Fond funciar. Decizia nr. 90/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 8557/62/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/R
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Completul de judecată L2 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I. – judecător
Judecător – C. R.
Judecător – M. B.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta reclamantă T. G. împotriva sentinței civile nr. 3401/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 8 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2013, 22 ianuarie 2013 și apoi pentru data de 29 ianuarie 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3401/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului S. R. reprezentat de Agenția Domeniilor Statului iar pe fond, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. G. în contradictoriu cu pârâții C. Locală pentru aplicare a Legilor Fondului Funciar B., C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B..
S-a respins de asemenea, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta T. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Agenția Domeniilor Statului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., s-a reținut că prin Legea 268/2001 s-a înființat Agenția Domeniilor Statului instituție de interes public cu personalitate juridică ce administrează terenurile cu destinație agricolă ce aparțin domeniului public al statului. Conform art. 8 din lege institutul a concesionat terenurile agricole aparținând domeniului public al statului. Prin urmare terenul aparține statului și este administrat de ADS.
Prin H.G. nr. 1882/2005, privind înființarea unor institute naționale de cercetare dezvoltare agricolă și reorganizarea unor instituite de cercetare din agricultură, s-a reglementat regimul juridic și situația terenurilor aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B.. Potrivit art. 2 al. 4 din H.G. nr. 1882/2005 terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului au trecut în administrarea institutelor de cercetare nou înființate. În anexa 2 d a actului normativ sunt identificate terenurile ce intră în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B.. La data de 15.11.2006 s-a încheiat, între Agenția Domeniilor Statului și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., protocolul de predare primire nr._ ( fila 90 dosar) prin care s-a trecut în administrarea institutului suprafața de 1370,67 ha teren proprietate publică a statului.
În concluzie terenul vizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu se găsește în administrarea Agenției Domeniilor Statului ci în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., astfel că acesta din urmă are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. reprezentat de Agenția Domeniilor Statului, instanța a admis-o având în vedere motivele pentru care s-a stabilit că în cauză are calitate procesual pasivă administratorul terenurilor, respectiv I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B..
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
La data de 25.11.1991 prin Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 nr. 64 s-a stabilit dreptul de proprietate al numitei P. A. asupra suprafeței de 1,16 ha conform anexei nr. 19 poziția 9 ( fila 2 dosar). În acest sens s-a eliberat adeverința nr. 655/1991 de către C. Locală B. de aplicare a Legii nr. 18/1991. Reclamanta este moștenitoarea defunctei P. A., decedată la data de 14.12.2001, conform certificatului de moștenitor nr. 27/07.03.2002 ( fila 3 dosar).
În temeiul adeverinței nr. 655/1991 și a calității de moștenitoare a defunctei P. A., reclamanta a solicitat eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament.
Terenul revendicat de reclamantă, reprezentat de cota de 2/15 din terenul înscris în CF_ B., a fost identificat în raportul de expertiză specialitatea topografie nr._/2011 întocmit de expert judiciar G. F., face parte din . tarlaua 147.
Conform anexei 2 d) a H.G. nr. 1882/2005 tarlaua 147 . proprietate publică a statului, în suprafață de 19 ha, se află în administrarea pârâtului I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B..
Potrivit Legii nr. 1/2000, art. 10, persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de instituitele și stațiunile de cercetare și producție agricolă li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului. În situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri.
Prin Decizia ICCJ nr. 23 din 17.10. 2011, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 si art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate in administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) si art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului in domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, stabilește ca sintagma “în condițiile legii” din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public in domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisa cu privire la terenurile delimitate in condițiile art. 9 si 12 din Legea nr. 1/2000.
Urmând procedura prevăzută de H.G. nr. 1172/2001 primarul Municipiului B. a întocmit lista ( anexa 32 – art. 45 din H.G. nr. 1172/2001) persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, cărora li se restituie în natură suprafețele agricole, pe baza documentelor ce atestă fost proprietate, în perimetrul acestor societăți, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000. Antecesoarea reclamantei, numita P. A., este menționată la poziția 2 cu suprafața de 1,16 ha.
În urma stabilirii suprafeței de teren necesare reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor menționate în anexa 32 între Agenția Domeniilor Statului și Primarul Municipiului B. s-a întocmit protocolul de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr._/03.05, pentru suprafața de 61,30 ha ( 395 dosar). Amplasamentul terenului în suprafață de 61,30 ha a fost stabilit de către I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B. conform art. 9 al. 1 din Legea nr. 1/2000.
Terenurile aflate în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B. ce au fost predate și puse la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a L 18/1991 sunt identificate cu numere cadastrale A 1124, A 1123 și CC 1122.
În raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a identificat terenul înscris în CF_ B. și a stabilit că terenurile înscrise în această carte funciară se suprapun peste numărul cadastral A 1126 ce nu a făcut obiectul protocolului de predare primire nr._/03.05.
Potrivit art. 33 al. 4 din H.G. nr. 1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (abrogată prin H.G. nr. 890/2005 – 11.08.2005), autoritățile comunale și orășenești ale administrației publice locale urmau a înștiința în scris persoanele care au domiciliul în alte localități și cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie.
Anexa nr. 32, ce conținea persoanele cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol și cărora li se restituie în natură suprafețele agricole, a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 28/21.02.2005. Protocolul de predare a terenurilor de către ADS a fost întocmit în luna martie 2005. Ca urmare, de la data stabilirii dreptului reclamantei de a primi teren în natură și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 11.05.2005, C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar nu a avut timpul necesar stabilirii datei la care să se efectueze punerea în posesie și comunicării către reclamantă. Pe tot parcursul procesului pârâta C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și-a arătat disponibilitatea de a proceda la punerea în posesie a reclamantei asupra unei suprafețe de teren de 1,16 ha din terenul pus la dispoziție conform procedurile prezentate mai sus, însă reclamanta a refuzat insistând ca retrocedarea să se facă pe vechiul amplasament.
