Cereri. Hotărâre din 10-07-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 393/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 975/R
Ședința publică din data de 10.07.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. S.
JUDECĂTOR P. M.
JUDECĂTOR M. I. I.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant P. I. împotriva sentinței civile nr. 7343/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata G. I., având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant P. I., personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință .
Tribunalul procedează la legitimarea recurentul reclamant P. I. care prezintă carte identitate . nr._ emisă la data de 16.02.2013 de S.P.C.N.P. B..
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța că, cu respectarea prevederilor instituite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedura civilă, partea intimată, prin reprezentant convențional A. A., potrivit împuternicirii avocațiale existentă la dosarul cauzei, a înregistrat întâmpinare, prin care a solicitat ca judecarea pricinii să aibă loc și în absența sa de la dezbateri și prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea depunerii cererii de recurs.
Făcând aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 86 și art. 316 din Codul de procedura civilă, Tribunalul comunică părții recurente un exemplar al întâmpinării.
Recurentul reclamant P. I., personal, arată că nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea comunicată la acest termen.
Tribunalul ia act de această susținere a recurentului reclamant.
Făcând aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 159 indice 1 alin. 4 din Codul de procedura civilă, Tribunalul stabilește că este competent să soluționeze cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar, față prevederile cuprinse în art. 299 alin. 2 și art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civilă.
În conformitate cu dispozițiile existente în art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civilă, tribunalul acordă cuvântul părții recurente cu privire la excepția de tardivitate a formulării cererii de recurs.
Recurentul reclamant P. I. arată că a depus cererea de recurs în termen de cinci zile de la comunicare, apreciind ca excepția de tardivitate a cererii de recurs trebuie să fie respinsă.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției invocată în cauză, urmând a soluționa această exceptie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că prin sentința civilă nr. 7343/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă ordonanța președințială formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta G. I..
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut, în esență, următoarele considerente:
Reclamantul deține în proprietate apartamentul nr. 1A - parter, înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top (7482/2/a,7482/3/a/1,7482/3/b/1/a)/1/A, iar pârâta deține în proprietate apartamentul 1B – parter, înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top (7482/2/a,7482/3/a/1,7482/3/b/1/a)/1/A .
Ambele apartamente se află în același imobil situat în B., ..
Reclamantul a promovat prezenta acțiune prin care a afirmat că se impune ca de urgență pârâta să fie obligată să repare conductele de apă rece ce deservesc apartamentul ei deoarece apa scursă a inundat pivnița proprietatea reclamantului de la demisol.
Din adresa nr. B443/16 01 2013 ,emisă de Compania Apa B. S.A. a reieșit că la data de 22 11 2012 o echipă de intervenție a societății s-a deplasat la imobil și a verificat cauzele și împrejurările în care s-a produs inundația de la începutul lunii octombrie 2012 în pivnița reclamantului, iar concluzia verificării a fost că inundația s-a produs ca urmare a unei avarii apărute în rețeaua interioară de distribuție a apei, avarie care nu a fost remediată până la data de 3 01 2013 când s-a făcut ultima constatare, în condițiile în care utilizarea, întreținerea și repararea rețelelor interioare revin utilizatorilor, respectiv proprietarilor imobilului.
Potrivit declarației martorului T. G. s-a constatat că la solicitarea pârâtei, prin tatăl acesteia, martorul s-a deplasat la imobil și a identificat că singura sursă de pierdere a apei era la nivelul țevii de apă rece care deservea apartamentul pârâtei este avariată și determină inundarea. Astfel încât a procedat la remediere în sensul că țeava veche defectă a dezafectat-o și a montat o țeavă nouă al cărei traseu a fost ales de către pârâtă având ca reper traseul țevii de alimentare cu apă rece a unei încăperi de la parter aparținând reclamantului, cu destinația de grup sanitar. Martorul a relatat că după terminarea lucrării a verificat la căminul de branșament unde de află contorul de înregistrare a consumului de apă și a constat că nu se mai înregistrează pierdere de apă .
