Contestaţie la executare. Decizia nr. 927/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 927/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2831/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 927/R
Ședința publică din 2 iulie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I.– judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul contestator M. C. G. împotriva sentinței civile nr. 1981, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ și împotriva sentinței civile nr. 131, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 5 februarie 2013 în același dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 25 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 2 iulie 2013.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr. 1981/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil_ s-a respins contestația la executare formulata de contestatorul M. C.G. in contradictoriu cu intimații S. A. si S. I..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Conform adresei de la fila 13 dosar cheltuielile de executare constând în onorariul executorului judecătoresc au fost achitate de creditor cu bon fiscal nr. 2/19.10.2009 și nr. 2/15.07.2011.Cheltuielile de executare sunt in sarcina debitorului, si, având in vedere ca contestatorul nu a indicat alte motive decât plata in avans a acestora, instanța a respins contestația formulată.
Prin sentința civilă nr. 131/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil_ s-a respins cererea de completare formulata de reclamantul M. C.G. in contradictoriu cu parata S. A. si S. I..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 281 indice 2 Cod procedură civilă „Daca prin hotărârea data instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii in același termen”.
In dosarul_, prin sentința 2891/2012, instanța a respins contestația la executare formulată și, prin urmare, nu poate fi vorba de omiterea pronunțării asupra unei cereri. De altfel, petentul nici nu a arătat despre ce capăt de cerere ar fi vorba ci a enumerat motive care ar putea, eventual forma obiectul unei contestații.
Împotriva celor două sentințe civile pronunțate în dosarul civil_ de Judecătoria Zărnești a declarat recurs contestatorul M. C. G..
Referitor la sentința civilă nr. 1981/09.11.2012 recurentul contestator a solicitat modificarea acesteia, admiterea contestațiilor și anularea măsurii de înființare a popririi pentru cheltuielile de judecată necuvenite creditorilor.
În motivarea acestui recurs, recurentul arată că instanța de executare a judecat cauza cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Sentința civilă încalcă dispozițiile art. 402 alin. 1 din Cod procedură civilă pentru că nu a fost pronunțată după completa verificare a dosarelor execuționale și după aflarea punctului de vedere al creditorilor pe baza folosirii procedurii prevăzute în primă instanță, dispozițiile art. 129 alin. 4, 5 și 6 Cod procedură civilă pentru că nu a determinat adevărul, nu a pus în discuție împrejurările de fapt și de drept ale contestațiilor simultane la titlu și la contestația la executare propriu zisă a cheltuielilor de judecată neasumate de partea vătămată M. C. G., dispuse din oficiu. Se mai încalcă art. 136 alin. 2,3,4 și 5 din Constituția României deoarece creditorii l-au adus în starea de sinistrat, au ocupat și astupat canalul de curgere al apelor pluviale, au ocupat . – 1692,2 mp din proprietatea privată a statului, au ocupat 340 mp din proprietatea contestatorului, și se încalcă recomandarea ICCJ din dosarul_ ca instanța de executare să aplice corespunzător procedura de soluționare a contestațiilor la executare.
Executarea silită pornită de executorul judecătoresc Blajiu G., la insistența creditorilor, nu respectă dispozițiile procedurale imperative prevăzute de codul de procedură civilă la Cartea V – Despre executarea silită art. 3711 – 5805.
Contestația la executarea silită propriu zisă are la bază și încălcarea art. 379 alin. 1 Cod procedură civilă, care interzice măsura popririi pensiei contestatorului pentru achitarea creanței reprezentată de cheltuielile de judecată + cheltuielile de executare din dosarele execuționale 146/2009 și 85/2011 pentru că nu reprezinte creanțe certe lichide și exigibile, întrucât debitorul M. C G. nu le recunoaște datorită relei credințe ale creditorilor.
Nu a fost cercetată conduita executorului judecătoresc care este în culpă, deoarece actele de executare din cele două dosare execuționale nu menționează:
drepturile debitorului în raport cu creditorii – conform art. 3731 alin 6,
refuzul debitorului față de cererea de executare silită prin poprire - art. 3731 alin 8,
consemnarea comunicării adresată creditorilor de avansare a cheltuielilor de executare - art. 3731 alin 9
Actele de executare nu respectă:
- art. 3731 alin 1 privind obligația imperativă a creditorilor care a solicitat executarea silită să depună la dosarul execuțional chitanța de achitare a cheltuielilor de judecată.
- Art. 388 alin. 1 Cod procedură civilă privind neînfăptuirea procesului verbal care să cuprindă mențiunile de mai sus.