În concluzie instanța a reținut că terenul înscris în CF_ B., înscris sub nr. top. 1152/2,_/3/b,_/b,_/1/b,_/1/b/1,_/1/b/2,_/1/b/1/1,_/1/b/1/2,_/1/b/1/3,_/1/b/1/4,_/1/b/1/1/I,_/1/b/1/1/II se află în proprietatea publică a statului și în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., conform HG 1882/2005. Terenul ce a aparținut antecesoarei reclamantei în suprafață de 1,16 ha reprezintă cota de 2/15 din terenul înscris în CF_ B. .
Potrivit art. 5 al. 2 din Legea nr. 18/1991 „terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public”. Art. 10 din Legea nr. 213/1998 stabilește că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin Hotărâre a Guvernului, a Consiliului Județean sau a Consiliului Local. Terenul revendicat de reclamantă se află în proprietatea publică a Statului. Admiterea acțiunii ar conduce la stabilirea unei obligații în sarcina Comisiilor de aplicare a Legilor fondului funciar ce ar contraveni dispozițiilor legale menționate și care nu ar putea fi executată.
Restituirea terenurilor pe vechile amplasamente se face în măsura în care această posibilitate există. În cazul de față terenul deținut de antecesorii reclamantei face parte din proprietatea publică astfel că restituirea pe același amplasament nu este posibilă. În aceste condiții refuzul reclamantei de a primi teren în altă zonă, teren pus la dispoziția Comisiei locale tocmai pentru restituirea terenurilor în natură persoanelor cuprinse în anexa 32, apare ca nejustificat.
Pentru motivele prezentate instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu C. Locală pentru aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B. este neîntemeiată.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientului S. R. reprezentat de Agenția Domeniilor Statului, instanța a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. G., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, să se admită acțiunea pe care a formulat-o, în sensul eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha teren arabil, în baza Adeverinței nr. 655/1991 emisă în temeiul Legii nr. 18/1991 eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie pe vechiul amplasament, care este situat în vecinătatea casei părintești.
Cu obligarea pârâtei C. Locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată de către antecesoarea sa la data de 12._ a fost validată prin Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991, dispunându-se înscrierea acesteia în anexa nr. 19 la poziția nr. 9, fiind apoi eliberată Adeverința nr. 655/1991.
Anexa nr. 19 la Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991 atestă faptul că antecesoarea sa, P. A., a fost înscrisă la nr. crt. 9 din Anexa nr. 19 cu suprafața de 1,16 ha teren aflat in patrimoniul CAP Stupini ca urmare a cererii formulate și înregistrate la data de 12.03.1991 și în baza evidențelor Registrului agricol VOL IV/40 care dovedeau calitatea de persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991.
În anul 1962 întregul imobil-teren înscris in C.F. nr._ a localității B., care înglobează și suprafața de 1,16 ha teren ce a aparținut antecesoarei sale, a fost preluat de către CAP Stupini ca urmare a colectivizării, iar la data de 12.03.1991 întregul imobil-teren înscris în C.F. nr._ a localității B. și implicit suprafața de 1,16 ha teren care reprezintă cota de 2/15-a parte din întregul imobil-teren, ce face obiectul litigiului, se afla în patrimoniul CAP Stupini. După lichidarea CAP Stupini, care a avut loc ulterior datei de 12.03.1991, întregul imobil-teren înscris in C.F. nr._ a localității B. și, implicit și suprafața de 1,16 ha teren care este în litigiu, a fost predat către ICPC B., în prezent INCDCSZ B., fiind astfel transferat din domeniul privat al localității în domeniul public.
Până la data înființării Agenției Domeniilor Statului în baza Legii nr. 268/2001 și a preluării in administrare de către ADS București a imobilului-teren, ICPC B., în prezent INCDCSZ B., a administrat imobilul-teren înscris in C.F. nr._ a localității B.. Deși dreptul de proprietate al antecesoarei sale a fost reconstituit și s-a eliberat Adeverința nr. 655 încă din anul 1991, deși în decursul timpului antecesoarea sa a formulat și a depus nenumărate cereri de punere în posesie, aceasta nu a fost pusă în posesia terenului care îi aparținea de drept și nici nu i s-a propus un alt amplasament pentru suprafața de 1,16 ha teren reconstituită. Astfel, timp de 21 de ani nici antecesoarea sa și ulterior nici recurenta reclamantă, nu s-au putut folosi de terenul reconstituit în suprafață de 1,16 ha și nu și-au putut exercita dreptul de proprietate.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 privind atribuțiile si obligațiile comisiilor locală și județeană și în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 890/2005, C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar avea obligația legală ca până la această dată să procedeze la punerea în posesie si la eliberarea Titlului de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha teren, în baza Adeverinței nr. 655/1991 emisă în temeiul Legii nr. 18/1991.
În ce privește punerea în posesie pe vechiul amplasament intimata pârâtă susține că nu se poate proceda la punerea în posesie deoarece vechiul amplasament este situat in domeniul public. Ulterior, în Notele de ședință depuse la dosarul cauzei, intimata C. Locală B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar a susținut în fals că s-a refuzat în decursul timpului punerea în posesie pe un alt amplasament și eliberarea Titlului de proprietate.
În cazul în care intimata pârâtă ar fi propus un alt amplasament pentru terenul reconstituit în suprafață de 1,16 ha, ar fi existat înscrisuri in acest sens, respectiv s-ar fi consemnat în scris acest fapt, s-ar fi arătat in scris care este amplasamentul terenului propus, în ce . număr cadastral are, si s-ar fi consemnat în scris refuzul antecesoarei recurentei sau al recurentei, cu privire la amplasamentul propus, după cum prevede legislația in vigoare.
