Fond funciar. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 1839/226/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 534/R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurentul reclamant L. V. și recurentul pârât O. M., Primarul Comunei Hârseni, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar împotriva sentinței civile nr. 2396/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când părțile, prin apărători, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.03.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru termenul din 02.04.2013 și, respectiv pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2396/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil_ s-a admis în parte cererea formulată și precizată de către reclamantul L. V., în contradictoriu cu Primarul . de președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hârseni, și în consecință, s-a dispus transformarea pentru perioada 29 septembrie 2011 – 27.11.2012, daunele cominatorii la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 690/2011, în daune interese compensatorii, în cuantum de 1395 lei, obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 1395 lei, restul pretențiilor fiind respinse, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dos. civ. nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acțiunea reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului L. I., formulată în contradictoriu cu Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hârseni și Primarul . de președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hârseni, cel din urmă fiind obligat să-i plătească reclamantului suma de 5 lei pe zi, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data introducerii acțiunii și până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu terenul în suprafața totală de 16,75 ha, teren situat pe raza satului Mărgineni, reconstituit prin Hotărârea nr. 13/1991 a Comisiei Județene B. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamantului revenindu-i o cotă de 1/7 părți din această suprafață.
Instanța a reținut că potrivit Deciziei nr. 20/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor obligației
convenite, și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revenind instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective,să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Instanța a constatat că prin procesele verbale de punere în posesie nr. 2312/18.05.2011 și 2318/18.05.2011(filele 38,39) întocmite pentru o suprafață de 6,50 ha teren arabil, semnate de patru dintre moștenitorii numitelor L. R. și Șendruc M., pârâtul și-a îndeplinit parțial obligația de punere în posesie cu această suprafață, nefiind astfel culpa acestuia că reclamantul a refuzat să semneze aceste procese verbale de punere în posesie, acesta solicitând să fie pus în posesie cu întreaga suprafață de teren, și nu parțial. Deasemenea, din răspunsul la interogatoriul formulat de către primarul . de președinte al Comisiei Locale de aplicare a fondului funciar Hârseni reclamantului L. V., (fila 86), instanța reține că din totalul de 16,75 ha, fratele reclamantului, L. G., are în posesie 12,40 ha (5,90 ha fără proces verbal de punere în posesie și 6,50 ha cu proces verbal de punere în posesie întocmit din anul 2011), astfel că pârâtul este în culpă pentru neîndeplinirea obligației de punere în posesie doar pentru diferența de suprafață de 4,35 ha teren cuvenite moștenitorilor defunctelor L. R. și Șendruc M., iar din această suprafață cota de 1/7 ce revine reclamantului este de 0,62 ha.
În prezenta cauză, reclamantul, care se află în stare de indiviziune alături de ceilalți moștenitori ai defunctelor L. R. și Șendruc M., a solicitat transformarea daunelor interese pentru cota de 1/7 din întreaga suprafață de 16,75 ha, respectiv de 2,40 ha, ori așa cum am arătat mai sus suprafața ce va fi avută în vedere pentru stabilirea prejudiciului va fi cea de 0,62 h.
Condițiile atragerii răspunderii civile delictuale sunt existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu. Fapta ilicită a pârâtului o constituie neîndeplinirea obligației de a-l pune în posesie pe reclamant cu suprafața de 0,62 ha ( pentru cota de 1/7 din 6,50 ha –există întocmit procesul verbal de punere în posesie din anul 2011 de către pârât și acest teren se află în posesia fratelui reclamantului, iar pentru cota de 1/7 din 5,90 ha teren- acesta se află în posesia fratelui său, fără proces verbal de punere în posesie), există prejudiciu pentru nefolosința terenului în suprafață de 0,62, celelalte suprafețe de teren fiind lucrate de fratele reclamantului, legătura de cauzalitate rezultând din această faptă, iar vinovăția pârâtului este dovedită, acesta nefăcând dovada îndeplinirii obligației de punere în posesie a reclamantului și cu suprafața de 0,62 ha.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantului de transformare, pentru perioada 29 septembrie 2011 – 27.11.2012, a daunelor cominatorii la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 690/2011, în daune interese compensatorii este întemeiată.
