Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 43/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 43/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:006._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 43 /S
Ședința publică din data de 23.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată de reclamanta R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., împotriva pârâților C. Județeană B. de S. a D. de P. Privata asupra Terenurilor, prin Prefect și M. B., prin P., având ca obiect „ nulitate act – fond funciar”
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 15.02.2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2016.
TRIBUNALUL
P. Sentința civilă nr._ din data de 12.11.2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., împotriva pârâților C. Județeană B. de S. a D. de P. Privata asupra Terenurilor, prin Prefect și M. B., prin P., având ca obiect „ nulitate act – fond funciar”, în favoarea Tribunalului B. - Secția I Civilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță investită a reținut că cererea de chemare în judecată ca face obiectul prezentului dosar are ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 22/24.01.2006 și a actelor juridice ce au stat la baza emiterii acestora emise de C. Județeana de Aplicare A Legilor Fondului Funciar Brasov, prin Prefect. Acțiunea de față, în constatarea nulității absolute este o acțiune în justiție formulată de reclamantă pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier considerat proprietate publică a Statului, acțiune întemeiată pe dispozițiile III lit. a) din Legea nr. 169/1997 și nu o plângere în baza art. 54 și urm. din Legea nr. 18/1991 pentru a fi competența absolută a judecătoriei.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 și „ (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.”
Ca atare, competența de soluționare a cererilor prind constatarea nulității absolute în baza art. III alin. 1 din Legea 169/1997 revine instanțelor judecătorești de drept comun. P. sintagma folosită de legiuitor „instanțele de drept comun”, nu se înțelege neapărat judecătoria, ci se înțelege că competența nu aparține unei instanțe specializate .
Conform art. 1, titlul XIII din Legea nr. 247/2005 „ în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fonfului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă”.
Legea 18/1991 rep. stabilește expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărui rază teritorială se află terenul situat doar în privința plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 53, 56 și 64 din Legea 18/1991 rep., fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor privind constatarea nulității absolute sau anularea titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate .
Acțiunea de față este o acțiune patrimonială, întrucât nu privește un drept personal( legat de persoana reclamantului ) ci privește dreptul de proprietate al pârâtei dobândit în baza hotărârii atacate, ca atare la stabilirea competenței materiale trebuie avută în vedere valoarea obiectului cauzei, date fiind dispozițiile art. 101 alin. 2 din NCPC, cu respectarea și a art. 94 și 95 din NCPC.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că nu este adevărat că în prezent Judecătoria judecă în primă instanță toate litigiile privind fondul funciar, întrucât dispozițiile procedurale s-au modificat odată cu . Noului Cod de Procedură Civilă.
Dacă vechiul Cod de Procedură Civilă excludea în mod expres judecarea litigiilor în materia fondului funciar de către Tribunal, indiferent de valoare, în prezent acele dispoziții nu au mai fost preluate în NCPC ( la fel și în materia succesorală ), în mod corect în opinia instanței, avându-se în vedere că Tribunalul a devenit instanță de drept comun, iar valoarea litigiilor pe care le judecă judecătoria a fost redusă la 200.000 lei .
Astfel, potrivit art. 2 din VCPC Tribunalul judeca „b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;”
După . Noului Cod de procedură civilă legiuitorul român a stabilit ca instanță de drept comun Tribunalul care, potrivit art. 95 pct. 1 NCPC judecă:” în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe „ .
Conform art. 94 pct. 2 din NCPC judecătoriile judecă: „ căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;”
Dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată stabilesc competența materială de soluționare a judecătoriei doar în cazul plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de comisia județeană. Ca atare dacă s-ar fi formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 22/24.01.2006, judecătoria ar fi fost competentă, însă în litigiul dedus judecății nu ne aflăm în această ipoteză reglementată de norma legală sus-menționată, ci reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere de anulare a unei hotărâri emisă de C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., prin Prefect, chestiune tranșată de reclamantă atât în acțiune, cât și în răspunsul la întâmpinare, instanța neputând califica o cerere clară, cu obiect și cauză precis stabilite de reclamantă.
Excluderea din NCPC a competenței materiale exclusive a judecătoriei pentru orice litigiu de fond funciar, face ca stabilirea competenței materiale să se facă potrivit normelor de drept comun în materie și anume valoarea obiectului cauzei deduse judecății.
În speță valoarea terenurilor forestiere și a amenajamentelor este de_,42 lei, din care valoarea terenului forestier este de 99.303.944,40 lei, calculat conform OM nr. 924/2011, valoarea de inventar a mijloacelor fixe construcții – 1.867.193,58 lei și valoarea mijloacelor fixe – drumuri forestiere de 367.695,44 lei, toate făcând obiectul Hotărârii nr. 22/24.01.2006 a cărei nulitate absolută se solicită, valoare ce depășește cu mult plafonul care ar atrage competența judecătoriei .
La termenul de azi, prezenta instanță a invocat, de asemenea, excepția de necompetență în considerarea faptului că prezentul litigiu este unul de fond funciar, cum corect a reținut și prima instanță, care atrage aplicarea dispozițiilor speciale privind competența și nu pe cele ale dreptului comun reținute de prima instanță investită.
Cererea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată prin Legea 247/2005, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
P. Decizia nr. 15 din 17.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că „ În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că R. Națională a P. - R. are calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Art. 1 din Legea 247/2005-Titlul XIII, prevede că „În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997*), cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Scopul acestei norme legale este acela de a asigura o procedură unitară de soluționare a proceselor funciare, inclusiv sub aspectul competenței materiale a instanțelor, procesele funciare incluzând toate litigiile apărute din aplicarea legilor fondului funciar, cum este și cazul în speța de față.
Astfel, aplicabile speței sunt prevederile art. 94 al. 3 din codul de procedură civilă care prevăd competența judecătoriei în cauze date de legiuitor prin legi speciale și nu cele potrivit cărora competenta se stabilește în raport de valoarea obiectul cereri, cum s-a reținut prin sentința de declinare a soluționării cauzei în favoarea prezentei instanțe.
Pentru aceste considerente, instanța a invocat excepția de necompetență a Tribunalului B., excepție de ordine publică din perspectiva art. 129 alin. 2 pct. 2, raportat la art. 94 al. 3 din Noul Cod de procedură civilă și legile fondului funciar, excepție ce va fi admisă cu consecința declinării soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Întrucât ambele instanțe au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, va fi constatată ivirea conflictul negativ de competență, potrivit art. 133 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, conflict negativ de competență ce urmează a fi soluționat de către instanța imediat superioară celor două, respectiv Curtea de Apel B., potrivit prevederilor art. 135 al. 1 și suspendată cauza în baza art. 134 același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetenta materială a Tribunalului B., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva pârâților C. Județeană B. de S. a D. de P. Privata asupra Terenurilor, prin Prefect, cu sediul în B., ., județul B. și M. B., prin P., cu sediul în B., ., având ca obiect „ nulitate act – fond funciar”, în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență .
Dispune suspendarea judecății și înaintarea dosarului Curții de Apel B. pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență .
Fără cale de atac.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 23.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. M. D. A.
Red. VM/02.03.2016
Dact.AD/03.03.2016
Ex.5
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2015. Tribunalul BRAŞOV | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
