Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 9070/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9070/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 1454/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 35/. publică de la 05.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR - A. G.
Grefier – E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta petentă A. A. AGRO 2001, împotriva sentinței civile nr. 9070/27.06.2012, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9070 din 27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea CF formulată de către petenta Asociația Agricolă „Agro 2001”, în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „Agro 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/95, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil.
Prin încheierea pronunțată în data de 04.02.2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. sub C1 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/95.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 12.08.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF.
Astfel, potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/95 se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. – AFP C., precum și în favoarea Municipiului C..
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin. 8, 9 Cod procedură fiscală care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 din același cod .
Chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie remarcat faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără să se precizeze dacă hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele respective.
Acest lucru se menționează numai în considerentele sentinței respective dar dispozitivul hotărârii judecătorești este cel care trebuie să cuprindă toate dispozițiile instanței de judecată și reprezintă partea din hotărârea judecătorească care se pune în executare.
În consecință, judecătoria a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și a dispus respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația A. „Agro 2001”, care a solicitat schimbarea sa în sensul admiterii plângerii formulată împotriva Încheierii nr._ din 12.08.2011 a O.C.P.I. B., admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva Încheierii nr. 7012/2011 a O.C.P.I. B. în sensul admiterii și a cererii de întabularea a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral_, nr. top 3542/1/95, înscris în CF_ C. ( provenită din CF de pe hârtie cu numărul 10130A+99 ) UAT C. și radierea dreptului de ipotecă, pentru următoarele motive:
a) Sentința apelată a fost soluționată la primul termen de judecată acordat la fondul
cauzei, în lipsa apelantei-reclamante, deși aceasta a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei, în temeiul art.156 Cod procedură civilă, motivată de necesitatea angajării unui apărător și a pregătirii apărării.
În aceste condiții, prin respingerea cererii sale de amânare, instanța a privat-o de dreptul la apărare, care constituie una din garanțiile procesuale care guvernează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil.
b) Sentința apelată s-a pronunțat in lipsa ambelor părți, fără ca vreuna să fi cerut judecarea în lipsă.
c) Totodată, procedând în acest fel, instanța nu i-a acordat posibilitatea să învedereze acesteia faptul că, în ceea ce o privește pe intimata S.C. S. C. S.A., Tribunalul B. a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, desemnând în acest sens pe administratorul judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL.
Și din această perspectivă, hotărârea instanței este nelegală, aceasta pronunțând o hotărâre în lipsa unei părți care nu a fost legal citată.
Cu privire la fondul cauzei
Apreciază că motivele pe care judecătorul fondului își întemeiază soluția de respingere a plângerii formulate de petentă sunt greșite.
Astfel, pentru a pronunța sentința apelată, instanța de fond a apreciat că registratorul șef a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art.151 alin. 8 și 9 din Codul de procedură fiscală și, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege, sentința civilă nr.1371/2010 nu poate ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce nu s-a menționat acest lucru în dispozitivul sentinței ci numai prin considerentele sale .
Aceste motive nu pot constitui temeiuri legale care să justifice soluția pronunțată în cauză, textele legale indicate de către prima instanță în fundamentarea soluției date fiind interpretate contrar literei și spiritului lor, instanța nu a analizat motivele invocate de petentă în susținerea plângerii formulate.
Nu pot fi acceptate considerentele primei instanțe, care sunt aproape identice cu cele pe care s-au întemeiat soluțiile anterioare, pronunțate de registratorii OCPI, de respingere a cererilor de intabulare a dreptului de proprietate formulate de petentă, din următoarele considerente:
Prevederile art.151 alin.8 și 9 din O.G. nr.92/2003, invocate de registrator, privesc bunurile mobile și nu bunurile imobile, cum sunt cele din cauza dedusă judecății, texte de lege care, cum de altfel și prevederile art.154 Cod procedură fiscală, nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, ipoteca legală înscrisă în evidențele de carte funciară în favoarea creditoarei neconstituind piedică la intabulare.
Sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi cenzurată de o altă instanță, cu atât mai mult de către O.C.P.I. care avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a executa această hotărâre, nulitatea absolută a actelor intervenite ulterior indisponibilizării nu operează de drept ci trebuie constatată de o instanță de judecată după sesizarea acesteia cu o cerere, registratorul de carte funciară depășindu-și competențele .
În drept apelul a fost motivat prevederile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art.50 alin.(3) din Legea nr.7/1996.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise prin administrator judiciar, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală .
Apelul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează .
