Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 560/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2015:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 560/R/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător L. S. P.
Judecător A. B.
Grefier D. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta B. C. R. SA, P. R. L., în contradictoriu cu intimații S. L. N., și B. E. J. G. G. C., P. REP L., împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin cererea de recurs pe care a formulat-o, partea recurentă nu a solicitat administrarea de probe. De asemenea, reține că înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, anexat cererii de recurs, respectiv: sentința civilă nr._/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._//10.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014, sentința civilă nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014, sentința civilă nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/10.11.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2014, sentința civilă nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, sentința civilă nr._/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/214 și sentința civilă nr._/10.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/197/2014 al Judecătoriei B., constituie practică judiciară.
Instanța reține că părțile intimate nu au formulat întâmpinări în cauza de față.
Nefiind alte cereri prealabile de soluționat și nici probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr._/13.10.2014 a Judecătoriei B. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulata de contestatoarea B. C. R. S.A., cu sediul in București, .. 5, sector 3 in contradictoriu cu intimații:
1. S. L. N.
2. B. E. Judecătoresc G. G. C.
S-a luat act ca intimații nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat ca, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 21.985/197/04.08.2014, contestatoarea B. Comerciala R. S.A. a chemat în judecată pe intimații S. L. N. si B. E. Judecătoresc G. G. C., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:
anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare suplimentare din data de 02.07.2014 emis in dosarul execuțional nr. 79/2012 instrumentat pe rolul B. G. G. C. ;
cu cheltuieli de judecata – taxa de timbru.
nelegalitate.
S-a reținut că între BCR S.A. si B. G. G. C. s-a încheiat Contractul-cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012 având ca obiect punerea in executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii, in vederea recuperării creanțelor datorate băncii de către debitorii urmăriți, prin procedura de executare silita prevăzuta de lege.
Capitolul 4 al Contractului prevede “Onorarul si alte cheltuieli” și arată că acestea sunt stabilite in Anexa 1 la contract.
Art. (i) din Anexa 1: “Creditorul va pune la dispoziția executorului, pentru fiecare Debit, o suma in valoare de 750 lei, cu titlu de avans Onorariu si cheltuieli de executare. Suma va fi achitata de către Creditor după obținerea încuviințării executării, prevederile punctului 1 (ii) de mai jos fiind aplicabile”.
Art. (ii) din Anexa 1: “Cheltuielile de executare (incluse in avansul acordat de creditor) vor fi determinate […] Suma estimata a acestor cheltuieli este de 600 lei si s-a calculat prin luarea în considerare a nivelului minimal al costurilor necesare efectuării procedurilor”.
Art. (xiii) din Anexa 1: “Cuantumul cheltuielilor de executare silita […] sunt limitate la valoarea avansului agreat conform prezentului contract”.
Instanta a reținut că:
contestatoarea a afirmat că părtile au ințeles să pafoneze cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 750 lei, indiferent de cuantumul real al acestora. Altfel spus, daca costul total necesar ducerii la indeplinire a executarii silite de catre executorul judecatoresc depaseste suma de 750 lei, atunci executorul si-a asumat sa suporte el insusi surplusul, creditoarea BCR S.A. beneficiind de un fel liberalitate intre vii din partea executorului;
executorul afirmă, dimpotrivă, că nu avea cum sa plafoneze întregul cuantum al cheltuielilor, ci doar avansul.
Instanța a reținut că, deși art. (xiii) din Anexa 1 pare să fie clar exprimat în sensul în care partile au achiesat plafonarii cuantumului cheltuielilor de executare silita, aceasta prevedere coțtractuala este in contradictie cu prevederile art. 371/7 C.pr.civila, art. 39 din Legea nr. 188/2000, Anexa nr. 1 din Statutul Executorilor Judecatoresti si Anexa Ordinului Ministerului Justitiei nr. 2550/2006 asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/2012.
Instanța a reținut că prin plafonarea cuantumului cheltuielilor, în ciuda faptului că executarea silită a impus efectuarea de cheltuieli superioare sumei de 750 lei, poate conduce la imposibilitatea continuarii activitatii derulate de executor in dosarul executional respectiv ori, daca executorul continua sa-si indeplineasca atributiile legale, atunci el este nevoit a suporta din patrimoniul propriu cheltuielile de executare suplimentare, respectiv e nevoit sa faca „cadouri” partilor, ceea ce este inadmisibil.