La data de 07.07.1999 a fost emis Titlul de proprietate nr._ în favoarea coproprietarei tabulare P. E., al cărei drept de proprietate asupra cotei de 2/15-a parte din întregul imobil-teren înscris in C.F. nr._ a localității B., respectiv suprafața de 1,16 ha teren, a fost reconstituit prin Sentința civilă definitiva si irevocabilă nr. 2803/10.03.1992 în dosarul civil nr. 635/1992 al Judecătoriei B.. Acest Titlu de proprietate emis in favoarea coproprietarei tabulare P. E., a fost eliberat la doi ani după decesul acesteia și în condițiile in care nici o persoană nu avea calitatea legală de a solicita emiterea Titlului de proprietate nr._, punerea in posesie si, de asemenea, nici de a refuza sau de a contesta in instanța amplasamentul terenului propus. Succesiunea după defuncta P. E. a avut loc abia in anul 2003 când a fost emis Certificatul de Moștenitor nr.130/17.10.2003, în favoarea coproprietarului tabular P. D., frate cu defuncta si cu antecesoarea recurentei, care și el era decedat încă din data de 06.07.1997.
Deși coproprietara tabulară P. E., sora cu antecesoarea sa, era decedata încă din data de 15.06.1997, iar succesiunea a avut loc abia în anul 2003, parata-intimata C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar a procedat la punerea in posesie pentru suprafața de 1,16ha teren pe un alt amplasament și la eliberarea Titlului de proprietate nr._/07.07.1999.
Apoi, la data de 19.07.2000 parata-intimata C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar a procedat la punerea in posesie pe vechiul amplasament a coproprietarului tabular P. D., fiind astfel emis Titlul de proprietate nr._, pentru suprafața totala de 4,685Iha teren, din care l,5874ha teren pe vechiul amplasament, adică pe amplasamentul imobilului-teren înscris in C.F. nr._ a localității B..
Ulterior, în luna martie 2007, in timp ce cauza se afla pe rolul instanței de judecata încă din anul 2005 și litigiul era notat în cartea funciara nr._ a localității B., intimata C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar a reconstituit dreptul de proprietate pe amplasamentul imobilului-teren înscris in C.F. nr._ a localității B. în favoarea mai multor persoane, pentru suprafața de 1,16 ha teren, după cum dovedește tabelul nominal Anexa nr. 29 la nr. crt. 9.
În toată perioada de timp în care ADS București a administrat imobilul-teren aflat in discuție, ADS București avea obligația legală de a preda terenul reconstituit în suprafață de 1,16 ha, pe baza de Protocol, paratei-intimate C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar în vederea punerii în posesie pe amplasamentul imobilului-teren înscris in C.F. nr._ a localității B. si eliberării Titlului de proprietate, la solicitarea paratei-intimate C. Județeană B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar, in conformitate cu prevederile H.G. nr. 626/2001 și conform art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările si completările ulterioare aduse prin Legea nr.549/2002.
La data de 22 decembrie 2005, în timp ce cauza se afla pe rolul instanței de judecată, a fost emisă H.G. nr. 1882. La data de 15.11.2006 s-a încheiat între ADS București și INCDCSZ B. Protocolul de predare-preluare nr._ și imobilul-teren aflat în litigiu a trecut din nou in administrarea INCDCSZ B..
P. la data de 15.11.2006, inclusiv la data de 22 decembrie 2005, data emiterii H.G. nr. 1882, imobilul-teren aflat in litigiu se găsea in domeniul public al Statului R. și în administrarea ADS București, după cum atesta Anexa nr. 2 d) la H.G. nr. 1882/22 decembrie 2005.
În prezent imobilul-teren aflat în litigiu se afla in domeniul public al Statului R. și în administrarea INCDCSZ B., după cum dovedesc Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara nr._/2011 si Suplimentul la Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara nr._/2011, ambele întocmite de către expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, G. F..
La data încheierii Protocolului de predare-preluare nr._/15.11.2006 de către ADS București către INCDCSZ B. a terenului reconstituit în suprafața de 1,16 ha, existau:
a) Cererea din data de 12.03.1991 validată prin Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991.
b) Adeverința nr. 655/1991 emisa in temeiul Legii nr.18/1991 ca urmare a validării Cererii din data de 12.03.1991.
c) Cererea de punere in posesie din data de 12.09.2005, anterioară actului administrativ de predare-preluare, prin care a solicitat din nou intimatei C. Locală B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar punerea in posesie pe vechiul amplasament si eliberarea Titlului de proprietate pentru suprafața de 1,16ha teren reconstituit.
d) Prezenta cerere era pe rolul instanței de fond încă din anul 2005
e) Alte Cereri privind punerea in posesie pe vechiul amplasament si eliberarea Titlului de proprietate transmise paratei-intimate C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar in decursul timpului si anterior înregistrării acțiunii civile.
De asemenea, la data de 15.11.2006, data încheierii Protocolului de predare - preluare nr._ dintre ADS București și INCDCSZ B., intimatul INCDCSZ B., deși cunoștea faptul că imobilul-teren înscris in C.F. nr._ a localității B. este in litigiu încă din anul 2005, având calitatea de pârât în cauza, deși a participat anterior datei de 15.11.2006, la identificarea in teren a întregului imobil-teren înscris în C.F. nr._ a localității B. și situat pe . în urma convocării transmise părților de către expertul tehnic judiciar desemnat in cauza la acea dată, B. M. și, în plus, cunoștea istoricul juridic al terenului reconstituit, nu a adus la cunoștința ADS București situația juridica a acestui imobilul-teren și nici faptul că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha teren din întregul imobil-teren înscris in C.F. nr._ a municipiului B. este reconstituit încă din anul 1991, așa cum a procedat în alte situații care sunt consemnate la pagina 2 si ia pagina 3 din Protocolul de predare-preluare nr._/15.11.2006 și în Adresa din data de 09.11.2006 înregistrata la ADS București sub nr._/10.11.2006 si depusa la dosarul cauzei de către ADS București.
Toate Contractele de Concesiune și Protocoalele de predare-primire încheiate intre ADS București si INCDCSZ B. de-a lungul anilor cu privire la imobilul-teren înscris in C.F. nr._ a localității B., sunt încheiate și semnate cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) și alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 7/1996 si ale art. 7 din Legea nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare.
