlul executoriu arătat, fiind emisă ulterior (la data de 15.03.2012) o somație către debitor pentru suma totală de 71.303,29 lei (63.847 lei + 7.456,29 lei cheltuieli de executare), somația fiind comunicată în aceeași zi, f. 4 verso.
La data de 17.09.2012 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani sau bunuri mobile incorporabile datorate sau pe care le va datora terțul poprit T. B. debitorului, până la concurența sumei totale de 69.509,29 lei, adresa de înființare fiind comunicată la aceeași dată, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosarul f. 5 verso.
Terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc adresa nr._/21.09.2012, precizând că în speță sunt aplicabile prevederile OG nr.22/2002, ale Legii nr.92/2011, precum și prevederile O.M.F.P. nr.2336/2011, că nu se poate înființa poprirea asupra conturilor debitorului deoarece acesta deține numai sume necesare cheltuielilor de organizare și funcționare conform bugetului de venituri și cheltuieli.
Potrivit art.454 alin.1 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.452 C.proc.civ., înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Conform art.460 alin.1 și 2 C.proc.civ, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmărită a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. În cazul în care în baza probelor administrate se constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța de executare va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi.
Textele legale menționate conțin procedura de validare a popririi, și presupun existența unei popriri legal înființate.
Instanța va constata mai întâi că O.M.F.P. nr. 2336/2011 pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului nu instituie o procedură specială față de dreptul comun; astfel art.1 din anexă arată că „prezenta procedură reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art.1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr.288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit”. Deci ordinul în sine nu conține norme derogatorii de la dreptul comun privind procedura de înființare a popririi, ci se adresează însăși Trezoreriilor și instituțiilor publice, ca o procedură internă între instituții pentru aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii.
Potrivit OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar se instituie însă o procedură specială, derogatorie, care include și titlul executoriu ce face obiectul prezentei cereri de validare a popririi.
Astfel art.1 din OUG nr.71/2009, prevede că „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Instanța a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art.11 raportat la art.20 din Constituția României, care trimit la blocul de convenționalitate în materia drepturilor omului din care face parte Convenția europeană a drepturilor omului – interpretată prin prisma jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului (în continuare CEDO).
Potrivit art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...].” Conform art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile sus-menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau în vederea asigurării plății impozitelor sau altor contribuții sau amenzi.”
În cauză se pune problema compatibilității prevederilor OUG nr.71/2009 cu dispozițiile din Convenția europeană a drepturilor omului invocate, interpretate prin prisma jurisprudenței CEDO în materie (suspendarea de drept a executării silite și eșalonarea pe o durată de 4 ani a drepturilor bănești câștigate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile constituind ingerințe în dreptul la un proces echitabil și în dreptul de proprietate).
Instanța națională va cerceta, în funcție de aceste criterii, dacă în cauză există un echilibru între scopul urmărit de autorități și interesul creditorului din cauza de față.
Astfel cum arată și Curtea Constituțională a României prin decizia nr.1533/2011 prin care s-a pronunțat în sensul constituționalității prevederilor OUG nr.71/2009, există o problemă sistemică ce rezultă din plata sumelor de bani care ar trebui executate și de impactul acesteia asupra stabilității economice și financiare a țării.
Din adresa nr._/06.11.2012, f. 21 din dosar, rezultă că până la data de 17.10.2012 când a fost înregistrată prezenta cerere creditorul a primit suma de 2543 lei brut în baza titlului executor decizia nr.2097/07.10.2010 a Curții de Apel G..
Instanța constată în cauză că debitorul nu refuză executarea celor 5% aferenți anului 2012. Prin urmare, faptul că nu se poate executa întreaga sumă nu înseamnă că statul nu garantează executarea, executarea uno ictu fiind doar o modalitate de executare. Mai mult, debitorul nu a negat nici existența și nici întinderea despăgubirilor constatate prin hotărârea judecătorească și, prin urmare, nu poate fi vorba în nici un caz de o încălcare a dreptului de proprietate.