Atât registratorul de carte funciară cât și judecătorul primei instanțe au respins cererea apelantei cu motivarea că dispozițiilor art.151 alin. 8, 9 Cod procedură fiscală stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, prevederi legale aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 din același cod . Chiar dacă, prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art. 63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006 registratorul a respins cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege, deși s-a reținut că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea, ci Sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D..
Procedura urmată de către prima instanță este una necontencioasă, aceasta a dispus citarea părților, apelanta depunând printr-o notă de ședință taxa de timbru aferentă cererii și solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere respinsă dar amânată pronunțarea asupra soluției, astfel că apelanta a avut posibilitatea formulării de concluzii scrise sau cerere de repunere pe rol ceea ce nu s-a întâmplat . raportat la caracterul devolutiv al apelului, aceste apărări au fost formulate prin calea de atac și vor fi avute în vedere la pronunțarea soluției de către instanța de control judiciar .
În apel, intimata a fost citată prin administrator judiciar, care a depus concluzii scrise prin care a solicitat suspendarea cauzei și, pe fond, respingerea apelului formulat, fără a critica soluția primei instanțe din perspectiva necitării acestuia, astfel că motivul de apel ce vizează necitarea părții adverse prin administrator judiciar nu poate fi reținut .
Pe fond, tribunalul constată că registratorul de carte funciară este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară, fără a avea însă posibilitatea cenzurării unei hotărâri judecătorești irevocabile .
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
De principiu opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță, prin Sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei în cartea funciară cu privire la imobilul teren de sub nr. top 3542/1/95, reținându-se în considerentele acestei hotărâri următoarele „ constatând intervenită vânzarea – cumpărarea dintre părți, instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare cu consecința întabulării dreptului de proprietate la reclamantului pentru suprafața de teren în litigiu „ ( filele 8-9 dosar fond ) .
Prin aceeași sentință se constată că actul sub semnătură privată încheiat între părți cuprinde clauzele specifice ale unui contract de vânzare – cumpărare, dar are doar valoarea unui antecontract de vânzare – cumpărare, pentru lipsa formei autentice, potrivit principiului conversiunii actelor juridice și naște în sarcina părților obligația încheierii ulterioare a actului autentic .
Se mai rețin prevederile art. 5 al. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, aplicabile la data promovării acțiunii soluționate prin Sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., care prevăd că „ În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract „ .
Din analiza acestei sentințe, rezultă în mod net că soluția instanței este una de validare a convenției părților și reprezintă o hotărâre care ține loc de act autentic, chiar dacă în dispozitiv nu apare în mod expres această mențiune ci doar „ constată valabilitatea convenției încheiate între Asociația Agricolă „Agro 2001”, în calitate de cumpărător și S.C. S. C. S.A., în calitate de vânzător … „ .
Distinct de caracterul dreptului constatat prin această hotărâre judecătorească, respectiv că este unul constitutiv sau declarativ de drepturi, cele statuate în mod irevocabil prin aceasta nu mai pot fi contrazise de o altă instanță, cu atât mai puțin de registratorul de carte funciară întro procedură necontencioasă, așa cum s-a reținut de către instanța de fond și registrator că ar fi posibil .
Judecătorul anterior a analizat în considerentele soluției sale, raporturile părților rezultate din convenția încheiată între acestea, asanând juridic lipsurile formale ale acesteia și nu se poate reține ca impediment la înscrierea în cartea funciară nulitatea convenției, cu atât mai mult cu cât ea a fost validată de instanță în mod irevocabil .
În aceste condiții, nu se poate reține incidența prevederilor art. 63 al. 1 ind. 1 din Ordinul 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară - Text în vigoare începând cu data de 14 iulie 2011, potrivit căruia „ Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare „ .
Raportat la actul în baza căruia se solicită înscrierea dreptului apelantei, în cauză operează prevederile art. 63 al. 1 din aceeași lege, potrivit căruia „ Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege „ .
Art. 20 al. 3 din lege face trimitere la hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care înlocuiește acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor, iar art. 48 prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul pentru ca cererea de înscriere să fie admisă de registrator, respectiv: să fie încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, să identifice corect numele sau denumirea părților și să individualizeze imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, condiții îndeplinite de sentința indicată .
Pe de altă parte, instanța reține că nu se regăsesc în lege dispoziții similare celor prevăzute de art. 63 al. 1 ind. 1 din Ordinul 633/2006, astfel că prin acesta se adaugă la lege, ceea ce nu este permis, fiind un act juridic de forță inferioară celui pe care-l completează prin norma indicată și care permite registratorului de carte funciară să cenzureze inclusiv hotărâri judecătorești, cum este cazul în speță .