Recurenta arată în continuare că protocolul de predare-preluare nr._/15.11.2006 este încheiat și cu încălcarea art. 3 din H.G. nr. 1882/22.12.2005, iar Contractul de concesiune nr. 92/22.10.2002, invocat drept probă de către paratul-intimat INCDCSZ B. s-a derulat si cu încălcarea clauzei prevăzute la art. 12.7. Cap. 12 din același Contract de Concesiune nr. 92/22.10.2002.
Pârâtul INCDCSZ B., în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 18/1991 și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, avea obligația legală de a-și înscrie dreptul de a administra imobilul-teren înscris in C.F. nr._ B., și implicit a terenului reconstituit în suprafața de 1,16 ha, pe baza actului juridic prin care i s-a transmis dreptul, respectiv în baza Protocolului de predare-preluare nr._/15.11.2006, dacă dreptul i s-a transmis in mod valabil.
Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara nr._/2011 și Suplimentul la Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara nr._/2011, întocmite de către expertul tehnic judiciar desemnat in cauză, G. F., dovedesc fără echivoc faptul că întregul imobil - teren înscris în C.F. nr._ a localității B., care înglobează și terenul reconstituit antecesoarei sale, în suprafață de 1,16 ha, mai puțin construcțiile și terenul atribuit în baza Titlului de proprietate nr._, se află în domeniul public al Statului R., parcela cadastrala 1126, . administrarea FNCDCSZ B., fiind prevăzut si identificat in Anexa nr. 2 d) la H.G. nr. 1882/22 decembrie 2005.
Art. 3 din H.G. nr. 1882/22 decembrie 2005 prevede faptul ca pentru suprafețele de teren din domeniul public al statului, prevăzute la art. 2 alin. 4, adică și pentru suprafețele de teren prevăzute si identificate în Anexa nr. 2.d) la H.G. nr. 1882/22 decembrie 2005, pentru care se vor valida cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor
legilor fondului funciar, se aplica prevederile art. III alin (1) indice 1 din
Legea nr. 169/1997.
Art. III alin. (1) indice 1 din Legea nr. 169/1997 cu modificările si completările ulterioare prevede că după validarea Cererii de reconstituire a dreptului de proprietate terenul trece in rezerva comisiei de fond funciar in vederea punerii in posesie.
În consecință, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind validată încă din anul 1991 prin Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991 si existând înregistrate Cereri de punere in posesie ulterioare cererii de reconstituire a dreptului de proprietate si anterioare actului administrativ de predare-preluare din data de 15.11.2006, terenul reconstituit în suprafață de 1,16 ha trebuia sa fie predat intimatei C. L. B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar în vederea punerii în posesie și eliberării Titlului de proprietate și nicidecum să facă obiectul actului administrativ de predare-preluare încheiat intre ADS București și INCDCSZ B..
În cadrul Raportului de Expertiza Tehnica Judiciară nr._/2011 și în cadrul Suplimentului la Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara nr._/2011, întocmite de către expertul tehnic judiciar desemnat in cauză G. F., s-a efectuat în conformitate cu Obiectivul nr. 6 din lista cu obiectivele propuse și admise de instanța de judecată, propunerea de dezmembrare și atribuire a suprafeței de 1,16 ha teren din întregul imobil-teren înscris in C.F. nr._ a localității B.. Lotul de teren astfel rezultat este identificat cu nr. top_/3/b/l și este situat in . . vedere faptul că acest lot de teren exista in natura, nu este afectat de construcții, nu este atribuit altor persoane si nu este de utilitate publică, recurenta solicitată punerea în posesie pe vechiul amplasament si eliberarea Titlului de proprietate.
Deși a probat toate susținerile cu acte instanța de fond a respins acțiunea.
Recurenta reclamantă arată în continuare că înțelege sa formuleze și să depună motivele de recurs printr-un memoriu separat, in termen legal, in conformitate cu prevederile art. 302 indice 1 pct. c) Cod procedura civilă și art. 303 alin. (2) Cod procedură civilă.
În final, recurenta a solicitat obligarea intimatei pârâte C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar la plata cheltuielilor de judecată.
Prin memoriul depus separat la fila nr. 13 a dosarului, recurenta reclamantă T. G. a formulat în termen legal unsprezece motive de casare a sentinței civile nr. 3401/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. și anume:
Motivul nr. I întemeiat pe dispozițiile art. 261 alin. 3 și ale art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurenta susținând că prima instanță nu a arătat probele pe care reclamanta le-a administrat pentru a-și dovedi susținerile și anume: suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară nr._/2011, sentința civilă nr. 7524/19.11.1990 irevocabilă, sentința civilă nr. 2801/10.03.1992 irevocabilă, raportul de expertiză tehnică nr. 115/1997 întocmit de expertul judiciar C. S..
Motivul II, întemeiat pe art. 129 alin. 1 și pe art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. cu referire la faptul că prima instanță a reținut în mod netemeinic toate susținerile Comisiei Locale B. de aplicare a Legilor fondului funciar, fără a se proba ofertarea unui alt amplasament de către Comisie, prin urmarea procedurii și formalităților prevăzute art. 5 și art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005. Recurenta arată că nu a refuzat vreodată oferta unui alt amplasament și nici în prezent nu refuză oferta unui alt amplasament.
Antecesoarea sa nu a fost înscrisă până în prezent în vreo anexă a H.G. nr. 890/2005, recurenta nefiind convocată în vederea punerii în posesie.
În mod nelegal, instanța de fond nu a luat în considerare nici faptul că prin adresa nr._/2006 pârâta C. Locală B. de aplicare a Legilor fondului funciar recunoaște că la data de 19.07.2000, terenul în litigiu, înscris în C.F. nr._ B., inclusiv nr. top_/3/b prevăzut ca propunere de dezmembrare și atribuire în prezenta cauză, s-a aflat la dispoziția sa în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
Motivul nr. III, întemeiat pe dispozițiile art. 261pct. 5 și pe art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., în hotărârea recurată nefiind prezentate motivele de drept care au stat la baza respingerii primului petit al acțiunii.