- Art. 155 alin. 1 C.pr.fiscală prin nedepunerea facturilor pentru cheltuielile de executare calculate, de către executorul judecătoresc, la dosarele execuționale. Depunerea bonurilor fiscale nu acoperă obligația de depunere a facturilor.
- Art. 42 alin. 1 și art. 50 alin. 1 din Legea 188/2000.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 25 iunie 2013 instanța a dispus conexarea la prezentul dosar al recursului declarat împotriva sentinței civile 131/13.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile atacate pentru motivele de mai sus.
Prin recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de completare a sentinței civile, contestatorul recurent a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătorie Zărnești pentru judecarea fondului contestației la executare conform procedurii de judecată în primă instanță.
În motivarea acestui recurs recurentul arată că instanța de executare a judecat cauza cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C:pr.civ. Sentința civilă încalcă dispozițiile art. 261 alin. 1 C.pr.civ. fără prezentarea motivelor de respingere ale cererilor existente, fără motivarea în drept.
Instanța de executare a soluționat cauza și a pronunțat sentința civilă 131/2013 pe baza considerentului că a respectat sentința civilă 1981/2012 necercetând contestația la executare a cheltuielilor de judecată dispuse din oficiu, din dosarul execuțional 85/2011 conform dispozițiilor art. 402 alin. 1 C.pr.civ., prin cercetarea legalității actelor de executare.
Instanța a interpretat greșit scopul debitorului de a nu-și asuma cheltuielile de judecată prin extindere la scopul neadevărat de a anula în totalitate titlul executor, deși contestația la executare viza doar cheltuielile de judecată dispuse din oficiu întrucât, creditorii au fost de rea credință.
Instanța de executare din interes, a omis a se pronunța asupra faptelor creditorilor S. A. și S. I., care prin lipsa lor de bună credință a creditorilor a corupt notarul public să instrumenteze actul greșit act de dezmembrare fără încheiere de autentificare lovit de nulitate absolută pentru că fiecare act se raportează la schițe de parcelare diferite.
Nu s-a cercetat reaua credință a creditorilor de a muta hotarele parcelei cumpărare F 131/12 – 5000 mp cu nr. top 1791/2/3/2 din CF_ Râșnov, și de a ocupa și astupa canalul colector al pâraielor proprietate publică a statului,
Se solicită instanței de recurs să rețină culpa executorului judecătoresc care nu a respectat jurământul dat solemn, să respecte legile.
Instanța de executare nu a cercetat conduita și incorectitudinea activității executorului judecătoresc și nu s-a pronunțat asupra excepției dirimante aplicabilă în speță, în situația în care debitorii s-au opus în mod special obligațiilor de a-și asuma cheltuielile de judecată, întrucât aceste cheltuieli nu constituie titlu executoriu european conform art. 7 capitolul II al Regulamentului ( CE) 805/21.04.2004 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene
Și în prezentul recurs s-au reluat motivele de recurs referitoare la contestația la executare propriu zisă și recursul declarat împotriva sentinței civile prin care s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs Tribunalul apreciază recursurile declarat ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul împotriva
Întrucât părțile sunt cele care fixează limitele în care are loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale și al fundamentului pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul este ținut să respecte cadrul procesual fixat de părți.
Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată.
Conform art.129 alin. final Cod procedură civilă, instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății
Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Astfel, recurentul contestator, prin cererea înregistrată de acesta pe rolul ICCJ, și declinată ulterior, deși a indicat că formulează contestații la executare, atât la executarea propriu zisă, cât și la titlul executoriu, parțial – referitoare la cheltuielile de judecată necuvenite creditorilor, motivele pentru care a formulat acestei două contestații în optica contestatorului, conduc la concluzia că acesta a formulat o singură contestație la executare, astfel cum a reținut și ICCJ în decizia 6103/15.12.2011 pronunțată în dosarul_ al ICCJ, împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare 95/2011 al B. Blajiu G. în temeiul titlului executoriu decizia 1344/2010 a ICCJ Secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de M. G., acesta fiind obligat la plata sumei de 1500 lei de către intimații S. A. și S. I..
Temeiul de drept invocat de către contestator a fost art. 399 – 404 Cod procedură civilă.
Astfel, critica din recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1981/09.11.2012 referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra celor două contestații apare ca vădit nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de executare a judecat cauza cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, recurentul contestator nu a indicat modalitatea în care au fost încălcate formele de procedură.
