Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2856/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 191/A
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta Asociația Agricolă Agro 2001, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, A. pentru Administrarea Activelor Statului, prin reprezentant legal și Administrația Finanțelor Publice C. prin Direcția Generală A Finanțelor Publice B., prin reprezentant legal, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), împotriva sentinței civile numărul_/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus întâmpinarea formulată de A. pentru Administrarea Activelor Statului, în termenul instituit de dispozițiile art. 289 alin. 2 C.proc.civ.
La data de 07 mai 2013, intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului C., reprezentată de DGFP B., a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare cu încălcarea termenului instituit de dispozițiile art. 289 alin. 2 teza finală C.proc.civ.
În această dimineață, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus o cerere formulată de apelantă, prin care se solicită judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, precum și admiterea apelului pentru motivele arătate în cuprinsul acestuia.
Instanța constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În temeiul dispozițiilor art. 103 C.proc.civ., instanța dispune decăderea intimatei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C., reprezentată de DGFP B. din dreptul de a formula întâmpinare, întrucât acest act de procedură a fost depus cu încălcarea termenului instituit de lege, instanța urmând să acorde acestui act de procedură, intitulat întâmpinare, valoarea juridică a unor concluzii scrise.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/06.12.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001 în contradictoriu cu intimata ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, Agenția de Valorificare a Activelor Statului, si Administrația Finanțelor Publice C., prin DGFP B..
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria B. a reținut că, la data de 26.01.2011, sub nr.7313, s-a inregistrat la OCPI B. cererea de înscriere a dreptului de proprietate și radierea sechestrului înscris la B+ 7 asupra imobilului înscris în CF_ C. sub nr. top.3542/1/164, formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001. Cererea de înscriere a dreptului de proprietate s-a întemeiat pe sentința civilă nr.1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ iar cererea de radiere a sechestrului asigurător pe sentința civilă nr.4759/20.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.3195/2005 și sentința civilă nr.6727/20.07.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Prin Încheierea nr. 7313/04.02.2011 OCPI B. a admis cererea petentei de radiere a sechestrului asigurător înscris la C + 1 în CF_ C. ( provenită din conversia pe hîrtie a Cf 10130A+ 168) și a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr top.3542/1/164 înscris în CF_ C..
În motivarea încheierii s-a reținut că ipoteca legală înscrisă în favoarea AFP C. constituie un impediment la transmiterea dreptului de proprietate, în condițiile art.151 al.9 și 10 din C.proc.fiscală. La dosar nu a fost atașat niciun înscris care să conțină acordul titularului ipotecii legale pentru transmiterea dreptului de proprietate. Prin sentința depusă la dosar s-a constatat valabilitatea unei convenții cu privire la terenuri. Pe aceste terenuri se găsesc construcții care sunt înscrise în cartea funciară și cu privire la care nu se face nicio mențiune referitoare la transmiterea dreptului de proprietate. Potrivit art.44 din L. 7/1996, este necesar ca titularul dreptului de proprietate asupra construcției să fie același cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului sau să existe un drept de folosință asupra acestuia.
Împotriva Încheierii nr. 7313/04.02.2011 OCPI B. petenta a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin Încheierea nr._/24.08.2011. În esență motivele ce au stat la baza soluției de respingere a cererii de reexaminare sunt aceleași cu motivele ce au stat la baza respingerii cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
La data de 23.07.2007, între petenta Asociația Agricolă ,, Agro 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul-teren înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/164 – in suprafața de 570,57 mp.
Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 privind terenul înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/164 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
În CF_ a localității C. ( provenită din conversia pe hârtie a CF_ ) cu nr. top 3542/1/164, la foaia C, este înscris dreptul de ipotecă legală conform art. 154 alin. 8, 9 din OG nr. 92/2003, în favoarea DGFP BV AFP C. si ipoteca in favoarea Bancii Agricole, a cărei creanță față de . a fost preluata de Agenția de Valorificare a Activelor Statului .
Conform art.154 alin. 5 din OG nr. 92/2003, care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9,10 și 11, art. 152 alin. 1 și 2 și art. 153^1 fiind aplicabile.
Potrivit art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Art.63 din Ordinul 633/2006 stabilește că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege.
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
În cazul de față convenția încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului pentru simplul motiv că nu a fost încheiată în formă autentică. Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat doar valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007, fără ca respectiva sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Această mențiune este cuprinsă doar în considerentele sentinței. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești reprezintă cea mai importantă parte a acesteia întrucât doar acesta cuprinde dispoziții ce pot fi puse în executare.