Motivul nr. IV – art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 7524/19.11.1990 irevocabilă, s-a reținut faptul că întreg imobilul teren înscris în C.F. nr._ B. se afla în patrimoniul CAP Stupini, ca urmare a colectivizării. Această sentință civilă se opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumție, confirm art. 1200 pct. 4 Cod civil.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 2803/10.03.1992 irevocabilă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 2/15 din terenul înscris în C.F. nr._ B., adică suprafața de 1,16 ha teren, în favoarea coproprietarei tabulare P. E., sora antecesoarei recurentei.
Instanța de judecată a statuat că întreg imobilul înscris în C.F. nr._ B., inclusiv ._/3/b propusă spre atribuire în prezentul litigiu, a fost preluată fără titlu de către CAP Stupini ca urmare a colectivizării.
Aceste două hotărâri judecătorești, intrate în puterea lucrului judecat, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, au valoarea unor prezumții, ignorate de prima instanță.
Motivul nr. V – instanța de fond, în mod nelegal, încălcând prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ., a înlăturat susținerile și probele administrate de recurentă, inclusiv raportul de expertiză tehnică (fila nr. 116, vol. II dos. fond) și punctul de vedere exprimat de expertul tehnic judiciar desemnat în cauză.
Instanța de fond nu a dat valoare probantă Anexei nr. 19 la Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța de fond a înlăturat probele propuse și administrate de recurenta reclamantă.
Motivul nr. VI – raportat la dispozițiile art. 304 pct. 5 și ale art. 5 alin. 2 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, sentința civilă recurată este nulă.
Motivul nr. VII – sentința civilă a fost comunicată părților după 115 zile de la pronunțare (138 zile calendaristice). D. fiind faptul că termenele prevăzute de codul de procedură civilă sunt termene legale imperative și absolute, afară de cazul când legea dispune altfel și raportat la dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod proc. civ., sentința civilă recurată este nulă.
Motivul VIII – instanța de fond a admis drept probă Protocolul de predare – preluare nr._/15.11.2006, încheiat nelegal, cu încălcarea art. 4 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. reprezentat prin ADS București și a respingerii acțiunii pentru acest considerent, împrejurare ce atrage nelegalitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Motivul nr. IX – instanța de fond, în mod nelegal nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997 și a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 1882/22.12.2005.
Timp de 22 de ani, din anul 1991 și până în prezent, nu i s-a oferit un alt amplasament pentru terenul reconstituit.
Instanța de fond în mod nelegal și netemeinic, fără probe, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. reprezentat prin ADS București.
În consecință, sentința civilă este dată cu încălcarea legii.
Motivul nr. X – în mod nelegal s-a respins petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, deoarece, dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, ci se aplică art. III alin. 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997.
Dispozițiile art. III alin. 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997 nu derogă d ela dispozițiile Legii nr. 213/1998, ci suspendă efectele actelor administrative prin care au fost trecute în domeniul public al statului sau al localităților, terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire, cu excepția terenurilor intrate în circuitul civil, urmând ca, după validarea cererii de reconstituire, terenul să treacă în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, astfel cum este situația în speță.
Decizia nr. 23/2011 a I.C.C.J. invocată de prima instanță, nu reprezintă un argument pentru respingerea petitului nr. 2 din acțiune, fiind eronat interpretată de instanța de fond.
Motivul nr. XI – art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. – instanța de fond, în mod nelegal a schimbat natura și înțelesul clar și vădit al actelor pe care recurenta reclamantă le-a solicitat în probațiune. Astfel, recurenta arată că a solicitat, în baza art. 172 Cod proc. civ., ca pârâtele C. Locală B. și C. Județeană B. de aplicare a legilor fondului funciar, să depună înscrisurile în baza cărora imobilul din litigiu a fost predat după lichidare CAP Stupini către ICPC B., actualmente INCDCSZ B.. Instanța însă a solicitat pârâtelor depunerea altor înscrisuri, respectiv a celor în baza cărora imobilul din litigiu a intrat în administrarea INCDCSZ B..
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 83 a dosarului, intimata Agenția Domeniile Statului, în reprezentarea intervenientului Statului R. a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței civile recurate, motivat de faptul că ADS nu mai are în administrare terenurile cu destinație agricolă din domeniul public al Statului de la INCDCSZ B., potrivit prevederilor H.G. nr. 1881/2005.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 89 a dosarului, intimata pârâtă C. Locală B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că instanța de fond în mod corect a reținut că restituirea terenurilor pe vechile amplasamente se face în măsura în care această posibilitate există și că imobilul care face obiectul cauzei este în domeniul public al Statului R., în perimetrul și administrarea INCDCSZ B., conform H.G. nr. 1881/2005.
În cazul de față terenul deținut de antecesorii reclamantei face parte din proprietatea publică astfel că restituirea pe același amplasament nu este posibilă drept pentru care, refuzul reclamantei de a primi teren în altă zonă, teren pus la dispoziția Comisiei locale tocmai pentru restituirea terenurilor în natură persoanelor cuprinse în anexa 32, apare ca nejustificat.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public”.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă, raportat la motivele de recurs și la probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 nr. 64 din 25.11.1991 s-a stabilit dreptul de proprietate al numitei P. A. asupra suprafeței de 1,16 ha conform anexei nr. 19 poziția 9, iar prin Decizia nr. 54 din aceeași dată a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a stabilit dreptul acesteia la acțiuni, motivat de faptul că terenul preluat în proprietatea statului se află în administrarea unei societăți comerciale cuprinsă în anexa nr. 1 a deciziei ( fila 37 – 42 dosar fond, vol. IV).