Art. 105 alin 2 Cod procedură civilă prevede că actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Prin motivarea recursului trebuie să se înțeleagă nu numai indicarea textelor de lege pe care se încadrează criticile ci și dezvoltarea lor, pentru analizarea acestora în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărârea poate fi modificată sau casată.
Astfel, instanța de recurs analizând sentința civilă atacată apreciază respectarea tuturor formelor legale și efectuarea actelor de procedură de un funcționar competent, fără pricinuirea vreunei vătămări părții.
Prin decizia nr. 1344/2010 a ICCJ Secția contencios administrativ și fiscal contestatorul M. G. a fost obligat la plata către intimații S. a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin adresa din data de 12.08.2011 (fila 29 din dosarul înregistrat în urma declinării în prima fază la Judecătoria B.) contestatorului i s-a comunicat faptul că a fost luată măsura înființării popririi asupra disponibilităților bănești pe care le primește de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii B.. Poprirea a fost înființată prin adresa din data de 12.08.2011 (fila 26 din dosar) asupra sumei de 1.788, 30 lei compusă astfel: 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 288,30 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Măsura a fost dispusă în scopul recuperării creanței creditorilor intimați conform titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1344/2010 a ICCJ Secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul_ investită cu formulă executorie.
Conform art. 399 alin. 1 Cod procedura civila „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281/1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.”
Instanța a apreciat faptul că prin motivele contestatorului referitoare la cheltuielile de judecată,a cestea pot viza numai măsurile adoptate de către instanță, cuprinse în dispozitivul hotărâri, iar nu și soluționarea unor capete de cerere formulate de părți și rămase nerezolvate ori rejudecarea cauzei și schimbarea hotărâri.
Prin acțiunea promovată și motivele invocate petentul urmărește să obțină modificarea titlului executoriu prin constatarea inexistenței obligației privind plata cheltuielilor de judecată către intimat.
Aspectele învederate de către petent privind săvârșirea de către intimați a unor fapte care cad sub incidența legii penale au semnificația unor apărări de fond care exced cadrului procesual stabilit de legiuitor pentru soluționarea unei cereri având ca obiect contestația la executare, indiferent dacă aceasta vizează actele și procedura propriu-zisă de executare silită, sau doar lămurirea titlului executoriu. Astfel, din interpretarea per a contrario a prevederilor cuprinse în art. 399 alin. 3 Cod procedura civila, instanța reține faptul că nu pot fi formulate apărări de fond împotriva titlului executoriu decât în situația în care acesta emană de la o autoritate care nu face parte din rândul instanțelor judecătorești.
În prezenta cauza, titlul executoriu este reprezentat de decizia nr. 1344/2010 a ICCJ Secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul_ . Pentru acest motiv apărările contestatorului nu pot sprijini contestația formulată cu privire la caracterul nedatorat al cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea dosarului indicat. Cu privire la același aspect, instanța a reținut faptul că eventualele fapte săvârșite de către intimați nu au legătură cu obligația contestatorului privind plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind datorate ca urmare a culpei sale procesuale reținută în soluționarea dosarului mai sus menționat.
Certitudinea și securitatea raporturilor juridice impun cu necesitate adoptarea unei atitudini de maximă prudență și diligență în analiza dispozițiilor judecătorești rămase definitive și irevocabile. În acord cu aceste principii, procedura contestației la executare limitează instanța investită cu soluționare acestei cereri la analiza unor aspecte care tind la clarificarea dispozitivului hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, fără posibilitatea anulării sau schimbării acesteia.
Cu privire la aspectele de drept comunitar invocate de către petent, instanța a constatat inaplicabilitatea acestora la speța analizată Astfel, Regulamentul CE nr. 805/2004 din 21.04.2004 se aplică cu privire la creanțele necontestate, având o asemenea calitatea acele creanțe față de care debitorul nu s-a opus niciodată, în conformitate cu normele procedurale ale statului de origine în cursul procedurii judiciare, respectiv debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță după ce acesta a contestat-o inițial în cursul unei proceduri judiciare. (art. 3 lit. b, c din Regulament).
Totodată, din preambulul Regulamentului (pct. 8) coroborat cu art. 1 și 5 din cuprinsul acestuia, prevederile sale se aplică doar în cazul în care executarea unei hotărâri judecătorești se realizează în alt stat membru decât cel în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, vizând eliminarea tuturor măsurilor intermediare care se iau înaintea executării în statul membru în care se solicită aceasta.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în mod corect a respins cererea având ca obiect contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea formulată de contestator prin care critică conduita executorului judecătoresc BLAJIU G., din analiza actelor depuse la dosar instanța a reținut următoarele:
In scopul recuperării creanței în cuantum de 1.500 lei datorată de către contestator intimaților, s-a constituit dosarul execuțional nr. 85/2011 de către Biroul executor Judecătoresc BLAJIU G..