În privința prejudiciului cauzat reclamantului prin neexecutarea de către pârât a obligației de a-l pune în posesie cu suprafața de 0,62 ha, instanța a reținut următoarele:
Deși din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă categoria de folosință a terenurilor reclamantului, față de decizia Tribunalului nr. 1480/R/2011(f. 10-13) prin care s-a menținut sentința civilă nr. 669/2011 a Judecătoriei F. ce a avut ca obiect transformarea daunelor interese solicitate de către reclamantul L. V., însă în nume propriu, pentru același teren al defunctelor L. R. și Șendruc M., instanța va avea în vedere aceeași categorie de folosință a terenului pentru stabilirea prejudiciului, respectiv teren arabil cultivat cu cartofi.
Instanța a reținut că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau
a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, astfel că această obligația de a face a pârâtului fiind stabilită prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 a Judecătoriei F., moment în care anul agricol,ce cuprinde perioada aprilie-septembrie, era finalizat, după pronunțarea acestei hotărâri, pentru anul 2011, nu se mai poate vorbi de un prejudiciu al reclamantului raportat la cultura cartofului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, M. M. și U. I. (filele 88,178), rezultă că producția la cultura cartofului în anul 2012 a fost de 4-5 tone la ha, în anul 2012 kg de cartofi fiind vânduți în medie cu 1 leu/kg, iar cheltuielile de producție au fost de aproximativ 50% din venitul obținut. Rezultă astfel, că pentru 1 ha cultivat cu cartofi, s-a obținut o producție medie de 4.500 kg și un venit de 4.500 lei pe ha. Scăzându-se cheltuielile de producție de 50%, rezultă că profitul pe 1 ha cultivat cu cartofi a fost de 2250 lei, astfel că pentru suprafața de 0,62 ha ce-i revine reclamantului, prejudiciul cauzat este de 1395 lei.
Reținând că prejudiciul efectiv suferit de către reclamant este în cuantum de 1395 lei, instanța a transformat pentru perioada 29 septembrie 2011 – 27.11.2012, daunele cominatorii la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 690/2011, în daune interese compensatorii, în cuantum de 1395 lei, și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1395 lei.
Pentru cele mai sus expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de bani ce depășește suma de 1395 lei, reprezentând daune interese.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamantul L. V., cât și pârâtul O. M..
Prin recursul declarat de reclamantul L. V. s-a solicitat instanței de control judiciar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 5200 lei daune interese compensatorii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului recurentul reclamant a arătat că hotărârea instanței de fond este vădit nelegală.
În prezenta cauză pârâtul a invocat aceleași motive, fie că nu sunt cunoscute amplasamentele, fie că s-au întocmit procese verbale de punere în posesie parțial pentru anumite suprafețe de teren, însă, în realitate, procesele verbale nr. 2312 și 2318/18.05.2011 pretins întocmite pentru suprafața de 6,50 ha teren arabil sunt false, nu sunt înregistrate în evidențele comisiei de fond funciar și nu s-a întocmit documentație pentru eliberarea titlului de proprietate.
În mod greșit a reținut instanța că reclamantul este îndreptățit la daune interese doar pentru suprafața de 0,62 ha și că pârâtul este în culpă doar pentru suprafața de 4,35 ha, având în vedere reținerea instanței de fond că L. G. folosește fără proces verbal 5,90 ha, situație în care pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a face pentru 10,25 ha, din care îi revin reclamantului 1,46 ha.
În drept, recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 și 274 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de pârâtul O. M. în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Hârseni a solicitat casarea hotărârii de fond și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului recurentul pârât a invocat faptul că în mod eronat instanța a apreciat existența unei fapte ilicite, deoarece, din atitudinea reclamantului de a refuza semnarea proceselor verbale de punere în posesie reiese împiedicarea Comisiei Locale Hârseni de a-și respecta obligațiile.
Nu există nici prejudiciu având în vedere că pentru nefolosința terenului în suprafață de 0,62 ha nu poate fi atrasa răspunderea Comisiei Locale având în vedere că reclamantul a refuzat punerea în posesie și pentru suprafețe de teren pentru care s-a reușit parcelarea, și nici vinovăție, deoarece reclamantul nu are nici un interes real de a fi pus în posesie.