Anexa nr. 19 din H.G. nr. 19/1991, privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 64/1991, cuprinde tabelul nominal cu persoanele sau, după caz, moștenitorii acestora, al căror teren a fost preluat de unitățile agricole de stat și pentru care se primesc acțiuni în condițiile prevăzute de art. 36 din lege și li se atribuie o suprafață de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, în condițiile art. 38 din lege.
Potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991, „în localitățile cu deficit de teren în care terenurile foștilor proprietari se află în proprietatea statului și aceștia nu optează pentru acțiuni în condițiile art. 36 și nu li se pot atribui lor sau moștenitorilor suprafața minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile județene vor hotărî atribuirea unei suprafețe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului. Pentru diferența de teren până la care sunt îndreptățiți foștii proprietari sau moștenitorii lor, potrivit prezentei legi, se aplică corespunzător prevederile art. 36”.
Potrivit art. 36 din lege, persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se află în administrarea unităților agricole de stat, devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat. De aceleași prevederi beneficiază și moștenitorii acestor persoane.
Potrivit art. 36/1 din Legea nr. 18/1991, introdus prin Legea nr. 169/1997, devenit după renumerotare art. 38:
„(1) Persoanele fizice cărora îi s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare agricole și la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum și persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994**), pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 10 ha de familie, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul în acțiuni, în limita suprafeței de până la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, suprafața de teren putea depăși, ca echivalență, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).”
Hotărârea Guvernului nr. 131/1991 a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000:
„(1) Persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societățile naționale cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului.
(2) În situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri.”
În acest sens s-a eliberat adeverința nr. 655/1991 de către C. Locală B. de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În consecință, față de aceste prevederi legale, în forma în vigoare la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și la data emiterii Hotărârii nr. 64/1991 precum și a adeverinței menționate și, în urma modificărilor legislative survenite, autoarei reclamantei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură, ci prin acordarea de acțiuni, urmând ca atribuirea de teren la cerere să se realizeze în condițiile limitative prevăzute de art. 38 din Legea nr. 18/1991.
Autoarea reclamantei nu a formulat contestație împotriva acestei modalități de stabilirea a dreptului său de proprietate, prin Hotărârea Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 nr. 64 din 25.11.1991.
Raportat la aceste prevederi legale și față de prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se va face asupra terenurilor care fac parte din domeniul privat al statului, de principiu pe vechiul amplasament, dacă fostul amplasament face parte din domeniul privat al statului.
Din probele administrate în cauză, terenul solicitat de recurenta reclamantă se află în proprietatea publică a statului și în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., conform H.G. nr. 1882/2005.
Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică, specialitatea topografie, geodezie și cadastru funciar, nr._/2011 (f. 158 dos fond vol. III) și a răspunsului la obiecțiuni (f. 144 dos. fond vol. IV), întocmite de expertul G. F., terenul solicitat de recurenta reclamantă, situat pe vechiul amplasament, cu nr. top nou_/3/b/1 din C.F. nr._ B., potrivit propunerii de dezmembrare, se află în administrarea Institutului de C. și Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr și în proprietatea publică a Statului.
. din nr. top 1152/2,_/3/b,_/b,_/1/b,_/1/b/1,_/1/b/2,_/1/b/1/1,_/1/b/1/2,_/1/b/1/3,_/1/b/1/4,_/1/b/1/1/I,_/1/b/1/1/II, care se află în proprietatea publică a statului și în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., conform H.G. 1882/2005, suprapunându-se, conform planului cadastral pe nr. parcelă PS 1126 din tarlaua 147, după cum a reținut și expertul.
Or, această parcelă se află în administrarea Institutului de C. și Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr și în proprietatea publică a Statului, nefiind la dispoziția Comisiei Locale B. de aplicare a legilor fondului funciar, după cum rezultă din Registrul cadastral al Parcelelor (f. 75 – 76 dos. fond vol. IV) și din constatările expertului tehnic judiciar.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991:
„(1) Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
(2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la . prezentei legi*), Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, va delimita suprafețele de teren strict necesare cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasă și pe cele destinate producției, din administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă.”
În acest sens, s-a emis H.G. nr. 1882/2005, privind înființarea unor institute naționale de cercetare dezvoltare agricolă și reorganizarea unor instituite de cercetare din agricultură, prin care s-a reglementar regimul juridic și situația terenurilor aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B.. Potrivit art. 2 al. 4 din H.G. nr. 1882/2005 terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului au trecut în administrarea institutelor de cercetare nou înființate. În anexa 2 d) a actului normativ sunt identificate terenurile ce intră în administrarea I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., inclusiv terenul din litigiu.
Potrivit art. 3 din H.G. nr. 1882/2005 „Pentru suprafețele de teren din domeniul public al statului, prevăzute la art. 2 alin. (4) și (6), pentru care se vor valida cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legilor fondului funciar, se aplică prevederile art. III alin. (1^1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.”
Potrivit art. III alin. (1^1) din Legea nr. 169/1997, „ Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.”
Prevederile art. 3 din H.G. nr. 1882/2005 invocate de recurentă, mai sus redate, nu sunt incidente în cauză, motivat de faptul că autoarei reclamantei nu i s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în natură, ci prin acordarea de acțiuni la un institut de cercetare agricolă, motiv pentru care, în măsura în care restituirea terenului pe vechiul amplasament nu este posibilă, se restituie teren pe un alt amplasament, din proprietatea privată a statului, după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Din aceleași considerente, nu are relevanță nici faptul că autoarea reclamantei a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului încă din 12.03.1991 și care a fost validată prin Hotărârea nr. 64/25.11.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991 și nu are relevanță faptul că recurenta reclamantă formulase cerere de punere în posesie sau că prezentul proces era pe rol anterior adoptării H.G. nr. 1882/2005 și predării terenului în litigiu de către ADS București către INCDCSZ B. prin protocolul nr._/15.11.2006.