Din cuprinsul dosarului execuțional, instanța a reținut faptul că intimatul BLAJIU GHEORHE a procedat la efectuarea actelor de executare silită împotriva petentului M. GHEORHE prin înființarea popririi asupra disponibilităților bănești pe care le primește de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii B..
În acord cu prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul debitorului ori de la sediul (…) terțului poprit”.
Potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedura civila „Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri imobile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora pe viitor în temeiul unor raporturi juridice preexistente”.
În soluționarea cererii cu care a fost investită, instanța a reținut și prevederile art. 373/1 alin. 3 Cod procedura civila potrivit cărora „în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilită prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege (…)”.
În considerarea acestor prevederi legale executorul judecătoresc are obligația să procedeze la executarea silită a creanțelor constatate în cuprinsul titlului executoriu, inclusiv în situația în care acesta are cunoștință de existența unor litigii între debitorul și creditorul din procedura executării silite.
Raportat la faptul că actele de executare din cele două dosare execuționale nu menționează: drepturile debitorului în raport cu creditorii – conform art. 3731 alin 6, TRIBUNALUL arată că alineatul 6 se referă la obligația executorului judecătoresc de a stărui pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și a altor persoane,
refuzul debitorului față de cererea de executare silită prin poprire - art. 3731 alin 8, Tribunalul arată că alineatul 8 se referă tocmai la răspunderea patrimonială tot a debitorului și nu vreo obligație de a se consemna refuzul de executare,
consemnarea comunicării adresată creditorilor de avansare a cheltuielilor de executare - art. 3731 alin 9, Tribunalul arată că alineatul 9 nici aceste mențiuni nu pot veni în sprijinul contestației la executarea unor sume de bani dispuse printr-o hotărâre judecătorească, pe care contestatorul în mod abuziv le contestă, încercând tocmai a se sustrage de la plata acestora, prin promovarea unor cereri vădit netemeinice, cereri în care invocă o . temeiuri de drept pe care le interpretează total eronat.
Constatând că nu există nici o dispoziție legală care să fi fost încălcată de prima instanță la pronunțarea sentinței recurate, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1981/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil_ s-a respins contestația la executare formulata de contestatorul M. C.G. in contradictoriu cu intimații S. A. si S. I..
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile 131/13.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile atacate pentru motivele de mai sus, instanța de recurs, în plus față de motivele deja arătate, va evoca și următoarele:
Încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis a se pronunța, lăsând-ul complet nesoluționat, asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Per a contrario, nu se poate uza de procedura completării hotărârii când instanța a soluționat contestația la executare silită a cheltuielilor de judecată datorate în baza unei hotărâri judecătorești de prin respingerea acesteia, calea procedurală recunoscută părții pentru a pune în discuție legalitatea sau temeinicia acestei soluții fiind, ea a exercitării căilor de atac recunoscute de lege, respectiv apelul sau recursul. Contestatorul a solicitat de fapt modificarea și completarea considerentelor hotărârii de o manieră care nu ar mai justifica soluția adoptată de instanță, ori procedura prevăzută de art. 2812 C.pr.civ. nu se aplică în cazul unei motivări necorespunzătoare.
Nu în ultimul rând, analizând motivul de recurs referitor la nemotivarea soluției de respingere a cererii de completare, în primul rând, instanța de fond și-a justificat soluția pronunțată, este adevărat, printr-o motivare sumară, însă lipsa motivelor nu conduce la soluția casării cu trimitere a cauzei spre rejudecare, lipsa motivării putând fi complinită în calea de atac promovată, ceea ce s-a și realizat prin reanalizarea contestației la executare promovate, în recurs, motivele de recurs coincizând, în mare parte, cu motivele contestației la executare.
În consecință, având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul procedură civilă, va respinge și recursul declarat de recurentul contestator împotriva sentinței prin care s-a solicitat completarea sentinței civile inițiale, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M. C. G. împotriva sentinței civile nr. 1981/ 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul_ pe care o menține.
Respinge recursul declarat de contestatorul M. C. G. împotriva sentinței civile nr. 131/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil_ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 02.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. A. I.
GREFIER
V. P.
Red.A.I./17.01.2014
Dact.V.P./17.01.2014
- 2 ex -
Jud. fond B. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