În drept recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs invocate instanța reține următoarele:
După reanalizarea probelor administrate Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că „ prin procesele verbale de punere în posesie nr. 2312/18.05.2011 și 2318/18.05.2011(filele 38,39) întocmite pentru o suprafață de 6,50 ha teren arabil, semnate de patru dintre moștenitorii numitelor L. R. și Șendruc M., pârâtul și-a îndeplinit parțial obligația de punere în posesie cu această suprafață, nefiind astfel culpa acestuia că reclamantul a refuzat să semneze aceste procese verbale de punere în posesie, acesta solicitând să fie pus în posesie cu întreaga suprafață de teren, și nu parțial. De asemenea, din răspunsul la interogatoriul formulat de către primarul . de președinte al Comisiei Locale de aplicare a fondului funciar Hârseni reclamantului L. V., (fila 86), instanța reține că din totalul de 16,75 ha, fratele reclamantului, L. G., are în posesie 12,40 ha (5,90 ha fără proces verbal de punere în posesie și 6,50 ha cu proces verbal de punere în posesie întocmit din anul 2011)”, însă, a apreciat eronat că pârâtul este în culpă pentru neîndeplinirea obligației de punere în posesie doar pentru diferența de suprafață de 4,35 ha teren cuvenite moștenitorilor defunctelor L. R. și Șendruc M., iar din această suprafață cota de 1/7 ce revine reclamantului este de 0,62 ha.”
Așa cum a reieșit din aprecierea stării de fapt, pentru suprafața de 5,90 ha, folosiți de fratele recurentului reclamant nu s-a emis proces verbal de punere în posesie, astfel încât, Tribunalul apreciază că pârâtul este în culpă pentru suprafața de 4,35 ha + 5,90 ha = 10, 25 ha, din care ar reveni recurentului reclamant suprafața de 1, 46 ha și nu doar 0,62 ha de teren.
Astfel, motivul de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 1 C.pr.civ., care califică prezentul recurs ca o cale de atac cu caracter devolutiv, este apreciat de către instanța de recurs ca întemeiat, însă, motivul de recurs raportat la procesele verbale de punere în posesie ca false și neînregistrate va fi respins ca nefondat, recurentul reclamant nedovedind niciuna dintre susțineri.
Calculând suma de s-ar datora în urma reținerii suprafeței pentru care recurentul reclamant nu a fost pus în posesie – 1,46 ha teren rezultă că prejudiciul suferit de reclamant este în sumă de 3285 lei.
Raportat la recursul declarat de recurentul pârât O. M. în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Hârseni, instanța de recurs l-a apreciat va neîntemeiat.
Atitudinea reclamantului de refuz al semnării proceselor verbale de punere în posesie pentru suprafața de 0,93 ha, a fost sancționată, pentru această suprafață neacordându-i-se daune compensatorii, acțiunea fiind admisă doar în parte.
Mai mult, în cauză există și faptă ilicită și prejudiciu și vinovăție pentru suprafața de 1,46 ha de teren, având în vedere neîndeplinirea unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească – sentința civilă 1539/28.09.2011, în perioada 29.09.2011 și 27.11.2012, perioadă invocată de către reclamant, nefiind emis vreun proces verbal de punere în posesie pentru această suprafață. Oricum, în nici un caz, nu se poate aprecia ca exoneratoare de răspundere civilă delictuală, atitudinea recurentului reclamant, de nesemnarea a unor procese verbale de punere în posesie pentru o parte din suprafața totală, pentru care nu s-au acordat daune interese, ca existând posibilitatea extinderii acesteia și asupra restului obligațiilor neîndeplinite de către pârât.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul pârât, ca nefondat, va admite recursul recurentului reclamant, va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul transformării pentru perioada 29 septembrie 2011 – 27.11.2012, daunele
cominatorii la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1539/28.09.2011 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 690/2011, în daune interese compensatorii, în cuantum de 3285 lei, a obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 3285 lei, restul dispozițiilor sentinței civile atacate fiind menținute.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a recurentului pârât, va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat suportat de recurentul reclamant în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât O. M. în calitate de președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hârseni împotriva sentinței civile nr. 2396/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria F..
Admite recursul declarat de recurentul L. V. împotriva sentinței civile nr. 2396/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. pe care o modifică în parte sensul că: Transformă pentru perioada 29.09._12 daunele cominatorii la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă 1539/28.09.2011 a Judecătoriei F., în daune compensatorii în sumă de 3285 lei și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 3285 lei.
Menține restul dispozițiilor instanței.
Obligă recurentul O. M. în calitate de președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hârseni să achite recurentului reclamant suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 10.04.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
pentru A. I. M. I. I. pentru C. R.
aflată în concediul de odihnă aflată în concediul de odihnă
semnează Președinte Instanță semnează Președinte Instanță A. N. M. A. N. M.
GREFIER
pentru D. LITESCU P.
aflată în concediul de odihnă
semnează locțiitor Grefier Șef
D. A.
Red. D.I./26.07.2013
Tehnored. L.P./29.07.2013
2 ex.
Jud. fond D. A. /Judecătoria F.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Hotărâre din 10-07-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