Asadar, instanța a reținut că nu este admisibil a interpreta clauzele Contractului-cadru nr. 68/25.04.2012 in sensul plafonarii cuantumului cheltuielilor la suma de 750 lei, deoarece aceasta ar putea conduce la imposibilitatea indeplinirii obligatiilor contractuale si legale din partea executorului ori la acordarea de liberalitati/gratuitati in favoarea partilor dosarului executional, ceea ce este in afara legii, ceea ce executorul nu poate fi obligat sa faca.
De aceea, instanța a reținut că parțile au convenit doar plafonarea sumelor avansate de catre creditor (compuse, de altfel, din avans onorariu + avans cheltueili de executare), nicidecum plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de intreaga activitate pe care executorul o deruleaza ..
Ca urmare, instanța a respins contestatia ca fiind neîntemeiată și a luat act că intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs partea contestatoare, solicitând admiterea cererii de recurs, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației împotriva procesului verbal de cheltuieli suplimentare din data de 02.07.2014, întocmit în dosarul execuțional nr. 79/2012 al B. G. G. C., cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și taxa aferentă xerocopierii dosarului execuțional.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința civilă recurată nu este motivată temeinic de către instanță, și nu este susținută de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prima instanță nu a menționat raționamentul pentru care se impune ignorarea dispozițiilor contractului de colaborare încheiat între creditoare și executorul judecătoresc cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, din moment ce acest contract reprezintă legea părților și este obligatoriu între părți.
Suma de 750 lei reprezentând avans la cheltuielile de executare a fost stabilită de comun acord de către părțile contractante ca fiind îndestulătoare pentru a acoperi cheltuielile de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional, astfel cum rezultă din anexa 1 pct. XIII a contractului de colaborare nr.68/25.04.2012 încheiat între recurentă și B. G. G. C..
Această sumă limitativă de 750 lei nu a fost impusă în nici un fel executorului judecătoresc, care a semnat contractul cadru de colaborare din data de 25.04.2012 în deplină cunoștință de cauză și fără a fi constrâns în nici un fel.
Atâta vreme cât acest contract nu contravine nici dispozițiilor Legii 188/2000 și nici Codului de Procedură Civilă, această convenție reprezintă legea părților.
În baza principiului forței obligatorii a contractului, părțile contractante aveau obligația de a-și îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum ele au fost stipulate, neputând deroga sub nici o formă de la acestea.
Ca atare, executorul judecătoresc avea obligația de a-și îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum ele au fost stipulate, neputând deroga sub nici o formă de la acestea.
P. menținerea valabilității acestor cheltuieli se ajunge la iminenta prejudiciere a creditoarei, care la momentul distribuirii sumelor rezultate din executarea silită va primi o sumă mai mică decât cea la care era îndreptățită.
Se mai arată că părțile au prevăzut limitarea cheltuielilor de executare la suma de 750 lei având în vedere faptul că aceste cheltuieli, care privesc taxele de timbru, cheltuieli efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și efectuarea unor acte de executare au un cuantum redus.
P. urmare, pentru aceste acte de executare, executorul judecătoresc era obligat contractual să limiteze cuantumul cheltuielilor de executare la valoarea avansului agreat de 750 lei.
Se mai arată că deși la data de 17.07.2014 executorul judecătoresc a înțeles să denunțe contractul de colaborare încheiat cu recurenta și a transmis notificarea de denunțare ulterior acestui moment, în intervalul cuprins între 18.07._14, totuși emite procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare pe care le comunică la data de 23.07.2014 și 08.08.2014.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și următoarele C.p.civ, art. 304 pct. 8, 9 C.p.civ, art. 304 ind. 1 C.p.civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed.
P. contestația la executare ce formează obiectul cauzei, se solicită de către recurenta-contestator în primă instanță anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare din data de 2.07.2014 întocmit în dosarul execuțional nr. 79/2012 al intimatei B. G. G. C..
Anterior, prin contractul cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012 încheiat între recurentă și B. G. G. C., având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii remise executorului de către creditor s-a prevăzut în anexa 1 art. i, obligația recurentei creditoare de a pune la dispoziția executorului, pentru fiecare debit, o sumă în valoare de 750 lei, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare, sumă ce va fi achitată după obținerea încuviințării executării silite.
Potrivit art. 4.1 din convenție, cuantumul onorariului și a cheltuielilor generate de executarea silită sunt stabilite în aceasta anexă.
În mod indubitabil, la art. ii din anexă se prevede că cheltuielile de executare (incluse în avansul acordat de către creditor) vor fi determinate pentru fiecare debit în parte, prin luarea în calcul a următoarelor tipuri de acte ce generează o cheltuială - înscriere somație în CF, eliberare extras pentru informare, taxe de timbru, suma estimată a acestor cheltuieli fiind de 600 lei.
