Contestaţie la executare. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 8516/196/2012
Dosar nr._ OPERATOR DATE 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 209
Ședința publică din 25.03.2013
Completul constituit din:
Președinte: V. R.
Judecător: A. M. Cășaru
Judecător: L. M.
Grefier: A. Ș. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5510/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. G., cu domiciliul în B., Calea Călărașilor, nr. 305, .. 2, ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera a dispus amânarea inițială a pronunțării la data 25.03.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5510/05.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis cererea formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și a anulat actele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr._/29.12.2011.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21.06.2012 sub nr._ contestatorul B. G. a solicitat anularea actelor de executare emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. în cadrul dosarului de executare nr._/29.12.2011.
A mai reținut că s-a arătat de către contestator că a fost somat de intimată să achite suma de 688,56 lei, deși nu cunoaște detalii despre suma pe care o are de plătit; a solicitat relații intimatei despre aceste aspecte, primind răspunsul pe care l-a anexat la cererea de chemare în judecată și de asemenea a solicitat relații de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. referitoare la veniturile obținute în anul 2007 și proveniența acestora.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând probatoriile administrate în cauză, instanța de fond a constatat că, contestatorul este executat silit de intimată conform titlului executoriu cu nr._/29.12.2011 în privința sumei de 688,56 lei reprezentând contribuție datorată la fondul asigurărilor sociale de sănătate și majorări de întârziere, contestatorul fiind somat prin somația cu același număr emisă la aceeași dată să achite această sumă. În astfel de cazuri intimata procedează la măsuri de executare silită conform prevederilor art. 216 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.
Instanța a considerat că și în această situație măsurile de executare silită se efectuează în temeiul unui titlu de creanță ce devine titlu executoriu conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Într-o astfel de situație, deși există prevederi speciale în cuprinsul art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, acest act normativ nu specifică faptul că urmărirea silită poate fi executată în lipsa unui titlu de creanță.
S-a mai constatat că din cuprinsul titlului executoriu nr._/29.12.2011 rezultă că executarea silită a contestatorului a avut drept temei titlul de creanță cu nr._/10.12.2011, dar intimata nu a făcut dovada existenței acestui titlu de creanță și nici a comunicării sale către contestator, pentru ca acesta să fie în măsură să își exercite dreptul de contestare a acestora conform prevederilor art. 205 din OG nr. 92/2003. S-a solicitat intimatei să depună în copie dosarul de executare, dar aceasta nu s-a conformat, deși a fost sancționată în acest sens și cu amendă judiciară.
Instanța a apreciat că se impunea comunicarea acestui titlu de creanță contribuabilului și după rămânerea sa definitivă prin neatacare sau respingerea acțiunii conform art. 205 din OG nr. 92/2003 să fie emis titlul executoriu, somația și celelalte acte de executare. În acest mod contestatorul a fost pus în imposibilitatea exercitării căii legale de atac prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 întrucât creanța stabilită a fost pusă direct în executare silită.
În condițiile în care procedura executării silite s-a efectuat fără existența unui titlu de creanță care, pe cale de consecință, nu a fost comunicat contestatorului, deși a fost menționat în cuprinsul titlului executoriu contestat, s-a constatat că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă creditoarea intimată Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a invocat limitele contestației la executare prevăzute de art. 172 din OG nr. 92/2003 și a susținut că actele de executare contestate au fost emise și comunicate cu respectarea art. 41-44 din OG nr. 92/2003, neexistând motivele prevăzute de art. 46 pentru anularea lor.
De asemenea, a invocat Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prevederile art. 211, art. 215 alin. 3, art. 216, art. 219 lit. d, art. 257 alin. 1 și alin. 2 lit. f, art. 261 din Legea nr. 95/2006, art. 9, art. 11 lit. d și art. 55 alin. 2 din OG nr. 150/2002 și art. 11 și art. 13 alin. 2 și 3 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, susținând că în baza acestor prevederi contestatorul trebuia să anunțe și să plătească contribuția la fondul de sănătate pentru veniturile impozabile realizate în anul 2007, precum și majorări de întârziere.
Contestatorul intimat a formulat întâmpinare prin care a învederat că din 2003 nu a mai realizat niciun venit impozabil, plecând să lucreze în străinătate și că și-a vândut acțiunile pe care le deținea la FPP II M., iar pentru venitul în sumă de 2 lei cu care figura în anul 2007 trebuia să fie anunțat că reprezintă debit, pentru a-l putea plăti în termen legal.
Ca dovadă a celor susținute a depus înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Art. 141 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”; față de dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 citat anterior reiese că un astfel de titlu este și decizia de impunere, iar conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Față de textele de lege citate se constată că era necesar ca titlul executoriu să fie emis pe baza unui titlu de creanță care să individualizeze creanța fiscală și care să fi fost comunicat intimatului.
În speță, verificând actele dosarului tribunalul observă că recurenta nu a făcut dovada existenței titlului de creanță nr._/10.12.2011 menționat în titlul executoriu și a faptului că acest titlu de creanță a fost comunicat intimatului potrivit prevederilor legale.
Prin urmare, în lipsa titlului de creanță și a dovezii că a fost comunicat debitorului pentru a putea fi contestat pe calea contenciosului administrativ, conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, nu se poate reține că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis legal.
În această situație se apreciază că măsura anulării actelor de executare dispusă de prima instanță este temeinică și legală, astfel că susținerile recurentei referitoare la existența și modul de stabilire a obligațiilor fiscale ale intimatului către fondul de sănătate sunt irelevante.
În ce privește opinia recurentei cum că titlul executoriu nu poate fi anulat decât în situațiile prevăzute de art. 46 Cod procedura fiscală, tribunalul constată că este nefondată deoarece art. 141 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
În condițiile în care decizia de impunere care trebuie să stea la baza titlului executoriu este anulată sau nu există, nefiind emisă, titlul executoriu ce trebuie să fie emis în baza acesteia nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Or, pe calea contestației la executare reglementată de art. 172-175 Cod procedură fiscală instanța poate constata nulitatea unui titlu executoriu nu numai pentru motivele prevăzute de art. 46 din Codul de procedură fiscală, ci și pentru faptul că titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu a fost anulat sau nu există.
Întrucât motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5510/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. G., cu domiciliul în B., Calea Călărașilor, nr. 305, .. 2, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2013.
Președinte Judecători Pt. Grefier,
V. R. A. M. Cășaru L. M. A. Ș. S.
aflată în C.M.
P.-grefier Tribunal
G. M.
Tehnored. C.A.M./24.04.2013
2 ex.
Jud. fond M.F. C.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 625/2013. Tribunalul BRĂILA | Validare poprire. Decizia nr. 5/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