Instanța de fond a reținut și împrejurarea că procesul ce a făcut obiectul dosarului_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1371/2010 s-a purtat doar între petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” și . astfel că nu este opozabilă titularilor ipotecii, respectiv AFP C. si Băncii Agricole, a cărei creanță fata de . a fost preluata de Agenția de Valorificare a Activelor Statului .
Ipoteca legală născută din aplicarea art.154 din C.proc.fiscală are un regim special întrucât indisponibilizează bunul, astfel că trimiterea la prevederile art.1746 al 3 C.civil ( în forma în vigoare la data înscrierii ipotecii în cartea funciară), text care permite înstrăinarea bunurilor ipotecate, este netemeinică.
În concluzie instanța a reținut, pe de o parte, că sentința în temeiul căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei nu este o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare apt de a sta la baza unei înscrieri în cartea funciară și, pe de altă parte, existența interdicției de înstrăinare înscrisă în cartea funciară anterior încheierii convenției și pronunțării hotărârii.
Prevederile legale enunțate mai sus permit registratorului de carte funciară să verifice legalitatea formală a titlului în temeiul căruia se solicită înscrierea. Ordinul 633/2006 – art.63 - face trimitere la actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. În cazul de față, registratorul a constatat în mod corect inexistența acordului la înstrăinare a titularului ipotecii legale, condiție specială a cărei lipsă atrage nulitatea absolută prevăzută în mod expres de lege.
În ce privește motivul de respingere întemeiat pe lipsa unui titlu asupra construcțiilor instanța a reținut că și acesta este întemeiat. În dispozitivul sentinței nr.1371/2010 se menționează că obiectul convenției cuprinde „ suprafețe de teren” ce sunt identificate doar prin număr topografic fără indicarea componenței acestora. Registratorul de care funciară a constatat în mod corect existența unor clădiri nemenționate în hotărârea judecătorească. Împrejurarea că petenta a solicitat îndreptarea erorii materiale din data de 22.09.2011 nu poate fi avută în vedere de instanță, aceasta fiind chemată să analizeze legalitatea și temeinicia încheierii de care funciară doar în baza înscrisurilor în temeiul cărora s-a solicitat înscrierea.
Împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., petenta Asociația Agricolă,, Agro 2001” a exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii plângerii pe care a formulat-o.
În motivarea cererii astfel promovate, apelanta a susținut că judecătorul fondului a interpretat greșit textele de lege pe care a fundamentat soluția pe care a pronunțat-o și nu a analizat motivele pe care a fost întemeiată plângerea.
Astfel, prevederile cuprinse în art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 privesc bunurile mobile, iar nu bunurile imobile, textul art. 154 din Codul de procedură fiscală neinterzicând înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate.
Apoi, hotărârea judecătorească pe care a invocat-o în susținerea cererii de întabulare a dreptului său prevede în considerente că ea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu consecința întabulării dreptului reclamantei, astfel că registratorul d ecarte funciară trebuia să procedeze la executarea dispozițiilor acestei hotărâri judecătorești.
De asemenea, nulitatea instituită de prevederile cuprinse în art. 151 din OG nr. 92/2003 nu operează de drept, ci ea trebuie invocată de către persoana interesată în cadrul unei acțiuni în nulitate, astfel că, prin invocarea din oficiu a acestui caz de nulitate, registratorul de carte funciară și-a depășit atribuțiile.
În continuarea motivării cererii de apel, apelanta a susținut că este neîntemeiată și statuarea pe care prima instanță a făcut-o în sensul că actul translativ de proprietate pe care l-a invocat în susținerea cererii de întabulare nu a avut ca obiect material și construcțiile amplasate pe teren, întrucât, prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că obiectul material al acestui act juridic a inclus și construcțiile.
A mai arătat apelanta că a dus la cunoștința primei instanțe despre îndreptarea de către Tribunalul D. a erorii materiale strecurate în hotărârea judecătorească pe care a fost întemeiată cererea de întabulare, prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 22.09.2011, în sensul că obiect al înstrăinării l-au constituit și supraedificatele de pe parcelele de teren înstrăinate, însă soluția de admitere a cererii de întabulare se impune chiar și în absența acestei încheieri.
În continuarea motivării cererii de apel, apelanta a arătat că este nelegală și soluția de respingere a cererii de radiere a dreptului de ipotecă convențională ce a fost înscris în favoarea Băncii Agricole, întrucât acest drept poate să există numai atâta timp cât există creanță pentru garantarea restituirii căreia a fost instituit, or, atâta timp cât acest drept de creanță a fost cesionat, el nu mai există.
Aceste susțineri sunt consolidate și de faptul că, prin sentința civilă nr. 6727/20.07.2007 a Judecătoriei B., s-a dispus a fi radiat sechestrul notat în baza procesului – verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005.