D. urmare, cheltuielile de executare sunt incluse în integralitatea lor în suma de 750 lei, care include pe lângă cheltuielile de executare și un avans din onorariul executorului judecătoresc, și abia în situația în care se dorește urmărirea mai multor bunuri valoarea avansului se va ajusta astfel încât să acopere cheltuielile descrise la pct.ii, așa cum prevăd dispozițiile art. iii din anexă.
Aceasta fiind convenția părților, în dosarul de executare silită nr 79/2012 se întocmește la data de 3.07.2012 un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sumă de 8.866,49 lei, din care suma de 8.330,05 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, restul de 536,44 lei fiind cheltuieli de executare.
La data de 2.07.2014 se întocmește însă un alt proces verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, în valoare de 474,50 lei, care formează obiectul prezentei contestații.
P. urmare, cheltuielile de executare silită cuprinse în cele două procese verbale de stabilire, sunt în cuantum de 1.010,94 lei, depășind astfel plafonul de 750 lei prevăzut de către părți în convenția încheiată.
Această convenție este obligatorie între părți, conform art. 1270 C.civ. care statuează în sensul că” “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Instanța de recurs constată că deși părțile au stabilit conform convenției faptul că aceste cheltuieli de executare nu pot depăși suma de 750 lei, care include și avansul pentru onorariul executorului judecătoresc, totuși executorul a procedat în sens contrar, încălcând convenția încheiată.
Contestatoarea recurentă are interes în limitarea cheltuielilor de executare pentru a-și asigura îndestularea creanței din averea debitorului urmărit silit, avere care s-ar diminua cu cheltuielile de executare prea oneroase, mai ales că potrivit art. 563 alin. 1 cheltuielile de executare se distribuie primele, astfel încât justifică interesul în promovarea contestației la executare.
În consecința celor expuse anterior, raportat la dispozițiile art. 1.270 C.civ., care instanța va dispune admiterea recursului declarat în cauză de către creditoare, și va dispune cnform art. 312 alin. 1 C.p.civ. modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentare încheiat la data de 02.07.2014 în dosarul execuțional nr. 79/2012 al B. G. G. C., pentru suma de 260,9 lei, astfel încât, diferența de 213,06 lei reprezentând cheltuieli de executare, pentru care acest proces verbal a fost menținut, la care se adaugă suma de 536,44 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal din data de 3.07.2012, totalizează suma de 750 lei, conform conventiei încheiate.
Se va menține dispoziția de respingere a restului pretențiilor, în ceea ce privește solicitarea de anulare și a sumei de 260,9 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal din data de 2.07.2014, deoarece această sumă depășește plafonul convenit de părți, de 750 lei.
Înlătură dispoziția primei instanțe că se ia act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Se va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 57,92 lei, aferentă judecării contestației la executare în fond și în recurs, conform dispozițiilor art. 45 lit. f) OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În baza art. 274 C.p.civ, va obliga intimata B. G. G. C. căzută în pretenții, la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 205,84 lei, reprezentând contravaloarea copierii dosarului execuțional, cheltuieli a căror dovada rezultă din factura fiscală din data de 17.09.2014 emisă de către intimată și din copia OP nr._/25.09.2014 (filele 165 și 166 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta B. C. R. SA, în contradictoriu cu intimatii B. E. Judecătoresc G. G. C. și S. L. G., împotriva sentinței civile nr. 11.138/13.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de creditoarea recurentă B. C. R. SA împotriva procesului verbal cheltuieli suplimentare încheiat la data de 03.07.2014 în dosarul execuțional nr. 79/2012 al B. G. G. C., și în consecință dispune anularea în parte a acestuia, pentru suma de 260,9 lei.
Menține dispoziția de respingere a restului pretențiilor.
Înlătură dispoziția primei instanțe că se ia act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 57,92 lei, aferentă judecării contestației la executare în fond și în recurs.
Obligă intimata B. G. G. C. la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 205,84 lei, reprezentând contravaloarea copierii dosarului execuțional.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședinta publică azi, 17.12.2015.
Președinte, C. F. | Judecător, L. S. P. | Judecător, A. B. |
Grefier, D. P. |
RED.L.P.. 12.01.2016
Tehnored.D.P. 13.01.2016 – 3 ex.
Jud fond A. Sampetru
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1488/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 43/2016.... → |
|---|