Instanța consideră, față de cele arătate, că, în cauza de față, statul a păstrat un echilibru între scopul urmărit prin eșalonare și interesul creditorului de a executa întreaga creanță stabilită printr-un titlu executoriu a cărei existență și întindere nu este contestată de debitorul – instituție publică. Așadar, dreptul la un proces echitabil a fost respectat în cauză.
Prin urmare, debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței astfel cum a fost eșalonată fiind amânată până la sfârșitul fiecărui an. Creditorul va putea apela la procedura validării popririi numai după expirarea termenelor prevăzute de OUG nr. 71/2009 și numai în limita sumelor ce trebuie plătite în acei ani.
Potrivit art.379 C.proc.civ., nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța invocată de creditor nu este însă exigibilă față de prevederile OUG nr.71/2009, astfel că la momentul înființării popririi (17.09.2012) nu au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă. Prin urmare, poprirea nu a fost legal înființată, întrucât potrivit ordonanței, orice procedură de executare se suspendă de drept pe durata termenului de eșalonare, adresa de înființare a popririi reprezentând un act de executare.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul A. M. și a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii și validării popririi.
Apelantul a motivat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a respins cererea de validare a popririi pentru sumele datorate de către debitorul IPJ B. în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Apelantul a susținut că în perioada 2011 -2012, IPJ B. a efectuat plăți integrale către unii angajați care au declanșat procedura executării silite în baza unor titluri executorii ce au ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, încălcând prevederile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009.
Consideră că prevederile art. 2 din OUG nr. 22/2002 nu stabilesc o excepție de la regula de drept comun, aceea a executării de bună voie a debitelor și că, chiar instituțiile bugetare urmează dreptul comun și sunt obligate să execute de bună voie titlurile executorii.
De asemenea, a invocat dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2002 care prevăd că, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată, creditorul poate cere executarea silită potrivit Cod de procedură civilă.
Legea prevede că doar în lipsă de fonduri există un termen de 6 luni în care debitorul este obligat să găsească resursele necesare acoperirii creanței, iar hotărârea judecătoreasă are putere obligatorie.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Intimatul a motivat că apelantul a primit 5% din suma calculată și indexată la data de 17.08.2012.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor O.G. nr. 22/2002; O.U.G. nr. 71/2009 și a invocat Decizia CEDO din 4.09.2012 prin care s-a stabilit că eșalonarea plăților de către Guvern nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate.
În apel nu s-au administrate probe.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de intimat și a dispozițiilor legale incidente constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Sentința pronunțată de instanța de fond este în deplin acord atât cu norma de drept internă, respectiv OUG nr. 71/2009, cât și cu actuala jurisprudență a CEDO, care a statuat că, în condițiile în care obligațiile prevăzute în hotărârile judecătorești definitive au fost executate parțial, chiar și în modalitatea eșalonării pe o perioadă de timp mai îndelungată, nu se poate reține un refuz din partea statului de a-și achita obligațiile.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009, pe perioada stabilită pentru eșalonarea plăților, orice executare silită se suspendă de drept.
Încălcarea acestor dispoziții de către instanță ar constitui o nesocotire a forței obligatorii a legilor statului.
S-ar putea susține faptul că prin neexecutarea unor hotărâri judecătorești, statul ar nesocoti forța obligatorie a acestora, care au putere de lege.
Și de o parte, și de cealaltă, trebuie să se țină seama de consecințele executării obligațiilor pe plan economic și de sarcina pe care trebuie să o suporte bugetul statului, fără să se producă dezechilibre majore.
Așa cum corect a reținut prima instanță, statul a păstrat un echilibru între scopul urmărit prin eșalonare și interesul creditorului de a executa întreaga creanță stabilită printr-un titlu executoriu a cărei existență și întindere nu este contestată de debitorul – instituție publică și că dreptul la un proces echitabil a fost respectat în cauză.
Pentru considerentele expuse urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, Tribunalul să respingă ca nefondat apelul și să păstreze ca temeinică și legală sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul A. M., cu domiciliul în B., ., nr. 51, județul B., împotriva sentinței civile nr. 547 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în municipiul B., .. 10 -12, județul B. și T. M. B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2013.
Președinte Judecător
P. B. V. V. Grefier
M. C.
Red. V. V.
5ex/4.04.2013
Jud. fond L. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
