Contestaţie la executare. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 668/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică de la 7.05.2013
Președinte – A. R.
Judecător – C. D. T.
Judecător –V. A.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta M. G. prin procurator L. S., cu domiciliul în B., . județul B., ffl în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr.3519/8.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 29.04.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 7.05.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.01.2012 sub nr._ reclamanta M. G. a formulat în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., contestație la executare împotriva somației de plată nr._/29.12.2011 și a titlului executoriu cu același număr și dată, solicitând anularea acestora și încetarea oricărui act de executare silită, cu suspendarea executării silite până la soluționarea contestației conform art. 148/2 C.pr.fiscală.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat în esență că a primit de la intimată somația de plată pentru debitul de 1385,13 lei, dar consideră actele emise de aceasta ca fiind date cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materie, impunându-se anularea lor. S-a susținut că din cauza începerii executării, prin transmiterea somației de executare, mai înainte de a i se comunica titlul de creanță, contestatoarea a fost pusă in imposibilitatea de a cere controlul administrativ fiscal al unui asemenea titlu. A solicitat să se constate că nu are calitatea de asigurat și în consecință nu ii revine nici obligația plății contribuției de asigurări de sănătate.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Deliberând asupra contestației la executare deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 3519/8.05.2012, a respins-o ca neîntemeiată.
S-a reținut că la data de 17.10.2011 intimata a emis decizia de impunere nr._ privind obligația de plată a contribuabilului M. G. pentru suma de 1365,53 lei, reprezentând contribuția de asigurări de sănătate și majorări de întârziere. Decizia a fost comunicată contribuabilului, fiind formulată de către acesta la data de 12.01.2012 contestație împotriva deciziei de impunere, care nu a fost soluționată de C. B..
Intimata a emis la data de 29.12.2011, somația si titlul executoriu nr._, fiind înștiințată contestatoarea că figurează în evidențele intimatei cu suma de 1385,13 lei pentru care s-a început executarea silită.
Prin prezenta contestație formulată la data de 16.01.2012 s-a solicitat anularea somației de executare și a titlului executoriu nr._/29.12.2011.
S-au reținut prevederile art.172 cod procedură fiscală apreciindu-se că, pe calea contestației la executare, contestatoarea poate invoca doar apărări care țin de modul în care este efectuată executarea silită, iar nu apărări care, pe fond, pun în discuție creanța stabilită prin titlul executoriu (decizia de impunere).
Având în vedere faptul că s-a formulat contestație împotriva titlului fiscal de creanță – decizia de impunere nr._ /17.10.2011, care nu a fost soluționată de intimată, s-a apreciat că aceasta nu poate solicita, pe calea contestației la executare împotriva actelor de executare emise, desființarea titlului de creanță, având la dispoziție, acțiunea în contencios administrativ împotriva soluției date în contestația administrativă, sau în lipsa acesteia, acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei de impunere, ca urmare a refuzului autorității de a răspunde în termenul prevăzut de lege.
Faptul că decizia de impunere nu a fost comunicată anterior somației și titlului executoriu nr._/29.12.2011, astfel cum a susținut contestatoarea, s-a considerat că nu a produs acesteia nici o vătămare care să conducă la anularea actelor de executare pentru acest motiv, fiind formulată contestație împotriva deciziei de impunere, iar prin formularea contestației în contencios administrativ se poate solicita și obține și suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Indiferent dacă titlul de creanță, reprezentat de decizia de impunere nr._/ 17.10.2011, a devenit, prin ajungerea la scadență, titlu executoriu, s-a arătat că această decizie de impunere rămâne un act administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ de drept comun - respectiv de competența tribunalului – secția de contencios administrativ, judecătoria fiind doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de legea specială, instanță de contencios administrativ.
S-a observat că titlul executoriu îl reprezintă decizia de impunere al cărei termen de plată s-a împlinit, iar nu înscrisul ce poartă aceasta denumire, emis odată cu somația de executare, și care reprezintă un simplu act de executare ce însoțește somația.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta Macrineanu G. arătând că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei deși se impunea suspendarea judecății până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ, acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere emisă pentru suma de 1385,13 lei. Mai mult, se susține că instanța de fond a apreciat că ar trebui să se admită excepția necompetenței materiale cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare Tribunalului B. – secția contencios administrativ și fiscal. Se precizează de către contestatoare că nu are calitatea de asigurat, că nu realizează venituri impozabile în România din perioada 2007-2008, că nu are domiciliu sau reședința în această țară, plătind contribuția de sănătate în Spania, unde are o tanchetă sanitară.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă urmează a nu fi luată în considerare atât timp cât contestația administrativă privește decizia de impunere nr._/17.10.2011 care nu a constituit temei al eliberării titlului executoriu contestat în prezenta cauză. Așa fiind, nu se poate reține că dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de valabilitatea sau nu a deciziei de impunere contestate.
În aceste condiții vom analiza dacă titlul executoriu pus în executare a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii sale.
Conform art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Părțile nu au depus la dosar deciziile de impunere menționate în titlul executoriu (_/17.10.2011,_/17.10.2011), recurenta susținând că acestea nu au fost comunicate, iar intimata nefăcând dovada emiterii lor, comunicării către contestatoare, pentru a se putea verifica dacă titlul executoriu a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare aplicabile.
Apreciem că în lipsa deciziilor menționate în titlul executoriu, acesta nu poate avea o existență de sine-stătătoare. Potrivit dispozițiilor legale invocate titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală și devine titlu executoriu. Însă așa cum am arătat deciziile de impunere menționate în titlu nu au fost comunicate recurentei contestatoare pentru a fi contestate pe calea contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel cum reține instanța de fond.
În ceea ce privește deciziile de impunere nr._/7.10.2011 și_/9.05.2012, reținem că acestea nu au fost avute în vedere la emiterea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.
Recurenta nu a prezentat o explicație relativ la această situație, respectiv neconcordanța dintre deciziile de impunere emise și comunicate contestatoarei recurente și deciziile menționate în titlul executoriu. Recurenta nu a prezentat o explicație relativ la necomunicarea titlurilor de creanță, încălcarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală. Aceasta a susținut doar că aceste nemulțumiri nu pot face obiectul unei contestații la executare formulată potrivit dispozițiilor art. 172 Cod procedură fiscală, partea având posibilitatea exercitării contestației prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Însă așa cum am arătat în lipsa comunicării titlurilor de creanță nu se poate reține culpa recurentei.
Așa fiind, tribunalul urmează să constate că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis cu nerespectarea dispozițiilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu vom mai analiza celelalte susțineri ale părților.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl admită ca atare, să modifice sentința în sensul admiterii contestației la executare și anulării titlului executoriu și somației nr._/29.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta M. G. prin procurator L. S., cu domiciliul în B., . județul B., ffl în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr.3519/8.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B..
Modifică sentința în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. G. prin procurator L. S., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B..
Anulează titlul executoriu și somația nr._/29.12.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.05.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
A. R. C. D. T. V. AlionteAdina B.
Tehnored.R. A./Dact.B..A./2 ex./13.05.2013/Jud.fond.B. A.A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