Motivele de recurs relative la pretinsa încheiere și semnare a Contractelor de Concesiune și a Protocoalele de predare-primire încheiate intre ADS București si INCDCSZ B. de-a lungul anilor cu privire la imobilul-teren înscris in C.F. nr._ a localității B., cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) și alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 7/1996 si ale art. 7 din Legea nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare, referitoare la neînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului R. și a dreptului de administrare al INCDCSZ B., sunt străine de natura pricinii și de aspectele juridice puse în discuție în speță, respectiv dacă este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în favoarea autoarei recurentei reclamante.
Faptul că s-au emis titluri de proprietate în favoarea altor coproprietari ai terenului în litigiu (P. E. și P. D.) și legalitatea emiterii acestor titluri nu interesează în cauză, deoarece aceste titluri nu fac obiectul litigiului iar terțele persoane nu sunt părți în prezentul litigiu. Mai mult decât atât, din raportul de expertiză efectuat în cauză și din conținutul titlurilor de proprietate emise pe numele acestora, rezultă că terțelor persoane li s-au restituit terenuri amplasate pe parcelele A 1122 și A 1123, care nu se află în perimetrul INCDCSZ B. (titlul de proprietate nr._/19.07.2000 emis pe numele lui P. Gh. D. – f. 189 dos. fond vol. III), respectiv terenuri care au făcut obiectul predării Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. de către INCDCSZ B., pe alte amplasamente între care nu se regăsește și . (titlul de proprietate nr._/07.07.1999 emis pe numele lui P. E. – fila nr. 63 dos. recurs și filele nr. 223 și nr. 355 dos. fond vol. I). Astfel, în situația numitului P. D. a fost posibilă punerea în posesie pe vechiul amplasament care nu este inclus în . publică, iar în situația numitei P. E., punerea în posesie s-a realizat pe un alt amplasament.
Recurenta reclamantă solicită însă punerea sa în posesie pe vechiul amplasament, din ., așa cum s-a arătat anterior, constituie proprietatea publică a Statului, nefiind la dispoziția Comisiei Locale B. de aplicare a legilor fondului funciar.
Recurenta reclamantă susține în mod nefondat faptul că intimata pârâtă C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar nu i-ar fi oferit posibilitatea punerii în posesie asupra terenului obiect al adeverinței nr. 655/1991 și a Hotărârii nr. 64/1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar, pe un alt amplasament. Dimpotrivă, intimata și-a exprimat disponibilitatea pe tot parcursul procesului, cu privire la punerea în posesie asupra terenului în suprafață de 1,16 ha pus la dispoziția sa de ADS, însă recurenta reclamată a insistat cu privire la punerea sa în posesie asupra terenului pe vechiul amplasament, teren identificat prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond, inclusiv prin motivele de recurs.
În ceea ce privește motivele suplimentare de recurs nr. I – IX depuse în termen legal, Tribunalul reține următoarele:
I. Prima instanță a analizat probele administrate în cauză și pe baza cărora și-a întemeiat soluția reținută, prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., nefiind incidente, în ipoteza în care nu s-au avut în vedere înscrisurile invocate de reclamantă, dacă acestea nu erau de natură a conduce la adoptarea altei soluții. Câtă vreme în cauză s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară, instanța nu mai putea analiza raportul de expertiză întocmit într-un alt dosar, respectiv raportul de expertiză tehnică nr. 115/1997 întocmit de expertul judiciar C. S.. În ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară nr._/2011 întocmit în cauză, acesta ar fi putut fi valorificat numai dacă s-ar fi apreciat că pretențiile reclamantei sunt fondate și că aceasta poate beneficia de terenul de pe vechiul amplasament.
II. Reclamanta și-a exprimat chiar și prin motivele de recurs, pretențiile în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, motiv pentru care, instanța apreciază că nu are relevanță faptul că pârâta C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar nu ar fi probat ofertarea unui alt amplasament, prin urmarea procedurii și formalităților prevăzute art. 5 și art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că nu a refuzat vreodată oferta unui alt amplasament și că nici în prezent nu refuză oferta unui alt amplasament este nefondată. Astfel, după cum s-a arătat mai sus, pe tot parcursul procesului, reclamanta nu și-a arătat disponibilitatea, în sensul acceptării reconstituirii dreptului de proprietate pe un alt amplasament, cu toate că prin întâmpinările și notele de ședință depuse, pârâta C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar a susținut că vechiul amplasament nu este la dispoziția sa și că reclamanta refuză punerea în posesie asupra terenului de care dispune comisia (f. 223 dos. fond vol. I, f. 155 dos. fond vol. II, f. 174 – 175 dos. fond, vol. IV, f. 89 dos. recurs).
III. Sentința civilă recurată prezintă motivele de drept care au stat la baza respingerii primului petit al acțiunii, susținerea recurentei în sens contrar fiind nefondată.
IV. Reclamanta a arătat că prima instanță a ignorat sentințele civile nr. 7524/19.11.1990 și nr. 2803/10.03.1992 ale Judecătoriei B., irevocabile, prin care s-a arătat că terenul în litigiu a trecut la CAP Stupini (f. 190 – 197 dos. fond. vol. III). Raportat însă la argumentele avute în vedere de prima instanță – faptul că autoarei reclamantei i s-a stabilit dreptul la acțiuni și regimul juridic al terenului la momentul depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate – nu au relevanță aspectele reținute prin considerentele acestor hotărâri judecătorești.
Mai mult decât atât, prima sentință civilă are ca obiect dezbaterea succesorală și sistarea stării de indiviziune, astfel că nu poartă asupra statuării regimului juridic al terenului din litigiu iar prin cea de-a doua sentință civilă s-a soluționat plângerea numitei P. E. împotriva Hotărârii nr. 64/1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar, astfel că soluția pronunțată nu îi profită și autoarei reclamantei, P. A..
Faptul că terenul din litigiu a fost preluat de CAP Stupini nu excludea darea acestuia în administrarea unei unități agricole de stat, apoi în administarea ADS iar apoi în administrarea Institutului de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B..