Prin declarația martorului s-a relevat că în cursul săptămânii trecute datei la care acesta a fost audiat a fost solicitat din nou de pârâtă pentru a verifica lucrarea pe care a făcut-o. Cu această ocazie a verificat țevile din baie și bucătărie în locuința pârâtei și nu a constatat să existe vreo sursă din care să provină scurgeri de apă. Totodată, cu o zi sau două anterior, pentru pârâta lipsea de la locuință a vizionat și țeava dezafectată după realizarea țevii noi și a constat că nici pe aceasta nu sunt scurgeri de apă, chiar dacă în chiuveta care se află la nivelul robinetului de pe țeava dezafectată era apă .
În conformitate cu art. 581 C.Pr.Civ. „ instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara(...)”.
În cauză, așa cum s-a relevat din probatoriul analizat mai sus, instanța a reținut că pârâta a reparat conducta de apă rece de la care a provenit inundarea pivniței reclamantului, astfel încât măsura solicitată a fi luată prin cererea de chemare în judecată nu se mai justifică și cerințele art. 581 C.pr.civ. nu sunt îndeplinite.
Relativ la criticile reclamantului în legătură cu soluția tehnică adoptată pentru efectuarea reparației și cu referire la aceea că lucrarea efectuată a fost făcută ilegal, că tulbură folosința unui bun și nu a avut acordul coproprietarilor cu privire la folosirea acelui spațiu, iar reclamanta să remedieze această situație într-un termen dat și să se supună reglementărilor și legilor ce stabilesc modul de folosință a spațiilor cu destinație comună în imobilele cu mai mulți proprietari, instanța a reținut pe de o parte că privesc strict o situație de fapt și nu una de drept ( care să facă obiectul unei cereri cu care instanța să fi fost legal sesizată), iar pe de altă parte constatarea unei situații de fapt, în considerarea art. 111 C.pr.civ. raportat la art. 581 C.pr.civ., a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi admisibilă.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea și a dispus conform cu dispozitivul.
Împotriva sentinței civile de mai sus a exercitat calea de atac a recursului reclamantul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia și admiterea cererii de ordonanță președințială.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.
În apărare, intimata pârâta G. I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, solicitând respingerea acestuia ca tardiv și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 10.07.2013, instanța a pus în discuția părții prezente excepția de tardivitate a formulării cererii de recurs ce formează obiectul prezentului dosar.
Analizând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 alin. (1) din Codul de procedură, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acest text de lege face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1)Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel .
În speță însă sunt aplicabile dispozițiile art. 582 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților.
Așadar, termenul de recurs aplicabil în cauza de față este de 5 zile și curge de la data pronunțării hotărârii, adică 25.04.2013 .
Față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale, termenul de recurs este imperativ, legal și absolut, astfel încât, nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus .
Recurentul reclamant trebuia să exercite calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri în termenul instituit de art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respectiv cel mai târziu la data de 07.05. 2013, având în vedere că în perioada 01-06.05.2013 au fost zile de sărbătoare legală sau zile libere, astfel că termenul care se împlinea în 01.05.2013 s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, conform art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă. Or, partea menționată a înregistrat cererea de recurs dedusă judecății doar la data de 13.05.2013, cu depășirea termenului imperativ instituit de lege .
Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.( 1) coroborat cu prevederile art. 301, art. 582 și art. 103 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs va admite excepția invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, va respinge ca fiind tardiv formulată cererea de recurs ce formează obiectul prezentului dosar.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia tardivitații formulării recursului, invocată de intimata pârâtă G. I. prin întâmpinare, și în consecintă:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant P. I. în contardictoriu cu intimata pârâtă G. I. împotriva sentintei civile nr. 7343/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Brasov în dosarul civil nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. STROIAPETRINA M. M. I. I.
GREFIER
L. P.
Red. P.M./11.07.2013
Tehnored. L.P./12.07.2013
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 963/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