În drept, apelanta a fundamentat cererea de apel pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 282 și următoarele din codul de procedură civilă și în art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
În apărare, intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat, în termenul instituit de lege, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar, arătând în esență în motivarea poziției sale procesuale că Judecătoria B. a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, dispoziții în conformitate cu care, demersul juridic al apelantei apare ca neîntemeiat.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe noi.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar, în acest sens, reține următoarele:
Instanța de apel observă că, în mod legal și temeinic, judecătorul fondului a stabilit că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 48 alin. 1 din legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară avea competența de a verifica în ce măsură dispoziția vizând întabularea dreptului de proprietate în favoarea părții apelante, dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească pe care această parte a indicat-o în susținerea cererii sale, poate fi adusă la îndeplinire, în raport de situația existentă în cartea funciară la data formulării cererii de întabulare.
Prin exercitarea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, nu se poate reține că registratorul de carte funciară a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum a susținut apelanta prin cererea de exercitare a căii de atac.
De asemenea, tribunalul constată că, în mod temeinic prima instanță a reținut că prin hotărârea judecătorească pe care apelanta a invocat-o în susținerea cererii sale nu a fost reglementată situația juridică a construcțiilor existente pe parcelele de teren cu privire la care s-a dispus a fi întabulat dreptul de proprietate al apelantei, astfel că acesta aspect constituie, față de prevederile cuprinse în art. 1 alin. 5 din legea nr. 7/1996, un impediment la întabulare.
Sub aspectul analizat, nu prezintă relevanță faptul că, după data înregistrării cererii de întabulare a dreptului de proprietate pe care l-a invocat în favoarea sa, apelanta s-a adresat instanței care a pronunțat sentința civilă nr. 1371/16.09.2010, pentru a-i solicitat să procedeze la îndreptarea erorii materiale pe care a săvârșit-o prin omisiune, în sensul indicării compunerii fiecărui număr topografic menționat în cererea introductivă de instanță, întrucât cererea formulată în cadrul unei proceduri necontencioase nu poate fi soluționată decât pe baza înscrisurilor pe care titularul cererii le-a depus în susținerea acesteia. Schimbarea ulterioară a situației de fapt nu este de natură să conducă la infirmarea soluției ce a fost pronunțată în cadrul acestei proceduri, ci dă posibilitatea părții să formuleze o nouă cerere, pentru valorificarea, în cadrul acestei proceduri, a dreptului, conform prevederilor cuprinse în art. 337 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel constă că, în mod legal și temeinic, judecătorul fondului a stabilit că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 154 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, ce reglementează procedura executării silite a bunurilor imobile, în cadrul acestei proceduri sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 151 alin. 9,10 și 11, în art. 152 alin. 1 și 2 și în art. 153 indice 1 din același act normativ, în conformitate cu care, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
Prin urmare, este lipsită de fundament susținerea pe care apelanta a formulat-o în sensul că prevederile cuprinse în art. 151 alin. 9 din actul normativ menționat nu sunt aplicabile în cadrul unei executări silite imobiliare.
De asemenea, instanța de apel reține că, contrar celor indicate de către partea apelantă în cererea de exercitare a căii de atac, registrator de carte funciară și prima instanță nu au procedat la desființarea contractului de vânzare – cumpărare pe care apelanta l-a invocat în susținerea cererii sale, ci au constat că, în raport de prevederile legale menționate, în cauză există un impediment la întabularea dreptului de proprietate al apelantei .
Totodată, instanța de apel constată că în mod corect judecătorul fondului a stabilit că perfectarea contractului de cesiune de creanță nr._/17.12.1999 nu a avut drept efect juridic stingerea creanței, cu consecința stingerii garanțiilor instituite pentru executarea acestui drept, ci doar transferul dreptului de creanță și a tuturor accesoriilor acestuia, astfel că a reținut în mod legal și temeinic existența acestui impediment la întabulare.
Față de considerentele ce preced, tribunalul reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a prevederilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea de apel dedusă judecății.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Asociația Agricolă „Agro 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D., reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat N. C., în contradictoriu cu intimații ., reprezentată legal de administrator judiciar General Group Expert SPRL, cu sediul în Municipiul București, .. 109-117, ., etj. 2, . Administrarea Activelor Statului ( fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului, redenumită astfel prin OUG nr. 96/2012), cu sediul în Municipiul București, . Ș., nr. 50, sector 1, reprezentată legal de președinte, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., reprezentată în instanță de Direcția Generală a județului B., cu sediul în Municipiul B., .. 7, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2013.
Președinte, Judecător,
A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. L.S./11.07.2013
Tehnored. I.T./11.07.2013; 6 ex.
Jud. fond: I. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 32/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