În consecință, aceste hotărâri judecătorești nu au valoare probatorie în condițiile art. 1200 pct. 4 din Codul civil, sub aspectul regimului juridic al terenului, astfel cum a susținut recurenta.
De altfel, și numitei P. E., beneficiara hotărârii judecătorești menționate, i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a fost pusă în posesie asupra altui teren iar nu asupra vechiului amplasament, după cum s-a arătat mai sus.
V. și XI. Mențiunile expertului C. S. din raportul de expertiză nr. 15/1997, întocmit la cererea numitei Strat E., relative la preluarea abuzivă a terenului de către ICPC B., în prezent INCDCSZ B. de la CAP Stupini, de care se prevalează recurenta reclamantă, nu pot constitui o dovadă cu privire la acest aspect (f. 116 vol. III). Acest raport de expertiză nu a fost întocmit ca urmare a unei cereri de probe admise de o instanță de judecată într-un litigiu care să aibă ca obiect stabilirea celor susținute de expert, iar în prezentul litigiu, instanța nu a fost sesizată cu statuarea asupra unei eventuale preluări abuzive a terenului din proprietatea CAP Stupini. Relativ la acest aspect, astfel cum s-a arătat mai sus, autoarea reclamantei nu a contestat Hotărârea nr. 64/1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar, moment în care, aceasta, stabilindu-i-se dreptul la acțiuni, a avut cunoștință despre regimul juridic al terenului la momentul depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv de apartenența terenului la domeniul public al Statului.
VI. și VII. Împrejurarea că sentința civilă nu a fost motivată în termenul legal de 7 zile de la pronunțare, potrivit art. 5 alin. 2 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, nu atrage nulitatea acesteia, termenul fiind relativ, astfel încât depășirea acestuia nu afectează valabilitatea hotărârii.
VIII. Motivele relative la nelegalitatea protocolului de predare primire nr._/15.11.2006 a terenului, inclusiv a celui solicitat de recurenta reclamantă, încheiat între Agenția Domeniilor Statului și I. de C. - Dezvoltare pentru Cartof și S. de Zahăr B., prin care s-a trecut în administrarea institutului suprafața de 1370,67 ha teren proprietate publică a Statului, nu fac obiectul cauzei, fiind străine de natura pricinii. De altfel, chiar dacă terenul ar fi rămas în administrarea ADS, regimul juridic al acestuia nu s-ar fi modificat, terenul fiind tot proprietate publică.
Recurenta a susținut că protocolul s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 4, Titlul X din Legea nr. 247/2005. Potrivit acestui text de lege, „Cu excepția litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată și legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar, existența unui litigiu privitor la un teren cu sau fără construcții nu împiedică înstrăinarea acestuia și nici constituirea altor drepturi reale sau de creanță, după caz.”
În speță, protocolul menționat nu semnifică înstrăinarea terenului, terenul rămânând tot în proprietatea publică a Statului, numai dreptul de administrare al terenului făcând obiectul protocolului menționat.
În consecință, prevederile legale menționate nu sunt incidente în cauză iar instanța de fond a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului S. R. reprezentat prin ADS București.
IX. Recurenta a invocat prevederile art. 3 din H.G. nr. 1882/2005, arătând că prima instanță nu a ținut cont de acestea.
Potrivit textului de lege menționat, „Pentru suprafețele de teren din domeniul public al statului, prevăzute la art. 2 alin. (4) și (6), pentru care se vor valida cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legilor fondului funciar, se aplică prevederile art. III alin. (1^1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. III alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997, „Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.”
Aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, așa cum s-a argumentat și anterior, motivat de faptul că autoarei reclamantei nu i s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în natură, ci prin acordarea de acțiuni la un institut de cercetare agricolă, drept pentru care, în măsura în care restituirea terenului pe vechiul amplasament nu este posibilă, se restituie teren pe un alt amplasament, din proprietatea privată a statului, după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
X. Prima instanță a făcut în mod corect aplicarea Deciziei nr. 23/2011 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii, decizie care a statuat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, stabilind că sintagma "în condițiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000.
În considerentele deciziei, s-a arătat că:
„Reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare presupune, așadar, următoarele premise:
- trecerea terenurilor în discuție din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se situează;
- delimitarea terenului în sole compacte, conform art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000;
- terenul ce face obiectul retrocedării să nu fie indispensabil cercetării, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005;
- lipsa terenului disponibil administrat de alte instituții și autorități publice din județul respectiv sau din județele învecinate reprezintă o condiție negativă ce rezultă din interpretarea art. 10 alin. (7) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 și se impune a fi îndeplinită numai în situația în care reconstituirea nu se realizează pe fostul amplasament al proprietarului deposedat, ci pe un altul.
Condiția esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare.
Înalta Curte constată că se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.
Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului.
Numai puterea executivă are competența de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepția situației în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel.
Ca atare, nu se poate recunoaște comisiei județene competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce privește competența exercitării atribuțiilor stabilite de Legea nr. 213/1998.
Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei județene reprezintă o operațiune ulterioară, de confirmare și atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului.
Ca atare, se poate concluziona că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunii de cercetare.
Dreptul persoanelor îndreptățite la reconstituirea proprietății asupra terenurilor în natură sau prin despăgubiri stabilite conform legii (art. 10 din Legea nr. 1/2000) nu este contestat, dreptul câștigat prin validare nepresupunând, însă, în mod necesar, ca foștii proprietari să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare.
Nu se aduce, prin urmare, cu nimic atingere speranței lor legitime, ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (a se vedea cauzele Brumărescu împotriva României, S. și alții împotriva României, P. împotriva României).”
În consecință, având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că prima instanță a dat o interpretare corectă stării de fapt și textelor legale aplicabile acesteia, pronunțând o sentință civilă legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc civ. recursul declarat de recurenta reclamantă T. G. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă T. G. împotriva sentinței civile nr. 3401/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. M. B.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./21.05.2013
Dact.V.P./23.05.2013
- 2 ex -
Jud. fond B. M.
.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1368/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