Această prevedere a fost introdusă prin modificarea Ordinului nr. 633/2006 prin Ordinul nr. 133/2009, ordine emise în baza prevederilor art. 4 lit. a și c, raportat la cele ale art. 63 al.1 din Legea 7/1996 ( Agenția Națională întocmește, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, regulamentul de organizare și funcționare a birourilor teritoriale din cadrul oficiilor teritoriale ) și art. 3 al. 8 ( Directorul general îndeplinește atribuțiile și responsabilitățile ordonatorului principal de credite, prin emiterea de ordine cu caracter individual și normativ. Ordinele cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, …. ) .
Instanța investită cu soluționarea oricărei cauze are posibilitatea și chiar obligația să facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative .
Cele două ordine sunt emise în aplicarea Legii 7/1996 și vizează nu numai aspecte legate de organizarea birourilor de carte funciară ci și altele cu referire la înscrierea drepturilor în aceste evidențe, cu consecințe juridice pentru părțile interesate, astfel că aceste trebuiau emise și aplicate doar în limitele actului normativ cu forța juridica superioară .
Această soluție rezultă din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora „Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă „ .
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 723/2010 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, potrivit cărora "procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale ", regulament similar celui emis în organizarea birourilor de carte funciară și care prevede posibilitatea respingeri cererii de înscriere a dreptului de proprietate, cum s-a arătat mai sus .
Prin această decizie s-a reținut că „ Dreptul de proprietate este cel mai complex dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui bun, pentru că el oferă titularului său exercițiul tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaște. De aceea, acesta reprezintă un drept fundamental absolut, prevăzut, garantat și ocrotit de Constituție în cuprinsul art. 44 și 136, în limitele prevăzute de lege. Este și motivul pentru care, atunci când legiuitorul a stabilit reglementarea prin lege organică a domeniilor de importanță vitală pentru funcționarea statului, a cuprins în cadrul dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. m), regimul juridic general al proprietății și al moștenirii. Așa fiind, regimul cadastrului și al publicității imobiliare sunt stabilite prin lege organică, respectiv Legea nr. 7/1996 „ .
Prin ordinele menționate se reglementează procedura de înscriere în cartea funciară cu referire la prevederile similare din Titlul II, privind publicitatea imobiliară din Legea nr. 7/1996, respectiv capitolul II, procedură ce trebuia instituită printr-o normă legală egală ca forță juridică cu cea a legii, în caz contrar aflându-ne în prezența unei „ încălcări a dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m), care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului juridic general al proprietății, precum și ale art. 1 alin. (4) privind separarea puterilor în stat „ cum reține Curtea Constituțională prin aceeași decizie, rețineri ce sunt aplicabile speței de față .
Fiind îndeplinite condițiile legale privind înscrierea dreptului, apelul va fi admis cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii formulată de către petenta Asociația A. „ Agro 2001”, în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A. împotriva încheierii nr._ din 12.08.2011 a O.C.P.I. B., pe care o va modifica în sensul admiterii cererii acesteia și înscrierii în cartea funciară_ ( provenită din conversia pe hârtie a CF 10130A+99 ) UAT C., a dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului cu nr. top 3542/1/95 .
Critica privind respingerea cererii de radiere a ipotecii nu poate fi primită, registratorul de carte funciară nefiind investit cu o astfel de cerere, cum rezultă din cea existentă la fila 7 a dosarului O.C.P.I., atașat, prin care s-a solicitat numai întabularea dreptului și radierea sechestrului .
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către petenta Asociația A. „Agro 2001”, împotriva Sentinței civile nr. 9070 din 27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o schimbă în tot și, în consecință:
Admite plângerea formulată de către petenta Asociația A. „ Agro 2001”, cu sediul în comuna Ț., . D., în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A., cu sediul în C., ., județul B., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, cu sediul în București, .. 109 – 117, ., ., sector 2, împotriva încheierii nr._ din 12.08.2011 a O.C.P.I. B., pe care o modifică în sensul admiterii cererii acesteia .
Dispune înscrierea în cartea funciară_ ( provenită din conversia pe hârtie a CF 10130A+99 ) UAT C., a dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului cu nr. top 3542/1/95 .
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. M. A. G.
Grefier,
E. M.
Red. V.M./27.03.2013
Tehnored E.M./28.03.2013
4 ex.
Judec. fond R.C.
Pt. conformitate
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 927/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
